Patrimoniul arheologic este elementul esenţial care defineşte vechimea şi originalitatea culturii, a istoriei şi a tradiţiilor fiecărui popor, stat sau a unui spaţiu cultural în raport cu alte popoare, state sau spaţii etnoculturale. Fiecare popor are obligaţia de a-şi păstra bunurile culturale şi de a le valorifica în beneficiul întregii umanităţi.
Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova – componentă de bază a patrimoniului cultural naţional, supus unor grave ameninţări de degradare, atît ca urmare a intensificării procesului de realizare a proiectelor majore de amenajare complexă, de noi construcţii şi de exploatare a terenurilor, cît şi din cauza riscurilor naturale, săpăturilor clandestine sau insuficienţei de informare a publicului – necesită a fi protejat, integrînd organic politica de protejare a patrimoniului arheologic în politicile culturale, educaţionale, de mediu, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, de administrare a terenurilor agricole, a solurilor şi a pădurilor.
În scopul asigurării unui cadru juridic coerent pentru protejarea şi salvgardarea patrimoniului arheologic naţional, ajustat la prevederile convenţiilor şi recomandărilor UNESCO şi ale Consiliului Europei referitoare la acest important domeniu, la care Republica Moldova este parte,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Legea Privind protejarea patrimoniului arheologic în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №218 din 17.09.2010, versiune în vigoare din 17.09.2010