Legea Cu privire la exercitarea profesiunii de medic

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi
(1) Prezenta lege stabilește bazele juridice și reglementează condițiile organizatorice și formele de exercitare a profesiunii de medic.

	(2) Prezenta lege stabilește cerințele față de persoanele care exercită profesiunea de medic, drepturile, obligațiile și responsabilitățile lor generale în exercitarea acestei profesiuni conform jurământului medicului.

Articolul 1-1. Noțiuni de bază
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

	competență profesională – capacitate de exercitare de către medic a atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, eficiență, profesionalism;

	eroare medicală – eroare profesională comisă de personalul medical, de furnizorul de produse sau de prestatorul de servicii medicale, sanitare sau farmaceutice în realizarea actului medical sau medico-farmaceutic, eroare care îi provoacă daune pacientului, atrăgând răspunderea civilă;

	iatrogenie – stare patologică sau agravare a stării pacientului rezultată în urma realizării actului medical;

	independență profesională – libertate în realizarea actului medical și în prescrierea tratamentului în beneficiul sănătății pacientului;

	integritate – capacitate a medicului de a-și desfășura activitatea profesională în mod etic, liber de orice influență necorespunzătoare și de orice manifestare de corupție;

	medic – persoană care profesează medicina pe baza studiilor de specialitate, conform legislației Republicii Moldova, sau pe baza studiilor obținute într-un alt stat, recunoscute și echivalate în condițiile stabilite de Guvern;

	medic rezident – persoană care urmează studiile de rezidențiat și acordă asistență medicală sub ghidarea coordonatorului studiilor de rezidențiat și a medicului specialist desemnat;

	nondiscriminare – atitudine imparțială manifestată în raport cu pacientul, fără discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinii, apartenență politică sau pe orice alt criteriu, inclusiv în situații excepționale de sănătate publică;

	norme etice și deontologice – totalitatea regulilor de conduită, a valorilor și angajamentelor morale fundamentale în baza cărora se exercită profesiunea de medic;

	onestitate – atitudine deschisă și corectă a medicului față de alte persoane, manifestată în exercitarea profesiunii;

	primatul vieții și al dreptului inerent la viață al ființei umane – principiu conform căruia viața umană este recunoscută ca valoare socială supremă;

	risc profesional acceptabil – probabilitate de îmbolnăvire sau de cauzare a unei vătămări grave pacientului în urma expunerii acestuia unui potențial pericol, cu caracter admisibil, în exercitarea profesiunii de medic;

	tratament personalizat – aplicare a planului terapeutic adaptat la caracteristicile genotipului molecular al pacientului, cu utilizarea de tehnologii inovaționale avansate.

Articolul 2. Statutul juridic al profesiunii de medic
(1) Statutul juridic al profesiunii de medic are la bază Constituţia Republicii Moldova, Legea ocrotirii sănătăţii, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, alte acte normative referitoare la această profesiune.

	(2) Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele cuprinse în prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.

Articolul 3. Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic
Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic sunt:

	a) primatul vieții și al dreptului inerent la viață al ființei umane;

	b) respectarea caracterului uman al profesiunii de medic;

	c) competența și independența profesională;

	d) dezvoltarea profesională continuă; 

	e) nondiscriminarea;

	f) respectarea confidențialității;

	g) respectarea drepturilor și intereselor pacientului;

	h) respectarea demnității, onoarei și reputației profesionale;

	i) respectarea și protejarea drepturilor și intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul public sau privat al sistemului în care activează și de forma de exercitare a profesiunii;

	j) loialitatea;

	k) integritatea și onestitatea;

	l) colaborarea și comunicarea.

Capitolul II. EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC
Articolul 4. Profesiunea de medic
1) Profesiunea de medic poate fi exercitată de orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii:

	a) este cetăţean al Republicii Moldova; are domiciliu sau drept de reşedinţă în Republica Moldova;

	b) are diplomă de licenţă în medicină (studii integrate) și diplomă de medic specialist sau diplomă de studii superioare profil medicină şi diplomă de licenţă după absolvirea studiilor de rezidenţiat/certificat după absolvirea internaturii, eliberate conform legislaţiei Republicii Moldova sau obținute într-un alt stat şi recunoscute și echivalate în condițiile stabilite de Guvern;

	c) îşi perfecţionează, pe parcursul întregii sale activităţi profesionale, cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătății, utilizînd în acest scop toate posibilităţile accesibile;

	d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii;

	e) nu cade sub incidenţa restricţiilor şi incompatibilităţilor prevăzute de prezenta lege.

