Legea Asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Dreptul la asigurarepentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.

Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuriprofesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

 (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.

 (3) Asigurarea pentruaccidente de muncă şi boliprofesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:

 a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

 b) promovarea securităţiimuncii şi a preveniriiaccidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

 (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate, pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.

 (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţionalăde Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.

Articolul 3. Persoanele asigurate
În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi:

 a) cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoarăactivitate pe teritoriul Republicii Moldova, în bază de contractindividualde muncă, încheiat cu un angajator dinRepublica Moldova;

 b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova;

 c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice, pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelorprevăzute la lit.a).

Articolul 4. Raporturi de asigurare
(1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.

 (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.

Articolul 5. Încheierea asigurării
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Articolul 6. Calitatea de asigurat
(1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.

 (2) În cazul bolii profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod legal, că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.

Articolul 7. Cazul asigurat
Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Articolul 8. Obiectivele asigurării
(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionaleare următoarele obiective:

 a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

 b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şirecuperarea capacităţii de muncă a acestora;

 c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.

 (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.

Capitolul II. PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
(1) Asiguraţiiau dreptul la următoarele prestaţii şiindemnizaţii de asigurare:

 a) prestaţii pentru reabilitare medicală;

 b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;

 c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;

 d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

 e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;

 f) indemnizaţie de dizabilitate;

 g) indemnizaţie de deces.

 (2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.

Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală
(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează :

 a) tratament ambulatoriu;

 b) analize medicale şi medicamente;

 c) asistenţă medicală de urgenţă;

 d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;

 e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;

 f) servicii de fizioterapie .

 (2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.

 (3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:

 a) îngrijire specială;

 b) tratament sanatorial;

 c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;

 d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;

 e) mijloace ajutătoare tehnice (orice produs, instrument, echipament sau sistem tehnic utilizat de către o persoană cu dizabilităţi, de uzspecial sau general, care previne, compensează, monitorizează, diminuează sau neutralizează deficienţa persoanelor cu dizabilităţi). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.

  (4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor seefectuează după programe individuale de recuperare.

 (2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de naturaleziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.

 (3) Programele individuale derecuperare sestabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.

 (4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi sărespecteprogramul individual de recuperare.

 (5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare,precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale sesuportă de către asigurător.

 (6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.

 (7) În cadrulprogramului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipulprotezeinecesareşi programul de acomodare cu proteza respectivă.

 (8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, înprimul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nueste posibil - creşterea gradului de autoservire.

Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.

Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională
(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.

 (2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:

 a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;

 b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.

 (3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.

 (4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratulnu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de dizabilitate, acordate potrivit legislaţiei.

 (5) Indemnizaţiase acordă doar cu condiţia că asiguratulrespectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:

 a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;

 b) programul de instruire.

Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Pe durata incapacităţiitemporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.

(2) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat constituie 100% din baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, stabilită conform art. 7 din Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

(21) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului constituie 100% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.

(22) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale se acordă persoanelor asigurate indiferent de durata stagiului de cotizare.

(3) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către angajatorul la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile calendaristice, în intervalul de un an calendaristic, şise calculează din prima zi de concediu medical.

(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant dininstituţia medicală poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile calendaristice, dar nu mai mult decît cu 30 de zile calendaristice.

(6) Medicul currant decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporarăde muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncăori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de dizabilitate.

(7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boliprofesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform legislaţiei, şi documentelor de cercetare a accidentuluide muncă sau de constatare aîmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.

(8) În situaţiaîn care asiguratul a fost încadrat într-un grad de dizabilitate pînă la expirarea termenului de 180 de zile calendaristice, indemnizaţia se va acorda pînă la data la care i s-a stabilit gradul de dizabilitate.

Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 lunipremergătoarelunii în care s-a produs accidentul de muncă saua fost constatată îmbolnăvirea profesională.

 (2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentulde muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesionalăşi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.

