Legea Cu privire la gazele naturale

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

	Prezenta lege transpune:

	– art.1–42, 44–48, precum și Anexa I din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 211 din 14 august 2009, în varianta adaptată și adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunității Energetice nr. 2011/02/MC-EnC din 6 octombrie 2011;

	– art. 2, 5, 6c, 7, 9, 10 și Anexa III din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 280 din 28 octombrie 2017, în varianta adaptată și aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunității Energetice nr. 2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022;

	– art. 1–3a, 13, 15–22, 24, precum și Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 211 din 14 august 2009, în varianta adaptată și adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunității Energetice nr. 2011/02/MC-EnC, și modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2022/1032 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2022 privind modificarea Regulamentelor (CE) nr. 2017/1938 și nr. 715/2009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 30 iunie 2022, în varianta adaptată și adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunității Energetice nr. 2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022;

	– art. 3, 6, 10, 12, 14, 17–20 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 2017/460 al Comisiei din 16 martie 2017 de stabilire a unui cod al rețelei privind structurile tarifare armonizate pentru transportul gazelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 72 din 17 martie 2017, în varianta adaptată și adoptată prin Decizia Grupului Permanent de Nivel Înalt al Comunității Energetice nr. 2018/07/PHLG-EnC din 28 noiembrie 2018;

	– Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 326 din 8 decembrie 2011, în varianta adaptată și adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunității Energetice nr. 2018/10/MC-EnC din 29 noiembrie 2018.

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii şi sfera de aplicare
(1) Scopul prezentei legi este instituirea unui cadru juridic general pentru organizarea, reglementarea, asigurarea funcţionării eficiente şi monitorizarea sectorului gazelor naturale menit să aprovizioneze consumatorii cu gaze naturale în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, calitate şi transparenţă; asigurarea accesului liber la piaţa gazelor naturale; asigurarea echilibrului adecvat între ofertă şi cerere, a nivelului corespunzător al capacităţii reţelelor de gaze naturale, inclusiv a capacității de interconexiune; dezvoltarea pieţei gazelor naturale şi integrarea într-o piaţă de gaze naturale competitivă, stabilirea măsurilor menite să garanteze securitatea aprovizionării cu gaze naturale, stabilirea și asigurarea îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor de serviciu public, asigurarea respectării drepturilor consumatorilor, precum şi a normelor privind protecţia mediului.

	(2) Sub incidenţa prezentei legi intră:

	a) producerea gazelor naturale;

	b) transportul gazelor naturale, inclusiv fluxurile transfrontaliere de gaze naturale;

	c) distribuţia gazelor naturale;

	d) stocarea gazelor naturale;

	d1) tradingul de gaze naturale;

	e) furnizarea gazelor naturale; 

	f) vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare;

	g) determinarea şi aprobarea preţurilor reglementate pentru gazele naturale, a tarifelor reglementate ce țin de accesul la reţelele de gaze naturale, la instalațiele de stocare, a altor tarife reglementate pentru serviciile prestate de întreprinderile de gaze naturale în conformitate cu prezenta lege; 

	h) licenţierea genurilor de activitate pe piaţa gazelor naturale; 

	i) organizarea, funcționarea și monitorizarea pieței gazelor naturale și a accesului la piața gazelor naturale, precum și asigurarea integrității și transparenței pieței gazelor naturale;

	j) organizarea, funcţionarea şi monitorizarea sistemului de gaze naturale;

	k) securitatea şi siguranța în alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor finali;

	l) accesul pe proprietatea publică sau privată în vederea construcţiei, exploatării, întreţinerii, reabilitării sau modernizării, inclusiv retehnologizării, a reţelelor de gaze naturale;

	m) accesul reglementat al terţilor la reţelele de gaze naturale; 

	n) protecţia consumatorilor.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: 

	acces la instalația de stocare – drept al utilizatorului de sistem de a injecta şi a extrage gazele naturale în volumele şi pe perioada indicate în contractul pentru prestarea serviciului de stocare prin utilizarea instalației de stocare, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta lege;

	acces la reţea – drept al utilizatorului de sistem, inclusiv al consumatorului final, de a prelua şi a livra gazele naturale în volumele şi pe perioada indicate în contractul pentru prestarea serviciului de transport, în contractul pentru prestarea serviciului de distribuţie prin utilizarea reţelelor de transport al gazelor naturale, a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta lege;

	acces la reţelele de gaze naturale în amonte – drept al utilizatorului de sistem de a utiliza reţelele de gaze naturale în amonte, cu excepția părţilor din aceste reţele și a instalațiilor care sînt utilizate pentru operațiuni locale de producție în locul unde se produc gazele naturale;

	backhaul – tranzacție cu gaze naturale, care implică nominalizarea și alocarea livrărilor de gaze naturale în direcția opusă fluxului fizic principal de gaze naturale, care are loc în punctele de interconectare;

	capacitate – flux maxim, exprimat în unitate de volum pe unitate de timp sau în unitate de energie pe unitate de timp, la care are dreptul utilizatorul de sistem în conformitate cu prevederile contractului pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale;

	capacitate contractată – capacitate pe care operatorul sistemului de transport a alocat-o unui utilizator de sistem în conformitate cu prevederile contractului pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale;

	capacitate de consum – consum de gaze naturale al unui consumator final atunci când instalația/instalațiile de utilizare a/ale acestuia funcționează la capacitate maximă. Acesta include toată cantitatea de gaze naturale consumate de către consumatorul final respectiv ca entitate economică unică, în măsura în care consumul respectiv are loc pe piețe cu prețuri angro intercorelate. La aplicarea prezentei noțiuni nu se ia în considerare consumul de gaze naturale la locurile individuale de consum care aparțin aceluiași consumator final și care au o capacitate de consum mai mică de 600 GWh/an, în măsura în care locurile de consum respective nu exercită o influență comună asupra prețurilor de pe piața angro a gazelor naturale datorită amplasării acestora, din punct de vedere geografic, pe piețe relevante diferite;

	capacitate disponibilă – parte a capacităţii tehnice care încă nu a fost alocată şi care încă este disponibilă pentru sistem în momentul respectiv; 

	capacitate fermă – capacitate a reţelei de transport al gazelor naturale, a instalației de stocare, garantată de operatorul sistemului de transport, de operatorul instalației de stocare ca fiind neîntreruptă;

	capacitate întreruptibilă – capacitate care poate fi întreruptă de operatorul sistemului de transport în conformitate cu prevederile contractului pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale;

	capacitate neutilizată – capacitate fermă pe care un utilizator de sistem a achiziţionat-o în conformitate cu prevederile contractului pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, dar pe care utilizatorul de sistem nu a nominalizat-o pînă la termenul-limită specificat în contractul respectiv;

	capacitate tehnică – capacitate fermă maximă care poate fi oferită de operatorul sistemului de transport, de operatorul instalației de stocare utilizatorilor de sistem, ţinînd cont de necesitatea asigurării integrităţii sistemului şi de necesitatea respectării cerinţelor de exploatare a reţelelor de transport al gazelor naturale, a instalațiilor de stocare;

	certificare – procedură în cadrul căreia se examinează respectarea de către operatorul sistemului de transport, de către operatorul instalației de stocare a cerințelor privind separarea și independența acestuia, precum și a altor cerințe relevante impuse operatorului sistemului de transport, operatorului instalației de stocare prin prezenta lege, și care constituie o precondiție pentru desemnarea prin licențiere a operatorului sistemului de transport, a operatorului instalației de stocare;

	conductă directă de gaze naturale – conductă de gaze naturale complementară reţelelor de gaze naturale interconectate;

	congestie – situaţie în care o reţea de gaze naturale nu poate face faţă tuturor fluxurilor fizice de gaze naturale ce rezultă din tranzacţiile solicitate de participanţii la piaţa gazelor naturale din cauza lipsei capacității sau a capacităţii insuficiente a reţelelor de transport al gazelor naturale în cauză;

	congestie contractuală – situaţie în care nivelul cererii de capacitate fermă depăşeşte capacitatea tehnică;

	congestie fizică – situaţie în care nivelul cererii de livrări efective depăşeşte capacitatea tehnică la un moment dat;

	consum excesiv de gaze naturale – consum zilnic de gaze naturale în perioada sezonului rece (din luna octombrie şi pînă în luna martie), care depăşeşte cu minimum 20% nivelul consumului mediu zilnic înregistrat în perioadele climaterice reci constatate statistic la fiecare 20 de ani, avînd drept consecinţă crearea de dezechilibre în reţeaua de transport al gazelor naturale;

	consumator – consumator angro, consumator final sau o întreprindere de gaze naturale ce procură gaze naturale;

	consumator angro – persoană fizică întreprinzător individual sau persoană juridică care procură gaze naturale în scopul revînzării lor în interiorul sau în exteriorul sistemului de gaze naturale;

	consumator casnic – persoană fizică care procură gaze naturale pentru propriile necesităţi casnice, cu excepţia utilizării acestora în scopuri comerciale, pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător sau profesionale;

	consumator eligibil – consumator de gaze naturale care este liber să îşi aleagă furnizorul de la care să procure gaze naturale;

	consumator final – consumator casnic sau consumator noncasnic care procură gaze naturale pentru consum propriu;

	consumator industrial – consumator noncasnic care procură și utilizează gaze naturale în procese tehnologice pentru fabricarea producţiei industriale şi/sau a bunurilor de consum, precum şi pentru producerea energiei electrice şi a energiei termice;

	consumator noncasnic – persoană fizică sau persoană juridică care procură gaze naturale în alte scopuri decît pentru propriile necesităţi casnice;

	consumator vulnerabil – consumator casnic care, în conformitate cu actele normative în domeniul protecţiei sociale, este definit ca persoană defavorizată sau membru al familiei defavorizate;

	consumatori protejaţi – consumatori casnici şi alte categorii de consumatori care întrunesc condițiile și criteriile stabilite în Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale;

	cont operațional de echilibrare – cont între operatorii sistemelor de transport adiacente, care se utilizează la gestionarea diferenţelor de direcţionare la un punct de interconectare în vederea simplificării contabilizării gazelor naturale pentru utilizatorii de sistem vizaţi de punctul de interconectare;

	contract de furnizare a gazelor naturale – contract în baza căruia se furnizează gaze naturale consumatorului, dar care nu cuprinde un instrument derivat al gazelor naturale;

	contract de furnizare a gazelor naturale pe termen lung – contract de furnizare a gazelor naturale încheiat pe o perioadă mai mare de 10 ani;

	contract pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale – contract încheiat între operatorul sistemului de transport şi utilizatorul de sistem pentru a realiza livrarea gazelor naturale prin reţelele de transport al gazelor naturale;

	controlul asupra unei întreprinderi – drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, separat sau împreună şi avînd în vedere circumstanțele de drept sau de fapt implicate, conferă posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra tuturor activelor întreprinderii sau a unei părţi din acestea şi/sau prin drepturi sau prin contracte care conferă o influenţă decisivă asupra structurii întreprinderii, asupra voturilor sau deciziilor organelor de conducere ale întreprinderii;

	debitul de extracţie – debit la care utilizatorul de sistem care foloseşte un instalație de stocare are dreptul să extragă gazele naturale din instalația de stocare respectiv;

	debitul de injecţie – debit la care utilizatorul de sistem care foloseşte un instalație de stocare are dreptul să injecteze gaze naturale în instalația de stocare respectiv;

	instalație de stocare – instalaţie utilizată pentru stocarea gazelor naturale, care este deţinută şi/sau exploatată de o întreprindere de gaze naturale, cu excepţia instalaţiilor folosite la producere şi a instalaţiilor destinate în exclusivitate operatorului sistemului de transport pentru îndeplinirea funcţiilor sale;

	dezvoltarea rețelei de distribuție a gazelor naturale – majorare a capacității rețelei existente de distribuție a gazelor naturale sau construcție a unor noi rețele sau porțiuni de rețele de distribuție a gazelor naturale;

	dezvoltarea reţelei de transport al gazelor naturale – majorare a capacităţii reţelei existente de transport al gazelor naturale sau construcţie a unor noi reţele sau porţiuni de reţele de transport al gazelor naturale;

	distribuție a gazelor naturale – transmitere a gazelor naturale prin rețelele de distribuție a gazelor naturale în vederea livrării lor către consumatori sau la punctele de măsurare comercială cu alți operatori ai sistemelor de distribuție, fără a include furnizarea;

	echipament de măsurare – echipament sau sistem destinat măsurării volumului sau cantității de gaze naturale livrate şi, după caz, a debitului de gaze naturale în scopul facturării;

	externalizare a unui serviciu sau a unei lucrări – contractare de către titularul de licență a unei părţi terţe pentru prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări pe care, în conformitate cu prezenta lege şi potrivit condiţiilor licenţei, trebuie să le îndeplinească titularul de licență, fără a include cesiunea licenţei către o parte terţă;

	flux transfrontalier de gaze naturale – flux de gaze naturale transmise, în contextul importului, exportului şi/sau al tranzitului, prin punctele de interconectare a sistemelor de transport al gazelor naturale ce aparţin mai multor state;

	furnizare a gazelor naturale – vînzare, inclusiv revînzare, a gazelor naturale către consumatori;

	furnizor – întreprindere de gaze naturale titular de licenţă pentru furnizarea gazelor naturale care furnizează gaze naturale în condiţiile prezentei legi; 

	furnizor de ultimă opţiune – furnizor care, în contextul obligaţiilor de serviciu public, este desemnat să furnizeze, pentru o perioadă limitată de timp, gaze naturale consumatorilor finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe, în condiţii specifice reglementate, stabilite prin prezenta lege; 

	gaze naturale comprimate pentru vehicul (GNCV) – gaze naturale stocate în recipiente prin comprimare la presiunea de peste 20 MPa în scopul utilizării lor drept combustibil pentru vehicule cu motoare cu ardere internă; 

	gestionarea congestiei – gestionare a portofoliului de capacităţi al operatorului sistemului de transport sau al operatorului instalației de stocare în vederea utilizării optime şi maxime a capacităţii tehnice şi pentru detectarea în timp util a viitoarelor puncte de congestie şi de saturaţie;

	informații cu caracter exact – informații care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive justificate de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive justificate de a crede că va avea loc și care sunt suficient de precise pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra prețurilor la produsele energetice angro;

	informații privilegiate – informații cu caracter exact care nu au fost făcute publice, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe produse energetice angro și care, dacă ar fi făcute publice, ar putea influența în mod semnificativ prețul produselor energetice angro. În sensul prezentei noțiuni, prin informații se înțelege:

	a) informațiile care trebuie făcute publice în conformitate cu prezenta lege, cu Regulamentul privind accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, cu Codul rețelelor de gaze naturale și cu Regulile pieței gazelor naturale;

	b) informațiile cu privire la capacitatea și utilizarea instalațiilor de utilizare, a instalațiilor de producere, a instalațiilor de stocare sau a rețelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv informațiile cu privire la indisponibilitatea planificată sau neplanificată a acestora;

	c) informațiile care trebuie divulgate în conformitate cu prevederile actelor normative sau ale contractelor de pe piața angro a gazelor naturale, în măsura în care aceste informații ar putea avea un efect semnificativ asupra prețului produselor energetice angro;

	d) alte informații legate de piața gazelor naturale pe care un participant la piață ar putea să le folosească pentru a lua decizia de a efectua tranzacții legate de un produs energetic angro sau de a emite un ordin de tranzacționare cu un astfel de produs;

	informații sensibile privind protecția infrastructurii critice – informații cu privire la infrastructura critică, astfel cum este definită în Legea nr. 120/2017 cu privire la prevenirea și combaterea terorismului, care, în cazul divulgării, ar putea fi utilizate în scopul planificării și al realizării unor acțiuni care să determine perturbarea sau distrugerea acestei infrastructuri;

	instalație de gaze naturale a consumatorului final – instalație de racordare și instalație de utilizare;

	instalaţie de producere – ansamblu de instalaţii şi de conducte ale producătorului, necesare activităţii de extragere a gazelor naturale ca zăcămînt natural sau activităţii de producere a gazelor naturale în mod artificial, cu aducerea parametrilor gazelor naturale în conformitate cu condiţiile normative stabilite pentru livrare în reţeaua de gaze naturale;

	instalaţie de racordare – instalaţie de gaze naturale prin care se face legătura dintre reţeaua de gaze naturale şi instalaţia de producere, instalația de stocare sau instalaţia de utilizare, inclusiv instalația GNCV;

	instalație de stocare subterană – instalație de stocare care este deținută și/sau exploatată de o întreprindere de gaze naturale, este utilizată pentru stocarea gazelor naturale, inclusiv a stocurilor de echilibrare, și este conectată la o rețea de transport sau de distribuție, cu excepția rezervoarelor sferice supraterane sau a spațiului de stocare în conductă;

	instalaţie de utilizare – ansamblu de instalaţii de gaze naturale ale consumatorului final destinate utilizării gazelor naturale, inclusiv instalația GNCV;

	instrument derivat al gazelor naturale – instrument financiar menit să asigure participanţii la piaţa gazelor naturale împotriva unor posibile fluctuaţii ale preţului la gazele naturale pe piaţă, în cazul în care acest instrument ţine de sectorul gazelor naturale;

	integritate a sistemului – stare a unei reţele de transport al gazelor naturale, a unei reţele de distribuţie a gazelor naturale, a instalației de stocare, inclusiv a instalaţiilor aferente, în care presiunea şi calitatea gazelor naturale nu depăşesc limitele minime şi maxime stabilite astfel încît transportul, distribuţia sau stocarea gazelor naturale să fie garantate din punct de vedere tehnic;

	interconexiune – conductă de gaze naturale care traversează o frontieră dintre Republica Moldova şi o altă ţară cu unicul scop al conectării sistemului naţional de transport al gazelor naturale al Republicii Moldova cu cel al ţării respective; 

	întreprindere de gaze naturale – persoană fizică sau persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere, care desfăşoară cel puţin una dintre activităţile de producere, de transport, de distribuţie, de stocare, de trading sau de furnizare a gazelor naturale şi care îndeplineşte funcţii comerciale, tehnice şi/sau de întreţinere în legătură cu activităţile menţionate, dar care nu implică consumatorii finali;

	întreprindere de gaze naturale integrată – întreprindere de gaze naturale integrată pe orizontală sau pe verticală;

	întreprindere de gaze naturale integrată pe orizontală – întreprindere de gaze naturale care desfăşoară cel puţin una dintre activităţile de producere, de transport, de distribuţie, de stocare, de trading sau de furnizare a gazelor naturale, precum şi o altă activitate ce nu ţine de sectorul gazelor naturale;

	întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală – întreprindere de gaze naturale sau grup de întreprinderi de gaze naturale în cadrul căreia sau în cadrul cărora aceeași persoană este îndreptățită/aceleași persoane sunt îndreptățite, direct sau indirect, să exercite controlul astfel cum este definit în prezenta lege și care desfășoară cel puțin una dintre activitățile de transport, de distribuție sau de stocare a gazelor naturale și cel puțin una dintre activitățile de producere, de trading sau de furnizare a gazelor naturale;

	întreprindere înrudită – întreprindere afiliată care deţine majoritatea drepturilor de vot în cadrul altei întreprinderi și/sau care are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de conducere ale unei alte întreprinderi, și care este în același timp asociat, fondator al întreprinderii respective, și/sau care, în temeiul unui acord încheiat cu alţi asociați, fondatori ai acestei întreprinderi, deţine controlul asupra drepturilor de vot în cadrul întreprinderii respective; şi/sau întreprindere dependentă în raport cu întreprinderea dominantă; și/sau întreprindere asociată care exercită o influență semnificativă asupra politicii financiare şi de administrare a unei alte întreprinderi; şi/sau o întreprindere influențată de o altă întreprindere; şi/sau întreprinderi care aparţin aceluiaşi/aceloraşi asociați, fondatori; și/sau societăţi comerciale care, fără a depinde una de alta, sînt reunite sub o conducere unică ori sînt conduse de organe alcătuite majoritar din aceleaşi persoane; şi/sau alte tipuri de societăţi comerciale afiliate;

	loc de consum – amplasament al instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final unde, printr-o singură instalaţie de utilizare, se consumă gazele naturale livrate prin una sau mai multe instalaţii de racordare;

	managementul eficienţei energetice şi/sau al cererii – abordare globală sau integrală în scopul de a influenţa volumul şi capacitatea, corectitudinea programării consumului de gaze naturale pentru reducerea consumului de gaze naturale şi a volumelor de gaze naturale livrate de sursele de vîrf prin acordare de prioritate investiţiilor în măsurile de eficienţă energetică sau în alte măsuri, precum contractele de furnizare întreruptibilă cu gaze naturale, investiţiilor pentru creşterea capacităţii de producere, dacă acestea se dovedesc a fi cele mai eficiente şi economice opţiuni, avîndu-se în vedere impactul pozitiv pe care îl are economia consumului de gaze naturale asupra mediului, asupra securităţii aprovizionării cu gaze naturale, precum şi asupra costurilor serviciului de distribuţie a gazelor naturale aferente acestor măsuri;

	metodă de stabilire a prețului de referință – metodă de calcul aplicată acelei părți a veniturilor aferente serviciilor de transport al gazelor naturale care trebuie recuperată din tarifele reglementate pentru serviciul de transport bazate pe capacitate, în scopul determinării prețurilor de referință;

	metodă de stabilire a prețului de referință în funcție de distanța medie ponderată bazată pe capacitate – metodă de calcul stabilită în calitate de metodă de referință în conformitate cu Codul rețelelor de gaze naturale;

	nominalizare – raportare prealabilă de către utilizatorul de sistem operatorului sistemului de transport sau operatorului instalației de stocare a debitului real pe care utilizatorul de sistem doreşte să-l injecteze sau să-l retragă efectiv din sistem;

	obiectiv de creare a stocurilor de gaze naturale – obiectiv obligatoriu privind nivelul de stocuri de gaze naturale raportat la capacitatea agregată a instalațiilor de stocare subterană, stabilit pentru țările părți ale Comunității Energetice sau pentru statele membre ale Uniunii Europene în care există instalații de stocare subterană;

	obligaţie de serviciu public – obligaţie impusă întreprinderii de gaze naturale în interesul economic general, pentru o perioadă limitată de timp, care se poate referi la securitate, inclusiv la securitatea aprovizionării cu gaze naturale, la continuitate, la calitate, la preţurile furnizărilor, precum şi la protecţia mediului, şi care nu este discriminatorie şi nu denaturează concurenţa în afară de ceea ce este strict necesar pentru a realiza obligaţia de serviciu public în cauză;

	operator al instalației de stocare – întreprindere de gaze naturale titular de licență pentru stocarea gazelor naturale, care desfășoară activitate de stocare a gazelor naturale și exploatează o instalație de stocare;

	operator al instalației GNCV – persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere, titular de licență pentru vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare, care desfășoară activitatea de stocare în recipiente a gazelor naturale prin comprimare la presiunea de peste 20 MPa în scopul vânzării ulterioare a acestora pentru a fi utilizate drept combustibil pentru vehicule cu motoare cu ardere internă;

	operator al sistemului de distribuţie – întreprindere de gaze naturale titular de licenţă pentru distribuţia gazelor naturale care dispune de reţele de distribuţie a gazelor naturale, îndeplineşte funcţii de distribuţie a gazelor naturale şi este responsabilă de exploatarea, întreţinerea, modernizarea, inclusiv retehnologizarea, şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale în anumite zone, precum şi de asigurarea capacităţii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale de a satisface pe termen lung un nivel rezonabil al cererii privind prestarea serviciului de distribuţie a gazelor naturale;

	operator al sistemului de transport – întreprindere de gaze naturale titular de licenţă pentru transportul gazelor naturale care dispune de reţele de transport al gazelor naturale, îndeplineşte funcţii de transport al gazelor naturale şi este responsabilă de exploatarea, întreţinerea, modernizarea, inclusiv retehnologizarea, şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi a interconexiunilor, precum şi de asigurarea capacităţii reţelelor de transport al gazelor naturale de a satisface pe termen lung un nivel rezonabil al cererii privind prestarea serviciului de transport al gazelor naturale;

