Legea Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Raporturile reglementate de prezenta lege
(1) Prezenta lege reglementează raporturile în domeniul asigurării de răspundere civilă dintre organizaţiile de asigurare (asiguratori), transportatorii de călători cu mijloace de transport auto, feroviar şi fluvial (asiguraţi) şi călători.

  (2) Obiect al asigurării este răspunderea civilă a transportatorilor pentru prejudiciul cauzat vieţii, sănătăţii şi bunurilor călătorilor.

 (3) Prezenta lege nu se extinde asupra domeniului asigurării de răspundere civilă a proprietarilor mijloacelor de transport auto pentru prejudiciul cauzat terţilor şi bunurilor lor în urma accidentelor în transport.

Articolul 2. Asigurătorul
Asigurător este persoana juridică înregistrată în Republica Moldova, care deţine licenţă de activitate la categoria “asigurări generale”, cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 10, 11 şi/sau 12 specificate la compartimentul B din anexa nr.1 la Legea cu privire la asigurări.

Articolul 3. Asiguratul
Este considerată asigurat persoana juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, ori persoana fizică care, în baza licenţei, obţinute în ordinea cuvenită, efectuează transportarea organizată a călătorilor cu transport auto, feroviar şi fluvial, a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă faţă de călători.

Articolul 4. Domeniul de aplicare a asigurării obligatorii de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători
(1) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor se aplică la transportarea organizată a călătorilor cu transportul auto, feroviar şi fluvial.

  (2) Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători nu se extinde asupra transportatorilor care efectuează transportarea călătorilor:

 a) cu transportul auto urban, inclusiv cu taximetrele, şi transportul electric;

 b) cu transportul auto suburban, cu bacul, precum şi cu transportul fluvial pe traseele pentru plimbări şi excursii.

Articolul 5. Cazul asigurat
Cazul asigurat este evenimentul la a cărui producere legislaţia şi contractul de asigurare prevăd acordarea despăgubirii de asigurare.

Capitolul II. RAPORTURILE DE ASIGURARE
Articolul 6. Contractul de asigurare
(1) Transportatorii sînt obligaţi să încheie anual cu asiguratorii contracte de asigurare obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători.

 (2) Contractul de asigurare se încheie pînă la obţinerea licenţei de efectuare a transportărilor.

 (3) Unele particularităţi ale asigurării în transportul auto internaţional trebuie să fie reflectate în contractul de asigurare şi să corespundă prevederilor acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

  (4) Contractul de asigurare acoperă răspunderea civilă a transportatorilor faţă de călătorii care corespund cerinţelor prevăzute la art.11 alin.(2).

Articolul 7. Prima de asigurare
(1) Prima de asigurare se stabileşte în cuantum de pînă la 1% din suma volumului anual de transportare a călătorilor.

 (2) Procedura şi termenele depunerii primelor de asigurare se stabilesc în contractul de asigurare.

Capitolul III. LIMITELE RĂSPUNDERII ŞI PLATA  DESPĂGUBIRII DE ASIGURARE
Articolul 8. Limitele răspunderii asiguratorului
(1) În cazul vătămării corporale sau decesului călătorului în urma accidentului în transport, despăgubirea de asigurare se plăteşte în mărimea prejudiciului efectiv cauzat, confirmat de organele competente şi de documentele privind cheltuielile suportate de victimă sau de reprezentanţii ei, limitată la un plafon egal cu echivalentul a 10000 de dolari S.U.A. (la data survenirii efective a cazului asigurat), indiferent de tipul mijlocului de transport.

 (2) Despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vătămarea corporală sau decesul victimei va include:

 a) cîştigul ratat în timpul perioadei de incapacitate temporară de muncă, dar nu mai mult decît echivalentul a 20 de dolari S.U.A. pentru fiecare zi de incapacitate de muncă;

 b) cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare şi îngrijire, confirmate de avizul instituţiei medicale, precum şi cheltuielile de transport ale victimei şi, după caz, ale persoanei care o însoţeşte;

 c) în cazul invalidităţii, în afară de plăţile prevăzute la lit.a) şi b), cîştigul ratat în toată perioada invalidităţii calculat după metodica aplicată în organele de asigurare socială;

 d) cheltuielile de funeralii, conform tarifelor organelor gospodăriei comunale (rechizite de funeralii, transport şi servicii acordate de cimitir), cu excepţia cheltuielilor ce ţin de rituri şi tradiţii locale;

 e) partea cîştigului de care, în cazul decesului victimei, au fost lipsite persoanele inapte de muncă întreţinute de ea sau avînd dreptul la întreţinerea ei.

 (2-1) În caz de vătămare corporală sau de deces al victimei, asigurătorul plăteşte despăgubiri de asigurare în condiţiile alin.(1), avînd dreptul la acţiune de regres pentru prejudiciile cauzate de autovehicule faţă de asigurătorul de răspundere civilă cu care persoana răspunzătoare de producerea accidentului de transport auto are încheiat contract de asigurare conform prevederilor Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

  (3) În cazul deteriorării sau nimicirii totale a bunurilor în urma accidentului în transport, se compensează valoarea efectivă a bunurilor (bagajelor) deteriorate sau nimicite, cu condiţia declarării lor, echivalentă cu 20 de dolari S.U.A. pentru 1 kg de greutate a bagajului, dar nu mai mult decît echivalentul a 1000 de dolari S.U.A.

 (4) Despăgubirea de asigurare include şi cheltuielile suportate de asigurat la investigarea cazului asigurat şi la apărarea juridică a intereselor asiguratului (călătorului).

