Legea Cu privire la asigurarea egalităţii

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

	Prezenta lege creează cadrul necesar aplicării Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L180 din 19 iulie 2000, şi Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L303 din 2decembrie 2000.

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
(1) Scopul prezentei legi este prevenirea și combaterea discriminării, precum și asigurarea egalității tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală și alte sfere ale vieții, fără deosebire de rasă, culoare, origine națională, etnică și socială, statut social, cetățenie, limbă, religie sau convingeri, vârstă, sex, identitate de gen, statut matrimonial, orientare sexuală, dizabilitate, stare de sănătate, statut HIV, opinie, apartenență politică, avere, naștere sau orice alt criteriu. 

	(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra şi nu pot fi interpretate ca aducînd atingere:

	a) căsătoriei liber consimțite dintre bărbat și femeie; 

	b) raporturilor de adopţie;

	c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile religioase.

Articolul 2. Noţiuni generale
În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

	discriminare – orice deosebire, excludere, restricție ori preferință în drepturi și libertăți, interese legitime și beneficii ale persoanei sau ale unui grup de persoane, precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile protejate, reale sau presupuse, în afară de cazul în care acestea se justifică în mod obiectiv și rezonabil, printr-un scop legitim și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare;

	discriminare directă – tratare a unei persoane în baza oricăruia dintre criteriile protejate, reale sau presupuse, în manieră mai puțin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situație comparabilă, în afară de cazul în care aceasta se justifică în mod obiectiv și rezonabil, printr-un scop legitim și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare;

	discriminare indirectă – orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza criteriilor protejate, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv și rezonabil, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sînt proporţionale, adecvate şi necesare;

	discriminare prin asociere – orice faptă de discriminare săvîrşită împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor protejate, reale sau presupuse, este asociată cu una sau mai multe persoane aparţinînd unei astfel de categorii de persoane;

	discriminare continuă – orice faptă de discriminare care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, în decursul unui timp nedeterminat, a acțiunii sau inacțiunii discriminatorii și care se consumă în momentul încetării acestora ori în momentul survenirii unor evenimente care împiedică această faptă;

	discriminare prelungită – orice faptă de discriminare caracterizată prin două sau mai multe acțiuni și/sau inacțiuni identice comise cu un singur scop, alcătuind un ansamblu;

	segregare rasială – orice acţiune sau inacţiune care conduce direct sau indirect la separarea ori diferenţierea persoanelor pe baza criteriilor de rasă, culoare, origine naţională sau etnică;

	hărţuire – orice comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, avînd drept scop sau efect lezarea demnităţii unei persoane pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse;

	instigare la discriminare – orice comportament prin care o persoană aplică presiuni sau afișează o conduită intenționată în scopul discriminării unei terţe persoane pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse;

	victimizare – orice acţiune sau inacţiune soldată cu consecinţe adverse ca urmare a depunerii unei plîngeri sau înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată în scopul asigurării aplicării prevederilor prezentei legi sau în scopul furnizării unor informaţii, inclusiv a unor mărturii, care se referă la plîngerea sau acţiunea înaintată de către o altă persoană;

	măsuri pozitive – acțiuni speciale provizorii luate până la asigurarea deplinei egalități și care au menirea să prevină sau să compenseze dezavantajele legate de criterii protejate; 

	acomodare rezonabilă – orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată atunci cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate cu ceilalţi;

	plângere – astfel cum este definită în Legea nr.298/2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru egalitate.

Articolul 3. Subiecţii domeniului discriminării
Subiecţi în domeniul discriminării sînt persoanele fizice şi juridice din domeniul public şi privat.

Articolul 4. Formele grave ale discriminării
Formele grave ale discriminării sînt:

	a) promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile publice;

	b) susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă;

	c) amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;

	d) discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe criterii;

	e) discriminarea săvîrşită de două sau mai multe persoane;

	f) discriminarea continuă sau prelungită;

	g) discriminarea săvîrşită asupra unui grup de persoane;

	h) segregarea rasială.