	operator de sistem – operatorul sistemului de transport şi operatorul sistemului de distribuţie;

	parametri de calitate – totalitate a caracteristicilor gazelor naturale stabilite în standardele de calitate care se aprobă de organismul național de standardizare și care se indică ulterior ca fiind obligatorii în actele normative de reglementare aprobate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică;

	parte a Comunităţii Energetice – parte semnatară a Tratatului Comunităţii Energetice;

	participant la piața gazelor naturale – persoană fizică sau juridică, inclusiv operatorul de sistem, care se angajează în tranzacții cu gaze naturale, inclusiv prin plasarea de ordine de tranzacționare pe piața angro a gazelor naturale;

	piaţă a gazelor naturale – cadru organizat de vînzare-cumpărare a gazelor naturale de către participanţii la piaţă şi de prestare a serviciilor de sistem în scopul asigurării continue şi fiabile a consumatorilor cu gaze naturale în cadrul sistemului de gaze naturale;

	piaţă principală – piaţă a capacităţii comercializate direct de operatorul sistemului de transport sau de operatorul instalației de stocare; 

	piaţă secundară – piaţă a capacităţii comercializate altfel decît pe piaţa principală; 

	planificare pe termen lung – planificare pe termen lung a necesarului de investiţii în capacităţi de producere și de stocare, în reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale în vederea satisfacerii cererii de gaze naturale din sistem, a diversificării surselor şi garantării continuităţii furnizării gazelor naturale consumatorilor;

	preț de referință – preț pentru un produs de capacitate fermă cu durata de un an, care se aplică la punctele de intrare și de ieșire și care se utilizează pentru a stabili tarifele reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale bazate pe capacitate;

	producător – întreprindere de gaze naturale titular de licenţă pentru producerea gazelor naturale care desfăşoară activitatea de extragere a gazelor ca zăcămînt natural pe teritoriul Republicii Moldova sau care produce gaze în mod artificial;

	produse energetice angro – următoarele tipuri de contracte și instrumente derivate, indiferent de locul sau modul lor de tranzacționare:

	a) contractele de furnizare a gazelor naturale, în cazul în care livrarea se efectuează în Republica Moldova sau în țările părți ale Comunității Energetice, în statele membre ale Uniunii Europene;

	b) contractele de prestare a serviciilor de transport al gazelor naturale în Republica Moldova sau în țările părți ale Comunității Energetice, în statele membre ale Uniunii Europene;

	c) contractele de furnizare și de prestare a serviciului de distribuție a gazelor naturale consumatorilor finali cu o capacitate de consum mai mare de 600 GWh/an;

	punct de delimitare – loc în care instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final se delimitează, în baza dreptului de proprietate, de rețelele de gaze naturale, de instalaţiile întreprinderii de gaze naturale sau loc în care rețelele de gaze naturale, instalaţiile întreprinderilor de gaze naturale se delimitează în baza dreptului de proprietate;

	punct de racordare – punct fizic din reţeaua de gaze naturale la care se racordează, prin intermediul instalaţiei de racordare, instalaţia de producere, instalația de stocare sau instalaţia de utilizare, inclusiv instalația GNCV;

	racordare – realizare de către operatorul de sistem a instalației de racordare a solicitantului potențial consumator final, cu excepția operatorului instalației GNCV, și/sau conectare și punere sub presiune a instalațiilor de gaze naturale ale consumatorului final, a instalației GNCV, a instalației de producere sau a instalației de stocare, cu condiţia că actul de recepție a acestor instalații a fost emis;

	renominalizare – raportare ulterioară a nominalizării corectate;

	reţea de distribuţie a gazelor naturale – sistem format din conducte de gaze naturale cu o presiune de pînă la 1,2 MPa inclusiv, cu staţii de reglare-măsurare şi alte instalaţii situate în aval de punctul de racordare la reţeaua de transport al gazelor naturale, la instalațile de stocare, la instalaţiile de producere, după caz, care serveşte pentru distribuţia gazelor naturale;

	reţea de gaze naturale – reţea de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;

	reţea de gaze naturale în amonte – orice reţea de gaze naturale exploatată şi/sau construită ca parte a unui proiect de producere a gazelor naturale ori utilizată la transportul gazelor naturale de la unul sau mai multe locuri de producere de acest tip către o instalaţie ori către un terminal de prelucrare sau către un terminal de descărcare de coastă;

	reţea de transport al gazelor naturale – sistem format din conducte de gaze naturale de presiune mai mare de 1,2 MPa, cu stații de comprimare, stații de predare, stații de măsurare și cu alte instalații, care servește la transportul gazelor naturale, cu excepţia reţelelor de gaze naturale în amonte;

	securitate – securitatea furnizării şi livrării de gaze naturale, precum şi securitatea tehnică;

	servicii auxiliare – servicii adiţionale transportului sau distribuţiei de gaze naturale, acordate utilizatorilor de sistem şi terţilor de către operatorul de sistem în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul privind racordarea la reţelele de gaze naturale şi prestarea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, cu Codul rețelelor de gaze naturale, în baza tarifelor aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în conformitate cu metodologia de calculare, de aprobare şi de aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciile auxiliare;

	servicii de sistem – servicii necesare pentru asigurarea accesului la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, la instalațile de stocare, precum şi pentru exploatarea acestora, inclusiv serviciile de echilibrare, de amestecare şi de injectare a gazelor naturale, dar care nu țin de instalaţiile destinate operatorului sistemului de transport pentru îndeplinirea funcţiilor sale;

	servicii de transport al gazelor naturale de tip backhaul – ansamblu de activități și operațiuni desfășurate de operatorul sistemului de transport pentru sau în legătură cu:

	a) rezervarea capacității de transport de tip backhaul;

	b) prestarea serviciilor de transport al gazelor naturale de tip backhaul, în baza capacității de transport întreruptibile contractate, printr-un punct de interconectare;

	servicii întreruptibile – servicii prestate de operatorul sistemului de transport, de operatorul instalației de stocare în legătură cu capacitatea întreruptibilă;

	servicii pe termen lung – servicii prestate de operatorul sistemului de transport, de operatorul instalației de stocare pentru o perioadă de un an sau mai mult;

	servicii pe termen scurt – servicii prestate de operatorul sistemului de transport, de operatorul instalației de stocare pentru o perioadă de pînă la un an;

	sistem de distribuţie închis – sistem autorizat în conformitate cu condiţiile stabilite în prezenta lege, prin care se distribuie gaze naturale într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic;

	sistem de gaze naturale – instalaţii de producere, instalații de stocare, reţele de gaze naturale în amonte, reţele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, deţinute şi exploatate de întreprinderile de gaze naturale, instalaţii conexe necesare pentru asigurarea accesului la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, precum şi la instalațile de stocare;

	sistem interconectat – ansamblu de reţele de transport și de distribuție a gazelor naturale legate între ele prin intermediul unei sau a mai multor interconexiuni;

	sistem pauşal – metodă de determinare prin calcul a volumului de gaze naturale consumate, în funcţie de debitul nominal de gaze naturale al aparatelor de gaze naturale și de numărul orelor de utilizare a acestor aparate sau în funcţie de suprafaţa încălzită, metodă aplicată în termenele şi în condiţiile prevăzute de lege;

	situaţie excepțională în sectorul gazelor naturale – situaţie imprevizibilă care, la nivel naţional, poate conduce la dezechilibru între cererea şi oferta de gaze naturale, fiind determinată de:

	a) diminuarea volumelor de gaze naturale importate cu mai mult de 20% faţă de cererea de gaze naturale;

	b) înregistrarea unor temperaturi extrem de joase pe teritoriul întregii ţări sau în regiuni însemnate ale ţării, în decurs de 7 zile consecutive, în perioadele climaterice reci constatate statistic la fiecare 20 de ani, ceea ce conduce la un consum excesiv de gaze naturale;

	întreprinderi mici – întreprinderi în sensul celor definite în Legea nr. 179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii;

	stație de predare – ansamblu al instalațiilor de reglare a presiunii, de măsurare a debitului, de filtrare și de odorizare, prin care gazele naturale din rețelele de transport al gazelor naturale sunt livrate în rețelele de gaze naturale ale operatorilor de sistem adiacenți, în instalațiile de gaze naturale ale consumatorilor finali, inclusiv în instalațiile operatorilor instalațiilor GNCV;

	staţie de reglare-măsurare – ansamblu al instalaţiilor de reglare a presiunii, de măsurare a presiunii, a temperaturii, a debitului, de filtrare, conectate printr-un racord la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, prin care gazele naturale din reţelele de presiune înaltă sau medie sînt trecute în reţelele de distribuţie a gazelor naturale cu niveluri de presiune mai joasă şi/sau în instalaţiile de utilizare;

	stoc de echilibrare – cantitate de gaze naturale nelichefiate care sunt:

	a) achiziționate, gestionate și stocate în instalații de stocare subterană de către operatorii sistemelor de transport sau de o entitate desemnată exclusiv pentru îndeplinirea funcțiilor operatorilor sistemelor de transport și pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale; și

	b) utilizate numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru menținerea în funcțiune a sistemului de gaze naturale în condiții de siguranță și fiabilitate;

	stoc de securitate – cantitate de gaze naturale nelichefiate stocate în instalații de stocare, care sunt achiziționate, gestionate și stocate de entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate desemnată conform art. 1081, și care pot fi utilizate în condițiile stabilite la alin. (8) din articolul menționat;

	stocare a gazelor naturale – ansamblu de activităţi şi de operaţiuni desfăşurate de întreprinderea de gaze naturale pentru sau în legătură cu rezervarea capacităţii de stocare în instalațile de stocare şi pentru injecţia, stocarea în şi extracţia din aceste depozite a unor cantităţi determinate de gaze naturale; 

	stocare în conductă – stocare a gazelor naturale prin compresie în reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, excluzîndu-se instalaţiile rezervate pentru operatorul sistemului de transport în vederea îndeplinirii funcţiilor lor;

	subvenţii încrucişate – utilizare a unui venit obţinut în cadrul desfăşurării unui tip de activitate sau în legătură cu o anumită categorie de consumatori, utilizatori de sistem pentru a acoperi cheltuielile sau pierderile înregistrate în urma desfăşurării de către aceeaşi întreprindere de gaze naturale a altui tip de activitate sau în legătură cu alte categorii de consumatori, utilizatori de sistem;

	tarif de racordare – tarif reglementat, stabilit conform metodologiei aprobate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, care se achită operatorului de sistem de către un solicitant potențial consumator final, cu excepția operatorului instalației GNCV, pentru acoperirea costurilor aferente proiectării, realizării instalației de racordare, conectării la rețeaua de gaze naturale și punerii sub presiune a instalațiilor de gaze naturale ale consumatorului final, cu excepția instalației GNCV;

	tarif de punere sub presiune – tarif reglementat, stabilit conform metodologiei aprobate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, care se achită operatorului de sistem de către solicitant pentru acoperirea costurilor aferente conectării la rețeaua de gaze naturale şi punerii sub presiune a instalațiilor de gaze naturale ale consumatorului final, în cazul în care instalația de racordare a acestuia nu a fost executată de operatorul de sistem, a instalației GNCV, a instalației de producere sau a instalației de stocare;

	tarif reglementat pentru serviciul de transport al gazelor naturale – tarif aprobat de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, pe care utilizatorii de sistem urmează să îl achite operatorului sistemului de transport pentru serviciul de transport al gazelor naturale care li se prestează;

	tentativă de manipulare a pieței – una dintre următoarele acțiuni:

	1) efectuarea unei tranzacții sau emiterea unui ordin de tranzacționare cu produse energetice angro cu intenția:

	a) de a oferi indicații false sau de a da semnale înșelătoare în ceea ce privește oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro;

	b) de a stabili în mod artificial prețul unuia sau mai multor produse energetice angro, cu excepția cazului în care persoana care a efectuat tranzacția sau care a emis ordinul de tranzacționare consideră că motivele care au determinat-o să procedeze astfel sunt legitime și că respectiva tranzacție sau respectivul ordin este conform cu practicile de piață admise pe respectiva piață a gazelor naturale;

	c) de a utiliza un instrument fictiv sau oricare altă formă de înșelăciune ori abuz de încredere care transmite sau este de natură să transmită informații ce nu corespund realității ori sunt înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro;

	2) difuzarea de informații, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, inclusiv al internetului, sau prin orice alte mijloace, cu intenția de a oferi mesaje care nu corespund realității ori sunt înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro;

	trader – întreprindere de gaze naturale titular de licență pentru tradingul de gaze naturale, care își desfășoară activitatea în condițiile legii;

	trading de gaze naturale – achiziționare și vânzare a gazelor naturale pe piața angro a gazelor naturale, inclusiv în legătură cu importul/exportul de gaze naturale;

	transport al gazelor naturale – transmitere a gazelor naturale prin reţelele de transport al gazelor naturale în vederea livrării lor către consumatorii finali, fără a se include furnizarea;

	utilizator de sistem – persoană fizică sau persoană juridică care livrează în sistemul de gaze naturale sau căreia i se livrează din sistemul de gaze naturale;

	zonă de protecţie a reţelelor de gaze naturale – zonă adiacentă reţelelor de gaze naturale, cu condiţii deosebite de utilizare, stabilită de-a lungul traseului reţelei de gaze naturale şi în jurul altor obiecte ale reţelei de gaze naturale, în limitele căreia, în conformitate cu Regulamentul privind zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale, se introduc interdicţii privind accesul persoanelor, efectuarea lucrărilor stabilite şi regimul construcţiilor în scopul asigurării condiţiilor normale de exploatare şi al excluderii posibilităţii de deteriorare a reţelelor de gaze naturale.

Articolul 3. Obiective de reglementare
(1) În conformitate cu prezenta lege, gazele naturale se produc, se transportă, se distribuie, se stochează, se furnizează şi se consumă în cel mai eficient mod.

	(2) Obiectivele de reglementare ale prezentei legi sînt următoarele: 

	a) asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale;

	b) asigurarea funcţionării sigure, fiabile şi eficiente a sistemului de gaze naturale, menită să garanteze furnizarea neîntreruptă a gazelor naturale şi satisfacerea cererilor de gaze naturale ale consumatorilor finali, cu respectarea parametrilor de calitate şi a indicatorilor de calitate stabiliţi, precum şi prestarea serviciilor de sistem şi auxiliare; 

	c) organizarea şi asigurarea funcţionării pieţei naționale a gazelor naturale în condiţii de transparenţă, de competitivitate şi de nediscriminare, integrarea acesteia în piaţa regională şi europeană, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru asigurarea concurenţei pe piaţa gazelor naturale;

	d) asigurarea accesului reglementat și nediscriminatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice la rețelele de transport și de distribuție a gazelor naturale, la instalațile de stocare, precum și asigurarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața gazelor naturale;

	d1) asigurarea integrității și transparenței pieței gazelor naturale, inclusiv prin stabilirea obligațiilor participanților la piața angro a gazelor naturale privind înregistrarea și privind publicarea informațiilor privilegiate în condițiile stabilite în prezenta lege, prin stabilirea interdicțiilor referitoare la manipularea pieței și la tranzacțiile bazate pe informații privilegiate, precum și prin stabilirea atribuțiilor specifice ale Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică în legătură cu investigarea potențialelor abuzuri pe piața angro a gazelor naturale și a eventualelor tranzacții bazate pe informații privilegiate;

	e) stabilirea atribuţiilor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, a drepturilor şi obligaţiilor întreprinderilor de gaze naturale, a relaţiilor reciproce între întreprinderile de gaze naturale, precum şi a relaţiilor acestora cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;

	e1) promovarea, în sectorul gazelor naturale, a reglementării bazate pe stimulente;

	f) stabilirea cadrului juridic necesar pentru reglementarea şi pentru monitorizarea separării efective a operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuţie şi a operatorului instalației de stocare, precum şi asigurarea independenţei lor faţă de întreprinderile de gaze naturale care desfăşoară activităţile de producere sau de furnizare a gazelor naturale; 

	g) crearea de condiţii necesare pentru efectuarea de investiţii adecvate în sistemul de gaze naturale, inclusiv pentru asigurarea de capacităţi suficiente de producere a gazelor naturale, de stocare a gazelor naturale, de capacităţi suficiente în reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, în interconexiuni, necesare pentru funcţionarea stabilă şi fiabilă a sistemului de gaze naturale, precum şi pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

	h) facilitarea schimburilor transfrontaliere de gaze naturale în baza unor mecanisme clar definite, transparente şi nediscriminatorii privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor în scopul utilizării eficiente a capacităţilor de interconexiune, precum şi al promovării diversificării şi a competitivităţii la importurile de gaze naturale;

	i) stabilirea condiţiilor de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public în sectorul gazelor naturale şi asigurarea protecţiei consumatorilor finali;

	j) stabilirea unor măsuri menite să garanteze securitatea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali; 

	k) sporirea eficienţei şi reducerea impactului negativ al activităţilor din sectorul gazelor naturale asupra mediului, precum şi promovarea dezvoltării sectorului în conformitate cu politicile economice, de mediu şi sociale ale statului;

	l) asigurarea cooperării regionale şi internaţionale a operatorilor sistemelor de transport şi a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, precum şi a cooperării între autorităţile de resort ale statului;

	m) asigurarea, la investigarea potențialelor abuzuri pe piața angro a gazelor naturale a Republicii Moldova și a eventualelor tranzacții bazate pe informații privilegiate cu potențial efect transfrontalier, a cooperării Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu alte autorități de reglementare, în coordonare cu Comitetul de reglementare al Comunității Energetice.

Articolul 4. Competența Guvernului
(1) Pentru asigurarea funcționării și dezvoltării durabile a sectorului de gaze naturale, Guvernul:

a) stabilește direcțiile prioritare și politicile de stat în sectorul gazelor naturale, inclusiv ținând cont de necesitatea reducerii impactului sectorului de gaze naturale asupra mediului;

b) asigură crearea premiselor necesare pentru dezvoltarea și funcționarea durabilă a sectorului de gaze naturale, ținând cont de necesitatea planificării pe termen lung;

c) aprobă strategia energetică și documentele de politici prevăzute la art. 72 din Legea nr.174/2017 cu privire la energetică;

d) aprobă Regulamentul privind zonele de protecție a rețelelor de gaze naturale, elaborat de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul securității industriale, precum și actele normative elaborate de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii;

e) aprobă Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, Planul de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale, componența și atribuțiile specifice ale Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, de asemenea monitorizează, prin intermediul organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, respectarea prevederilor prezentei legi privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

f) adoptă hotărârea de a înainta Parlamentului propunerea privind declararea stării de urgență, în conformitate cu Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război;

g) la sesizarea, în conformitate cu art.15 alin.(8), a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, creează întreprinderi care să desfășoare activitatea de transport, de stocare, de distribuție sau de furnizare a gazelor naturale în contextul obligațiilor de serviciu public stabilite la art. 89 și 90;

h) impune întreprinderilor de gaze naturale obligații de serviciu public în conformitate cu prezenta lege, inclusiv obligația de serviciu public stabilită la art. 108-2;

i) asigură realizarea politicii de explorare și de utilizare a zăcămintelor de gaze naturale ale Republicii Moldova și atribuie, conform actelor normative în domeniu, dreptul de folosință a sectoarelor de subsoluri pentru extragerea gazelor naturale;

j) decide cu privire la finanțarea din mijloacele bugetului de stat a construcției rețelelor de transport al gazelor naturale, a interconexiunilor;

k) adoptă hotărâri cu privire la construcția instalațiilor de stocare a gazelor naturale cu capacitatea de peste 0,1 milioane metri cubi, precum și cu privire la adaptarea în acest scop a rezervoarelor naturale;

l) asigură protecția consumatorilor vulnerabili prin intermediul programului de ajutor social, în limita mijloacelor financiare disponibile în bugetul de stat, sau prin alte mijloace decât intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a gazelor naturale;

m) întreprinde, în limita mijloacelor disponibile în bugetul de stat, măsuri de compensare temporară a creșterilor de prețuri pentru consumatorii casnici, în conformitate cu art. 84-1;

n) promovează interesele sectorului de gaze naturale pe plan internațional și încheie tratate internaționale, inclusiv în vederea sporirii securității energetice a statului și a asigurării aprovizionării cu gaze naturale.

(2) Guvernul asigură securitatea energetică a statului, securitatea aprovizionării cu gaze naturale prin aprobarea documentelor de politici, a actelor normative specificate la alin. (1) lit. e), precum și prin realizarea altor acțiuni necesare stabilite în prezenta lege.

(21) Guvernul întreprinde măsurile necesare pentru a asigura utilizarea, până la 1 noiembrie al fiecărui an calendaristic, a capacității de stocare a gazelor naturale în instalațiile de stocare din alte țări părți ale Comunității Energetice, din statele membre ale Uniunii Europene, care să corespundă unui nivel de cel puțin 15% din consumul mediu anual de gaze naturale al consumatorilor finali din Republica Moldova, racordați la rețelele de gaze naturale ale operatorilor de sistem licențiați, determinat pentru ultimii 5 ani calendaristici. Stocurile de gaze naturale care urmează a fi create în acest scop includ stocurile prevăzute la art. 108-1–108-3.

(3) Guvernul asigură cooperarea la diferite niveluri în scopul armonizării practicilor administrative în sectorul gazelor naturale și al promovării cooperării regionale și internaționale în sectorul gazelor naturale.

(4) Guvernul exercită și alte funcții stabilite în prezenta lege și în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică.

Capitolul II. COMPETENŢE ADMINISTRATIVE  ŞI DE REGLEMENTARE
Articolul 5. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale acordă, la solicitare, autorizaţii de construire pentru obiectele sistemului de gaze naturale în conformitate cu Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie.

 (2) La eliberarea autorizaţiilor de construire pentru casele de locuit, clădiri şi alte construcţii, autorităţile administrației publice locale sînt obligate să respecte cerințele față de zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale, stabilite în Regulamentul privind zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale. 

 (3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea proiectelor de construcţie a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale cu destinaţie locală în baza avizelor de racordare eliberate de operatorii sistemelor de distribuţie şi în conformitate cu planurile urbanistice şi cu planurile de amenajare a teritoriului, de asemenea prezintă proiectele respective operatorilor sistemelor de distribuţie.

 (4) Terenurile proprietate publică a statului și a unităţilor administrativ-teritoriale se transmit în folosinţă, cu titlu gratuit, operatorilor sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuţie pentru efectuarea lucrărilor necesare construcţiei şi/sau exploatării reţelelor de gaze naturale.

Articolul 6. Autoritatea de reglementare
(1) Autoritatea învestită cu competenţe de reglementare şi de monitorizare a activităţilor din sectorul gazelor naturale este Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – Agenţie).

	(2) Agenţia este organizată, administrată şi finanţată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la energetică.

	(3) În sectorul gazelor naturale, Agenţia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta lege, cu Legea cu privire la energetică şi cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, aprobat de Parlament.

	(4) Agenţia elaborează, prezintă Parlamentului şi publică pe pagina sa web oficială raportul privind activitatea desfăşurată în anul precedent, în modul şi termenele stabilite în Legea cu privire la energetică.

