I. Instruirea
1. Generalităţi
O persoană care participă la un curs de instruire de piloţi de aeronave trebuie să aibă un nivel suficient de educaţie şi de aptitudini fizice şi mintale pentru a dobîndi, a reţine şi a demonstra cunoştinţele teoretice şi competenţele practice necesare.
2. Cunoştinţe teoretice
Un pilot trebuie să dobîndească şi să menţină un nivel de cunoştinţe corespunzător funcţiilor exercitate la bordul aeronavei şi proporţional cu riscurile asociate tipului de activitate în cauză. Cunoştinţele trebuie să includă cel puţin următoarele aspecte:
a) legislaţie în domeniul aviaţiei civile;
b) cunoştinţe generale privind aeronavele;
c) aspecte tehnice privind categoria căreia îi aparţine aeronava;
d) planificarea şi executarea zborului;
e) performanţele şi limitele umane;
f) meteorologie;
g) navigaţie;
h) proceduri operaţionale, inclusiv gestiunea resurselor;
i) principiile de zbor;
j) comunicaţiile; şi
k) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a erorilor.
3. Demonstrarea şi menţinerea cunoştinţelor teoretice
1) Dobîndirea şi reţinerea cunoştinţelor teoretice trebuie demonstrată prin evaluarea continuă în cursul formării şi, după caz, prin examinări.
2) Trebuie menţinut un nivel adecvat de cunoştinţe teoretice. Conformitatea trebuie demonstrată prin evaluări, examinări, testări sau verificări periodice. Frecvenţa unor astfel de examinări, teste sau verificări trebuie să fie proporţională cu nivelul de risc asociat activităţii.
4. Competenţe practice
Un pilot trebuie să dobîndească şi să menţină competenţele practice adecvate pentru exercitarea funcţiilor sale la bordul aeronavei. Competenţele în cauză trebuie să fie proporţionale cu riscurile asociate tipului de activitate respectiv şi să includă, avînd în vedere, după caz, funcţiile exercitate la bordul aeronavei, următoarele aspecte:
a) activităţile dinainte şi din cursul zborului, inclusiv funcţionarea aeronavei, determinarea masei şi a echilibrului, inspectarea şi serviciile la sol ale aeronavei, gestionarea carburantului, evaluarea condiţiilor meteorologice, planificarea rutei, restricţiile aplicabile spaţiului aerian şi disponibilitatea pistelor;
b) manevre standard în aerodrom şi în zbor;
c) precauţii şi proceduri de evitare a coliziunilor;
d) controlul aeronavei prin referinţă vizuală externă;
e) manevre de zbor, inclusiv în situaţii critice, şi manevre conexe de „pierdere a controlului”, în funcţie de fezabilitatea tehnică;
f) decolări şi aterizări normale şi cu vînt din lateral;
g) zbor cu utilizarea exclusivă a instrumentelor, în funcţie de tipul de activitate;
h) proceduri operaţionale, inclusiv tehnici de echipă şi gestionarea resurselor, în funcţie de tipul de operaţiune, indiferent dacă echipajul este format din una sau mai multe persoane;
i) navigarea şi punerea în aplicare a normelor aeronautice şi a procedurilor aferente, folosind, după caz, referinţe vizuale sau echipamente de navigaţie auxiliare;
j) operaţiuni anormale şi de urgenţă, inclusiv prin simularea unor defecţiuni la echipamentul aeronavei;
k) respectarea serviciilor de trafic aerian şi a procedurilor de comunicaţii;
l) aspecte specifice categoriei sau tipului de aeronavă;
m) cursuri de formare a altor competenţe practice care ar putea fi necesare pentru reducerea riscurilor legate de activităţile specifice; şi
n) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a erorilor cu ajutorul unei metodologii de evaluare adecvate, combinată cu evaluarea aptitudinilor tehnice.