Articolul 5. Modalităţile de eliminare a discriminării
Discriminarea poate fi eliminată prin următoarele modalităţi:

	a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor măsuri pozitive de protecţie a persoanelor aflate în condiţii dezavantajoase faţă de alte persoane. Măsurile pozitive se vor aplica pînă la instituirea egalităţii şi includerea socială a persoanelor sau grupurilor de persoane aflate într-o poziţie dezavantajată faţă de alte persoane;

	b) medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii;

	c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu;

	d) repararea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a actului de discriminare.

Articolul 6. Interzicerea discriminării
Orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei politici sau efectuarea unor acţiuni sau inacţiuni care încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente şi sancţionată conform legislaţiei.

Capitolul II. DISPOZIŢII SPECIALE
Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii
(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor protejate, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii la alegerea locului de muncă, a profesiei, la încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.

	(11) Se interzice orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor protejate, care au drept scop sau efect limitarea ori subminarea egalității la afilierea sau accederea într-o organizație a salariaților sau patronatului, sau în orice organizație ai cărei membri exercită o anumită profesie, inclusiv a egalității accesului la avantajele obținute de această organizație, precum și la accederea sau exercitarea unei profesii.

	(2) Se consideră discriminatorii acțiunile săvârșite pe baza criteriilor protejate, precum:

	a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane;

	a1) stabilirea condițiilor și criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane la afilierea sau accederea într-o organizație profesională ori la accederea sau exercitarea unei profesii;

	b) refuzul neîntemeiat, pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, de angajare, promovare sau demisie a persoanei;

	c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională;

	d) remunerarea inegală pentru o muncă egală sau o muncă de valoare egală;

	e) distribuirea diferenţiată, pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane;

	f) hărţuirea;

	g) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.

	(3) Refuzul de angajare, de admitere la cursurile de calificare profesională sau de promovare a persoanelor este considerat neîntemeiat dacă:

	a) se solicită prezentarea unor documente suplimentare față de cele legal stabilite;

	b) se pretinde că persoana nu corespunde unor cerințe care nu au nimic în comun cu calificarea profesională solicitată pentru exercitarea profesiei sau se solicită corespunderea cu oricare alte cerințe ilegale cu consecinţe similare.

	(4) Angajatorul este obligat să amplaseze în locuri accesibile pentru toţi salariaţii prevederile legale care garantează respectarea egalităţii de şanse şi de tratament la locul de muncă.

	(5) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care această activitate este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.

	(6) În cadrul activităţilor profesionale ale cultelor religioase şi părţilor lor componente nu constituie discriminare tratamentul diferenţiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerinţă profesională esenţială, legitimă şi justificată.

Articolul 8. Interzicerea discriminării privind accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului
(1) Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul la următoarele servicii și privind furnizarea acestora:

	a) serviciile oferite de autoritățile publice;

	b) serviciile de asistență medicală și alte servicii de sănătate;

	c) serviciile de protecție socială;

	d) serviciile bancare și financiare;

	e) serviciile de transport;

	f) serviciile culturale și de agrement;

	g) alte servicii și bunuri disponibile publicului.

	(2) Este interzisă orice formă de discriminare privind refuzul de a vinde sau închiria bunuri mobile, imobile sau alte bunuri disponibile publicului.

Articolul 9. Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului
(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, care au drept scop sau efect limitarea sau subminarea egalității în domeniul educației.

	(2) Se consideră discriminatorii acțiunile săvârșite pe baza criteriilor protejate, reale sau presupuse, precum:

	a) limitarea accesului la educație în instituțiile de învățământ de orice tip și nivel;

	b) limitarea sau subminarea egalității în procesul educațional, inclusiv la evaluarea cunoștințelor;

	c) limitarea sau subminarea egalității în activitatea științifico-didactică;

	d) hărțuirea;

	e) segregarea rasială;

	f) orice altă acțiune care contravine prevederilor legale.