Articolul 7. Atribuţiile Agenţiei
(1) În domeniul reglementării activităţilor din sectorul gazelor naturale supuse reglementării prin licenţiere şi autorizare, Agenţia:

	a) eliberează, prelungeşte, reperfectează, suspendă, reia valabilitatea sau retrage licenţele eliberate, eliberează copii şi duplicate ale acestora în conformitate cu prezenta lege şi cu Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

	b) desemnează titularul de licenţă care va desfăşura activitatea licenţiată în locul titularului a cărui licenţă pentru transportul gazelor naturale, pentru distribuţia gazelor naturale, pentru stocarea gazelor naturale sau pentru furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 a fost suspendată, căruia i s-a retras licenţa sau a cărui licenţă a expirat;

	c) monitorizează respectarea de către titularii de licenţe a obligaţiilor stabilite în prezenta lege privind calitatea serviciilor prestate şi performanţa activităţilor desfășurate, precum şi a altor condiţii stabilite pentru desfăşurarea activităţilor licenţiate;

	d) certifică operatorul sistemului de transport şi monitorizează respectarea continuă de către acesta a cerinţelor privind separarea şi independenţa, precum şi a altor exigenţe prevăzute de prezenta lege; 

	e) monitorizează, în cazul desemnării operatorului de sistem independent, relaţiile și schimbul de informații dintre proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale şi operatorul de sistem independent, precum şi respectarea de către aceştia a obligaţiilor stabilite în prezenta lege;

	e1) solicită informații și rapoarte de la operatorul de sistem independent și de la proprietarul rețelelor de gaze naturale și efectuează controale, inclusiv controale inopinate, la sediul proprietarului rețelei de transport și la sediul operatorului de sistem independent;

	f) aprobă contractele, acordurile dintre operatorul candidat/operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv contractele de locațiune sau hotărâri prin care stabilește conținutul contractelor respective în cazurile stabilite la art. 26 alin. (6);

	f1) desemnează, în cazurile specifice, entitatea responsabilă de gestiunea unor porţiuni ale rețelei de transport al gazelor naturale din posesia agenților economici care nu au relații cu bugetul public naţional, în scopul asigurării fiabilității și continuității transportului de gaze naturale pe întreg teritoriul ţării;

	f2) examinează neînțelegerile dintre operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de gaze naturale, precum și dintre operatorul de sistem independent și entitatea desemnată conform lit.f1) din prezentul alineat și adoptă hotărâri obligatorii pentru aceștia în conformitate cu art. 109 alin. (21);

	g) monitorizează respectarea continuă de către operatorul sistemului de distribuţie, de către operatorul instalației de stocare a cerinţelor privind separarea şi independenţa, precum şi a altor exigenţe prevăzute de lege;

	h) monitorizează activitatea operatorului sistemului de distribuție care face parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală, luînd măsuri pentru a evita sau elimina eventuale practici care denaturează concurența;

	i) aprobă Regulamentul privind accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor și monitorizează respectarea acestuia de către operatorii sistemelor de transport;

	j) elaborează și aprobă Regulamentul privind accesul la instalațile de stocare și gestionarea congestiilor, aprobă regulamentele privind instalațile de stocare și monitorizează respectarea acestora de către operatorii instalațiilor de stocare;

	k) elaborează și aprobă Regulamentul privind racordarea la rețelele de gaze naturale și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a gazelor naturale (în continuare – Regulamentul privind racordarea) și monitorizează respectarea acestuia de către operatorii de sistem;

	l) elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, monitorizează respectarea de către operatorii de sistem a acestuia, inclusiv a indicatorilor de calitate;

	l1) elaborează și aprobă Regulamentul cu privire la modul de eliberare, prelungire, reperfectare, suspendare, reluare a valabilității și retragere a autorizațiilor de către Agenție;

	m) eliberează, prelungeşte, reperfectează, suspendă, reia valabilitatea sau retrage autorizaţiile pentru conductele directe de gaze naturale, eliberează duplicate ale acestora în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege şi într-un regulament elaborat și aprobat de Agenție, de asemenea monitorizează activitatea titularilor autorizaţiilor pentru conductele directe de gaze naturale;

	n) eliberează, prelungeşte, reperfectează, suspendă, reia valabilitatea sau retrage autorizaţiile pentru sistemele de distribuţie închise, eliberează duplicate ale acestora în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege şi într-un regulament elaborat și aprobat de Agenție, de asemenea monitorizează activitatea titularilor autorizaţiilor pentru sisteme de distribuţie închise;

	o) elaborează şi aprobă Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, care reglementează inclusiv clauzele obligatorii pentru contractele de furnizare a gazelor naturale consumatorilor finali, termenele şi condiţiile de furnizare a gazelor naturale consumatorilor finali, termenele şi condiţiile de furnizare a gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, de asemenea monitorizează respectarea acestuia de către furnizori;

	p) - abrogată;

	q) elaborează şi aprobă Regulamentul privind planificarea, aprobarea şi efectuarea investiţiilor în sectorul gazelor natural și Regulamentul privind dezvoltarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale, de asemenea monitorizează respectarea acestora;

	q1) aprobă Codul rețelelor de gaze naturale și actele normative de implementare a acestuia, elaborate de operatorul sistemului de transport desemnat de Agenție, și monitorizează respectarea acestora;

	q2) aprobă Metodologia de calculare a plăților pentru dezechilibrul zilnic, elaborată de operatorul sistemului de transport desemnat de Agenție, și monitorizează respectarea acesteia;

	q3) aprobă Metodologia de calculare a plăților pentru neutralitate, elaborată de operatorul sistemului de transport desemnat de Agenție, și monitorizează respectarea acesteia;

	r) aprobă, în condiţiile art. 42 și 49, planurile de dezvoltare a reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi planurile anuale de investiţii ale operatorilor de sistem, monitorizează realizarea acestora şi prezintă în raportul său anual informaţii privind realizarea planurilor anuale de investiţii;

	r1) adoptă decizii, coordonate cu autoritățile de reglementare ale statelor părți ale Comunității Energetice vizate, cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor de investiții în proiectele de infrastructură energetică, în conformitate cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică;

	s) elaborează şi aprobă Regulamentul privind modul de monitorizare a programelor de conformitate, de asemenea monitorizează respectarea acestuia;

	t) stabileşte informaţiile de ordin economic şi tehnic referitoare la funcţionarea sistemului de gaze naturale, care urmează a fi date publicităţii de către titularii de licenţe, şi modul de publicare a acestora, ținând cont de necesitatea asigurării transparenței maxime a activităților licențiate desfășurate în sectorul gazelor naturale, în condițiile nedivulgării informațiilor oficiale cu accesibilitate limitată;

	u) stabileşte sistemul de informaţii în a căror bază titularii de licenţe prezintă rapoarte Agenţiei şi monitorizează modul de respectare de către titularii de licenţe a obligaţiilor privind prezentarea informaţiilor necesare participanţilor la piaţa gazelor naturale, stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

	(2) În domeniul de reglementare a preţurilor şi a tarifelor, Agenţia:

	a) elaborează şi aprobă metodologiile de calculare, de aprobare şi de aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale, inclusiv a tarifelor diferenţiate în funcţie de nivelul presiunii în reţelele de gaze naturale, a tarifului reglementat pentru serviciul de stocare a gazelor naturale, precum şi a preţurilor reglementate pentru furnizarea de ultimă opţiune şi pentru furnizarea gazelor naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89, inclusiv a preţurilor diferenţiate în funcţie de consum, inclusiv a prețurilor diferențiate în funcție de consum;

	b) elaborează şi aprobă metodologia de calculare, de aprobare şi de aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciile auxiliare prestate de către operatorii de sistem, inclusiv a tarifelor de racordare şi a tarifelor de reconectare;

	c) elaborează şi aprobă Regulamentul privind procedurile de prezentare şi de examinare a cererilor titularilor de licențe privind preţurile şi tarifele reglementate;

	d) aprobă tarifele reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale, inclusiv tarifele diferenţiate în funcţie de nivelul presiunii în reţelele de gaze naturale, tariful reglementat pentru serviciul de stocare a gazelor naturale, precum şi preţurile reglementate pentru furnizarea de ultimă opţiune şi pentru furnizarea gazelor naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89, calculate în conformitate cu metodologiile respective de calculare a preţurilor şi a tarifelor reglementate;

	e) aprobă tarifele reglementate pentru serviciile auxiliare prestate de către operatorul sistemului de transport și de către operatorul sistemului de distribuţie, calculate în conformitate cu metodologia respectivă;

	f) asigură ca preţurile şi tarifele reglementate şi metodologiile de calculare a acestora să fie aprobate înainte de intrarea acestora în vigoare, în condiţiile stabilite în Legea nr. 173-XIII din 6 iulie 1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, precum şi ca aceste preţuri şi tarife reglementate să fie justificate, rezonabile, transparente şi nediscriminatorii, bazate pe performanţă, să reflecte cheltuielile necesare şi justificate, să permită efectuarea de investiţii pentru asigurarea funcționării continue a reţelelor de gaze naturale şi să ofere stimulente pentru a spori eficienţa şi pentru a asigura securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	g) monitorizează corectitudinea aplicării de către titularii de licenţe a metodologiilor aprobate, a preţurilor şi a tarifelor reglementate, aprobate în conformitate cu metodologiile respective;

	h) - abrogată;

	i) asigură excluderea subvenţiilor încrucișate între activităţile de producere, transport, distribuţie, stocare şi furnizare a gazelor naturale şi monitorizează respectarea de către întreprinderile de gaze naturale a principiului costurilor şi al cheltuielilor necesare şi justificate. Cheltuielile care nu sînt necesare şi justificate nu se iau în calcul la aprobarea preţurilor şi tarifelor reglementate.

	j) – abrogată.

	(3) În domeniul reglementării pieţei gazelor naturale şi a schimburilor transfrontaliere de gaze naturale, Agenţia:

	a) elaborează și aprobă Regulile pieței gazelor naturale, de asemenea monitorizează respectarea acestora;

	a1) înregistrează participanții la piața angro a gazelor naturale, în conformitate cu prezenta lege, prin aplicarea unei abordări comune, definite și coordonate de Comitetul de reglementare al Comunității Energetice;

	b) monitorizează piaţa gazelor naturale şi modul în care participanţii la piaţa gazelor naturale îşi îndeplinesc obligaţiile stabilite în prezenta lege şi în Regulile pieţei gazelor naturale;

	c) promovează, monitorizează şi asigură transparenţa şi concurenţa pe piaţa gazelor naturale;

	d) monitorizează nivelul şi eficacitatea deschiderii pieței gazelor naturale, evaluează eficienţa, concurenţa şi transparenţa pe piaţa gazelor naturale;

	e) monitorizează nivelul de dezvoltare a concurenţei pe piaţa gazelor naturale, inclusiv pe pieţele angro şi cu amănuntul, respectarea libertăţii contractuale, inclusiv pe termen lung sau de furnizare întreruptibilă, apariţia unor practici contractuale restrictive sau de exclusivitate, a clauzelor care pot împiedica consumatorii noncasnici să încheie contracte cu mai mulţi furnizori şi sesizează Consiliul Concurenţei dacă constată cazuri de denaturare sau de restrîngere a concurenţei;

	f) realizează investigații pe piața gazelor naturale, inclusiv sub aspectul respectării cerințelor privind integritatea și transparența pieței, în conformitate cu principiile stabilite în prezenta lege și în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, și întreprinde măsurile necesare în limitele competențelor sale stabilite prin lege;

	f1) efectuează controale, inclusiv sub aspectul respectării cerințelor privind integritatea și transparența pieței gazelor naturale, în conformitate cu principiile stabilite în prezenta lege, în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică și în Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, în măsura în care aceasta din urmă nu contravine primelor două acte normative, și întreprinde măsurile necesare în limitele competențelor sale stabilite prin lege;

	g) monitorizează disponibilitatea şi calitatea datelor tehnice şi comerciale cu privire la interconexiuni, solicitate de utilizatorii de sistem pentru participarea în condiţii nediscriminatorii la piaţa gazelor naturale, precum și modul în care participanții la piața gazelor naturale respectă obligația privind publicarea informațiilor privilegiate, stabilită la art. 972;

	h) colaborează cu autorităţile de reglementare din țările părți ale Comunității Energetice, din statele membre ale Uniunii Europene,cu Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice din statele membre ale Uniunii Europene, şi cu autorităţile de reglementare ale altor țări privind aspectele transfrontaliere, privind dezvoltarea pieţei regionale de gaze naturale şi privind crearea de condiţii necesare pentru concurenţă loială, inclusiv în legătură cu monitorizarea pieței gazelor naturale.

	(4) În domeniul protecţiei consumatorilor finali, a utilizatorilor de sistem, Agenţia:

	a) promovează protecţia drepturilor şi a intereselor legale ale consumatorilor finali, ale utilizatorilor de sistem, în special prin asigurarea prestării de către titularii de licenţe a serviciilor de calitate, prin susținerea şi asigurarea tratamentului echitabil şi nediscriminatoriu în raport cu consumatorii finali, cu utilizatorii de sistem, prin prevenirea măsurilor anticoncurenţiale, precum şi prin asigurarea accesului la datele de consum, în condiţiile stabilite în prezenta lege; 

	b) elaborează și aprobă regulamente, norme, ghiduri, monitorizează respectarea acestora, adoptă hotărîri și emite decizii menite să asigure protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale consumatorilor finali, ale utilizatorilor de sistem în conformitate cu prevederile prezentei legi;

	c) elaborează şi aprobă Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului, care reglementează termenele şi condiţiile de schimbare de către consumatorii eligibili a furnizorului, de asemenea monitorizează respectarea acestuia de către titularii de licenţă;

	d) monitorizează respectarea de către titularii de licenţe a drepturilor consumatorilor finali, ale utilizatorilor de sistem stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, Regulamentul privind racordarea, Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului;

	e) examinează şi soluţionează problemele expuse în reclamaţiile consumatorilor finali, ale utilizatorilor de sistem, în conformitate cu prezenta lege şi cu respectarea prevederilor Codului administrativ;

	f) colaborează cu organizaţiile care promovează interesele consumatorilor;

	g) prezintă, la solicitare, organizaţiilor care promovează interesele consumatorilor, precum şi consumatorilor finali, informaţia necesară referitoare la activitatea titularilor de licenţe, cu excepţia informaţiilor oficiale cu accesibilitate limitată;

	h) examinează şi soluţionează în procedură extrajudiciară neînţelegerile survenite între consumatorii finali, utilizatorii de sistem şi furnizori, operatori de sistem, operatori ai instalațiilor de stocare, inclusiv în legătură cu racordarea la reţelele de gaze naturale, precum şi neînțelegerile referitoare la încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale;

	i) emite decizii privind interzicerea deconectării de la reţelele de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali sau privind reconectarea acestora pe parcursul examinării reclamaţiilor consumatorilor finali, ale utilizatorilor de sistem.

	(41) Agenția contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale în limitele competenței stabilite prin prezenta lege și prin Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică. Agenția este obligată să colaboreze cu Guvernul, cu organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, cu Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, să prezinte informațiile solicitate de acestea, precum și să întreprindă acțiunile stabilite în cap. XV din prezenta lege.

	(5) În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale şi pentru executarea prezentei legi, Agenţia colaborează cu ministerele şi cu alte autorități administrative centrale, cu alte autorităţi publice, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu societatea civilă şi consultă, după caz, participanţii la piaţa gazelor naturale. Prevederile prezentului alineat nu pot fi aplicate în sensul diminuării sau denaturării principiului independenţei Agenţiei. 

	(6) Pentru a realiza obiectivele stabilite în prezenta lege, Agenţia colaborează cu Consiliul Concurenţei, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul finanţelor şi cu autoritatea de reglementare a pieţei financiare prin stabilirea, de comun acord, a platformei necesare pentru un schimb de informaţii reciproc şi continuu, precum şi pentru iniţierea şi desfăşurarea controalelor comune în legătură cu problemele ce ţin de reglementarea sectorului de gaze naturale. Principiul enunţat în prezentul alineat nu împiedică autorităţile care participă la controale comune cu Agenţia să îşi exercite drepturile şi funcţiile stabilite în legile care reglementează activitatea autorităţilor respective.

Articolul 8. Alte atribuții și drepturi ale Agenţiei
(1) Pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor sale, Agenţia:

	a) controlează dacă titularii de licenţă respectă condiţiile stabilite pentru desfăşurarea activităţilor licenţiate şi prevederile prezentei legi, inclusiv cele privind drepturile consumatorilor finali şi calitatea serviciilor prestate;

	b) controlează dacă participanţii la piaţa gazelor naturale aplică în mod corect preţurile şi tarifele reglementate la gazele naturale;

	c) are acces la contabilitatea participanţilor la piaţa gazelor naturale, solicită și are acces la informaţia şi la documentele aferente activităţilor practicate conform licenţei, la informaţia şi la documentele contabile, la informaţia şi la documentele care conţin informaţii ce constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată, inclusiv de la organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, de la Serviciul Fiscal de Stat, organele vamale, vamale şi de la alte autorităţi publice, în legătură cu activitatea participanţilor la piaţa gazelor naturale;

	d) obţine, în condiţiile legii, de la participanţii la piaţa gazelor naturale copii, extrase din documentele menţionate la lit. c), precum şi informaţii suplimentare necesare; 

	e) pune în aplicare principiul eficienţei maxime la cheltuieli minime la transportul, stocarea, distribuţia şi furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 și 90;

	f) impune întreprinderilor de gaze naturale obligaţii de serviciu public în conformitate cu prezenta lege;

	g) elaborează şi aprobă, în conformitate cu legea, metodologii, regulamente, alte acte normative de reglementare, care stabilesc drepturile şi obligaţiile producătorilor, operatorilor sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuţie, operatorilor instalațiilor de stocare, furnizorilor şi ale consumatorilor, precum și relațiile funcționale și comerciale dintre aceștia, de asemenea monitorizează respectarea actelor aprobate;

	g1) elaborează și aprobă ghiduri, adoptă hotărâri menite să asigure buna desfășurare a activităților din sectorul gazelor naturale, buna funcționare a pieței gazelor naturale, precum și protecția drepturilor și a intereselor legitime ale consumatorilor finali;

	h) adoptă hotărîri şi emite decizii în limitele competenţelor prevăzute de lege;

	i) iniţiază şi desfăşoară consultări publice şi de cooperare în scopul colectării informaţiilor şi a propunerilor necesare pentru evaluarea soluţiilor şi pentru adoptarea de hotărîri şi decizii justificate, precum şi în scopul armonizării practicilor de reglementare conform planurilor naţionale de armonizare;

	j) efectuează controale în conformitate cu prezenta lege, cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică și cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, în măsura în care aceasta din urmă nu contravine primelor două acte normative, și întreprinde măsurile necesare în limitele competențelor sale stabilite prin lege;

	k) inițiază investigații în legătură cu sesizările parvenite, în conformitate cu prezenta lege și cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, și întreprinde măsurile necesare în limitele competențelor sale stabilite prin lege;

	l) înaintează prescripţii în cazul constatării încălcării de către participanţii la piaţa gazelor naturale a prevederilor prezentei legi, ale Legii cu privire la energetică şi ale actelor normative de reglementare aprobate de Agenţie, adoptă hotărîri și emite decizii pentru lichidarea încălcărilor depistate;

	m) sesizează Guvernul, în cazurile prevăzute la art. 15 alin. (8), în vederea realizării de către acesta a funcţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. e);

	n) constată și examinează contravenții în sectorul gazelor naturale, în modul și în cazurile prevăzute de prezenta lege și de Codul contravențional;

	o) aplică sancțiuni, inclusiv sancțiuni financiare, pentru nerespectarea sau încălcarea legislației în domeniul gazelor naturale în modul și cazurile stabilite în prezenta lege;

	p) participă la forurile şi la evenimentele internaţionale în domeniu;

	q) colaborează cu autorităţile de reglementare din ţările părți ale Comunităţii Energetice din statele membre ale Uniunii Europene, cu autoritățile de reglementare din alte țări, cu Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice şi cu Secretariatul Comunităţii Energetice.

	(1-1) În contextul îndeplinirii obligațiilor Republicii Moldova în calitate de parte semnatară a Tratatului Comunității Energetice, Agenția elaborează și aprobă acte normative de reglementare în domeniul gazelor naturale care sunt obligatorii pentru transpunere și implementare la nivelul Comunității Energetice.

	(2) Agenţia efectuează controale la participanții la piața gazelor naturale şi stabileşte durata de timp necesară pentru efectuarea acestora, care, în funcţie de complexitatea controlului, nu poate depăşi 90 de zile calendaristice. Termenul de întocmire a actului de control şi de prezentare a acestuia participantului la piaţa gazelor naturale supus controlului nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare de la data încheierii controlului.

	(3) Agenţia exercită şi alte atribuții și drepturi stabilite în prezenta lege şi în Legea cu privire la energetică.

Articolul 9. Transparența activității Agenției. Hotărîrile și deciziile Agenției
(1) Transparenţa activităţii Agenţiei o asigură Consiliul de administraţie, care, în acest scop, face publice şedinţele sale şi anunţă părţile interesate despre organizarea şedinţelor în modul şi în termenele stabilite în Legea cu privire la energetică.

(2) În cazul în care Consiliului de administraţie i se propun spre examinare proiectele actelor normative de reglementare în sectorul gazelor naturale, cererile privind costurile de bază, preţurile și tarifele reglementate ori alte hotărîri care pot avea impact asupra pieţei gazelor naturale şi asupra obligaţiilor de serviciu public, Agenţia este obligată să publice pe pagina sa web oficială proiectul hotărîrii şi/sau proiectul actului ce se supune aprobării prin hotărîre şi informaţiile relevante în modul și în termenele stabilite în Legea nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional. 

(3) Cererile titularilor de licenţe privind costurile de bază, prețurile și tarifele reglementate, precum şi materialele ce justifică nivelul acestora se publică pe pagina web oficială a Agenţiei în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la înregistrarea cererilor respective. Agenţia oferă publicului 15 zile lucrătoare de la publicarea cererilor menţionate și a materialelor aferente pentru prezentarea recomandărilor cu privire la acestea. În termenele stabilite în Legea cu privire la transparenţa în procesul decizional, Agenţia publică pe pagina sa web oficială rezultatele examinării cererilor titularilor de licenţă şi propunerile sale privind nivelul costurilor de bază, al prețurilor și tarifelor reglementate.

(4) Consiliul de administrație al Agenției examinează cererile privind costurile de bază în termen de cel mult 120 de zile calendaristice, iar cererile privind prețurile reglementate, privind tarifele reglementate – în termen de cel mult 90 de zile calendaristice de la data înregistrării solicitării corespunzătoare din partea unei întreprinderi de gaze naturale și după prezentarea tuturor documentelor și a informației necesare, solicitate de Agenție, în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de prezentare și de examinare a cererilor titularilor de licență privind prețurile și tarifele reglementate.

 (5) Cu excepţia situaţiilor ce ţin de examinarea şi de soluţionarea neînţelegerilor dintre participanţii la piaţa gazelor naturale, pentru organizarea executării legilor, Consiliul de administraţie adoptă, în numele Agenţiei, hotărîri. Hotărârile Agenției privind aprobarea costurilor de bază, a prețurilor reglementate, a tarifelor reglementate, a planurilor de dezvoltare, a planurilor de investiții, a rapoartelor privind realizarea acestora, precum și privind aprobarea consumurilor tehnologice și a pierderilor normative în rețelele de gaze naturale trebuie să indice, în partea de motivare, temeiul și oportunitatea aprobării.

(6) Pentru organizarea executării actelor normative în sectorul gazelor naturale, precum şi pentru soluţionarea neînţelegerilor dintre participanţii la piaţa gazelor naturale, un director al Consiliului de administraţie emite, în numele Agenţiei, decizii care vizează raporturile juridice dintre un utilizator de sistem, un consumator final, un utilizator al sistemului de distribuţie închis şi un titular de licenţă sau de autorizaţie ori raporturile juridice dintre doi titulari de licenţe sau de autorizaţii.

(7) În cazul situaţiilor excepţionale în sectorul gazelor naturale, constatate în modul stabilit de lege, sau pe subiecte ce țin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale, de interesul economic general sau interesul legitim al consumatorilor finali ori al participanților pieței gazelor naturale, inclusiv în cazul unor modificări semnificative ale prețului de achiziție a gazelor naturale, proiectele de hotărâri, proiectele de decizii pot fi supuse elaborării şi adoptării/emiterii în regim de urgență, fără respectarea prevederilor prezentului articol și a cerințelor privind transparența în procesul decizional prevăzute de Codul administrativ. Argumentarea necesității de a adopta hotărârea/de a emite decizia în regim de urgenţă se aduce la cunoştinţa publicului în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptare/emitere, prin publicare pe pagina web oficială a Agenţiei.