 (3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altămuncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.

Articolul 16. Îndemnizaţia de dizabilitate
(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 35%, capacitatea de muncă au dreptul la o îndemnizaţie de dizabilitate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de dizabilitate din sistemul public de asigurări sociale.

(2) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate diferă în funcţie de gradul de dizabilitate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.

(3) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi severe sau accentuate se determină ca diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi cuantumul pensiei de dizabilitate a acestuia stabilit prin sistemul public de asigurări sociale

(4) Salariul mediu lunar asigurat realizat pînă la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulţirea coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul precedent anului stabilirii indemnizaţiei de dizabilitate. Coeficientul individual al asiguratului reprezintă raportul dintre salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru aceiaşi perioadă.

(5) Cuantumul îndemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi medii se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.

(6) Încadrarea în alt grad de dizabilitate condiţionează modificarea cuantumului indemnizaţiei de dizabilitate în corespundere cu gradul actual de dizabilitate, iar reluarea gradului de dizabilitate condiţionează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate stabilit anterior pentru gradul respectiv.

(7) Indemnizația de dizabilitate se indexează în condițiile art. 13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Gradul de reducere a capacităţii demuncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în gradul III de dizabilitate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.

(9) Beneficiarul indemnizaţiei de dizabilitate la care se presupune că există potenţial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.

(10) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de dizabilitate.

(11) Pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii, medicul expert al . asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei,propunerea privitor la:

a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă;

sau

b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă .

(12) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de dizabilitate.

(13) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.

Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate
(1) Indemnizaţia de dizabilitate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.

 (2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de dizabilitate şi decizia de pensionare, emise conformlegislaţiei,se prezintă asigurătorului.

 (3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depuneriicererii, asigurătorulîntocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate, care trebuie să cuprindă:

 a) documentele de cercetare a accidentuluide muncăsau de constatare a îmbolnăviriiprofesionale,întocmite de autorităţile competente;

 b) decizia de încadrare în gradul de dizabilitate;

 c) decizia de pensionare;

 d) declaraţiaangajatorului cu privire la salariulmediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-aprodusaccidentul demuncă sau afost constatatăîmbolnăvirea profesională;

 e) propunereamediculuiexpertal asigurătoruluicu privire la gradulde reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţiicu dizabilităţi medii;

 f) cuantumulindemnizaţiei de dizabilitate la care are dreptul asiguratul.

 (4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate.

 (5) Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitatese face prin decizia conducerii asigurătoruluiîn termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.

 (6) Decizia de acordare aindemnizaţiei de dizabilitate e sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.

Articolul 18. Îndemnizaţia de deces
(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:

 a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:

 - au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi;

 - sînt încadraţi într-un grad de dizabilitate, indiferent de vîrstă;

 b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:

 - este încadrat într-un grad de dizabilitate;

 - a atins vîrsta de pensionare;

 c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.

 (2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:

 a) pentru copiii învîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii cu dizabilităţi, indiferent de vîrstă:

 - echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;

 - echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;

 - echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii in care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată imbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru. Anul premergător anului in care s-a produs· cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;

 b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vîrsta de pensionare - echivalentul a 3. salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;

 c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat,sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.

 (3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.

 (4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.

 (5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.

 (6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.

Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
(1) Cererea pentruacordareaindemnizaţieide deces seprezintă asigurătorului. La cerere se anexează:

 a) documentele de cercetare a accidentului de muncăsaude constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;

 b) adeverinţade deces a asiguratului, eliberatăde autoritatea competentă;

 c) alte acte din care rezultădreptulsolicitantului, conform legislaţiei.

 (2) Acordareaindemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătoruluiîn termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.

 (3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cereriide acordare aindemnizaţiei de deces se comunicăînscris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei.

Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor îndrept şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

 (2) Plata indemnizaţieide deces se face în termen depînăla 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.