	(2) Profesiunea de medic poate fi exercitată în Republica Moldova de către medici cetăţeni străini şi apatrizi în condiţiile prezentei legi, pe bază de reciprocitate stabilită prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 4-1. Activitatea de medic rezident
(2) Activitățile medicului rezident includ pregătirea profesională teoretică și practică de specialitate, acordarea asistenței medicale ghidate de coordonatorul studiilor de rezidențiat sau de medicul specialist desemnat. 

	(3) Activitatea practică a medicului rezident este remunerată în volumul şi în modul stabilite de Guvern, cu menținerea bursei.

Articolul 5. Conţinutul activităţii de medic
(1) Activitatea de medic include:

	a) acordarea asistenței medicale în caz de îmbolnăvire, accidentare, îngrijire medicală, reabilitare a pacientului, cu evitarea neglijenței și erorilor medicale și cu aplicarea principiului nondiscriminării;

	a1) asumarea responsabilității profesionale pentru siguranța și calitatea actului medical realizat în raport cu pacientul;

	b) promovarea educaţiei pentru sănătate;

	c) organizarea de măsuri profilactice;

	d) perfecţionarea calităţilor profesionale şi acumularea de experienţă medicală;

	e) activitatea de instruire în instituţiile medicale de pregătire preuniversitară, universitară şi postuniversitară, precum și activitatea de cercetare științifică, după caz;

	f) informarea și îndrumarea pacientului, prin folosirea unui limbaj clar și accesibil, în ceea ce privește afecțiunea lui, opțiunile de diagnostic și tratament disponibile, beneficiile și riscurile acestora, precum și pronosticul și eventualele alternative.

	(2) Medicul, indiferent de forma de proprietate a instituţiei medicale în care activează, poate conlucra cu organizaţii profesionale şi obşteşti din domeniul sănătăţii publice, cu parteneri sociali, cu autorităţi publice.

	(3) Medicul poate să exercite şi alte activităţi ținând cont de incompatibilitățile și restricțiile prevăzute la art. 8.

	(4) Medicul rezident exercită activităţi medicale conform programului de rezidenţiat, cu respectarea limitelor de competenţă stabilite de Guvern.

Articolul 6. Caracterul uman al profesiunii de medic
(1) Profesiunea de medic are un caracter uman prin faptul că orice act medical se exercită exclusiv în interesul păstrării, restabilirii şi fortificării sănătăţii individului şi în interesul societăţii.

	(2) În orice condiţii de exercitare a profesiunii, medicul trebuie să manifeste disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinţa umană.

	(3) Medicul manifestă loialitate față de interesele pacientului său.

Articolul 7. Respectul faţă de fiinţa umană
(1) Sănătatea omului reprezintă valoarea supremă cu caracter personal şi social.

	(2) Medicul este obligat, prin utilizarea tuturor capacităţilor şi cunoştinţelor profesionale, să contribuie la protejarea sănătăţii populaţiei, să combată orice formă de cruzime şi înjosire a demnităţii umane, păstrînd respectul faţă de fiinţa umană.

Articolul 8. Incompatibilităţi şi restricţii
(1) Exercitarea profesiunii de medic este incompatibilă cu:

	a) activitatea farmaceutică: prepararea, eliberarea, distribuirea şi comercializarea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice;

	b) orice activitate sau ocupaţie care diminuează sau aduce prejudicii demnităţii profesionale şi încalcă codul deontologic;

	c) starea de sănătate necorespunzătoare profilului medical, atestată prin certificat medical, eliberat conform legislaţiei;

	d) folosirea cunoştinţelor medicale în defavoarea sănătăţii pacienţilor sau cu scop criminal.