(8) Hotărârile și deciziile Agenției care vizează sectorul gazelor naturale, inclusiv hotărârile adoptate în conformitate cu art. 97, art. 113 și art. 113-1 din prezenta lege, se supun controlului judecătoresc în modul stabilit de Codul administrativ. Hotărârile și deciziile Agenției sunt executorii de la data adoptării/emiterii sau, după caz, de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova ori de la data indicată în textul actului adoptat/emis și produc efecte juridice obligatorii până la o eventuală hotărâre judecătorească irevocabilă contrară, emisă ca urmare a exercitării unei căi de atac. Suspendarea hotărârilor şi deciziilor Agenției, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 214 alin. (9) din Codul administrativ nr. 116/2018, poate avea loc doar prin încheiere judecătorească și doar în privința solicitantului.

Capitolul III. ORGANIZAREA ŞI LICENŢIEREA ACTIVITĂŢILOR  DESFĂŞURATE ÎN SECTORUL GAZELOR NATURALE
Articolul 10. Activităţile desfăşurate în sectorul gazelor naturale
(1) În sectorul gazelor naturale se desfăşoară şi se reglementează următoarele activităţi:

	a) producerea gazelor naturale;

	b) transportul gazelor naturale;

	c) distribuţia gazelor naturale;

	d) stocarea gazelor naturale;

	d1) tradingul de gaze naturale;

	e) furnizarea gazelor naturale;

	f) vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare;

	g) deținerea dreptului de proprietate asupra reţelelor de transport al gazelor naturale în cazul desemnării unui operator de sistem independent.

	(2) Întreprinderile care desfăşoară activităţile indicate la alin. (1) sînt organizate şi reglementate în conformitate cu legea şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile stabilite în prezenta lege, în Legea cu privire la energetică şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(3) Guvernul şi Agenţia asigură, în limitele competenţelor stabilite prin lege, ca întreprinderile de gaze naturale să îşi desfăşoare activitatea în condiţii nediscriminatorii, în baza principiilor caracteristice unei pieţe de gaze naturale competitive, sigure şi durabile.

	(4) – abrogat.

	(5) Raporturile juridice dintre participanţii la piaţa gazelor naturale se stabilesc în bază de contract, conform condiţiilor stipulate în licenţele de activitate, în prezenta lege, în Legea cu privire la energetică şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

Articolul 11. Obligaţii de serviciu public
(1) În interesul economic general, în legătură cu securitatea, inclusiv securitatea aprovizionării cu gaze naturale, continuitatea, calitatea şi preţurile furnizărilor, precum şi în legătură cu protecţia mediului, întreprinderile de gaze naturale pot fi impuse să îndeplinească obligaţii de serviciu public. Obligaţiile de serviciu public sînt impuse de Guvern sau de Agenţie, conform competenţelor stabilite prin prezenta lege, în mod nediscriminatoriu, în calitate de măsură limitată în timp şi se revizuiesc cu regularitate, din oficiu, în scopul determinării necesităţii menţinerii obligaţiilor respective. Impunerea obligațiilor de serviciu public trebuie să garanteze accesul egal și pe bază de reciprocitate al întreprinderilor de gaze naturale din țările părți ale Comunității Energetice sau din statele membre ale Uniunii Europene la consumatorii finali din Republica Moldova, în conformitate cu acordurile încheiate în acest sens.

	(2) În conformitate cu prevederile prezentei legi, obligaţiile de serviciu public pot fi impuse în special întreprinderilor de gaze naturale care desfăşoară următoarele activităţi reglementate:

	a) transportul gazelor naturale;

	b) distribuţia gazelor naturale;

	c) stocarea gazelor naturale;

	c1) tradingul de gaze naturale;

	d) furnizarea gazelor naturale. 

	(3) Întreprinderilor de gaze naturale care desfăşoară activităţile menţionate la alin. (2) le pot fi impuse obligaţiile de serviciu public care ţin inclusiv de: 

	a) securitatea aprovizionării cu gaze naturale; 

	b) parametrii de calitate şi indicatorii de calitate stabiliţi în conformitate cu prezenta lege; 

	c) aplicarea preţurilor şi a tarifelor reglementate în conformitate cu prezenta lege; 

	d) protecţia mediului şi creşterea eficienţei energetice; 

	e) protecţia sănătăţii, a vieţii şi a proprietăţii;

	f) măsurile de protecţie a consumatorilor finali;

	g) măsuri menite să dezvolte concurența şi să contribuie la deschiderea pieţei gazelor naturale.

	(3-1) Agenția poate impune întreprinderilor de gaze naturale obligații de serviciu public în vederea accelerării deschiderii pieței gazelor naturale.

	(3-2) Înainte de a impune obligaţii de serviciu public, Guvernul sau, după caz, Agenţia informează Secretariatul Comunităţii Energetice despre aceasta, cu excepția cazurilor în care există un pericol iminent pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale a Republicii Moldova.

	(4) Obligaţiile de serviciu public urmează a fi îndeplinite în mod transparent, nediscriminatoriu şi uşor de verificat. Orice forme de retribuire financiară sau de alt gen, precum şi drepturile exclusive care pot fi acordate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public se impun şi se realizează în mod transparent şi nediscriminatoriu.

	(5) O dată la doi ani, Agenția este obligată să elaboreze și să publice pe pagina sa web oficială un raport cu privire la îndeplinirea de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor de serviciu public impuse în conformitate cu prezenta lege și cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică. Raportul menționat se prezintă Guvernului și Secretariatului Comunității Energetice și trebuie să conțină inclusiv informații cu privire la măsurile adoptate în temeiul prezentei legi referitoare la condițiile de asigurare a furnizării de ultimă opțiune, a altor obligații de serviciu public, referitoare la protecția consumatorilor, precum și informații cu privire la impactul posibil al acestor măsuri asupra concurenței pe piața gazelor naturale, pe plan național sau regional.

Articolul 12. Principii generale de licenţiere a activităţilor din sectorul gazelor naturale
(1) Activităţile specificate la art. 10 alin. (1) sînt activităţi reglementate și se desfăşoară doar în baza licenţelor eliberate de Agenţie în conformitate cu legea.

	(2) Agenţia eliberează următoarele tipuri de licenţe:

	a) licenţă pentru producerea gazelor naturale;

	b) licenţă pentru transportul gazelor naturale;

	c) licenţă pentru distribuţia gazelor naturale;

	d) licenţă pentru stocarea gazelor naturale; 

	d1) licență pentru tradingul de gaze naturale;

	e) licenţă pentru furnizarea gazelor naturale;

	f) vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare.

	(3) Activitatea de producere a gazelor naturale se desfăşoară de către producător în baza licenţei pentru producerea gazelor naturale. 

	(4) Activitatea de transport al gazelor naturale se desfăşoară de către operatorul sistemului de transport în baza licenţei pentru transportul gazelor naturale. 

	(5) Activitatea de distribuţie a gazelor naturale se desfăşoară de către operatorul sistemului de distribuţie în baza licenţei pentru distribuţia gazelor naturale.

	(6) Activitatea de stocare a gazelor naturale se desfăşoară de către operatorul instalației de stocare în baza licenţei pentru stocarea gazelor naturale.

	(61) Activitatea de trading de gaze naturale se desfășoară pe piața angro a gazelor naturale de către trader în baza licenței pentru tradingul de gaze naturale.

	(7) Activitatea de furnizare a gazelor naturale, inclusiv furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, se desfăşoară de către furnizor în baza licenţei pentru furnizarea gazelor naturale. Furnizorii își pot desfășura activitatea atât pe piața angro, cât și pe piața cu amănuntul a gazelor naturale.

	(8) Activitatea de vânzare a gazelor naturale comprimate pentru vehicule la staţiile de alimentare, care include stocarea în recipiente a gazelor naturale prin comprimare la presiunea de peste 20 MPa şi vânzarea ulterioară a acestora, se desfăşoară de către operatorul instalaţiei GNCV în baza licenţei pentru vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la staţiile de alimentare.

	(9) Licențele enumerate la alin. (2) lit. a)–d) și e) se eliberează pe un termen de 25 de ani. Licența pentru vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare și licența pentru tradingul de gaze naturale se eliberează pe un termen de 10 ani. La expirarea termenului de valabilitate, la solicitarea titularului de licenţă, Agenţia prelungeşte licenţele eliberate în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

	(10) La licenţă se anexează, în mod obligatoriu, condiţiile de desfăşurare a activităţii licenţiate, care sînt conforme cu legea şi care fac parte integrantă a licenţei.

Articolul 13. Sfera de acţiune a licenţelor şi externalizarea serviciilor sau lucrărilor de către titularii de licenţe
(1) Licenţa pentru transportul gazelor naturale şi licenţa pentru distribuţia gazelor naturale acordă titularului dreptul de a desfăşura tipul respectiv de activitate în limitele teritoriului specificat în licenţă. În limitele teritoriului autorizat prin licența pentru distribuția gazelor naturale își desfășoară activitatea un singur operator al sistemului de distribuție, care beneficiază de drept exclusiv în acest sens.

	(2) Licenţa pentru producerea gazelor naturale, licența pentru stocarea gazelor naturale acordă titularului dreptul de a desfăşura tipul respectiv de activitate la instalaţia de producere, la instalație de stocare specificate în licenţă. Licența pentru furnizarea gazelor naturale și licența pentru tradingul de gaze naturale sunt valabile, în condițiile specificate în licențe, pe teritoriul Republicii Moldova pe care își desfășoară activitatea operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuție licențiați. Numărul licenţelor eliberate pentru activităţile respective nu este limitat, iar intrarea pe piaţa gazelor naturale a noilor producători, a noilor operatori ai instalațiilor de stocare, a noilor traderi şi a noilor furnizori nu poate fi restricţionată.

	(3) Furnizorii de gaze naturale sînt obligaţi să îndeplinească obligaţiile de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 în limitele teritoriului specificat de Agenţie, în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege.

	(4) Licența pentru vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare acordă titularului dreptul de a desfăşura genul respectiv de activitate la staţiile de alimentare.

	 (5) Se interzice titularului de licenţă să transmită altor persoane fizice sau juridice drepturile şi obligaţiile aferente activităţii pentru a cărei desfăşurare i s-a acordat licenţă. Prin derogare de la principiul enunţat, titularul de licenţă este în drept să externalizeze un serviciu sau o lucrare pe care trebuie să le îndeplinească cu condiţia obţinerii acordului prealabil al Agenţiei şi după demonstrarea faptului că externalizarea serviciului, a lucrării respective va conduce la reducerea costurilor şi la eficientizarea activităţii aferente serviciului, lucrării externalizate, fără a fi afectate calitatea serviciului, a lucrării respective, independenţa şi separarea operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuție, a operatorului instalației de stocare în raport cu întreprinderile de gaze naturale integrate sau întreprinderile înrudite. Lista serviciilor şi a lucrărilor ce pot fi externalizate de către titularii de licenţă se aprobă prin hotărîrea Consiliului de administraţie.

	(6) Externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări nu are ca efect transmiterea responsabilităţii titularului de licenţă pentru respectarea obligaţiilor ce-i revin conform prezentei legi, actelor normative şi licenţei deţinute şi nu lipseşte Agenţia de dreptul de a aplica titularului de licenţă respectiv sancţiunile stabilite în prezenta lege în cazul în care constată încălcarea obligaţiilor acestuia.

	(7) Dacă Agenţia constată că externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări de către titularul de licenţă nu a avut ca efect reducerea costurilor şi că nu a fost eficientizată activitatea aferentă serviciului sau lucrării externalizate, cheltuielile suplimentare suportate de titularul de licenţă în legătură cu externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări nu se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor sau tarifelor reglementate. 

	(8) Dacă, urmare a externalizării unui serviciu sau a unei lucrări de către titularul de licenţă, Agenţia constată faptul înrăutăţirii calităţii serviciului sau a lucrării respective, titularul de licenţă este obligat să întreprindă toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei create în termenele stabilite de Agenţie. În cazul în care titularul de licenţă nu întreprinde astfel de măsuri în termenele stabilite, Agenţia este în drept să solicite acestuia să desfacă, în termen de cel mult 3 luni, contractul cu prestatorul serviciului sau al lucrării externalizate şi să preia prestarea serviciului respectiv sau efectuarea lucrării respective. Cheltuielile suplimentare suportate de titularul de licenţă urmare a desfacerii contractului conform prezentului alineat nu se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor sau tarifelor reglementate.

	(9) La constatarea de către Agenţie, din oficiu sau la sesizarea Secretariatului Comunităţii Energetice, a faptului că au fost încălcate principiile privind separarea şi independenţa operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuţie, a operatorului instalației de stocare în raport cu întreprinderile de gaze naturale integrate sau înrudite, titularul de licenţă este obligat să întreprindă, în termenele stabilite de Agenţie, toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei create. În cazul în care titularul de licenţă nu întreprinde astfel de măsuri, acesta urmează să desfacă, în termen de cel mult 3 luni de la solicitarea Agenţiei, contractul cu prestatorul serviciului sau al lucrării externalizate şi să preia prestarea serviciului respectiv sau efectuarea lucrării respective. Cheltuielile suplimentare suportate de titularul de licenţă urmare a desfacerii contractului conform prezentului alineat nu se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor sau tarifelor reglementate.

	(10) Se interzice externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări de către un titular de licenţă cu scopul de a se eschiva de la controlul Agenţiei. La solicitarea Agenţiei, titularul de licenţă este obligat să prezinte informaţia şi documentele aferente serviciului sau lucrării externalizate, inclusiv documentele ce ţin de activitatea prestatorului serviciului sau al lucrării externalizate. În cazul în care titularul de licență refuză prezentarea informației, a documentelor aferente serviciului sau lucrării externalizate ori prezintă cu întârziere informația, documentele solicitate, sau în cazul prezentării de către titularul de licență a informațiilor, a datelor incomplete sau eronate, Agenția aplică sancțiunea financiară stabilită la art. 113 alin. (1) lit. a).

Articolul 14. Condiţiile şi procedura de obţinere a licenţelor
(1) Licenţele pentru activităţile prevăzute la art.12 alin.(2) lit.e) şi f) se acordă persoanelor fizice sau persoanelor juridice înregistrate în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere, iar licenţele pentru activităţile prevăzute la art.12 alin.(2) lit. a)–d1) se acordă persoanelor juridice în exclusivitate.

	(2) Pentru a obţine licenţă pentru producerea, transportul, distribuţia, stocarea gazelor naturale și vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare, persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie:

	a) să fie înregistrate în Republica Moldova şi să prezinte document confirmativ în acest sens;

	b) să prezinte situaţia financiară pentru anul precedent, în cazul persoanei juridice care activează, sau extras din contul bancar, în cazul iniţierii afacerii;

	c) să fie dotate tehnic pentru desfăşurarea activităţii, să deţină instalaţie de producere, reţele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale ori instalație de stocare, după caz, şi să prezinte documente care confirmă dotarea tehnică şi că instalaţia de producere, reţelele de gaze naturale sau instalația de stocare sînt conforme cu cerinţele tehnice stabilite prin lege;

	d) să dispună de personal calificat, necesar activităţii pentru care solicită licenţă, şi să prezinte documente confirmative în acest sens.

	(2-1) Pentru a obține licență pentru tradingul de gaze naturale, persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie:

	a) să fie înregistrate în Republica Moldova și să prezinte document confirmativ în acest sens;

	b) să prezinte situația financiară pentru anul precedent, în cazul persoanei juridice care activează, sau extras din contul bancar, în cazul inițierii afacerii;

	c) să dispună la data la care se înregistrează cererea de eliberare a licenței, precum și pe toată perioada valabilității licenței, de suma de 1 000 000 de lei, sumă pentru care, prin documente confirmative, se demonstrează proveniența din una sau mai multe dintre următoarele surse:

	– disponibilul din linii de credit bancare de care beneficiază solicitantul, conform documentelor financiare justificative în acest sens;

	– resurse financiare pe care asociații și/sau acționarii solicitantului le pun la dispoziția acestuia prin contracte de finanțare/împrumut sau prin alte tipuri de contracte însoțite de documente financiare justificative;

	– disponibilul din contul curent, probat cu extras de cont bancar al solicitantului.

	(3) Pentru a obţine licenţă pentru furnizarea gazelor naturale, persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie:

	a) să fie înregistrate în Republica Moldova şi să prezinte document confirmativ în acest sens;

	b) să prezinte situaţia financiară pentru anul precedent, în cazul persoanei juridice care activează, sau extras din contul bancar, în cazul iniţierii afacerii;

	c) să dispună de personal calificat, necesar activității pentru care solicită licență, de centru/centre de deservire a consumatorilor finali și să prezinte documente confirmative în acest sens;

	d) să dispună la data, la care se înregistrează cererea de eliberare a licenței, precum și pe toată perioada valabilității licenței, de suma de 1 000 000 de lei, sumă pentru care, prin documente confirmative, se demonstrează proveniența din una sau mai multe dintre următoarele surse:

	– disponibilul din linii de credit bancare de care beneficiază solicitantul, conform documentelor financiare justificative în acest sens;

	– resurse financiare pe care asociații și/sau acționarii solicitantului le pun la dispoziția acestuia prin contracte de finanțare/împrumut sau prin alte tipuri de contracte însoțite de documente financiare justificative;

	– disponibilul din contul curent, probat cu extras de cont bancar al solicitantului.

	(4) Administratorul întreprinderii care solicită licenţă trebuie să corespundă următoarelor criterii:

	a) să aibă studii superioare;

	b) să nu aibă antecedente penale nestinse legate de activitățile desfășurate în domeniul gazelor naturale sau antecedente penale pentru comiterea infracţiunilor din intenţie prevăzute de Codul penal.

	(4-1) Pentru activitățile prevăzute de art.12 alin. (2) lit. d1) și e), persoanele care solicită licența urmează a fi avizate pozitiv de către Serviciul de Informații și Securitate și Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor sub aspectul riscurilor aferente securității statului, spălării banilor și finanțării terorismului.

	(4-2) Avizele prevăzute la alin. (41) sunt solicitate de către Agenție în cadrul procedurii de examinare a declarației privind eliberarea licențelor. Avizele urmează a fi emise în cel mult 10 zile lucrătoare din data parvenirii solicitării Agenției. În cazul în care Serviciul de Informații și Securitate și Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor nu emit avizele în termenul stabilit, se consideră că acestea nu au avut obiecții în raport cu solicitantul de licență și avizul este pozitiv. Emiterea a cel puțin unui aviz negativ constituie temei pentru refuzul eliberării licenței.

	(5) Agenţia este în drept să refuze eliberarea licenţei pentru transportul gazelor naturale operatorului sistemului de transport dacă acesta nu este certificat în conformitate cu art. 36 şi 38.

	(6) Eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţelor, retragerea licenţelor pentru activităţile prevăzute la art. 12 alin. (2) din prezenta lege, precum și eliberarea duplicatelor acestora se efectuează în condiţiile prezentei legi şi conform procedurilor stabilite în Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

	(7) Termenul de examinare a declaraţiei privind eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale şi a declaraţiei privind prelungirea termenului lor de valabilitate este de cel mult 15 zile calendaristice de la data depunerii la Agenţie a declaraţiei, precum şi a documentaţiei stabilite în prezenta lege. Pe perioada procesului de avizare prevăzut la alin. (42), termenul de examinare a declarației privind eliberarea licențelor se suspendă.

Articolul 15. Obligaţiile şi drepturile titularului de licenţă
(1) Titularul de licenţă este obligat:

	a) să îndeplinească condiţiile stipulate în licenţă, precum şi să întrunească, pe toată perioada de desfăşurare a activităţii licenţiate, condiţiile stabilite pentru eliberarea acesteia;

	b) să nu admită discriminarea participanţilor la piaţa gazelor naturale;

	c) să nu întrerupă prestarea de servicii şi furnizarea de gaze naturale, cu excepţia cazurilor de neplată, a motivelor tehnice şi de securitate, precum și a altor cazuri stabilite în prezenta lege, în Regulamentul privind racordarea și în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale;

	d) să ţină contabilitatea în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative şi să efectueze, în conformitate cu prezenta lege, separarea contabilităţii, separarea funcţională (organizaţională şi decizională) şi separarea legală pe gen de activitate desfăşurat;

	e) să publice informații conform cerințelor stabilite de Agenție, inclusiv informaţii cu privire la sursele de gaze naturale procurate pentru acoperirea cererii de gaze naturale;

	f) să prezinte Agenţiei, în termenele şi în condiţiile stabilite de aceasta, rapoarte, inclusiv raportul cu privire la activitatea desfăşurată pe piaţa gazelor naturale, precum şi altă informaţie solicitată de Agenţie, necesară ei în exercitarea atribuţiilor conform legii;

	g) să efectueze trimestrial, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la începutul trimestrului următor, plăţile regulatorii stabilite în conformitate cu Legea cu privire la energetică;

	h) să înștiințeze Agenția despre toate modificările cu privire la acționarii/asociații și la persoanele care exercită controlul în cadrul societății comerciale și să prezinte informațiile relevante în termen de cel mult 10 zile de la înregistrarea acestora în Registrul de stat al persoanelor juridice, în scopul verificării conformării condițiilor de licențiere indicate la art. 14 alin (41).

	(1-1) În legătură cu realizarea de către Agenție a atribuției stabilite la art. 16, precum și a altor atribuții stabilite de prezenta lege, titularul de licență pentru furnizarea gazelor naturale, titularul de licență pentru transportul gazelor naturale și titularul de licență pentru distribuția gazelor naturale sunt obligați să ofere Agenției, în termenele și în condițiile stabilite de aceasta, accesul la baza de date în format electronic a consumatorilor finali, a utilizatorilor de sistem deserviți.

	(2) La desfăşurarea activităţii licenţiate, titularul de licenţă trebuie să îndeplinească obligaţiile referitoare la securitate, calitate, eficienţă şi continuitatea aprovizionării cu gaze naturale și să respecte normele de securitate şi de sănătate a muncii şi de protecţie a mediului, precum şi prevederile contractelor încheiate cu consumatorii.

	(3) Titularul de licenţă nu poate fi obligat să continue prestarea de servicii sau furnizarea de gaze naturale persoanei fizice sau persoanei juridice care nu îşi onorează obligaţiile de plată prevăzute în contract sau care nu respectă condiţiile aprobate de prestare a acestor servicii, cu excepţiile stabilite la art. 7 alin. (4) lit. i) și la art. 109 alin. (4). 

	(4) Titularul de licenţă poate dezvălui informaţiile şi datele pe care le-a obţinut de la consumatorul final sau de la terţi şi informaţiile referitoare la consum şi la achitarea facturilor emise cu respectarea legislației privind informația oficială cu accesibilitate limitată. 

	(5) Operatorii de sistem şi operatorii instalației de stocare sînt obligaţi să publice pe paginile lor electronice informaţia necesară pentru asigurarea accesului eficient şi nediscriminatoriu la reţelele de gaze naturale, la instalațile de stocare, precum şi altă informaţie în condiţiile prezentei legi.

	(6) Titularul de licenţă are drept de acces la echipamentele de măsurare de pe teritoriul consumatorului final pentru realizarea evidenţei volumului de gaze naturale consumate și pentru verificarea funcționalității și a integrității echipamentului de măsurare, în conformitate cu prezenta lege, cu Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale și cu Regulamentul privind racordarea.

	(7) Operatorii de sistem, operatorii instalațiilor de stocare, furnizorii care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90 sînt obligaţi să se conducă, în activitatea licenţiată, de principiul eficienţei maxime la cheltuieli minime în condițiile asigurării siguranței în aprovizionarea cu gaze natural şi să prezinte Agenţiei calculele argumentate ale cheltuielilor suportate.

