În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
administrarea de stat a fondului forestier şi cinegetic – activitate de elaborare şi implementare a politicii statului prin planificarea, organizarea, realizarea şi efectuarea controlului de stat în domeniul forestier şi cinegetic în scopul asigurării şi promovării intereselor şi priorităţilor naţionale;
ciclu de producţie – numărul de ani stabilit de amenajamentul silvic ca bază de calcul pentru determinarea structurii şi mărimii normale a fondului de producţie într-o unitate de gospodărire;
exploatabilitate – starea unui arbore sau arboret de a fi recoltabil;
exploatare forestieră – proces de producţie întreprins în păduri;
gestionarea fondului forestier şi cinegetic – activitate de gospodărire şi utilizare a resurselor forestiere în scopul îndeplinirii politicii statului în domeniile respective;
lucrări (tăieri) de îngrijire şi conducere a arboreturilor – ansamblu de lucrări şi intervenţii silvotehnice distincte şi interdependente privind dirijarea creşterii şi dezvoltării pădurii de la întemeiere pînă la termenul recoltării;
pădure – element al landşaftului geografic, unitate funcţională a biosferei, compusă din comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor şi microorganismelor, care în dezvoltarea lor biologică sînt interdependente şi acţionează asupra habitatului lor. Sînt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de peste 0,25 ha;
posibilitate de recoltare – volumul de masă lemnoasă care urmează a fi recoltat dintr-o pădure, în baza amenajamentului silvic, în scopul realizării unei stări normale a acesteia. Volumul de masă lemnoasă recoltat anual înseamnă posibilitate de recoltare anuală, iar cel ce urmează a fi recoltat într-o perioadă de timp – posibilitate de recoltare periodică;
regenerarea pădurii – proces de înlocuire a generaţiei de arbori bătrîni cu o nouă generaţie, tînără;
regim – sistem de conducere şi exploatare a unei păduri, propriu unui anumit mod de regenerare (sămînţă, lăstari). Se deosebesc regimul codrului, regimul crîngului simplu, regimul crîngului compus;
regim silvic – politică de gospodărire a fondului forestier şi a vegetaţiei forestiere din afara acestuia, indiferent de natura proprietăţii şi forma de gospodărire, exercitată de către autoritatea silvică centrală;
staţiune forestieră – cadrul natural, în cuprinsul căruia mediul fizico-geografic este omogen, determinînd dezvoltarea unei biocenoze specifice;
tăiere de produse principale – intervenţie radicală asupra pădurii ajunse la vîrsta exploatabilităţii în scopul recoltării lemnului şi asigurării regenerării acesteia;
tratament silvic – totalitatea măsurilor silvotehnice de regenerare, conducere, exploatare şi protecţie, indicate a fi aplicate de-a lungul vieţii arboreturilor.
Art 3 Codul silvic în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №887 din 21.06.1996
Structura actului