	(2) Nu poate exercita profesiunea de medic:

	a) persoana care a fost condamnată pentru săvîrşirea cu intenţie a unei infracţiuni, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii de medic;

	b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesiunea de medic, pe o durată stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă;

	c) persoana în privinţa căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară;

	d) persoana care nu deţine actele de studii prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b).

Articolul 9. Jurămîntul medicului
(1) La absolvirea instituţiei de învăţămînt superior medical, se depune jurămîntul medicului.

	(2) Modul de depunere a jurămîntului se stabileşte de Ministerul Sănătății.

Articolul 10. Continuitatea studiilor medicale
În cadrul exercitării profesiunii de medic, continuitatea studiilor medicale se realizează prin:

	a) pregătire profesională continuă, conform programului elaborat şi aprobat de Ministerul Sănătății;

	b) perfecţionare sistematică a cunoştinţelor şi deprinderilor practice ale medicilor în cadrul cursurilor de formare profesională continuă și al altor forme de dezvoltare profesională și instruire;

	d) stimulare a activităţii medicale de înaltă calificare;

	e) susţinere din partea statului a medicilor în dorinţa de perfecţionare a cunoştinţelor profesionale.

Articolul 11. Formele exercitării profesiunii de medic
(1) Profesiunea de medic poate fi exercitată independent sau în calitate de angajat al unui prestator de servicii medicale acreditat conform legislației.

	(2) Exercitarea independentă a profesiunii de medic reprezintă activitatea profesională a medicului în una dintre formele de organizare prevăzute de Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995.

Articolul 12. Atestarea medicilor
(1) Pentru menținerea calificării și a unui nivel înalt de pregătire și de responsabilitate profesională, medicii sunt supuși atestării cunoștințelor, competențelor teoretice și deprinderilor practice, cu stabilirea gradului de calificare, cu o periodicitate de 5 ani, în modul stabilit de Ministerul Sănătății.

	(2) Cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul legitim de a practica activităţi medicale pe teritoriul Republicii Moldova, beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii în atestarea profesională ca şi cetăţenii Republicii Moldova.

Articolul 13. Secretul profesional
(1) Medicul este obligat să păstreze secretul profesional.

	(2) Informaţiile despre solicitarea asistenţei medicale, despre starea sănătăţii, diagnostic şi alte date obţinute de medic în examinarea şi tratamentul pacientului constituie informaţii personale şi secretul profesional al medicului şi nu pot fi divulgate.

	(3) Cu acordul pacientului sau al reprezentantului său legal, se permite transmiterea informaţiei care constituie secret profesional unor alte persoane, în interesul examinării şi tratării pacientului, al efectuării unor investigaţii ştiinţifice, utilizării acestor date în procesul de studii şi în alte scopuri.

	(4) Prezentarea informaţiilor care constituie secret profesional către alte persoane fără consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului său legal se admite în următoarele cazuri:

	a) în scopul examinării şi tratamentului pacientului care nu este în stare, din cauza sănătăţii, să-şi exprime dorinţa;

	b) în cazul posibilităţii extinderii unor maladii contagioase, intoxicaţii şi unor alte maladii care prezintă pericol în masă;

	c) la cererea scrisă și motivată a organelor de urmărire penală, a procuraturii şi instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti;

	c1) la cererea Avocatului Poporului sau, după caz, a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, în scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

	c2) la solicitarea membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, în cadrul vizitelor efectuate de ei și în limitele necesare desfășurării vizitelor;

	d) în caz de acordare a ajutorului medical unei persoane minore sau unei persoane în privinţa căreia este instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei, incapabilă să informeze părinţii sau reprezentanţii săi legali;

	e) în cazul temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătății persoanei este rezultatul unor acțiuni ilegale, informația urmând a fi prezentată, în acest caz, organelor de drept.

	(5) Persoanele cărora le-au fost transmise informaţii ce constituie secret profesional poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei transmise lor, în condiţiile legii.

	(6) Secretul profesional nu poate fi divulgat nici după terminarea tratamentului sau moartea pacientului.