	(8) Operatorii de sistem, operatorii instalațiilor de stocare sau furnizorii care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90 sunt obligați să anunțe Agenția cu cel puțin 3 luni înainte despre intenția lor de a solicita suspendarea ori retragerea licenței sau cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea valabilității licenței în cazul în care nu intenționează să o prelungească. Traderii de gaze naturale și furnizorii, cu excepția furnizorilor care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90, sunt obligați să anunțe Agenția cu cel puțin o lună înainte despre intenția lor de a solicita suspendarea ori retragerea licenței sau cu cel puțin o lună înainte de expirarea valabilității licenței în cazul în care nu intenționează să o prelungească. Dacă titularii de licență menționați anunță despre intenția de a solicita suspendarea sau retragerea licenței într-un termen mai mic decât cel stabilit în prezentul alineat, Agenția va da curs cererii lor la expirarea termenului de 3 luni de la înregistrarea unei astfel de cereri – în cazul operatorilor de sistem, al operatorilor instalațiilor de stocare și al furnizorilor care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90 și la expirarea termenului de o lună de la înregistrarea unei astfel de cereri – în cazul traderilor și al furnizorilor, cu excepția furnizorilor care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90. Întreprinderea a cărei licență a expirat și care nu a respectat prevederile privind anunțarea Agenției este obligată să presteze activitatea pentru care i s-a acordat licență pe perioada de timp stabilită prin hotărârea Agenției, dar care nu poate depăși 3 luni – în cazul operatorilor de sistem, al operatorilor instalațiilor de stocare sau al furnizorilor care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90 și o lună – în cazul traderilor și al furnizorilor, cu excepția furnizorilor care îndeplinesc obligațiile de serviciu public stabilite la art. 89 și 90. În cazul în care, din motivul inexistenței unui alt titular de licență pentru transportul, distribuția sau stocarea gazelor naturale ori pentru furnizarea gazelor naturale în contextul obligațiilor de serviciu public stabilite la art. 89 și 90, Agenția constată, prin hotărâre, că nu poate desemna alt titular de licență care să desfășoare activitatea licențiată în locul titularului a cărui licență a fost suspendată, căruia i s-a retras licența sau a cărui licență a expirat, aceasta sesizează Guvernul pentru întreprinderea măsurilor necesare în vederea creării unei întreprinderi noi.

	(9) Furnizorii sînt obligaţi să anunţe consumatorii cărora le furnizează gaze naturale cu cel puţin 3 luni înainte despre intenţia de a solicita suspendarea sau retragerea licenţei ori cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea licenţei despre intenţia de a nu prelungi licenţa.

	(10) Gazele naturale comprimate pentru vehicule se vând exclusiv la stațiile de alimentare.

Articolul 16. Reperfectarea, suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţei
(1) Reperfectarea licenței se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

	(2) Licența poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, emisă în conformitate cu legea, la cererea Agenției, cu excepția suspendării licenței în baza temeiurilor stabilite la alin. (4) lit. a), e1) și g), care se efectuează direct de către Agenție.

	 (3) În cazul în care se constată că titularul de licenţă nu şi-a îndeplinit obligaţiile, inclusiv cele prescrise de Agenție, ceea ce a condus la întreruperea furnizării gazelor naturale către consumatori pe o perioadă mai mare decît cea stabilită pentru înlăturarea cauzelor motivate, fiind pusă în pericol securitatea naţională, viaţa şi sănătatea oamenilor, sau în cazul în care acţiunile ori inacţiunile titularului de licenţă conduc la încălcarea ordinii publice şi impun remedierea imediată a consecinţelor survenite, sau în cazul încălcării de către titularul de licență a prevederilor stabilite la art. 15 alin. (1) lit. (h), sau în cazul în care, pe perioada unei situații excepționale în sectorul gazelor naturale, titularul de licență nu se conformează deciziilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, hotărârilor sau deciziilor Agenției, licenţa poate fi suspendată de către Agenţie, cu adresarea ei ulterioară în instanţa de judecată. Concomitent, Agenţia este în drept să aplice titularului de licenţă respectiv sancţiunea financiară stabilită în prezenta lege.

	(4) Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc:

	a) cererea titularului de licenţă privind suspendarea licenţei;

	b) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate;

	c) nerespectarea de către titularul de licenţă a prescripţiilor privind lichidarea, în termenul stabilit de Agenţie, a încălcării condiţiilor de desfăşurare a activităţii licenţiate;

	d) incapacitatea provizorie a titularului de licenţă de a desfăşura genul de activitate licenţiat conform prevederilor legii;

	e) neefectuarea plăţii regulatorii în termenele stabilite în prezenta lege;

	e1) una dintre situațiile prevăzute la alin. (3);

	f) situaţia prevăzută la art. 37 alin. (8);

	g) neînregistrarea de către titularul de licență în Registrul participanților la piața angro în termenul stabilit de Agenție potrivit art. 94 alin. (41).

	(41) Agenția adoptă hotărârea privind suspendarea licenței la cererea titularului de licență în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii sau în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la art. 15 alin. (8), cu indicarea perioadei de suspendare menționate în cerere, dar care nu poate depăși 3 luni. În cazul adoptării hotărârii privind suspendarea licenței în baza temeiului stabilit la alin. (4) lit. e1) și g), Agenția este obligată să se adreseze în instanța de judecată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la adoptarea acestei hotărâri. În cazul nerespectării de către Agenție a termenului de adresare în instanța de judecată prevăzut în prezentul alineat, hotărârea Agenției privind suspendarea licenței devine nulă de drept. Hotărârea Agenției privind suspendarea licenței se aplică până la emiterea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

	(5) În situaţiile menționate la alin. (4) lit. b)–e) și f), hotărîrea privind suspendarea licenţei se adoptă de Agenţie în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti şi este adusă la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării. În hotărîrea Agenţiei privind suspendarea licenţei se indică termenul concret de suspendare, care nu poate depăşi 3 luni.

	(6) Pentru perioada suspendării licenţei pentru transportul, distribuţia sau stocarea gazelor naturale, precum şi pentru perioada suspendării licenţei furnizorilor care asigură furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, Agenţia desemnează un nou titular de licenţă în cadrul obligaţiilor de serviciu public pentru desfăşurarea unuia dintre genurile de activitate menţionate în locul titularului căruia i-a fost suspendată licenţa. Întreprinderea de gaze naturale a cărei licenţă a fost suspendată nu va împiedica în niciun mod activitatea titularului de licenţă desemnat, oferindu-i necondiționat accesul la rețele de gaze naturale și la toate informațiile şi documentele necesare pentru desfăşurarea activităţii. Pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali, titularii de licență ale căror licențe au fost suspendate sunt obligați, la solicitarea Agenției și în termenii stabiliți de aceasta, să transmită Agenției și titularului de licență nou-desemnat baza de date, inclusiv în format electronic, a consumatorilor finali, a utilizatorilor de sistem deserviți.

	(7) Titularul de licenţă este obligat să informeze în scris Agenţia despre înlăturarea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei.

	(8) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe durata de suspendare a acesteia.

	(9) Reluarea valabilităţii licenţei se efectuează în conformitate cu Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. În cazul în care licenţa a fost suspendată în temeiul prevăzut la alin. (4) lit. a) din prezentul articol, iar titularul de licenţă nu a depus cerere privind reluarea valabilităţii licenţei, Agenţia adoptă hotărîrea privind reluarea valabilităţii licenţei cel tîrziu în ziua în care expiră termenul de suspendare a acesteia.

Articolul 17. Retragerea licenţei
(1) Licenţa poate fi retrasă prin hotărîre judecătorească, emisă în conformitate cu legea, la cererea Agenţiei, cu excepţia retragerii licenţei conform temeiurilor prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și i) și j), care se efectuează direct de către Agenţie.

(2) Drept temeiuri pentru retragerea licenţei servesc:

a) cererea titularului de licenţă privind retragerea;

b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;

c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate Agenţiei în legătură cu eliberarea, prelungirea sau reperfectarea licenţei;

d) constatarea faptului că titularul de licenţă nu întruneşte condiţiile stabilite pentru eliberarea şi prelungirea licenţei;           

e) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta către o altă persoană în scopul desfăşurării genului de activitate indicat în licenţă;

f) neînlăturarea în termen a circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei;

g) neexecutarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcării condiţiilor de desfăşurare a activităţii licenţiate, emise de Agenţie;

h) incapacitatea titularului de licență de a desfăşura activitatea pentru care a fost eliberată licenţa;

i) încălcarea repetată a prevederilor stabilite la art. 94-1 și art. 97-1–97-4 ;

j) nerespectarea de către titularul de licență a cerințelor legale privind separarea, independența și/sau certificarea operatorului sistemului de transport.

(21) Agenția adoptă hotărârea privind retragerea licenței la cererea titularului de licență în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii sau în termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la art. 15 alin. (8). Hotărârea privind retragerea licenței în baza temeiului stabilit la alin. (2) lit. b) se adoptă de Agenție în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licență, cu confirmarea faptului respectiv de către organul înregistrării de stat. În cazul adoptării hotărârii de retragere a licenței în baza temeiului stabilit la alin. (2) lit. i), Agenția este obligată să se adreseze în instanța de judecată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii respective.

(3) În situațiile menționate la alin. (2) lit. c)–h), hotărârea privind retragerea licenței se adoptă de Agenție în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești.

(31) Hotărârea privind retragerea licenței, adoptată în conformitate cu prezentul articol, se aduce la cunoștința titularului de licență în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării, cu indicarea temeiurilor care au stat la baza adoptării hotărârii respective.

(4) În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.

(5) În cazul retragerii licenţei pentru transportul, distribuţia sau pentru stocarea gazelor naturale, precum şi în cazul retragerii licenţei furnizorilor care asigură furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, Agenţia desemnează un nou titular de licenţă, în cadrul obligaţiilor de serviciu public, pentru desfăşurarea unuia dintre genurile de activitate menţionate în locul titularului căruia i-a fost retrasă licenţa. Întreprinderea de gaze naturale a cărei licenţă a fost retrasă nu va împiedica în niciun mod activitatea titularului de licenţă desemnat, oferindu-i necondiționat accesul la rețelele de gaze naturale și la toate informațiile şi documentele necesare pentru desfăşurarea activităţii.

(6) Titularul de licenţă căruia i-a fost retrasă licenţa este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării hotărîrii privind retragerea licenţei, să depună la Agenţie licenţa retrasă.

(7) Titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa poate să depună declaraţia privind eliberarea unei noi licenţe pentru activitatea în sectorul gazelor naturale doar după expirarea termenului de 6 luni de la data retragerii licenţei anterioare.

Articolul 18. Reorganizarea întreprinderilor de gaze naturale
(1) Operatorul sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuție sau operatorul instalației de stocare este obligat să notifice în prealabil Agenția cu privire la inițierea reorganizării lui sau cu privire la modificarea structurii persoanelor care exercită controlul în cadrul societății comerciale și să prezinte informațiile relevante solicitate de Agenție în acest sens. Efectele reorganizării care duc la majorarea nejustificată a tarifelor reglementate nu vor fi luate în considerare la aprobarea acestora de către Agenție.

	(2) În cazul în care, în urma examinării informațiilor prezentate, Agenția constată, din oficiu sau la sesizarea Secretariatului Comunității Energetice, că sunt încălcate cerințele privind separarea și independența operatorului sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuție, a operatorului instalației de stocare, întreprinderea respectivă de gaze naturale este obligată să înlăture aceste încălcări în termenele stabilite în hotărârea Agenției. Operatorul sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuție, operatorul instalației de stocare prezintă Agenției toate documentele, datele și informațiile care atestă soluționarea încălcărilor constatate de Agenție.

	(3) În cazul în care operatorul sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuție, operatorul instalației de stocare nu înlătură în termenele stabilite încălcările constatate conform alin. (2) din prezentul articol, Agenția inițiază procedura de suspendare a licenței pentru activitatea respectivă în conformitate cu prezenta lege și aplică sancțiunea financiară stabilită la art. 113 din prezenta lege, cu respectarea procedurii prevăzute în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică.

Capitolul IV. PRODUCEREA GAZELOR NATURALE
Articolul 19. Principiile generale de producere a gazelor naturale
(1) Construcţia, exploatarea, întreţinerea, majorarea capacităţii instalaţiilor de producere şi racordarea acestora la reţelele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale se efectuează în conformitate cu prezentul capitol, cu art. 61 și 62 din prezenta lege, cu  Legea nr. 151/2022 privind funcționarea în condiții de siguranță a obiectivelor industriale și a instalațiilor tehnice potențial periculoase şi cu Regulamentul privind racordarea.

(2) Construcţia şi exploatarea instalaţiilor de producere se efectuează doar cu condiţia atribuirii de către Guvern a dreptului de folosinţă a sectoarelor de subsol pentru extragerea gazelor naturale. Ulterior, beneficiarul este obligat să obţină de la autorităţile administraţiei publice locale autorizaţia de construire în conformitate cu Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie.

(3) Pentru desfăşurarea activităţii de producere a gazelor naturale, producătorul este obligat să obţină de la Agenţie licenţă pentru producerea gazelor naturale, în conformitate cu art. 12–14. 

(4) Producătorul participă la piața gazelor naturale în condițiile stabilite în Regulile pieței gazelor naturale și este obligat să respecte prevederile Regulamentului privind racordarea, ale Codului rețelelor de gaze naturale, ale altor acte normative de reglementare aprobate de Agenție, inclusiv să respecte cerințele tehnice de racordare la rețelele de gaze naturale și parametrii de calitate ai gazelor naturale livrate în rețelele de gaze naturale.

(5) Producătorul este în drept să vîndă gaze naturale pe piaţa angro a gazelor naturale în baza licenţei pentru producerea gazelor naturale, iar pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale – cu condiţia obţinerii și a licenţei pentru furnizarea gazelor naturale.

(6) Producătorul trebuie să fie independent, din punct de vedere legal, de orice întreprindere care desfăşoară activitatea de transport, de distribuţie sau de stocare a gazelor naturale. El nu poate deţine licenţa pentru transportul, distribuţia sau pentru stocarea gazelor naturale.

Articolul 20. Obligaţiile producătorului
(1) Producătorul este obligat:

	a) să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu prezenta lege, cu respectarea condiţiilor licenţei, a Codului rețelelor de gaze natural şi Regulilor pieţei gazelor naturale;

	b) să instaleze şi să utilizeze echipamente de măsurare care permit măsurarea gazelor naturale livrate în reţelele de gaze naturale în conformitate cu prevederile art. 69 din prezenta lege şi ale Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale; 

	c) să exploateze şi să întreţină instalaţiile de producere astfel încît să asigure funcţionarea sigură şi continuă a acestora; 

	d) să respecte cerinţele privind protecţia mediului şi să promoveze eficienţa energetică; 

	e) să respecte Regulile pieţei gazelor naturale şi să nu denatureze concurenţa pe piaţa gazelor naturale; 

	f) să echipeze, să exploateze, să întreţină și să modernizeze instalaţiile de producere, să majoreze capacitatea acestora, precum şi a instalaţiilor conexe utilizate pentru livrarea gazelor naturale în reţelele de gaze naturale, în condiţiile stabilite în prezentul capitol și în documentele normative aprobate de Guvern în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. d); 

	g) să pună la dispoziţia operatorului sistemului de transport sau a operatorului sistemului de distribuţie datele necesare pentru exploatarea reţelelor de gaze naturale şi pentru gestionarea sistemului de gaze naturale; 

	h) să acorde acces personalului operatorului sistemului de transport şi personalului operatorului sistemului de distribuţie la echipamentele şi la instalaţiile sale de producere, care sînt utilizate pentru măsurarea şi livrarea gazelor naturale în reţelele de gaze naturale; 

	i) să asigure accesul la reţelele de gaze naturale în amonte în conformitate cu art. 57;

	j) să prezinte Agenţiei rapoarte cu privire la activitatea desfăşurată, precum şi orice alte informaţii solicitate în conformitate cu prezenta lege şi potrivit condiţiilor licenţei.

	(2) Producătorul este obligat să elaboreze şi să publice pe pagina sa electronică planul anual de măsuri ce urmează a fi întreprinse pentru sporirea eficienţei energetice, raportul privind rezultatele obţinute în legătură cu realizarea măsurilor respective, precum şi raportul cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent.

	(3) Producătorul îndeplineşte şi alte obligaţii stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

Articolul 21. Drepturile producătorului
(1) Producătorul are următoarele drepturi:

	a) să producă gaze naturale în instalaţiile de producere, cu respectarea parametrilor de calitate, a prevederilor menite să asigure protecţia mediului şi a cerinţelor de securitate prevăzute de lege;

	b) să aibă acces la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, în mod nediscriminatoriu, în condiţiile prezentei legi;

	c) să vîndă gazele naturale produse pe piaţa angro a gazelor naturale;

	d) să vîndă gazele naturale produse pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale.

	(2) Producătorul are şi alte drepturi stabilite în prezenta lege şi în actele normative în domeniu, inclusiv în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

Capitolul V. TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE
Articolul 22. Operatorul sistemului de transport
(1) Transportul gazelor naturale se efectuează de operatorul sistemului de transport în baza licenţei pentru transportul gazelor naturale, eliberată de Agenţie în condiţiile legii. 

	(2) Operatorul sistemului de transport este organizat în calitate de întreprindere de gaze naturale specializată şi independentă, cu statut de persoană juridică, certificată conform art. 36.

	(3) La executarea funcțiilor și a obligațiilor sale, operatorul sistemului de transport este independent de orice întreprindere care desfășoară activitatea de producere, de distribuție, de stocare, de trading sau de furnizare a gazelor naturale, precum şi față de orice întreprindere ce controlează întreprinderile ce desfășoară aceste activităţi, și nu poate deține licență pentru producerea gazelor naturale, licență pentru distribuția gazelor naturale, licență pentru stocarea gazelor naturale, licență pentru tradingul de gaze naturale sau licență pentru furnizarea gazelor naturale, cu excepția situației prevăzute la art. 50.

	(4) Independenţa operatorului sistemului de transport se asigură prin punerea în aplicare şi prin respectarea termenelor şi a condiţiilor privind separarea operatorului sistemului de transport stabilite la art. 23.

Articolul 23. Separarea operatorului sistemului de transport
(1) - abrogat.

(2) Independenţa operatorului sistemului de transport se asigură prin aplicarea unuia dintre următoarele modele:

a) modelul separării proprietăţii, în condiţiile stabilite la art. 25;

b) modelul operatorului de sistem independent, în condiţiile stabilite la art. 26–28;

c) modelul operatorului de transport independent, în condiţiile stabilite la art. 29–35.

(3) - abrogat.

(4) - abrogat.

(5) În conformitate cu prevederile prezentei legi, Agenţia urmează să asigure implementarea şi respectarea de către operatorul sistemului de transport a principiilor privind separarea şi independenţa acestuia.

Articolul 24. - abrogat.
Articolul 25. Separarea proprietăţii operatorului sistemului de transport
(1) Întreprinderea de gaze naturale care deţine cu titlu de proprietate şi exploatează reţelele de transport al gazelor naturale îşi desfăşoară activitatea în calitate de operator al sistemului de transport.

	 (2) Pentru a asigura independenţa operatorului sistemului de transport, aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu sînt în drept:

	a) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfăşoară una din activitățile de producere, de trading sau de furnizare şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra operatorului sistemului de transport sau în legătură cu o reţea de transport; 

	b) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra operatorului sistemului de transport sau în legătură cu o reţea de transport şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară una din activitățile de producere, de trading sau de furnizare;

	c) să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, în cazul operatorului sistemului de transport sau în cazul reţelei de transport, şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară una din activitățile de producere, de trading sau de furnizare; 

	d) să fie membru/membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, atît în cazul unei întreprinderi care desfăşoară una din activităţile de producere sau de furnizare, cît şi în cazul operatorului sistemului de transport sau al unei reţele de transport.

	(3) Drepturile menţionate la alin. (2) lit. a)–c) cuprind, în special:

	a) competenţa de a exercita drepturi de vot;

	b) competenţa de a numi membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administraţie sau în alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic; 

	c) deţinerea unei cote majoritare.

	(4) Obligaţia prevăzută la art. 23 alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi ce deţin reţele de transport au creat o asociaţie în participaţiune care exercită în două sau mai multe ţări părți ale Comunităţii Energetice rolul de operator al sistemului de transport în raport cu reţelele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociaţia în participaţiune decît dacă a fost desemnată ca operator de sistem independent sau ca operator de transport independent în urma îndeplinirii cerinţelor corespunzătoare privind separarea şi dacă a fost certificată în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege. 

	(5) În cazul în care persoana sau persoanele menţionate la alin. (2) reprezintă un organ central de specialitate al administraţiei publice, două organe centrale de specialitate ale administraţiei publice separate, care exercită controlul asupra operatorului sistemului de transport sau asupra unei reţele de transport, pe de o parte, şi asupra unei întreprinderi care desfăşoară una din activitățile de producere, de trading sau de furnizare, pe de altă parte, nu se consideră a fi aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane. 

	(6) Se interzice operatorului sistemului de transport care face parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală să transmită informaţia ce constituie secret comercial, deținută de operatorul sistemului de transport şi/sau de personalul său, întreprinderii care desfăşoară una din activitățile de producere, de trading sau de furnizare.

	(7) În sensul prezentului articol, noţiunea de „întreprindere care desfăşoară una din activităţile de producere sau de furnizare” include noţiunea de „întreprindere care desfășoară una din activităţile de producere sau de furnizare” în sensul Legii nr. 107 din 27 mai 2016 cu privire la energia electrică, iar termenii „operatorul sistemului de transport” şi „reţea de transport” vizează şi noţiunea de „operator al sistemului de transport ” şi de „reţea de transport” cu semnificaţia prevăzută în legea menţionată.

Articolul 26. Operatorul de sistem independent
(1) Prin derogare de la art. 25, la solicitarea proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale sau, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (21), din oficiu sau la cererea Secretariatului Comunității Energetice, Agenţia desemnează un operator de sistem independent dacă reţelele de transport al gazelor naturale au aparținut unei întreprinderi de gaze naturale integrate pe verticală.

	(2) O întreprindere propusă pentru a fi desemnată ca operator de sistem independent (în continuare – operator candidat) poate fi desemnată de Agenţie ca operator de sistem independent în cazul în care sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

	a) operatorul candidat demonstrează că îndeplinește condiţiile stabilite la art. 25 alin. (2);

	b) operatorul candidat demonstrează că dispune de resurse financiare, tehnice, fizice şi umane necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor stabilite în prezenta lege pentru operatorul sistemului de transport, în special la art. 39;

	c) operatorul candidat şi-a asumat obligaţia de a executa planurile de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, a căror realizare este monitorizată de Agenţie;

	d) proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale demonstrează că dispune de capacitatea necesară pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute la art. 27 alin. (3). În acest sens, operatorul candidat trebuie să prezinte contractele de locațiune sau de predare-primire la deservire tehnică a rețelelor de gaze naturale, încheiate şi/sau preluate de drept.

	e) operatorul candidat demonstrează că dispune de capacitatea necesară pentru a îndeplini obligaţiile privind acordarea accesului la reţelele de transport al gazelor naturale şi privind colaborarea cu operatorii sistemelor de transport la nivel european şi regional.

	(3) În scopul îndeplinirii funcțiilor operatorului sistemului de transport al gazelor naturale, operatorul candidat/operatorul de sistem independent încheie cu proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale contract/contracte de locațiune pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Operatorul candidat/operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale sunt obligați să încheie orice alt tip de contract sau acord necesar pentru ca operatorul de sistem independent să poată îndeplini funcțiile operatorului sistemului de transport al gazelor naturale, stabilite în conformitate cu prezenta lege, și pentru ca să fie asigurată respectarea de către proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale a obligațiilor prevăzute la art. 27 alin. (2) și (3) și la art. 28.

	(4) În scopul asigurării fiabilității și a continuității transportului de gaze naturale pe întreg teritoriul Republicii Moldova, operatorul candidat/operatorul de sistem independent încheie cu entitatea responsabilă de gestiunea unor porțiuni ale rețelei de transport al gazelor naturale din posesia agenților economici care nu au relații cu bugetul public național, desemnată de Agenție conform art.7 alin. (1) lit. f1), acorduri tehnice de exploatare și/sau orice alt tip de acorduri necesare pentru asigurarea interconectării și a interoperabilității rețelelor de transport al gazelor naturale de pe întreg teritoriul țării.

	(5) Contractele, acordurile menționate la alin. (3)–(4) din prezentul articol, inclusiv prevederile lor financiare, fac obiectul aprobării de către Agenție. În contextul aprobării, Agenția este în drept să stabilească noi obligații în raport cu părțile contractante în măsura în care aceste obligații sunt necesare pentru implementarea art. 26–28.