 (3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de dizabilitate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Capitolul III. PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ   ŞI A BOLILOR PROFESIONALE
Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor
(1) Angajatoriirăspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei.

 (2) Angajatorii au obligaţia:

 a) să aplice măsuri de securitate şiigienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi abolilorprofesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;

 b) să asigure informarea angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

 c) să furnizeze orice informaţiesolicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă.

 (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şibolilor profesionale.

 (4) Pentru realizareamăsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.

 (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de cătreangajator aunor măsuri de prevenire, fără caacestlucrusă atragă consecinţe asupra lor.

Articolul 22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze, prin majorareasau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alteforme legale, activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:

 a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate;

 b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

 c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat.

Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelorîmbolnăvirilor profesionale
Cercetarea·accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modulstabilit de Guvern.

Capitolul IV. CONTRIBUŢIILE DE  ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII
Articolul 24. Contribuabilii
Conform prezentei legi, contribuabilii sînt angajatorii.

Articolul 25. Contribuţia de asigurare
(1) Cuantumul contribuţiei de asigurare se stabileşte anual, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

 (2) Cuantumul contribuţiei de asigurare se determină diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă (normale, deosebite sau speciale) ale asiguraţilor.

 (3) Valoarea majorării sau a reducerii contribuţiei de asigurare depinde de:

 a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale - pe o perioadă de referinţă;

 b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

 c) volumul cheltuielilor pentru prestaţiile şi indemnizaţiile de asigurare

Articolul 26. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurare se fac lunar de către angajator. Baza de calcul pentru contribuţie o constituie fondul total de salarii lunare ale asiguraţilor.

 (2) Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare sînt cele· prevăzute de legislaţie

Articolul 27. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare
Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare se exercită în modul stabilit de legislaţie.

Capitolul V. MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU  ACCIDENTE DE MUNCĂ SI BOLI PROFESIONALE
Articolul 28. Mijloacele Fondului de asigurare pentru, accidente de muncă şi boli· profesionale
(1) Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituie mijloace băneşti acumulate din contribuţiile de asigurări sociale de stat în cuantumul stabilit prin Legea bugetului asigurărilor;sociale de stat, sînt parte componentă a acestui buget, cuprind veniturile, cheltuielile şirezultatele activităţii financiare a fondului.

 (2) Mijloacele Fondului de asigurarepentru accidente de muncă şi boli profesionale se păstrează la un subcont al Casei Naţionale de Asigurări Sociale

Articolul 29. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:

 a) contribuţiile angajatorilor;

 b) dobînzi, majorări de întîrziere a plăţii contribuţiilor de asigurare.

Articolul 30. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale :
(1) Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din:

 a) cheltuieli necesare pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi plata indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

 b) cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

 c) cheltuieli pentru achitarea contravalorii programelor şi proiectelor de interes naţional de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

 (2) Casa Naţională de Asigurări Sociale asigură transparenţa cheltuielilor Fondului de asigurare pentru acciedente de muncă şi boli profesionale

Articolul 31. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurate pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Excedentele anuale ale Fondului de asigurate pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează în anul următor în modul stabilit de legislaţie.

 (2)·Deficitul Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acoperă din:

 a) disponibilităţile fondului din anii precedenţi;

 b) bugetul asigurărilor sociale de stat.

Capitolul VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 32. Răspunderea juridică
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie

Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului
Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanţele de judecată. Pînă la luarea deciziei instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.

Articolul 34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi
Despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilite pînă la intrarea În vigoare a prezentei legi, se păstreazăîn cuantumurile stabilite şi se plătesc de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea accidentului de muncă ori de survenirea bolii profesionale, sau de succesorii acestora, iar în lipsa lor de către organele teritoriale ale Casei ·Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului de stat în conformitate cu prevederile Legii nr.6'25-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi Legii nr . 278-IV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii. în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.

Articolul 35. (1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de ...
(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.

 (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

 a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

 b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

 c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021