Capitolul III. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI
Articolul 14. Drepturile profesionale ale medicului
Medicul este în drept:

	a) să fie asigurat cu loc de muncă după încheierea studiilor postuniversitare şi să-şi desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi calificării obţinute;

	b) să fie asigurat cu condiții adecvate pentru desfășurarea activității profesionale cu respectarea regulilor și tehnicilor de realizare a actului medical;

	b1) să dețină și să folosească ștampilă personală în exercițiul profesiunii;

	c) să își perfecționeze nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat;

	d) să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale;

	e) să i se repare prejudiciul cauzat prin defăimare sau vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională;

	f) să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale;

	g) să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu;

	g1) să se consulte cu alți specialiști, inclusiv prin convocarea consiliului de medici, în interesul pacientului, respectând confidențialitatea și secretul profesional.

	h) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 15. Modul de apărare a drepturilor medicului
(1) Dreptul exercitării profesiunii de medic este protejat de stat.

	(2) Întru apărarea drepturilor sale profesionale şi cetăţeneşti, medicul este în drept:

	a) să apeleze la organele de drept naţionale şi internaţionale conform legislaţiei în vigoare;

	b) să ceară soluţionarea de către instanţa contenciosului administrativ a unui litigiu generat de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termene legale a unei cereri privind recunoaşterea unui drept consfinţit de lege, în care cealaltă parte este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi, potrivit legislaţiei în vigoare;

	c) să i se repare prejudiciul cauzat prin defăimare sau vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională specifică în condiţii de permanent risc pentru sănătate şi viaţă;

	d) să apeleze la susţinerea organizaţiilor neguvernamentale întru apărarea drepturilor şi intereselor profesionale;

	e) să i se garanteze independenţă morală, economică şi profesională, protecţie socială;

	f) să fie susţinut de angajator la etapa examinării în instanţă a litigiilor în cazul exercitării activităţii conform reglementărilor în vigoare;

	g) să folosească fără restricţii orice mijloc de transport din contul statului pentru exercitarea de urgenţă a obligaţiilor profesionale, în funcţie de situaţii concrete;

	h) să se asocieze în organizaţii sindicale, asociaţii obşteşti ce vor participa la apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor profesionale ale medicului.

	(3) Medicul are dreptul la apărare contra intervenţiei unor persoane şi autorităţi ale administraţiei publice în exerciţiul profesiunii sale, excepţie făcînd cazurile de incompetenţă şi culpă profesională.

Articolul 16. Asociaţiile de medici
(1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor, medicii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să le înregistreze în modul stabilit.

	(2) Asociaţiile de medici specificate la alin.(1) pot acorda asistenţă profesională şi materială medicilor din cadrul acestei asociaţii şi membrilor de familie ai acestora.

	(3) Asociaţiile de medici centrale şi internaţionale pot avea structuri regionale.

	(4) Întru apărarea drepturilor şi intereselor medicilor şi facilitarea creării locurilor de muncă, asociaţiile de medici vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.

Articolul 17. Obligaţiile profesionale ale medicului
(1) Medicul este obligat:

	a) să respecte cu stricteţe drepturile şi interesele legitime ale pacientului și să acționeze exclusiv în beneficiul sănătății pacientului;

	a1) să nu admită discriminarea pacientului în acordarea asistenței medicale;

	b) să-şi perfecţioneze în permanenţă cunoştinţele profesionale;

	c) să asigure tratamentul pînă la însănătoşirea pacientului sau pînă la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic;

	d) să evite iatrogenia;

	e) să păstreze secretul informaţiilor personale de care a luat cunoştinţă în exercitarea profesiunii, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia privind accesul la informaţii;

	f) să înceapă tratamentul numai după o examinare medicală efectuată personal, iar în cazuri excepţionale, de urgenţă, să dea indicaţii de tratament prin mijloacele de telecomunicaţie;

	g) să acorde primul ajutor medical de urgenţă, indiferent de timpul, locul şi de alte circumstanţe ale situaţiei;

	h) să ceară consimţămîntul pacientului pentru orice prestare medicală conform legislaţiei;

	i) să cunoască şi să exercite în permanenţă atribuţiile de serviciu;

	j) să consemneze refuzul pacientului pentru orice act medical;

	k) să informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentanţilor legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătăţii acestuia;

	l) să respecte normele etice și deontologice;

	m) să execute alte obligaţii prevăzute de legislaţie;

	n) să asigure accesul pacientului la tratament personalizat și inovații medicale, în funcție de disponibilitățile sistemului de sănătate.