	(2-1) Instituțiile de învățământ asigură respectarea principiului nediscriminării:

	a) prin asigurarea accesibilității educației;

	b) la elaborarea materialelor didactice, curriculumului, programelor de formare continuă și programelor de studii;

	c) prin formarea profesională a cadrelor didactice și de conducere privind aplicarea metodelor și mijloacelor de prevenire a faptelor de discriminare și de sesizare a autorităților competente;

	d) prin includerea în regulamentele interne a prevederilor privind interzicerea discriminării și asigurarea egalității.

	(3) Refuzul instituţiei de învăţămînt de a admite la studii o anumită persoană ale cărei calificări nu corespund nivelului necesar pentru a fi admisă nu constituie o limitare a dreptului la învăţămînt.

	(4) Prevederile prezentului articol nu constituie o restrîngere a dreptului instituţiei de învăţămînt care pregătește personalul unui anumit cult religios de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde cerințelor stabilite pentru accesul la instituţia respectivă.

Capitolul III. CADRUL INSTITUŢIONAL PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA DISCRIMINĂRII ŞI ASIGURAREA EGALITĂŢII
Articolul 10. Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalităţii
Subiecţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării şi asigurării egalității sînt:

	a) Consiliul pentru egalitate;

	b) autorităţile publice;

	c) instanţele judecătoreşti.

Articolul 11. Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii
(1) Consiliul pentru egalitate (în continuare – Consiliu) este o autoritate bugetară autonomă, instituită în scopul prevenirii și combaterii discriminării și asigurării egalității. Consiliul acționează în condiții de imparțialitate și independență organizațională, funcțională, operațională și financiară față de orice autoritate publică, persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, și față de orice persoană cu funcție de răspundere de orice nivel.

(1-1) Bugetul Consiliului se elaborează, se aprobă și se administrează în conformitate cu principiile, regulile și procedurile stabilite de legislația în domeniul finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale.

(2) Consiliul este un organ colegial constituit din 5 membri, care nu au apartenenţă politică, sînt numiţi de Parlament pe o perioadă de 5 ani, 3 dintre membri fiind reprezentanţi ai societăţii civile. Cel puţin 3 dintre membrii Consiliului trebuie să fie specialiști licenţiaţi în drept. Membrul Consiliului își exercită funcția până la numirea unui nou membru.

(3) În componenţa Consiliului poate fi numită orice persoană, cetăţean al Republicii Moldova, care:

a) are studii superioare;

b) dispune de o reputaţie ireproşabilă şi manifestă o atitudine tolerantă faţă de grupurile minoritare;

c) este persoană cu activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului de cel puţin 5 ani;

d) nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.

e) nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.

(4) Președintele Consiliului anunță Parlamentul cu privire la expirarea mandatului membrilor Consiliului cu cel puțin 3 luni înainte de expirare. Pentru desemnarea candidaţilor în Consiliu, Parlamentul instituie o comisie specială formată din membri ai Comisiei drepturile omului şi relaţii interetnice şi Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, care organizează un concurs public. Concursul se organizează cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor desemnaţi anterior.

(5) Informaţia despre organizarea şi desfăşurarea concursului, cerinţele faţă de candidaţi, actele necesare ce trebuie prezentate se plasează pe pagina web a Parlamentului cu 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului.

(6) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se bazează pe următoarele principii:

a) competiţie deschisă şi transparentă, prin asigurarea accesului liber al oricărei persoane care întruneşte condiţiile necesare;

b) tratament egal, prin aplicarea nediscriminatorie a unor criterii de selectare obiective şi clar definite, astfel încît toate persoanele să aibă şanse egale;

c) diversitate, prin asigurarea echilibrului de gen şi reprezentării grupurilor etnice şi minoritare din societate.

(7) Curriculum vitae ale candidaţilor care doresc să participe la concurs se plasează pe pagina web a Parlamentului pentru consultarea publicului.

(8) Candidaţii sînt audiaţi de comisia specială instituită, care întocmeşte avize argumentate referitoare la fiecare candidat selectat, pe care ulterior le prezintă în plenul Parlamentului. Candidaţii sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(8-1) Membrii Consiliului nu pot fi persecutați sau trași la răspundere juridică pentru opiniile exprimate și atribuțiile pe care le exercită conform legii.