	(6) În cazul în care operatorul candidat/operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale nu încheie contractul de locațiune sau alte contracte, acorduri prevăzute la alin. (3), Agenția adoptă o hotărâre prin care stabilește drepturile și obligațiile operatorului candidat/operatorului de sistem independent și ale proprietarului/proprietarilor de rețele de transport, inclusiv cele financiare, prevăzute de contractele de locațiune sau alte contracte și acorduri. Hotărârea Agenției este executorie din momentul adoptării și produce efecte obligatorii pentru operatorul candidat/operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale până la încheierea și aprobarea contractelor de locațiune sau a altor contracte și acorduri.

	(7) În scopul asigurării fiabilității și continuității transportului de gaze naturale și pentru îndeplinirea funcției de operator al sistemului de transport prevăzute de prezenta lege, operatorul de sistem independent utilizează, pe perioada aplicării hotărârii Agenției adoptate conform alin.(6), rețelele de transport al gazelor naturale care la 1 septembrie 2023 erau în proprietatea întreprinderii integrate pe verticală. Prevederea stabilită în prezentul alineat nu împiedică proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale să încheie contract/contracte de locațiune în condițiile stabilite la alin. (5).

Articolul 27. Obligaţiile operatorului de sistem independent şi ale proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale
(1) Întreprinderea de gaze naturale care a îndeplinit condiţiile stabilite la art. 26 şi care a fost desemnată operator de sistem independent are următoarele obligaţii:

	a) să acorde şi să gestioneze accesul terţilor la reţelele de transport al gazelor naturale, inclusiv să colecteze tarifele de racordare, tarifele pentru prestarea serviciului de transport şi alte plăţi pentru serviciile prestate în calitate de operator al sistemului de transport;

	b) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte reţelele de transport al gazelor naturale, să asigure capacitatea pe termen lung a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru a acoperi cereri rezonabile privind transportul gazelor naturale, elaborînd şi executînd planurile de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani şi planurile anuale de investiţii. La modernizarea şi la dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, operatorul de sistem independent este responsabil de planificarea, construcţia şi darea în exploatare a infrastructurii noi. În acest sens, operatorul de sistem independent urmează să îndeplinească funcţiile şi obligaţiile stabilite la art. 39.

	(2) Proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale nu poate îndeplini funcţiile privind acordarea şi gestionarea accesului terţilor la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le deţine cu titlu de proprietate şi nici cele privind elaborarea şi executarea planurilor de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale şi a planurilor de investiţii.

	(3) În cazul în care a fost desemnat un operator de sistem independent, proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale are următoarele obligaţii:

	a) să coopereze cu operatorul de sistem independent şi să-i acorde suportul necesar pentru îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor stabilite prin prezenta lege, precum şi să îi ofere informaţiile necesare în acest sens;

	b) să finanţeze investiţiile asupra cărora a decis operatorul de sistem independent şi care au fost aprobate de către Agenţie sau să îşi exprime consimţămîntul pentru finanţare din partea oricărei părţi interesate, inclusiv din partea operatorului de sistem independent. Toate aranjamentele financiare relevante necesită aprobare din partea Agenţiei. Înainte de aprobare, Agenţia urmează să se consulte cu proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi cu alte părţi interesate;

	c) să îşi asume răspunderea în legătură cu activele reţelelor de transport al gazelor naturale, cu excepţia răspunderii aferente funcţiilor şi obligaţiilor operatorului de sistem independent; 

	d) să ofere garanţii, în caz de necesitate, pentru a facilita finanţarea dezvoltării reţelelor de transport al gazelor naturale, cu excepţia investiţiilor pentru care şi-a dat acordul să fie finanţate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent, în conformitate cu lit. b).

Articolul 28. Separarea proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale
(1) Dacă după îndeplinirea condiţiilor stabilite la art. 26 a fost desemnat un operator de sistem independent, proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale care este parte a unei întreprinderi de gaze naturale integrate pe verticală trebuie să fie independent, cel puţin din punct de vedere funcțional, decizional și al formei juridice de organizare, față de alte activităţi care nu sînt legate de transportul, distribuţia sau stocarea gazelor naturale.

	(2) Pentru a asigura independenţa proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale, în conformitate cu alin. (1), urmează să fie respectate următoarele condiții minime:

	a) persoanele cu funcții de conducere ale proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale să nu participe în structurile întreprinderii de gaze naturale integrate care este responsabilă, direct sau indirect, de îndeplinirea zilnică a activității de producere, de trading sau de furnizare a gazelor naturale; 

	b) să fie întreprinse măsurile necesare pentru a garanta că interesele profesionale ale persoanelor cu funcții de conducere ale proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale sînt luate în considerare astfel încît să se asigure faptul că au posibilitatea de a acționa independent;

	c) proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale să elaboreze un program de conformitate care să conţină măsurile întreprinse pentru a garanta excluderea de comportament și de practici discriminatorii, precum şi pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare a acestui program. Programul de conformitate trebuie să conţină, de asemenea, informaţii cu privire la obligaţiile specifice impuse angajaţilor proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana sau organul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate își desfășoară activitatea în conformitate cu art. 34 și 35 și prezintă Agenţiei un raport anual în care să fie menţionate măsurile întreprinse pentru realizarea programului de conformitate. Raportul respectiv se publică pe pagina electronică a proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale.

Articolul 29. Operatorul de transport independent
(1) Prin derogare de la art. 25, la solicitarea proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale sau, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (21), din oficiu sau la cererea Secretariatului Comunității Energetice, Agenţia desemnează un operator de sistem independent dacă reţelele de transport al gazelor naturale au aparţinut unei întreprinderi de gaze naturale integrate pe verticală.

 (2) Operatorul de transport independent este obligat să îndeplinească funcţiile şi obligaţiile stabilite la art. 39, precum şi cerințele stipulate la art. 30–35.

Articolul 30. Activele, echipamentul, personalul şi identitatea operatorului de transport independent
(1) Operatorul de transport independent trebuie să dispună de toate resursele financiare, tehnice, fizice şi umane necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor care îi revin în conformitate cu prezenta lege în legătură cu desfăşurarea activităţii de transport al gazelor naturale, în special:

	a) activele necesare pentru desfăşurarea activităţii de transport al gazelor naturale, inclusiv reţelele de transport al gazelor naturale, trebuie să se afle în proprietatea operatorului de transport independent;

	b) personalul necesar pentru desfăşurarea activităţii de transport al gazelor naturale, inclusiv pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor din cadrul întreprinderii, trebuie să fie angajat de operatorul de transport independent;

	c) este interzisă transmiterea de personal şi prestarea de servicii de către și către orice parte a întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală. Un operator de transport independent este în drept să furnizeze servicii întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală dacă:

	– prin prestarea serviciilor nu sînt discriminaţi utilizatorii de sistem, serviciile sînt disponibile tuturor utilizatorilor de sistem în aceleaşi condiţii şi nu restrîng, denaturează sau împiedică concurenţa la nivelul producerii sau al furnizării gazelor naturale; 

	– termenele şi condiţiile de prestare a serviciilor respective sînt aprobate de Agenţie;

	d) fără a aduce atingere funcţiilor organului de supraveghere al operatorului de transport independent, stabilite la art. 33, întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală trebuie să pună la dispoziţia operatorului de transport independent, în timp util, resurse financiare necesare pentru dezvoltarea de noi reţele de transport al gazelor naturale sau pentru modernizarea reţelelor de transport al gazelor naturale existente, în baza unei cereri corespunzătoare din partea operatorului de transport independent.

	(2) Pe lîngă funcţiile şi obligaţiile stabilite la art. 39, la desfăşurarea activităţii de transport al gazelor naturale, operatorul de transport independent este obligat să îndeplinească cel puţin următoarele sarcini:

	a) să reprezinte propriile interese în raport cu terţii şi cu Agenţia;

	b) să acorde şi să gestioneze accesul terţilor fără a face discriminare între utilizatorii de sistem sau între categoriile de utilizatori de sistem;

	c) să colecteze tarifele de racordare, tarifele pentru prestarea serviciului de transport şi alte plăţi pentru serviciile prestate în calitate de operator al sistemului de transport;

	d) să exploateze, să întreţină, să modernizeze și să dezvolte reţelele de transport al gazelor naturale sigure, fiabile și eficiente din punct de vedere economic;

	e) să asigure planificarea investiţiilor care să garanteze capacitatea pe termen lung a reţelelor de transport al gazelor naturale de a satisface cererile rezonabile și să garanteze securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	f) să instituie asociaţii în participaţiune corespunzătoare, inclusiv cu unul sau cu mai mulți operatori ai sistemelor de transport, cu operatori de piaţă și cu alţi actori relevanţi, pentru crearea şi dezvoltarea de pieţe regionale sau pentru facilitarea procesului de liberalizare;

	g) să asigure realizarea, în cadrul întreprinderii, a tuturor serviciilor necesare pentru funcţionarea acesteia, inclusiv a celor juridice, de contabilitate şi a serviciilor informatice.

	(3) Operatorul de transport independent urmează a fi organizat sub forma juridică de întreprindere de stat, de societate pe acţiuni sau de societate cu răspundere limitată.

	(4) Se interzice operatorului de transport independent să creeze, utilizînd identitatea sa corporativă, mijloacele de comunicare, imaginea de marcă sau spaţiul său, confuzii cu privire la independenţa sa în raport cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală sau cu oricare întreprindere din cadrul acesteia.

	(5) Se interzice operatorului de transport independent să utilizeze aceleaşi sisteme sau echipamente informatice, spaţii fizice şi sisteme de acces securizat în comun cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală sau cu oricare întreprindere din cadrul acesteia sau să implice aceiaşi consultanţi sau contractanţi externi pentru sistemele sau echipamentele informatice și pentru sistemele de acces securizat.

	(6) Persoana care efectuează auditul rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală sau ale oricărei alte întreprinderi din cadrul acesteia nu este în drept să efectueze auditul rezultatelor economico-financiare ale operatorului de transport independent.

Articolul 31. Independenţa operatorului de transport independent
(1) Fără a aduce atingere funcţiilor organului de supraveghere al operatorului de transport independent, stabilite la art. 33, operatorul de transport independent dispune de împuterniciri precum:

a) dreptul efectiv de a lua decizii, independent de întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, în ceea ce priveşte activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale; 

b) dreptul de a obţine finanţare pe pieţele de capital, în special prin împrumuturi şi prin aport de capital.

(2) La desfăşurarea activităţii sale, operatorul de transport independent acţionează astfel încît să se asigure că dispune de resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor sale în mod corespunzător şi eficient, inclusiv pentru dezvoltarea şi menţinerea unor reţele de transport al gazelor naturale sigure, fiabile şi eficiente din punct de vedere economic.

(3) Întreprinderile din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală care desfășoară activitatea de producere, de trading sau de furnizare a gazelor natural nu pot deţine, direct sau indirect, acţiuni ale operatorului de transport independent. Operatorul de transport independent nu este în drept să deţină, direct sau indirect, acţiuni la nicio întreprindere din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală care desfășoară activitatea de producere, de trading sau de furnizare a gazelor naturale şi nici să primească dividende sau alte beneficii financiare de la întreprinderea în cauză.

(4) Structura generală de conducere și statutul operatorului de transport independent trebuie să asigure independenţa efectivă a acestuia în conformitate cu prevederile art. 30–33. Întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală nu este în drept să influenţeze, direct sau indirect, comportamentul concurenţial al operatorului de transport independent în legătură cu activităţile zilnice ale acestuia, în raport cu activitatea de exploatare, de întreţinere, de modernizare şi de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale, şi nici în legătură cu activităţile necesare pentru elaborarea şi executarea planurilor de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani şi a planurilor de investiţii, cu respectarea termenelor şi a condiţiilor stabilite în prezenta lege.

(5) La îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor sale în conformitate cu prevederile prezentei legi, operatorul de transport independent nu este în drept să facă discriminare între persoanele fizice sau juridice ori să restrîngă, să denatureze sau să împiedice concurenţa la nivelul activității de producere, de trading sau de furnizare a gazelor naturale.

(6) Orice relaţii comerciale și financiare între întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală și operatorul de transport independent, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de transport independent întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, se stabilesc cu respectarea condiţiilor de piaţă. Operatorul de transport independent este obligat să păstreze informaţii detaliate cu privire la relaţiile comerciale și financiare de acest gen şi, la solicitare, să le prezinte Agenţiei.

(7) Operatorul de transport independent este obligat să prezinte Agenţiei, pentru aprobare, toate acordurile comerciale şi financiare încheiate cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală.

(8) Operatorul de transport independent este obligat să informeze Agenţia cu privire la resursele financiare, menţionate la art. 30 alin. (1) lit. d), disponibile pentru dezvoltarea unor noi reţele de transport al gazelor naturale sau a reţelelor de transport al gazelor naturale existente.

(9) Se interzice întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală să întreprindă orice acţiune care ar împiedica sau ar prejudicia realizarea de către operatorul de transport independent a funcţiilor şi a obligaţiilor stabilite la art. 30–33, precum și să solicite ca operatorul de transport independent să-i ceară acordul pentru îndeplinirea acestor funcţii şi obligaţii.

Articolul 32. Independenţa personalului şi a conducerii operatorului de transport independent
(1) Deciziile privind numirea, prelungirea mandatului, condiţiile de lucru, inclusiv remunerarea, precum și deciziile privind încetarea mandatului persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau al membrilor organelor de administrare ale operatorului de transport independent se adoptă de către organul de supraveghere al operatorului de transport independent, numit în conformitate cu art. 33.

	(2) Operatorul de transport independent este obligat să notifice Agenţia cu privire la identitatea şi condiţiile care reglementează termenul, cu privire la durata şi încheierea mandatului persoanelor desemnate de către organul de supraveghere al operatorului de transport independent în calitate de persoane cu funcţii de conducere şi/sau de membri ai organelor de administrare ale operatorului de transport independent, pentru prima dată sau în cadrul reînnoirii mandatului, precum şi să comunice Agenţiei argumentele care justifică orice propunere de decizie privind încheierea mandatului unei persoane cu funcţie de conducere şi/sau a unui membru al organelor de administrare. 

	(3) Deciziile luate în conformitate cu alin. (1), precum şi propunerile formulate potrivit alin. (2) vor avea caracter obligatoriu doar în cazul în care Agenţia nu le-a contestat în decursul a 3 săptămîni de la data notificării.

	(4) Agenţia este în drept să conteste deciziile şi propunerile menţionate în alin. (1) şi (2) în cazul:

	a) existenței unor dubii rezonabile privind independenţa profesională a unei persoane nominalizate pentru a îndeplini o funcţie de conducere şi/sau în calitate de membru al organelor de administrare; 

	b) încheierii anticipate a unui mandat, dacă există îndoieli întemeiate cu privire la justificarea acestui fapt.

	(5) Nu poate fi numit în calitate de persoană cu funcţie de conducere şi/sau de membru al organelor de administrare ale operatorului de transport independent candidatul care, în perioada de 3 ani premergători numirii, a deţinut o funcţie sau a avut vreo responsabilitate profesională ori a avut un interes sau a fost în relaţii de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului de transport independent. 

	(6) Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor de administrare, precum și angajaţii operatorului de transport independent nu pot deţine nicio funcţie sau nu pot avea nicio responsabilitate profesională, nu pot avea niciun interes sau nu pot fi în relaţii de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia.

	(7) Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor de administrare, precum și angajaţii operatorului de transport independent nu pot avea niciun interes și nu pot primi, în mod direct sau indirect, beneficii, inclusiv beneficii financiare, de la întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, de la o întreprindere a acesteia, de la asociații majoritari sau de la fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului de transport independent. Remunerarea acestora nu poate depinde de activităţile sau de rezultatele întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, cu excepţia celor ale operatorului de transport independent.

	(8) În caz de încheiere anticipată a mandatelor lor, persoanele cu funcţii de conducere și/sau membrii organelor de administrare ale operatorului de transport independent trebuie să dispună de căi efective de atac la Agenţie.

	(9) Timp de 4 ani după încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului de transport independent, persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor de administrare ale acestuia nu pot deţine nicio funcţie sau nu pot avea nicio responsabilitate profesională, nu pot avea niciun interes sau nu pot fi în relații de afaceri, în mod direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului de transport independent. 

	(10) Exigenţele stabilite la alin. (5) se aplică majorităţii persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau membrilor organelor de administrare ale unui operator de transport independent.

	(11) Persoanele cu funcţii de conducere şi/sau membrii organelor de administrare ale operatorului de transport independent care nu sînt vizaţi de prevederile alin. (5) nu trebuie să fi desfăşurat nicio activitate de conducere sau vreo altă activitate relevantă în cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală pentru o perioadă de cel puţin 6 luni înaintea numirii acestora. 

	(12) Prevederile alin. (6)–(9) se aplică tuturor persoanelor cu funcţii executive şi de conducere, precum şi celor care sînt direct subordonate acestora, cu privire la chestiuni legate de exploatarea, întreţinerea, modernizarea sau dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale.

	(13) În caz de conflict între prezenta lege și legea care reglementează modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societății comerciale, indiferent de forma juridică de organizare, prezenta lege va prevala.

Articolul 33. Organul de supraveghere al operatorului de transport independent
(1) Operatorul de transport independent trebuie să dispună de un organ de supraveghere responsabil de luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor asociaților din cadrul operatorului de transport independent, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale și pe termen lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport independent și a mărimii profitului distribuit, a dividendelor distribuite asociaților. 

	(2) Organul de supraveghere al operatorului de transport independent nu poate lua decizii legate de activitățile curente ale operatorului de transport independent şi cu privire la exploatarea reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi decizii cu privire la activităţile întreprinse pentru elaborarea planurilor de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, întocmite în conformitate cu art. 42.

	(3) Organul de supraveghere al operatorului de transport independent este compus din membri care reprezintă întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, din membri care reprezintă asociații terţi şi din membri care reprezintă alte părţi interesate, precum angajaţii operatorului de transport independent.

	(4) Prevederile art. 32 alin. (2) şi (5)–(9) se aplică cel puţin unei jumătăţi a membrilor organului de supraveghere al operatorului de transport independent minus unul.

	(5) Prevederile art.32 alin.(4) lit. b) se aplică tuturor membrilor organului de supraveghere al operatorului de transport independent.

	(6) În caz de conflict între prezenta lege și legea care reglementează modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societății comerciale, indiferent de forma juridică de organizare, prezenta lege va prevala.

Articolul 34. Programul de conformitate şi agentul de conformitate
(1) Operatorul sistemului de transport este obligat să elaboreze un program de conformitate care să conţină măsurile întreprinse pentru a garanta excluderea de comportament și de practici discriminatorii, precum şi pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare a respectării acestui program. Programul de conformitate trebuie să conţină, de asemenea, informaţii cu privire la obligaţiile specifice impuse angajaţilor operatorului sistemului de transport pentru realizarea obiectivelor respective. Programul de conformitate se supune spre aprobare Agenţiei. Monitorizarea respectării de către operatorul sistemului de transport a programului de conformitate se asigură de către un agent de conformitate, care nu suplineşte funcţiile Agenţiei privind monitorizarea, stabilite prin prezenta lege.

	(2) Persoana fizică sau juridică care urmează să exercite funcţiile agentului de conformitate se propune spre aprobare Agenţiei de către operatorul sistemului de transport. Concomitent, operatorul sistemului de transport prezintă Agenţiei proiectul contractului ce urmează a fi încheiat de acesta cu agentul de conformitate și care trebuie să conțină inclusiv prevederile referitoare la începerea, durata şi încetarea contractului, condiţiile de salarizare, drepturile şi obligaţiile de bază, la alte drepturi şi obligaţii.

	(3) Agentul de conformitate trebuie să fie independent în toate acţiunile sale în raport cu operatorul sistemului de transport.

	(4) Pentru a asigura independenţa agentului de conformitate trebuie întrunite următoarele condiţii: 

	a) agentul de conformitate nu poate deține nicio altă funcție, nu poate avea nicio altă responsabilitate profesională, niciun interes sau nu poate fi în relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia;

	b) cu cel puţin 3 ani pînă la data desemnării, agentul de conformitate nu poate deţine nicio funcţie sau nu poate avea nicio responsabilitate profesională, nu poate avea niciun interes sau nu poate fi în relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de transport;

	c) timp de 4 ani după încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului sistemului de transport, agentul de conformitate nu poate deţine nicio funcţie sau nu poate avea nicio responsabilitate profesională, nu poate avea niciun interes sau nu poate fi în relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de transport; 

	d) agentul de conformitate nu poate avea niciun interes şi nu poate primi, în mod direct sau indirect, beneficii financiare de la întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, de la o întreprindere a acesteia, de la asociații majoritari sau de la fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de transport.

	(5) Agenţia examinează propunerea parvenită în conformitate cu alin. (2) în termen de o lună de la data primirii. Agenţia este în drept să respingă persoana propusă în calitate de agent de conformitate din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională. La examinarea proiectului contractului ce urmează a fi încheiat între operatorul sistemului de transport şi agentul de conformitate, Agenţia este în drept să solicite operatorului sistemului de transport să modifice prevederile contractului respectiv dacă acestea afectează independenţa agentului de conformitate. 

	(6) După ce a încheiat contractul corespunzător cu agentul de conformitate, operatorul sistemului de transport este în drept să modifice condiţiile contractuale sau să desfacă acest contract numai dacă a obţinut, în prealabil, acordul Agenţiei în acest sens. La solicitarea Agenţiei, operatorul sistemului de transport este obligat să desfacă contractul cu agentul de conformitate din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională. Agenţia examinează solicitarea operatorului sistemului de transport în legătură cu modificarea sau desfacerea contractului cu agentul de conformitate în termen de cel mult o lună.

	(7) Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deţine o altă funcţie, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, în raport cu nicio parte a întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia.

	(8) Operatorul sistemului de transport trebuie să creeze agentului de conformitate toate condiţiile necesare pentru desfășurarea activității/asigurarea independenţei acestuia, inclusiv prin punerea la dispoziţie a tuturor resurselor necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Articolul 35. Funcţiile şi obligaţiile agentului de conformitate
(1) Agentul de conformitate are următoarele funcţii: 

 a) monitorizează implementarea programului de conformitate;

 b) anual, în termen de pînă la 31 martie, elaborează un raport care să conţină măsurile întreprinse de operatorul sistemului de transport în legătură cu îndeplinirea programului de conformitate şi prezintă raportul respectiv Agenţiei. Raportul privind măsurile întreprinse de operatorul sistemului de transport în legătură cu îndeplinirea programului de conformitate se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de transport;

 c) raportează persoanelor cu funcții de conducere și/sau organului de supraveghere al operatorului sistemului de transport referitor la respectarea programului de conformitate şi la punerea în aplicare a acestuia, formulează recomandări în acest sens;

 d) notifică Agenţia cu privire la orice încălcare gravă în legătură cu punerea în aplicare a programului de conformitate, în termen de 7 zile calendaristice din ziua în care a aflat despre încălcarea respectivă; 

 e) raportează Agenţiei cu privire la orice relaţii comerciale sau financiare dintre operatorul sistemului de transport și întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală.

 (2) Dacă un operator de sistem independent a fost desemnat în calitate de operator al sistemului de transport, agentul de conformitate urmează să formuleze recomandări cu privire la deciziile de numire în funcţie şi de extindere a mandatului, la condiţiile de lucru, inclusiv remunerarea, şi la încheierea mandatului persoanelor cu funcţii de conducere şi/sau al membrilor organelor de administrare ale proprietarului reţelelor de transport al gazelor naturale şi ale operatorului de sistem independent.

 (3) Agentul de conformitate este obligat să prezinte Agenţiei propunerile de decizii privind planurile de investiţii sau privind investiţiile individuale în reţeaua de transport al gazelor naturale cel tîrziu pînă în momentul prezentării spre aprobare a deciziilor în cauză organului de supraveghere al operatorului sistemului de transport de către persoanele cu funcţii de conducere.