Articolul 9. Răspunderea asiguratului
(1) În cazul în care este accidentat mijlocul de transport al transportatorului care nu dispune de contract de asigurare sau contractul său de asigurare nu se extinde asupra acestui mijloc de transport, prejudiciul cauzat vieţii, sănătăţii sau bunurilor călătorilor se repară de către transportator în conformitate cu legislaţia.

 (2) Despăgubirea de asigurare se plăteşte din contul mijloacelor transportatorului şi în cazul constatării faptelor:

 a) de transportare a unui număr de călători care depăşeşte normele stabilite de paşaportul transportului;

 b) de transportare a călătorilor fără documente de călătorie sau alte documente care autentifică dreptul acestora la călătorie;

 c) de exploatare a mijloacelor de transport defectate.

Articolul 10. Durata protecţiei prin asigurare
Despăgubirea de asigurare prevăzută la art.8 se acordă pentru prejudiciul cauzat călătorilor din momentul îmbarcării lor în mijlocul de transport la staţia de plecare şi pînă la momentul coborîrii din mijlocul de transport la staţia terminus, inclusiv transbordările pe rută.

Articolul 11. Persoanele care au dreptul la despăgubirea de asigurare
(1) Repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului în transport urmează a se face victimelor, iar în cazul decesului victimelor, precum și al existenței unor victime minori sau persoane în privinţa cărora este instituită o măsură de ocrotire judiciară – moştenitorilor acestora, la contul minorului sau, după caz, la contul persoanei ocrotite, la notificarea asiguraţilor.

 (2) Despăgubirea de asigurare prevăzută la alin.(1) se plăteşte în cazurile cînd prejudiciul este cauzat:

 a) călătorilor care efectuează călătorii în baza documentului de călătorie;

 b) călătorilor care efectuează călătorii fără achitare în baza legitimaţiei sau a altor documente, eliberate în conformitate cu legislaţia, care le autentifică dreptul la călătorie.

 (3) Despăgubirea de asigurare se plăteşte şi în cazurile cînd călătorii menţionaţi la alin.(2) nu locuiesc sau nu au viză de reşedinţă în Republica Moldova.

 (4) Persoana care a beneficiat de despăgubiri de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vătămarea corporală sau persoana care a beneficiat de despăgubiri de asigurare în legătură cu decesul victimei nu poate solicita asigurătorului de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate de autovehicule plata despăgubirii de asigurare pentru prejudiciul compensat în condiţiile art.8 alin.(2-1).

Articolul 12. Plata despăgubirii de asigurare
(1) Despăgubirea de asigurare se plăteşte în cuantumul valorii reale a prejudiciului cauzat călătorului, în limitele sumelor prevăzute la art.8, în temeiul actului asupra accidentului în transport întocmit de organele care efectuează controlul asupra securităţii circulaţiei, certificatului eliberat de organizaţia autorizată să confirme decesul sau să determine gradul de vătămare corporală, precum şi în temeiul documentelor care confirmă cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare şi îngrijire în legătură cu cazul asigurat.

  (2) Despăgubirea de asigurare se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a reparat prejudiciul cauzat victimei şi suma plătită nu urmează să fie recuperată prin acţiune în regres.

Capitolul VI. RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR
Articolul 13. Examinarea litigiilor
Litigiile apărute din raporturile de asigurare obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor pentru prejudiciul cauzat călătorilor se soluţionează în instanţa judecătorească. Participarea asiguratorului la proces este obligatorie.

Articolul 14. Dreptul de regres al asigurătorului
Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de cauzarea prejudiciilor în cazul:

 a) cauzării de prejudicii ca urmare a acţiunilor intenţionate ale asiguratului;

 b) cauzării de prejudicii ca urmare a comiterii de către asigurat a unor infracţiuni intenţionate, aflate în legătură cauzală directă cu producerea riscului asigurat;

 c) lipsei autorizaţiei pentru dreptul de a activa în domeniul transportului de călători sau lipsei permisului de conducere de categoria respectivă;

 d) cauzării de prejudicii ca urmare a consumului de alcool ori sub influenţa stupefiantelor.

Articolul 15. Refuzul de a plăti despăgubirea de asigurare
(1) Nu se repară prejudiciul cauzat, direct sau indirect, în urma:

 a) operaţiilor militare şi consecinţelor lor, tulburărilor cu caracter de masă şi grevelor, actelor ilegale ale unor organizaţii politice şi ale persoanelor care sînt complici;

 b) circumstanţelor de forţă majoră şi calamităţilor naturale (explozie nucleară, seism, fulger, uragan, inundaţie, alunecări de teren etc.);

 c) utilizării mijloacelor de transport în alte scopuri decît cele indicate în licenţa de activitate şi/sau în contractul de asigurare.

 (2) Nu se repară prejudiciul cauzat prin pierderea sau distrugerea hîrtiilor de valoare, semnelor monetare, documentelor, manuscriselor, pietrelor preţioase şi semipreţioase, articolelor din platină, aur, argint, colecţiilor de filatelie, numismatică etc., dacă nu au fost declarate.

Articolul 16. Pretenţiile
Pretenţiile apărute din raporturile de asigurare obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor pentru prejudiciul cauzat călătorilor pot fi înaintate asiguratorilor respectivi în decursul a 3 ani de la data survenirii efective a evenimentului asigurat.

Articolul 17. Răspunderea pentru încălcarea legii
Pentru încălcarea prezentei legi, subiecţii raporturilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători sînt traşi la răspundere conform legislaţiei.

Capitolul V. DISPOZIŢII FINALE
Articolul 18. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 19. Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sal...
Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021