5. Demonstrarea şi menţinerea competenţelor practice
1) Un pilot trebuie să demonstreze capacitatea de a efectua procedurile şi manevrele necesare la un nivel de competenţă adecvat funcţiilor exercitate la bordul aeronavei, prin:
a) operarea aeronavei în limitele sale operaţionale;
b) efectuarea tuturor manevrelor cu uşurinţă şi precizie;
c) demonstrarea unei bune judecăţi şi abilităţi de zbor;
d) aplicarea cunoştinţelor aeronautice;
e) menţinerea controlului asupra aeronavei în orice moment, pentru a asigura reuşita procedurilor şi a manevrelor de zbor; și
f) aptitudini, altele decît cele tehnice, cum ar fi recunoaşterea şi gestionarea pericolelor şi a erorilor cu ajutorul unei metodologii de evaluare adecvate, combinată cu evaluarea aptitudinilor tehnice.
2) Abilităţile practice trebuie menţinute la un nivel adecvat. Conformitatea trebuie demonstrată prin evaluări, examinări, testări sau verificări periodice. Frecvenţa unor astfel de examinări, teste sau verificări trebuie să fie proporţională cu nivelul de risc asociat activităţii.
6. Competenţe lingvistice
Un pilot trebuie să demonstreze competenţele sale lingvistice la un nivel adecvat funcţiilor exercitate la bordul aeronavei. Aceste competenţe sînt demonstrate prin:
a) capacitatea de a înţelege documentele care cuprind informaţii meteorologice;
b) folosirea hărţilor de zbor pe rută, de decolare şi apropiere şi a documentelor aeronautice de informare conexe; şi
c) capacitatea de a comunica cu alte echipaje de zbor şi servicii de navigaţie aeriană în toate fazele zborului, inclusiv în faza de pregătire a acestuia.
7. Simulatoarele de zbor folosite pentru instruire
Atunci cînd un simulator de zbor (FSTD) este folosit pentru instruire sau pentru a demonstra dobîndirea sau menţinerea unor abilităţi practice, acesta trebuie să fie certificat pentru un anumit nivel de performanţă în domeniile care sînt relevante pentru îndeplinirea sarcinii reale aferente. În special configuraţia, manevrabilitatea, performanţele aeronavei şi comportamentul sistemelor trebuie să fie replicate astfel încît să reprezinte aeronava în mod adecvat.
8. Cursul de pregătire
1) Instruirea trebuie să fie realizată printr-un curs de pregătire.
2) Cursul de pregătire trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) trebuie să existe o programă analitică pentru fiecare curs; şi
b) cursul de pregătire trebuie să includă atît cunoştinţe teoretice, cît şi instrucţiuni practice de zbor (inclusiv instruire la simulator), după caz.
9. Instructori
1) Pregătire teoretică
Pregătirea teoretică trebuie realizată de instructori cu calificări adecvate.
Aceştia trebuie:
a) să deţină cunoştinţe adecvate în domeniul în care se face pregătirea; şi
b) să fie capabili să folosească tehnici de pregătire adecvate.
2) Pregătirea pentru zbor şi simulare de zbor
Pregătirea pentru zbor şi simulare de zbor trebuie efectuată de instructori care deţin calificările adecvate, după cum urmează:
a) întrunesc cerinţele privind cunoştinţele teoretice şi nivelul de experienţă necesare pentru tipul de pregătire pe care o oferă;
b) sînt capabili să folosească tehnici de pregătire adecvate;
c) au practicat tehnicile de pregătire privind manevrele şi procedurile de zbor care urmează a fi predate în cadrul cursului de zbor;
d) şi-au demonstrat capacitatea de a oferi pregătire în domeniile care fac obiectul cursului, inclusiv privind procedurile dinaintea zborului, după zbor şi la sol; şi
e) participă periodic la cursuri de formare recapitulative, pentru a asigura menţinerea la zi a standardelor de pregătire.
De asemenea, instructorii de zbor trebuie să fie abilitaţi să acţioneze în calitate de pilot comandant pe aeronava pentru care se oferă pregătirea, cu excepţia pregătirii pentru tipuri noi de aeronave.