(9) Calitatea de membru al Consiliului încetează la expirarea mandatului, ca urmare a depunerii cererii de demisie, a revocării sau în caz de deces. Un membru al Consiliului poate fi revocat din funcție de organul care l-a numit în circumstanţe care exclud posibilitatea executării mandatului său ori la cererea Consiliului, adoptată cu votul majorităţii membrilor acestuia, în cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor. Noul membru al Consiliului își exercită funcţia pînă la expirarea mandatului membrului revocat, demisionat sau decedat.

(10) Calitatea de membru al Consiliului este suspendată de organul care l-a numit în cazul înaintării învinuirii de comitere a unei infracţiuni în exerciţiul activităţii sau pentru comiterea unei infracţiuni pe orice motiv bazat pe o formă de discriminare.

(11) Preşedintele Consiliului este ales cu majoritatea voturilor din numărul total al membrilor acestuia. Preşedintele Consiliului activează permanent. Ceilalţi membri ai Consiliului sînt convocaţi de preşedinte în şedinţe.

(12) Membrii Consiliului care nu activează permanent primesc o indemnizaţie de 10 la sută din salariul mediu pe economie pentru fiecare şedinţă.

(13) În activitatea sa Consiliul este asistat de un aparat administrativ.

(13-1) În activitatea sa, președintele Consiliului poate fi asistat de personal încadrat în propriul cabinet, conform prevederilor Legii nr.80/2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

(14) Regulamentul de activitate al Consiliului se aprobă de Parlament.

Articolul 12. Atribuţiile Consiliului
(1) Consiliul are următoarele atribuţii:

	a) examinează corespunderea legislaţiei în vigoare cu standardele privind nediscriminarea;

	b) înaintează propuneri de modificare a legislației în vederea prevenirii și combaterii discriminării și asigurării egalității;

	c) adoptă avize consultative cu privire la conformitatea proiectelor de acte normative cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării;

	d) monitorizează modul de implementare a legislaţiei în domeniu;

	e) colectează informaţii despre dimensiunile, starea şi tendinţele fenomenului discriminării la nivel naţional şi elaborează studii şi rapoarte;

	f) elaborează recomandări de ordin general în vederea prevenirii și combaterii discriminării și asigurării egalității;

	g) contribuie la sensibilizarea şi conştientizarea societăţii în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare în contextul valorilor democratice;

	h) conlucrează cu organismele internaţionale cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării;

	i) examinează plîngerile privind discriminarea;

	j) efectuează vizite de documentare a faptelor care formează obiectul plângerii sau a modului de executare a prescripțiilor/recomandărilor formulate de Consiliu;

	k) constată și, după caz, examinează contravenții în conformitate cu prevederile Codului contravențional;

	l) sesizează organele de urmărire penală în cazul săvîrşirii unor fapte discriminatorii ce întrunesc elemente ale infracţiunii;

	m) contribuie la soluţionarea amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile;

	n) exercită alte atribuţii stabilite prin prezenta lege şi prin regulamentul său de activitate.

	(2) La începutul fiecărui an, pînă la data de 15 martie, Consiliul prezintă Parlamentului un raport general privind situaţia în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. Raportul se publică pe pagina web a Consiliului.

Articolul 13. Modalitatea de depunere a plîngerii la Consiliu
(1) Procedura de constatare a existenței sau inexistenței faptei de discriminare se inițiază de membrii Consiliului din oficiu sau la cererea victimei, inclusiv la cererea sindicatelor, asociațiilor obștești, precum și a altor persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării și care reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia se presupune că a fost comisă fapta discriminatorie.

	(2) Plângerea depusă la Consiliu trebuie să conțină o descriere a încălcării dreptului persoanei, date privind momentul în care a avut loc această încălcare, faptele și eventualele dovezi care permit stabilirea prezumției existenței unei fapte de discriminare, numele și adresa persoanei care o depune, precum și datele care permit identificarea persoanei despre care se presupune că a comis fapta discriminatorie.