	(1-1) Responsabilitatea pentru calitatea actului medical exercitat de către medicul rezident o poartă atît coordonatorul studiilor de rezidențiat sau medicul specialist desemnat, cît și medicul rezident, în conformitate cu actele normative aprobate de Guvern.

	 (2) În executarea obligaţiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.

	(3) Se interzice satisfacerea rugăminţii bolnavului de a i se curma viaţa (eutanasierea).

	(4) Se interzice condiționarea sau acceptarea plăților informale de la pacient, membrul de familie sau reprezentantul legal al acestuia în schimbul acordării asistenței medicale prevăzute de legislație.

Capitolul IV. RAPORTURILE STABILITE ÎN CADRUL EXERCITĂRII  PROFESIUNII DE MEDIC
Articolul 18. Raportul medic – pacient
(1) Raportul medic – pacient se întemeiază pe respect şi încredere reciprocă, pe dreptul la opţiune al pacientului, exercitat conform legislaţiei în vigoare.

	(2) Medicul are responsabilitatea de a informa pacientul sau reprezentantul legal al acestuia în privința riscurilor asociate actului medical și a opțiunii de a refuza actul medical.

	(3) Medicul este în drept să refuze efectuarea intervenţiei medicale (cu excepţia situaţiilor de urgenţă), readresînd pacientul unui alt medic, în următoarele cazuri excepţionale:

	a) în lipsa unei competenţe profesionale în domeniu sau a posibilităţilor tehnico-medicale necesare efectuării intervenţiei medicale;

	b) în cazul unor contradicţii între efectuarea intervenţiei medicale şi principiile etico-morale ale medicului;

	c) în cazul imposibilităţii creării unui contact terapeutic cu pacientul;

	d) în cazul în care pacientul, reprezentantul legal sau însoțitorii săi defăimează medicul sau manifestă față de el o atitudine agresivă ce prezintă pericol pentru sănătatea și integritatea corporală a acestuia;

	e) în cazul depășirii nivelului de risc profesional acceptabil.

	(4) În cazul realizării actului medical în care pacientul nu își poate exprima voința, iar reprezentantul legal al acestuia refuză actul medical necesar pentru salvarea vieții pacientului, asistența medicală se acordă contrar voinței lui, la decizia consiliului de medici.

	(5) În realizarea actului medical, medicul aplică standarde, protocoale clinice naționale și instituționale, precum și ghiduri în specialitatea respectivă aprobate de Ministerul Sănătății.

	(6) Aplicarea prevederilor alin. (5) nu substituie gândirea clinică a medicului și nu se poate realiza în detrimentul sănătății pacientului.

Articolul 19. Raportul medic – medic
(1) Raporturile dintre medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breaslă.

	(2) Pot fi supuse criticii numai acţiunile profesionale şi comportamentul deontologic.

	(3) Medicul nu poate împiedica pacientul în alegerea unui alt medic curant. Reputaţia profesională a medicului se întemeiază pe rezultatele activităţii sale.

	(4) Medicul este obligat să aibă o atitudine respectuoasă faţă de alt personal implicat în realizarea actului medical.

Articolul 19-1. Raportul medic – asistent medical
(1) Raportul dintre medic și asistentul medical este unul de colaborare și comunicare strânsă, fapt esențial pentru asigurarea unui act medical de calitate.

	(2) În realizarea actului medical, medicul și asistentul medical poartă răspundere comună pentru calitatea și volumul acestuia în conformitate cu standardele medicale.

Articolul 20. Raportul medic –  farmacist
(1) Raporturile dintre medic şi farmacist se desfăşoară în spirit de colaborare, în limitele competenţelor specifice stabilite.

	(2) Raporturile dintre medic şi farmacist nu sînt raporturi de subordonare.

Capitolul V. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 21. Guvernul, în termen de 3 luni: 	va prezenta Parlam...
Guvernul, în termen de 3 luni:

	va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

	va aduce propriile acte normative  în concordanţă cu prezenta lege.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021