 (4) Agentul de conformitate este obligat să notifice Agenţia în cazul în care, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organului de supraveghere al întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, a fost împiedicată aprobarea unei decizii şi, drept urmare, a fost blocată sau împiedicată efectuarea de investiţii în legătură cu executarea în următorii 3 ani a planului de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani.

 (5) Agentul de conformitate poate participa la toate şedinţele organelor de conducere sau ale organelor de administrare ale operatorului sistemului de transport, precum şi la cele ale organului de supraveghere şi ale adunării generale. Organele menționate sînt obligate să informeze agentul de conformitate despre toate şedinţele programate şi să îi ofere toate materialele necesare în legătură cu subiectele ce urmează a fi discutate în cadrul şedinţelor respective. Agentul de conformitate participă, în mod obligatoriu, la toate şedinţele la care urmează să fie discutate următoarele subiecte: 

 a) condiţiile de acces la reţea şi de utilizare a reţelelor de transport al gazelor naturale, în special tarifele pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, serviciile aferente acordării accesului la reţea şi cele ce ţin de utilizarea reţelelor de transport al gazelor naturale, alocarea capacităţii de transport şi gestionarea congestiilor, transparenţa, mecanismele de echilibrare şi pieţele secundare; 

 b) proiectele realizate în legătură cu exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv investiţiile în interconexiuni și în majorarea capacităţii reţelelor de transport al gazelor naturale sau optimizarea capacităţii existente; 

 c) achiziţiile şi vînzările necesare pentru exploatarea reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv serviciile auxiliare şi de echilibrare. 

 (6) Agentul de conformitate este obligat să monitorizeze respectarea de către operatorul sistemului de transport a prevederilor privind confidenţialitatea atît în raport cu operatorul sistemului de transport, cît şi în raport cu proprietarul reţelelor de transport al gazelor naturale. 

 (7) Agentului de conformitate i se asigură accesul la sediile operatorului sistemului de transport, precum şi la toate datele şi la informaţiile relevante pentru îndeplinirea funcţiilor sale. Agentul de conformitate are drept de acces la sediile operatorului sistemului de transport fără notificare prealabilă. 

 (8) Agentul de conformitate este obligat să prezinte Agenţiei, în scris sau verbal, rapoarte trimestriale şi este în drept să raporteze, în scris sau verbal, organului de supraveghere al operatorului sistemului de transport.

Articolul 36. Desemnarea şi certificarea operatorului sistemului de transport
1) Înainte de a fi desemnată în calitate de operator al sistemului de transport, prin eliberarea licenţei pentru transportul gazelor naturale, întreprinderea de gaze naturale urmează să fie certificată în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul articol.

	(2) După îndeplinirea tuturor cerinţelor privind separarea și independența operatorului sistemului de transport, stabilite la art. 23, întreprinderea de gaze naturale este obligată să notifice, în scris, Agenţia în legătură cu acest fapt, să solicite certificarea şi să prezinte toate documentele, datele şi informaţiile corespunzătoare. 

	(21) Dacă întreprinderea de gaze naturale nu a solicitat certificarea în conformitate cu alin. (2) în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenția, din oficiu sau la cererea Secretariatului Comunității Energetice, inițiază procedura de certificare în conformitate cu prezentul articol și solicită întreprinderii îndeplinirea condițiilor necesare și prezentarea documentelor, a datelor şi a informațiilor corespunzătoare în termen de 3 luni de la inițierea certificării.

	 (3) În termen de cel mult 4 luni de la data depunerii de către operatorul sistemului de transport a notificării conform alin. (2) sau în termen de 7 luni de la inițierea procedurii de certificare în conformitate cu alin. (21) și cu condiția prezentării tuturor documentelor, a datelor şi a informaţiilor care atestă respectarea de către operatorul sistemului de transport a cerinţelor privind separarea şi independenţa, Agenţia adoptă o hotărîre privind certificarea provizorie a operatorului sistemului de transport. 

	(4) În cazul în care în termenul stabilit la alin. (3) Agenţia nu adoptă hotărîrea privind certificarea provizorie sau nu comunică, în scris, operatorului sistemului de transport despre refuzul privind certificarea, aceasta se consideră acordată în baza principiului aprobării tacite. După expirarea termenului stabilit, la solicitarea operatorului sistemului de transport, Agenţia este obligată, în termen de 5 zile lucrătoare, să adopte o hotărîre cu privire la constatarea aprobării tacite privind certificarea provizorie a operatorului sistemului de transport.

	(5) Agenţia notifică, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, Secretariatul Comunităţii Energetice despre hotărîrea privind certificarea provizorie a operatorului sistemului de transport, aprobată în mod explicit sau tacit, şi prezintă acestuia documente şi informaţii pertinente în acest sens. În termen de 4 luni de la primirea notificării, Secretariatul Comunităţii Energetice prezintă Agenţiei avizul său cu privire la îndeplinirea de către operatorul sistemului de transport a condiţiilor de certificare. În cazul în care, în termenul stabilit, Secretariatul Comunităţii Energetice nu emite un aviz, se consideră că acesta nu a avut niciun fel de obiecţii la hotărîrea Agenţiei privind certificarea provizorie a operatorului sistemului de transport.

	(6) În termen de cel mult două luni de la primirea avizului Secretariatului Comunităţii Energetice cu privire la îndeplinirea de către operatorul sistemului de transport a condiţiilor privind certificarea sau de la expirarea termenului stabilit la alin. (5) pentru emiterea acestui aviz de către Secretariatul Comunității Energetice, Agenţia adoptă hotărîrea cu privire la certificarea operatorului sistemului de transport, luînd în considerare, în cea mai mare măsură, avizul Secretariatului Comunităţii Energetice. 

	(7) Hotărîrea Agenţiei cu privire la certificarea operatorului sistemului de transport şi avizul Secretariatului Comunităţii Energetice se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web oficială a Agenţiei şi pe cea a Comunităţii Energetice. În cazul în care hotărîrea Agenţiei cu privire la certificarea operatorului sistemului de transport diferă de avizul Secretariatului Comunităţii Energetice, Agenţia indică în hotărîre şi publică împreună cu aceasta motivele care au stat la baza deciziei sale divergente, de asemenea informează în modul corespunzător Secretariatul Comunităţii Energetice. 

	(8) În cadrul procedurii de certificare, Agenţia şi Secretariatul Comunităţii Energetice sînt în drept să solicite operatorului sistemului de transport, producătorilor, traderilor şi furnizorilor orice informaţii necesare în vederea certificării operatorului sistemului de transport. Agenţia şi Secretariatul Comunităţii Energetice sînt obligate să nu divulge informaţiile care constituie secret comercial. 

	(9) Operatorul sistemului de transport se consideră certificat numai după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii cu privire la certificare, adoptată de Agenţie la finalizarea procedurii specificate în prezentul articol.

	(10) După finalizarea procedurii de certificare, la solicitarea operatorului sistemului de transport sau din oficiu, Agenţia urmează să decidă cu privire la eliberarea unei noi licenţe pentru transportul gazelor naturale sau cu privire la reperfectarea licenţei eliberate operatorului sistemului de transport pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 36-1. Obligații de confidențialitate                           și transparență impuse proprietarilor rețelelor de transport și operatorilor sistemelor de transport
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art.102 sau oricărei alte obligații privind divulgarea informațiilor stabilite în conformitate cu prezenta lege, operatorii sistemului de transport și proprietarii rețelei de transport al gazelor naturale sunt obligați să asigure confidențialitatea informațiilor ce constituie secret comercial pe care le-au obținut în contextul desfășurării activităților lor și să împiedice divulgarea discriminatorie de informații referitoare la propriile activități care ar putea oferi avantaje economice. În special, toți operatorii sistemului de transport, toți proprietarii rețelei de transport al gazelor naturale trebuie să se abțină de la divulgarea oricărei informații ce constituie secret comercial către celelalte întreprinderi din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, cu excepția cazurilor în care divulgarea este necesară pentru încheierea unei tranzacții comerciale. Pentru asigurarea respectării principiilor privind separarea informațională se interzice proprietarului rețelei de transport al gazelor naturale și celorlalte întreprinderi din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală să utilizeze servicii comune, inclusiv servicii juridice comune, cu excepția serviciilor administrative sau a serviciilor informatice.

	(2) La vânzarea sau achiziționarea gazelor naturale de către întreprinderile înrudite se interzice operatorilor sistemelor de transport să facă abuz de informațiile ce constituie secret comercial pe care le-au obținut de la terți la sau în legătură cu acordarea ori negocierea accesului la rețea.

	(3) Fără a aduce atingere obligației de asigurare a confidențialității informațiilor ce constituie secret comercial, operatorii sistemelor de transport sunt obligați să publice informațiile necesare pentru asigurarea unei concurențe efective și a funcționării eficiente a pieței, în modul și în condițiile stabilite de prezenta lege.

Articolul 37. Monitorizarea principiilor separării operatorului sistemului de transport
(1) Agenţia monitorizează respectarea de către operatorul sistemului de transport a cerinţelor privind separarea şi independenţa acestuia, stipulate în prezenta lege. În conformitate cu prezentul articol, Agenţia îşi exercită funcţia de monitorizare indiferent de nivelul de independenţă cerut şi/sau de modelul de separare aplicat de operatorul sistemului de transport.

	(2) Pe perioada implementării de către operatorul sistemului de transport a principiilor stabilite la art. 24, prevederile ce țin de monitorizare se aplică integral, cu excepţia celor care reglementează procedura de certificare.

	(3) Agenţia este în drept să iniţieze repetat procedura de certificare pentru evaluarea respectării cerinţelor privind separarea şi independenţa operatorului sistemului de transport în următoarele cazuri: 

	a) urmare a notificării parvenite de la operatorul sistemului de transport în conformitate cu alin. (4); 

	b) din oficiu, atunci cînd a luat cunoştinţă de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra proprietarului rețelei de transport al gazelor naturale sau asupra operatorului sistemului de transport poate conduce la încălcarea condiţiilor privind realizarea separării și independenţa operatorului sistemului de transport ori atunci cînd are motive să creadă că s-ar fi produs o asemenea încălcare;

	c) la cererea motivată a Secretariatului Comunităţii Energetice.

	(4) Operatorul sistemului de transport este obligat să notifice Agenţia cu privire la orice tranzacţie planificată care poate necesita o reevaluare a respectării de către acesta a condiţiilor privind separarea şi independenţa operatorului sistemului de transport.

	(5) Agenţia adoptă hotărîrea privind certificarea repetată a operatorului sistemului de transport în termen de cel mult 4 luni de la data apariţiei cazurilor indicate la alin.(3). 

	(6) În sensul prezentului articol, Agenţia efectuează repetat certificarea operatorului sistemului de transport în conformitate cu art. 36.

	(7) În cazul în care Agenţia constată că cerinţele privind separarea şi/sau independenţa operatorului sistemului de transport au fost încălcate, operatorul sistemului de transport este obligat să înlăture aceste încălcări în termenele stabilite în hotărîrea Agenţiei. Operatorul sistemului de transport prezintă Agenției toate documentele, datele şi informaţiile care atestă înlăturarea încălcărilor.

	(8) În cazul în care operatorul sistemului de transport nu înlătură, în termenele stabilite, încălcările constatate, Agenţia este în drept să iniţieze procedura de suspendare a licenţei pentru transportul gazelor naturale în conformitate cu prezenta lege şi să aplice sancţiunea financiară stabilită la art. 113 alin. (3) lit. c).

Articolul 38. Certificarea în raport cu țările terţe
(1) În cazul în care Agenţia înregistrează o solicitare de certificare din partea operatorului sistemului de transport care este sub controlul unei persoane sau al unor persoane din una sau din mai multe ţări terţe, Agenţia este obligată să notifice Secretariatul Comunităţii Energetice în legătură cu acest fapt. 

	(2) Operatorul sistemului de transport este obligat să informeze Agenţia despre survenirea oricăror circumstanţe în baza cărora o persoană sau unele persoane din una sau din mai multe ţări terţe ar putea obţine controlul asupra operatorului sistemului de transport sau asupra unei reţele de transport al gazelor naturale. În acest caz, Agenţia notifică fără întîrziere Secretariatul Comunităţii Energetice cu privire la survenirea circumstanţelor menţionate în prezentul alineat. 

	(3) Certificarea în raport cu ţările terţe se efectuează cu respectarea procedurii stabilite la art. 36, ţinîndu-se cont de cerinţele specifice menţionate în prezentul articol. 

	(4) Agenţia va refuza certificarea operatorului sistemului de transport care este controlat de o persoană sau de persoane din una sau din mai multe ţări terţe în cazul în care nu se demonstrează că:

	a) operatorul sistemului de transport îndeplineşte cerințele privind separarea şi independenţa, stabilite prin prezenta lege; 

	b) acordarea certificării nu pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale a Republicii Moldova şi a Comunităţii Energetice. La examinarea acestui aspect, Agenţia ţine cont de:

	– drepturile şi obligaţiile Comunităţii Energetice faţă de ţara terţă respectivă, conform principiilor dreptului internaţional, inclusiv de drepturile şi de obligaţiile care rezultă din oricare acord încheiat cu una sau cu mai multe ţări terţe la care Comunitatea Energetică este parte şi în care sînt abordate aspecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	– drepturile şi obligaţiile Republicii Moldova în raport cu ţara terţă în cauză, în conformitate cu acordurile încheiate cu țara respectivă, în măsura în care acestea nu contravin Tratatului Comunităţii Energetice; 

	– drepturile şi obligaţiile care rezultă din Acordul de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană sau din acordurile comerciale încheiate între Republica Moldova şi Uniunea Europeană; 

	– alte circumstanţe specifice cazului dat şi ţării terţe implicate. 

	(5) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi/sau alte autorităţi ale administraţiei publice centrale sînt obligate să ofere Agenţiei, la cerere, un aviz cu privire la aspectele menţionate la alin. (4).

	(6) Agenţia, luînd în considerare avizul Secretariatului Comunităţii Energetice, va refuza certificarea dacă acordarea certificării pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale a Republicii Moldova sau a oricărei alte țări părți a Comunităţii Energetice ori dacă acordarea certificării pune în pericol interesele de securitate publică ale Republicii Moldova.

Articolul 39. Funcţiile şi obligaţiile operatorului sistemului de transport
(1) Indiferent de modelul de separare implementat, operatorul sistemului de transport trebuie să îndeplinească următoarele funcţii şi obligaţii: 

a) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte reţelele de transport al gazelor naturale în condiţii de siguranţă, de fiabilitate şi de eficienţă, cu respectarea prevederilor menite să asigure protecţia mediului. La exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, operatorul sistemului de transport aplică, în mod obligatoriu, metode moderne de management al eficienţei energetice şi/sau de gestionare a cererii, cu respectarea standardelor minime privind întreţinerea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv a interconexiunilor;

b) să asigure capacitatea pe termen lung a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru a acoperi cererile rezonabile de transport al gazelor naturale, elaborînd şi executînd planuri de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, ţinînd cont de prognoza producerii şi a consumului de gaze naturale;

c) să contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale prin reţelele de transport al gazelor naturale şi la fiabilitatea sistemului de gaze naturale şi să prezinte organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informaţiile aferente în conformitate cu prezenta lege; 

d) să gestioneze fluxurile de gaze naturale în reţelele de transport al gazelor naturale, ţinînd cont de schimburile cu alte sisteme cu care sînt interconectate. În acest scop, operatorul sistemului de transport asigură funcţionarea sigură, fiabilă şi eficientă a reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi disponibilitatea tuturor serviciilor de sistem, inclusiv a celor oferite la cerere, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de un alt sistem de transport cu care este interconectată reţeaua sa;

e) - abrogată;

f) să îndeplinească funcţia de gestionare a congestiilor în reţelele de transport al gazelor naturale, inclusiv în interconexiuni, în conformitate cu Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor, precum şi să asigure utilizarea eficientă a capacităţilor reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv a interconexiunilor;

g) să nu facă discriminare între utilizatorii de sistem sau categoriile de utilizatori de sistem, evitînd, în special, discriminarea în favoarea întreprinderilor înrudite; 

h) să prezinte altor operatori ai sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuţie și operatorilor instalațiilor de stocare informaţii suficiente pentru a asigura securitatea şi eficienţa exploatării, precum şi dezvoltarea coordonată şi interoperabilitatea reţelelor de gaze naturale şi a instalațiilor de stocare interconectate;

h1) să încheie acorduri de interconectare, acorduri de operare în conformitate cu Codul rețelelor de gaze naturale și cu Regulamentul privind racordarea;

i) să prezinte, într-un mod inteligibil, cuantificabil şi accesibil, toate informaţiile necesare utilizatorilor de sistem pentru accesul eficient la reţelele de transport al gazelor naturale şi pentru utilizarea acestor rețele, precum şi informațiile privind serviciile pe care le prestează şi condiţiile relevante aplicate, inclusiv cele privind capacitatea contractată şi capacitatea disponibilă, fără a se limita la informaţiile de ordin tehnic, cu excepţia informaţiilor determinate de Agenţie ca fiind informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;

j) să răspundă la orice solicitare de serviciu în termenele şi în condiţiile stabilite în prezenta lege, în Codul rețelelor de gaze naturale, în Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor, în Regulamentul privind racordarea, în Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, precum și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție; 

k) să efectueze racordarea, deconectarea şi reconectarea la reţelele de transport al gazelor naturale în termenele şi în condiţiile stabilite la art.61, 62, 70 și 83 din prezenta lege și în Regulamentul privind racordarea; 

l) să plaseze zilnic pe pagina sa electronică informaţii cu caracter operativ şi tehnic privind funcţionarea reţelelor de transport al gazelor naturale. Lista informaţiilor ce urmează să fie publicate se stabilește de operatorul sistemului de transport și se aprobă de Agenţie; 

m) să întreprindă alte măsuri necesare pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, inclusiv a serviciilor de sistem, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public în condiţii reglementate, echitabile și nediscriminatorii pentru toţi utilizatorii de sistem, în conformitate cu condiţiile prevăzute în licenţă, cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, ale Regulamentului privind racordarea, ale Codului rețelelor de gaze naturale, ale Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, ale Regulamentului cu privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a gazelor naturale, ale Regulilor pieţei gazelor naturale, ale altor acte normative de reglementare aprobate de Agenție, cu respectarea principiilor de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, eficienţă, calitate şi de transparenţă;

n) să prezinte Agenţiei, cel puţin o dată la 3 luni sau la solicitare, un raport cu privire la volumul gazelor naturale livrate în contextul schimburilor transfrontaliere de gaze naturale pe parcursul lunilor anterioare; 

o) să respecte, în activitatea licenţiată, actele normative în domeniul protecţiei mediului, inclusiv normele de construcţie, standardele tehnice şi documentele normativ-tehnice, stabilite prin lege, în vederea reducerii/limitării/ eliminării impactului reţelelor de transport al gazelor naturale asupra mediului. 

(2) Pentru desfăşurarea activităţii de transport al gazelor naturale, operatorul sistemului de transport poate utiliza reţelele de gaze naturale transmise lui în folosinţă de persoane terţe, cu respectarea condiţiilor stabilite în legislaţia civilă, dar fără a se încălca cerințele privind separarea şi independenţa, stabilite în prezenta lege.

(3) Operatorul sistemului de transport este obligat să construiască capacitatea transfrontalieră suficientă pentru a conecta sistemul de transport al gazelor naturale din Republica Moldova cu sistemele de transport al gazelor naturale din alte țări părţi ale Comunităţii Energetice din statele membre ale Uniunii Europene, şi/sau pentru a-l integra în piaţa regională, răspunzînd tuturor solicitărilor justificate din punct de vedere tehnic și economic privind capacitatea şi luînd în considerare necesitatea asigurării securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

(4) Operatorul sistemului de transport îndeplineşte funcţiile de dispecerat în scopul gestionării volumelor de gaze naturale livrate prin reţelele de transport al gazelor naturale şi asigură echilibrarea sistemului de gaze naturale, precum şi prestarea serviciilor de sistem, cu respectarea principiului eficienţei maxime la costuri minime, în condiţiile stabilite în prezenta lege, în Codul rețelelor de gaze naturale, în Regulile pieţei gazelor naturale. Regulile utilizate de operatorul sistemului de transport în acest scop trebuie să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce privește taxarea utilizatorilor de sistem pentru provocarea dezechilibrelor în reţelele de transport al gazelor naturale. Condiţiile, inclusiv regulile şi tarifele pentru prestarea serviciilor de către operatorul sistemului de transport, se stabilesc în mod nediscriminatoriu. Tarifele trebuie să reflecte costurile şi să fie publicate după aprobarea lor de către Agenţie. 

(5) La desfășurarea activității licențiate, operatorul sistemului de transport încheie și execută contractele stabilite în prezenta lege, în Regulamentul privind accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, în Regulamentul privind racordarea și în Codul rețelelor de gaze naturale. Operatorul sistemului de transport încheie cu utilizatorii de sistem contracte de prestare a serviciului de transport, conform modelului aprobat de Agenție.

(6) Operatorul sistemului de transport procură gazele naturale necesare pentru a acoperi consumul tehnologic şi pierderile de gaze naturale din reţelele de transport al gazelor naturale şi menţine rezerva de capacitate din reţelele sale, în conformitate cu procedurile transparente şi nediscriminatorii stabilite în Regulile pieţei gazelor naturale, în Codul rețelelor de gaze natural și în Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor.

(61) Operatorul sistemului de transport colaborează cu operatorii sistemelor de transport din țările vecine în vederea asigurării interoperabilității rețelelor de transport al gazelor naturale. Volumele transfrontaliere de gaze naturale evidențiate în contul operațional de echilibrare nu fac obiectul formalităților vamale, fiind exceptate de la plata drepturilor de import sau export.

(7) Operatorul sistemului de transport achiziționează energia sau alte bunuri, servicii și lucrări necesare pentru desfășurarea activității licențiate în conformitate cu procedurile transparente și nediscriminatorii stabilite în Legea nr. 74/2020 privind achizițiile în sectoarele energeticii, apei, transporturilor și serviciilor poștale, în Regulile pieței gazelor naturale și în Regulamentul privind planificarea, aprobarea și efectuarea investițiilor în sectorul gazelor naturale (în continuare – Regulamentul privind investițiile), aprobat de Agenție.

(8) Cu excepţia cazurilor stabilite la art. 4, 8 și 15, operatorul sistemului de transport este obligat să se abţină de la divulgarea informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată obţinute la desfăşurarea activităţii licenţiate, precum şi de la oferirea în mod discriminatoriu a informaţiei despre propria activitate, care poate fi avantajoasă, din punct de vedere comercial, pentru utilizatorii de sistem. În scopul respectării depline a normelor privind separarea informațiilor, proprietarul sistemului de transport, inclusiv, în cazul unui operator combinat, operatorul sistemului de distribuție, și partea rămasă din întreprinderea de gaze naturale nu utilizează servicii comune (de exemplu, nu utilizează un serviciu juridic comun), cu excepția serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

(9) Este interzis operatorului sistemului de transport să facă abuz de informaţia obţinută de la terţi în legătură cu acordarea accesului la reţelele de transport al gazelor naturale în situaţia în care procurarea sau vînzarea gazelor naturale se efectuează prin intermediul întreprinderilor înrudite.

(10) Operatorul sistemului de transport îndeplineşte şi alte funcţii şi obligaţii în condiţiile stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie, cu respectarea principiilor asigurării stabilităţii, fiabilităţii, securităţii şi a eficienţei funcţionării sistemului de gaze naturale. La îndeplinirea funcţiilor şi a obligaţiilor sale, operatorul sistemului de transport ţine cont de necesitatea facilitării stabilirii unei pieţe regionale a gazelor naturale, în conformitate cu strategia energetică și cu planul național integrat privind energia și clima, precum şi de necesitatea liberalizării acesteia.

Articolul 40. Prezentarea datelor şi a informaţiilor de către operatorul sistemului de transport
(1) Operatorul sistemului de transport este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţii cu privire la serviciile prestate, la condiţiile relevante aplicate, precum şi informaţia de ordin tehnic necesară pentru asigurarea unui acces eficient al utilizatorilor de sistem la reţelele de transport al gazelor naturale.