10. Examinatori
Persoanele însărcinate cu evaluarea abilităţilor piloţilor trebuie:
a) să îndeplinească cerinţele pentru instructorii de zbor şi de simulator de zbor;
b) să fie capabili să evalueze performanţele pilotului şi să facă verificări şi teste de zbor.
II. Cerinţe privind nivelul de experienţă
11. Orice persoană care acţionează în calitate de membru al echipajului de zbor, instructor de zbor sau examinator trebuie să dobîndească şi să menţină o experienţă suficientă în vederea exercitării funcţiilor care îi revin, cu excepţia cazului în care normele de aplicare prevăd necesitatea demonstrării competenţelor în conformitate cu punctul 5.
III. Organizaţiile de instruire
12. Cerinţe privind organizaţiile de instruire
O organizaţie de instruire care pregăteşte piloţi trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) să dispună de toate mijloacele necesare în vederea îndeplinirii responsabilităţilor asociate activităţii lor. Printre aceste mijloace se numără, fără însă a se limita la acestea, următoarele: instalaţii, personal, echipamente, instrumente şi materiale, documentaţie privind sarcinile, responsabilităţile şi procedurile, acces la datele relevante şi ținere a evidenței;
b) să pună în aplicare şi să menţină un sistem de administrare privind siguranţa şi standardele pregătirii şi să urmărească îmbunătăţirea continuă a acestui sistem; şi
c) să încheie acorduri cu alte organizaţii implicate, după caz, pentru a asigura respectarea neîntreruptă a cerinţelor menţionate anterior.
IV. Aptitudinea medicală
13. Criterii medicale
1) Toţi piloţii trebuie să-şi demonstreze periodic aptitudinea medicală de a-şi îndeplini funcţiile în mod satisfăcător, ţinîndu-se seama de tipul de activitate pe care o exercită. Conformitatea trebuie să fie demonstrată prin evaluări adecvate, bazate pe cele mai bune practici din domeniul medicinei aeronautice, ţinîndu-se seama de tipul de activitate şi de posibila degradare mintală şi fizică datorată vîrstei.
Aptitudinea medicală, care cuprinde aptitudinea fizică şi aptitudinea mintală, presupune că pilotul nu suferă de nicio boală sau dizabilitate care să-l împiedice:
a) să execute sarcinile necesare în vederea operării unei aeronave; sau
b) să îndeplinească în orice moment sarcinile primite; sau
c) să perceapă mediul înconjurător în mod corect.
2) În cazul în care aptitudinea medicală nu poate fi complet demonstrată, pot fi aplicate măsuri atenuante care să ofere o siguranţă a zborului echivalentă.
14. Examinatori de medicină aeronautică
Un examinator de medicină aeronautică trebuie:
a) să fie calificat şi autorizat pentru a practica medicina;
b) să fi beneficiat de pregătire în domeniul medicinei aeronautice şi să fi participat în mod periodic la cursuri de formare recapitulative în acest domeniu, pentru a menţine standardele de evaluare la zi;
c) să fi dobîndit cunoştinţe practice şi experienţă privind condiţiile în care piloţii îşi îndeplinesc sarcinile.
15. Centre de medicină aeronautică
Centrele de medicină aeronautică trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să dispună de toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor asociate privilegiilor pe care le deţin. Printre aceste mijloace se numără, fără însă a se limita la acestea, următoarele: instalaţii, personal, echipamente, instrumente şi materiale, documentaţie privind sarcinile, responsabilităţile şi procedurile, acces la datele relevante şi ținere a evidenței;
b) să pună în aplicare şi să menţină un sistem de administrare privind siguranţa şi standardele evaluării medicale şi să urmărească îmbunătăţirea continuă a acestui sistem;
c) să încheie acorduri cu alte organizaţii implicate, după caz, pentru a asigura respectarea neîntreruptă a cerinţelor menţionate anterior.