	(3) Plângerea poate fi depusă la Consiliu în termen de un an de la data săvârșirii faptei discriminatorii sau de la data la care s-a aflat sau trebuia să se cunoască despre săvârșirea ei. În cazul unei fapte de discriminare continuă sau prelungită, termenul curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

	(4) Depunerea plângerii la Consiliu nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în instanța de judecată. Examinarea concomitentă de către Consiliu și instanța de judecată a unui litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și având aceleași temeiuri are drept efect încetarea procedurii de examinare a plângerii de către Consiliu.

Articolul 14. Respingerea plîngerii
(1) Consiliul restituie plângerea dacă aceasta:

	a) nu conține datele de identificare ale persoanei care a depus-o;

	b) a fost depusă în interesul altei persoane fără acordul acesteia;

	c) nu permite identificarea persoanei care se presupune că a comis fapta de discriminare;

	d) este o plângere repetată care are aceleași părți, același obiect și aceleași temeiuri și nu conține informații și dovezi noi.

	(2) Restituirea plângerii în temeiurile stabilite la alin.(1) lit.a)–c) nu exclude posibilitatea depunerii unei noi plângeri după înlăturarea omisiunilor.

Articolul 14-1. Inadmisibilitatea plângerii
(1) Consiliul declară plângerea inadmisibilă dacă aceasta:

	a) nu conține fapte care permit stabilirea prezumției existenței unui fapt de discriminare;

	b) este depusă cu încălcarea termenului de prescripție;

	c) nu este de competența Consiliului;

	d) are un obiect nefondat prin raportare la domeniul de aplicare a prezentei legi.

	(2) Dacă examinarea plângerii ține de competența altei autorități, Consiliul acționează conform art. 74 din Codul administrativ nr. 116/2018.

Articolul 15. Examinarea plîngerii
(1) Plângerea se examinează în termen de 90 de zile, iar în cazul în care aceasta se referă la un volum complex de informații ori sunt necesare consultări suplimentare, examinarea poate fi prelungită cu cel mult 60 de zile, cu informarea părților. La examinarea plângerii, Consiliul are dreptul să solicite date și informații relevante de la orice persoană în legătură cu faptele care formează obiectul plângerii. Sarcina de a proba că fapta în cauză nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se presupune că au comis fapta. 

	(2) La cererea Consiliului, persoanele juridice şi persoanele fizice au obligaţia:

	a) să pună la dispoziţia sa copiile actelor solicitate necesare pentru soluţionarea plîngerii;

	b) să ofere informaţii şi explicaţii verbale şi, după caz, scrise, în legătură cu faptele care formează obiectul plîngerii;

	c) să asigure sprijinul și condițiile necesare bunei desfășurări a examinării plângerii.

	(3) Toate datele, informaţiile şi documentele legate de acţiunile sau comportamentul discriminatoriu la care se referă plîngerea urmează să fie puse la dispoziţia Consiliului în termen de 10 zile. Neprezentarea nejustificată a informaţiilor solicitate de Consiliu se sancţionează conform legislaţiei în vigoare şi este interpretată de Consiliu în defavoarea persoanei care nu prezintă datele solicitate.

	(3-1) În procesul examinării plângerii sau al monitorizării modului de executare a prescripțiilor/recomandărilor, Consiliul are dreptul să efectueze vizite de documentare a faptelor care formează obiectul plângerii. Împiedicarea activității de documentare și monitorizare se sancționează conform legislației.

	(3-2) În procesul examinării plângerii, la cererea părților implicate sau din oficiu, persoanele interesate pot depune opinii, potrivit domeniului de competență, privind faptele care formează obiectul plângerii.

	(4) În urma examinării plîngerii, Consiliul adoptă o decizie motivată cu majoritatea voturilor membrilor săi. Decizia Consiliului poate include prescripții și/sau recomandări în vederea asigurării repunerii în drepturi a victimei şi a prevenirii faptelor similare pe viitor.

	(5) Decizia se aduce la cunoștința persoanei care a comis fapta discriminatorie și a persoanei care a depus plângerea în termen de 15 zile de la adoptare. Consiliul este informat în termen de 30 de zile despre măsurile întreprinse, cu prezentarea eventualelor dovezi în acest sens. Decizia produce efecte de la data aducerii la cunoștință.

	(6) Consiliul are dreptul să informeze opinia publică referitor la neprezentarea în termenul prevăzut de lege a informațiilor relevante solicitate pentru examinarea plângerilor, precum și referitor la ignorarea intenționată, neexecutarea recomandărilor emise și la alte forme de împiedicare a activității.

	(7) Deciziile Consiliului se publică pe pagina web a acestuia, respectînd confidenţialitatea datelor cu caracter personal.

	(8) Dacă în timpul examinării plîngerii se constată săvîrşirea unor fapte ce constituie contravenţie, Consiliul remite organelor competente pentru examinare în fond procesul-verbal și materialele cauzei.

	(9) În cazul în care faptele constatate conţin elemente ale infracţiunii, Consiliul expediază materialele organelor de urmărire penală.

Articolul 16. Competenţa autorităţilor publice
În scopul prevenirii faptelor discriminatorii, autorităţile publice, conform competenţelor funcţionale, exercită următoarele atribuţii:

	a) implementează principiul egalității, al nediscriminării și al respectării diversității în activitatea desfășurată; 

	b) coordonează activitatea în domeniul combaterii discriminării a structurilor descentralizate şi desconcentrate;

	c) contribuie la educarea şi sensibilizarea populaţiei în vederea interzicerii discriminării în domeniile de competenţă;

	d) exercită alte atribuţii în conformitate cu legislaţia în domeniu.

Capitolul IV. RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTELE DE DISCRIMINARE
Articolul 17. Răspunderea pentru faptele de discriminare
Faptele de discriminare sînt pasibile de răspundere disciplinară, civilă, contravenţională şi penală, conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 18. Dreptul la protecţie a victimei discriminării
(1) Orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite:

	a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale;

	b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale;

	c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale;

	d) repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată;

	e) declararea nulităţii actului care a condus la discriminarea sa.

	(2) Acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.

	(3) Răspândirea informației despre viața privată și identitatea victimei discriminării este interzisă. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victimele discriminării se fac cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, stabilite prin lege.

	(4) La examinarea de către instanța de judecată a unei cauze în care se invocă o faptă de discriminare, Consiliul poate depune concluzii în conformitate cu art. 74 din Codul de procedură civilă nr. 225/2003.

Articolul 19. Sarcina probaţiunii
(1) Persoana care înaintează o acţiune în instanţa de judecată trebuie să prezinte fapte și, după caz, date statistice care permit prezumţia existenţei unui fapt de discriminare.

	(2) Sarcina de a proba că faptele nu constituie discriminare revine pîrîtului, cu excepţia faptelor ce atrag răspundere penală.

Articolul 20. Termenul de prescripţie
(1) Termenul de prescripţie pentru intentarea unei acţiuni în instanță în baza prezentei legi este de un an de la data săvîrşirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoştinţă de săvîrşirea ei.

	(2) În cazul discriminării continue sau prelungite, termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Articolul 21. Taxa de stat
Persoanele care înaintează o acţiune în instanţa de judecată privind fapte de discriminare se scutesc de plata taxei de stat, fiind achitată numai taxa de timbru conform Legii taxei de stat nr. 213/2023.

Articolul 22. Finanţarea
(1) Autorităţile publice abilitate cu implementarea prezentei legi sînt finanţate din contul şi în limitele mijloacelor financiare aprobate anual în bugetul de stat şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

	(2) Activităţile de prevenire şi combatere a discriminării pot fi finanţate şi din alte surse neinterzise de lege.

Capitolul V. DISPOZIŢII FINALE
Articolul 23. (1) Prezenta lege intră în vigoare începînd cu 1 i...
(1) Prezenta lege intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2013.

	(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

	a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

	b) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021