	(2) Pentru a asigura tarife transparente, obiective şi nediscriminatorii şi pentru a facilita utilizarea eficientă a reţelelor de transport al gazelor naturale, operatorul sistemului de transport publică pe pagina sa electronică informaţii cu privire la modul de formare a tarifelor pentru serviciile prestate şi cu privire la metoda de calcul şi structura tarifelor.

	(3) În ceea ce priveşte serviciile prestate, operatorul sistemului de transport este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţii cu privire la capacităţile tehnice, capacităţile contractate şi capacităţile disponibile la toate punctele relevante, inclusiv la punctele de intrare şi de ieşire ale reţelei de transport al gazelor naturale, precum şi alte informaţii necesare pentru asigurarea unui acces eficient la reţelele de transport al gazelor naturale. 

	(4) Informaţiile menţionate la alin. (3) se publică periodic, în mod continuu şi într-o formă standardizată şi accesibilă, cu respectarea prevederilor Regulamentului privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor. Operatorul sistemului de transport prezintă toate informaţiile necesare în conformitate cu prezenta lege în mod inteligibil, neechivoc, cuantificabil, uşor accesibil şi nediscriminatoriu.

	(5) Punctele relevante ale unei reţele de transport al gazelor naturale pentru care urmează să fie publicate informaţiile menţionate la alin. (3) se stabilesc de operatorul sistemului de transport şi se prezintă Agenţiei spre aprobare după consultarea prealabilă a utilizatorilor de sistem.

	(6) Operatorul sistemului de transport publică ex ante şi ex post informaţii disponibile cu privire la cerere şi ofertă în baza nominalizărilor, a prognozelor şi a fluxurilor efective de gaze naturale, înregistrate la punctele de intrare şi de ieşire ale reţelei de transport al gazelor naturale. Agenţia monitorizează respectarea de către operatorul sistemului de transport a obligaţiei de a publica informaţiile respective.

	(7) Operatorul sistemului de transport este obligat să publice informaţii despre măsurile luate, despre costurile suportate, precum şi despre veniturile obţinute în legătură cu asigurarea echilibrului în sistemul de gaze naturale.

	(8) Pentru a garanta securitatea şi fiabilitatea funcţionării reţelelor de transport al gazelor naturale în contextul gestionării congestiilor, operatorul sistemului de transport colaborează cu operatorii sistemelor de transport din statele vecine, inclusiv prin aplicarea unui mecanism de schimb continuu de informaţii. Operatorul sistemului de transport face schimb de informaţii cu privire la indicaţiile echipamentelor de măsurare şi de alte informaţii necesare pentru reglarea presiunii şi pentru efectuarea schimbului de gaze naturale cu operatorii sistemelor de transport care exploatează sistemele de gaze naturale interconectate. 

	(9) Operatorul sistemului de transport este obligat să elaboreze şi să prezinte, pînă la 31 martie, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi Agenţiei un raport anual, care să cuprindă informaţii privind activitatea desfășurată în anul precedent, cu privire la asigurarea echilibrului între cerere și ofertă în sistemul de gaze naturale, prognoza cererii şi sursele de acoperire disponibile, capacităţile suplimentare planificate sau în curs de construcţie, calitatea serviciului de transport al gazelor naturale şi nivelul de întreţinere al reţelelor de transport al gazelor naturale, măsurile de acoperire a cererii de vîrf şi a deficitului în furnizarea gazelor naturale în cazul indisponibilităţii unuia sau a mai multor furnizori, inclusiv în situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, punerea în aplicare a Codului reţelelor de gaze naturale, consumul tehnologic şi pierderile de gaze naturale în reţelele de transport al gazelor naturale, precum şi cu privire la securitatea aprovizionării cu gaze naturale, inclusiv acţiunile care trebuie întreprinse în caz de reducere a volumelor furnizate de unul sau de mai mulţi furnizori. Raportul se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de transport.

	(10) Operatorul sistemului de transport este obligat să păstreze documentele aferente informaţiilor menţionate în prezentul articol timp de 5 ani şi să le prezinte, la cerere, autorităţilor publice, inclusiv Agenţiei şi Consiliului Concurenţei, dar şi Secretariatului Comunităţii Energetice.

Articolul 41. Prezentarea datelor și informaţiilor operatorului sistemului de transport
(1) La cererea operatorului sistemului de transport, producătorii, operatorii sistemelor de distribuţie, operatorii 	(1) La cererea operatorului sistemului de transport, autoritățile administrației publice locale, producătorii, operatorii sistemelor de distribuţie, operatorii instalațiilor de stocare, furnizorii şi consumatorii finali racordaţi la reţelele de transport al gazelor naturale prezintă operatorului sistemului de transport date și informaţii necesare pentru: 

	a) dezvoltarea şi exploatarea reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor operative; 

	b) examinarea regimurilor de consum și a caracteristicilor consumului de gaze naturale, alte informaţii necesare pentru reglarea presiunii şi gestionarea schimbului de gaze naturale; 

	c) acordarea accesului la reţelele de transport al gazelor naturale şi utilizarea reţelelor de transport al gazelor naturale; 

	d) prognozarea cererii de gaze naturale, precum și estimarea efectelor abaterilor de la planurile de investiţii; 

	e) prestarea serviciilor de sistem;

	f) monitorizarea calităţii serviciului de transport al gazelor naturale; 

	g) monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale. 

	(2) Participanţii la piaţa gazelor naturale prezintă operatorului sistemului de transport şi alte date şi informaţii necesare pentru îndeplinirea de către operatorul sistemului de transport a obligaţiilor şi a funcţiilor stabilite în prezenta lege şi în alte acte normative în domeniu, inclusiv a funcţiilor de colectare şi de agregare a informaţiilor respective. 

	(3) Participanţii la piaţa gazelor naturale sînt obligaţi să prezinte operatorului sistemului de transport informaţiile menţionate în prezentul articol în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în Codul rețelelor de gaze naturale.

Articolul 42. Dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi planurile de investiţii
(1) Dezvoltarea rețelelor de transport al gazelor naturale în legătură cu creșterea cererii de gaze naturale se realizează de către operatorul sistemului de transport astfel încât să fie asigurate fiabilitatea și continuitatea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor, cu respectarea prevederilor prezentei legi. Cheltuielile de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale sînt suportate de către operatorul sistemului de transport. Aceste cheltuieli se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport al gazelor naturale în cazul în care s-au efectuat în conformitate cu condiţiile stipulate în licenţă, cu metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciul de transport al gazelor naturale, cu Regulamentul privind investiţiile.

	(2) În contextul obligaţiei stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c), operatorul sistemului de transport este obligat, ținând cont de strategia energetică și de planul național integrat privind energia și clima, de oferta şi de cererea actuale şi prognozate, să elaboreze şi, după consultarea prealabilă cu toate părţile interesate, să prezinte Agenţiei spre aprobare un plan de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani (în acest articol, în continuare – plan de dezvoltare). Planul de dezvoltare trebuie să conţină măsuri eficiente pentru a garanta fiabilitatea sistemului de gaze naturale şi securitatea aprovizionării cu gaze naturale şi să indice participanţilor la piaţa gazelor naturale principalele reţele de transport al gazelor naturale care se preconizează a fi reconstruite sau reabilitate în următorii 10 ani, să conţină informaţii cu privire la investiţiile deja stabilite, să identifice noi investiţii care trebuie să fie efectuate în următorii 3 ani şi să prevadă un interval de timp pentru proiectele de investiții. Planul de dezvoltare trebuie să conţină, fără a se limita la acestea: 

	a) descrierea infrastructurii existente, a stării ei actuale şi a gradului de uzură, lista intervenţiilor efectuate în ultimul an, precum şi rezultatele obţinute în urma studiilor efectuate privind dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi instalarea echipamentelor de măsurare;

	b) descrierea reţelelor de transport al gazelor naturale şi a obiectivelor aferente care necesită a fi construite, modernizate în următorii 10 ani;

	c) calendarul pentru proiectele de investiţii planificate a fi efectuate în următorii 10 ani;

	d) estimarea capacităților necesare, prognoza evoluției schimburilor transfrontaliere, a cantităților de gaze naturale produse și furnizate, a consumului de gaze naturale, precum și măsuri de eficiență energetică;

	e) descrierea mijloacelor şi a investiţiilor necesare pentru a satisface cererea prognozată de gaze naturale; 

	f) descrierea investiţiilor care au fost aprobate şi care urmează să fie aprobate şi efectuate în următorii 3 ani, precum şi calendarul pentru realizarea acestor proiecte; 

	g) obiectivele şi efectele financiare planificate a fi obţinute în urma implementării planului de dezvoltare, în special în ceea ce priveşte impactul investiţiilor asupra tarifelor pentru serviciul de transport al gazelor naturale şi pentru alte servicii de sistem prestate de operatorul sistemului de transport, utilizarea capacităţilor, micşorarea duratei întreruperilor, stabilitatea presiunii gazelor naturale în reţelele de transport al gazelor naturale, reducerea consumului tehnologic şi a pierderilor de gaze naturale în reţelele de transport al gazelor naturale şi îndeplinirea altor indicatori de calitate ai serviciului de transport al gazelor naturale. 

	(3) La elaborarea planului de dezvoltare, operatorul sistemului de transport trebuie să formuleze ipoteze rezonabile privind evoluția schimburilor transfrontaliere, în special a importurilor, a cantităților de gaze naturale produse și furnizate, a consumului de gaze naturale, luând în considerare planurile de investiții pentru rețelele adiacente. În acest scop, operatorul sistemului de transport colaborează cu alți operatori ai sistemului de transport, cu operatorii sistemelor de distribuție, cu furnizorii, precum și cu operatorii sistemelor de transport din țările vecine.

	(4) Operatorul sistemului de transport este obligat să prezinte Agenţiei, pentru examinare şi aprobare, planul de dezvoltare. La examinarea planului de dezvoltare, Agenţia, în caz de necesitate, solicită operatorului sistemului de transport să consulte autorităţile publice, întreprinderile de gaze naturale şi anumiți utilizatori de sistem, existenţi sau potenţiali, în legătură cu planul de dezvoltare şi să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la rezultatele consultărilor. Agenţia solicită operatorului sistemului de transport să modifice planul de dezvoltare, inclusiv dacă acesta nu corespunde necesităţilor de investiţii identificate în procesul de consultare. 

	(5) După examinarea şi evaluarea planului de dezvoltare, inclusiv prin prisma abordării necesităţilor de investiţii identificate în procesul de consultare publică, Agenţia aprobă planul de dezvoltare respectiv printr-o hotărâre care se publică pe pagina sa web oficială. 

	(6) Planul de dezvoltare aprobat se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de transport. Agenţia monitorizează şi evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare aprobat. Anual, în funcţie de necesitate sau la solicitarea Agenţiei, operatorul sistemului de transport examinează oportunitatea modificării planului de dezvoltare şi, după respectarea procedurii descrise în prezentul articol, prezintă spre aprobare Agenţiei planul de dezvoltare modificat.

	(7) În situaţiile în care operatorul sistemului de transport, din motive neimputabile lui, nu execută o investiţie care, în conformitate cu planul de dezvoltare respectiv, trebuia executată în următorii 3 ani şi care este încă relevantă conform ultimelor modificări ale planului de dezvoltare, Agenţia are obligaţia de a lua cel puţin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiţiei în cauză: 

	a) să solicite operatorului sistemului de transport să execute investiţia în cauză; 

	b) să organizeze licitaţie pentru executarea investiţiei în cauză, deschisă tuturor investitorilor interesați; 

	c) să oblige operatorul sistemului de transport să finanţeze investiţiile prevăzute în planul de dezvoltare, inclusiv prin majorarea de capital, şi să permită unor investitori independenţi să participe la majorarea capitalului. 

	(8) În cazul în care Agenţia a recurs la dreptul său stabilit la alin. (7) lit. b), aceasta poate obliga operatorul sistemului de transport să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri: 

	a) finanţarea de către o parte terţă; 

	b) construirea de către o parte terţă; 

	c) construirea reţelei de transport al gazelor naturale de către operatorul însuși;

	d) exploatarea noii reţele de transport al gazelor naturale de către operatorul însuși. 

	(9) Operatorul sistemului de transport este obligat să pună la dispoziţia investitorilor toate informaţiile necesare pentru realizarea investiţiei, să conecteze noua reţea de transport al gazelor naturale la reţelele de transport al gazelor naturale existente şi să depună toate eforturile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiţii. Contractele cu privire la punerea în aplicare a unui astfel de proiect de investiţii, inclusiv cu privire la finanţare, se supun spre aprobare Agenţiei. 

	(10) În cazul în care Agenţia a recurs la drepturile sale prevăzute la alin. (7) şi alin. (8), costurile respectivelor investiţii se includ în tarif. 

	(11) Operatorul sistemului de transport este obligat să elaboreze și să prezinte Agenției spre aprobare anual, până la 30 septembrie, planul de investiții pentru anul următor. Planul anual de investiții se elaborează de către operatorul sistemului de transport în conformitate cu cerințele stabilite în Regulamentul privind investițiile, luând în considerare planul de dezvoltare aprobat și ținând cont de cererile depuse de către utilizatorii de sistem existenți sau potențiali, precum și de informația actualizată privind starea și gradul de uzură al rețelelor de transport al gazelor naturale.

	(12) Agenţia examinează şi aprobă, în termen de pînă la 30 noiembrie, planul anual de investiţii prezentat de operatorul sistemului de transport, cu posibilitatea extinderii termenului de examinare cu cel mult o lună. La examinarea planului anual de investiţii, Agenţia, în caz de necesitate, solicită operatorului sistemului de transport să consulte autorităţile publice, întreprinderile de gaze naturale şi anumiți utilizatori de sistem, existenţi sau potenţiali, în legătură cu planul anual de investiţii şi să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la rezultatele consultărilor. Dacă planul anual de investiţii prezentat de operatorul sistemului de transport nu corespunde cerinţelor stabilite în Regulamentul privind investiţiile, Agenţia este în drept să solicite operatorului sistemului de transport să facă modificările de rigoare. 

	(13) Operatorul sistemului de transport publică pe pagina sa electronică planul anual de investiții aprobat, detaliat pe proiecte ce urmează a fi realizate de operator.

	(13-1) Operatorul sistemului de transport realizează măsurile stabilite în planul anual de investiții, iar în caz de necesitate, având în vedere starea reală a rețelelor de transport al gazelor naturale și ținând cont de cererile depuse de către utilizatorii de sistem existenți sau potențiali, acesta se adresează Agenției pentru modificarea planului respectiv. Agenția examinează cererea de modificare a planului anual de investiții în cel mult 30 de zile calendaristice. Necesitatea modificării planului anual de investiții nu implică necesitatea modificării planului de dezvoltare aprobat.

	(14) Anual, până la 30 aprilie, operatorul sistemului de transport prezintă Agenției un raport privind realizarea planului de dezvoltare și a planului de investiții pentru anul precedent. Raportul respectiv trebuie să reflecte inter alia investițiile efectuate de operatorul sistemului de transport în conformitate cu alin. (131). Agenția examinează raportul prezentat și aprobă, în scopul recuperării prin tarif, investițiile realizate cu respectarea cerințelor stabilite în Regulamentul privind investițiile.

	(15) Agenția aprobă, în scopul recuperării prin tarif, investițiile efectuate de operatorul sistemului de transport conform planurilor anuale de investiții aprobate.

Articolul 42-1. Dezvoltarea capacităților bidirecționale  la interconexiuni
(1) Operatorii sistemelor de transport sunt obligați să asigure capacitate fizică permanentă pentru transportul gazelor naturale în ambele direcții (în continuare – capacitate bidirecțională), la toate interconexiunile cu țările vecine. Dezvoltarea sau majorarea capacității bidirecționale a unei interconexiuni se realizează cu respectarea procedurii stabilite în anexă și cu respectarea principiilor generale stabilite la art. 42. În cazul respectării procedurii și a cerințelor stabilite în anexă, operatorii sistemelor de transport pot obține o derogare de la obligația stabilită de prezentul alineat.

	(2) Costurile de investiție realizate în mod eficient în legătură cu executarea obligației stabilite la alin. (1) se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport al gazelor naturale, cu respectarea prevederilor stabilite de prezentul articol.

	(3) În cazul în care o investiție identificată ca fiind necesară pentru dezvoltarea sau majorarea capacității bidirecționale a unei interconexiuni nu este cerută de piață, dar este considerată necesară din punctul de vedere al securității aprovizionării cu gaze naturale și dacă investiția respectivă generează costuri în Republica Moldova și în o țară parte a Comunității Energetice sau un stat membru al Uniunii Europene (în continuare – părți implicate), sau într-o parte implicată în beneficiul unei alte părți implicate, Agenția, în cooperare cu autoritatea națională de reglementare din cealaltă parte implicată (în continuare – autoritatea de reglementare implicată), adoptă o decizie coordonată cu privire la modalitatea de alocare transfrontalieră a costurilor până la luarea unei decizii privind efectuarea investiției respective, cu respectarea procedurii stabilite în anexă.

	(4) La alocarea transfrontalieră a costurilor de investiție, Agenția ține cont de principiile de examinare a cererilor de investiție în legătură cu proiectele de interes comun în cadrul Comunității Energetice, stabilite în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, care sunt relevante pentru proiectele de infrastructură din sectorul gazelor naturale, în special în măsura în care beneficiile aferente investițiilor în infrastructură contribuie la sporirea securității aprovizionării cu gaze naturale în părțile implicate, precum și de investițiile deja efectuate în infrastructura în cauză.

	(5) Decizia privind alocarea transfrontalieră a costurilor trebuie să urmărească evitarea oricărui efect impropriu de distorsionare a pieței gazelor naturale și să nu denatureze concurența și funcționarea corespunzătoare a pieței gazelor naturale, atât la nivel național, cât și la cel regional.

Capitolul VI. DISTRIBUŢIA GAZELOR NATURALE
Articolul 43. Operatorul sistemului de distribuţie
(1) Întreprinderea de gaze naturale care deţine cu titlu de proprietate sau de folosinţă şi exploatează reţelele de distribuţie a gazelor naturale îşi desfăşoară activitatea în calitate de operator al sistemului de distribuţie în temeiul licenţei pentru distribuţia gazelor naturale, eliberată de Agenţie în condițiile legii.

	(2) Operatorul sistemului de distribuţie este organizat ca întreprindere de gaze naturale, specializată şi independentă, cu statut de persoană juridică. 

	(3) La îndeplinirea funcțiilor și a obligațiilor sale, operatorul sistemului de distribuție este independent de orice întreprindere care desfășoară activitatea de producere, de transport, de stocare, de trading sau de furnizare a gazelor naturale și nu poate deține licență pentru producerea gazelor naturale, licență pentru transportul gazelor naturale, licență pentru stocarea gazelor naturale, licență pentru tradingul de gaze naturale sau licență pentru furnizarea gazelor naturale, cu excepția situației stabilite la art. 50.

Articolul 44. Separarea operatorului sistemului de distribuţie
(1) Operatorul sistemului de distribuţie care face parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată trebuie să fie independent, cel puţin din punct de vedere funcțional, decizional și al formei juridice de organizare, față de alte activităţi care nu au legătură cu activitatea de distribuţie a gazelor naturale. 

	(2) Principiul independenţei operatorului sistemului de distribuţie stabilit la alin. (1) nu impune obligaţia de a separa proprietatea activelor operatorului sistemului de distribuţie de întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală. 

	(3) Pentru a asigura independenţa operatorului sistemului de distribuţie urmează să fie respectate următoarele condiţii minime: 

	a) persoanele cu funcții de conducere ale operatorului sistemului de distribuție să nu facă parte din structurile întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală care este responsabilă, direct sau indirect, de îndeplinirea zilnică a activității de producere, de transport, de trading sau de furnizare a gazelor naturale;

	b) să fie întreprinse măsurile corespunzătoare pentru a se asigura faptul că interesele profesionale ale persoanelor cu funcţii de conducere ale operatorului sistemului de distribuţie sînt luate în considerare astfel încît aceste persoane să aibă posibilitatea de a acţiona independent; 

	c) operatorul sistemului de distribuţie să dispună de suficiente drepturi pentru a lua decizii, independent de întreprinderea de gaze naturale integrată, cu privire la exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale. Pentru a îndeplini aceste funcţii, operatorul sistemului de distribuţie trebuie să dispună de resurse necesare, inclusiv de resurse umane, tehnice, fizice şi financiare.

	(4) Independenţa operatorului sistemului de distribuţie nu împiedică întreprinderea înrudită să aprobe planul financiar anual sau orice alt document echivalent, precum şi să stabilească plafonul maxim de îndatorare al operatorului sistemului de distribuţie întreprindere dependentă.

	(5) Se interzice întreprinderii înrudite să dea instrucţiuni operatorului sistemului de distribuţie întreprindere dependentă cu privire la activitatea sa zilnică, cu privire la deciziile aferente modernizării şi dezvoltării reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, care nu depăşesc limitele stabilite în planul financiar aprobat sau în orice alt document echivalent. 

	(6) Se interzice operatorului sistemului de distribuţie să obţină avantaje din faptul că face parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală pentru a denatura concurenţa pe piaţa gazelor naturale. În special, la desfăşurarea activităţilor sale de comunicare şi de publicitate, operatorul sistemului de distribuţie care face parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală nu este în drept să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a furnizorului din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrată pe verticală. 

	(7) Întreprinderile de gaze naturale care au luat deja măsuri aferente separării contabile, funcţionale sau juridice, ce asigură o independenţă mai mare a operatorului sistemului de distribuţie în cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate, nu pot anula aceste măsuri sau măsurile întreprinse pentru separarea operatorului sistemului de distribuţie.

	(8) Agenţia monitorizează respectarea de către operatorul sistemului de distribuţie a condiţiilor privind separarea şi independenţa acestuia.

Articolul 45. Programul de conformitate şi agentul de conformitate
(1) Operatorul sistemului de distribuţie este obligat să elaboreze un program de conformitate care să conţină măsurile întreprinse pentru a garanta excluderea de comportament şi de practici discriminatorii, precum şi pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare a respectării acestui program. Programul de conformitate trebuie să conţină, de asemenea, informaţii cu privire la obligaţiile specifice impuse angajaţilor operatorului sistemului de distribuţie pentru realizarea obiectivelor respective. Monitorizarea respectării de către operatorul sistemului de distribuţie a programului de conformitate se asigură de către un agent de conformitate, care nu suplineşte funcţiile Agenţiei privind monitorizarea, stabilite prin prezenta lege.

	(2) Persoana fizică sau juridică ce urmează să exercite funcţiile agentului de conformitate se propune spre aprobare Agenţiei de către operatorul sistemului de distribuţie. Concomitent, operatorul sistemului de distribuţie prezintă Agenţiei proiectul contractului ce urmează a fi încheiat de acesta cu agentul de conformitate și care trebuie să conțină inclusiv prevederile referitoare la începerea, durata şi încetarea contractului, la condiţiile de salarizare, la drepturile şi obligaţiile de bază, la alte drepturi şi obligaţii. 

	(3) Agentul de conformitate trebuie să fie independent în toate acţiunile sale în raport cu operatorul sistemului de distribuţie. Pentru a asigura independenţa agentului de conformitate trebuie întrunite următoarele condiţii: 

	a) agentul de conformitate nu poate deține nicio altă funcție, nu poate avea nicio altă responsabilitate profesională, niciun interes sau nu poate fi în relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia;

	b) cu cel puţin 3 ani pînă la data desemnării, agentul de conformitate nu poate deţine nicio funcţie sau nu poate avea nicio responsabilitate profesională, nu poate avea niciun interes sau nu poate fi în relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de distribuție;

	c) timp de 4 ani după încetarea mandatului deţinut în cadrul operatorului sistemului de distribuţie, agentul de conformitate nu poate deţine nicio funcţie sau nu poate avea nicio responsabilitate profesională, nu poate avea niciun interes sau nu poate fi în relaţie de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, cu vreo întreprindere a acesteia, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de distribuție; 

	d) agentul de conformitate nu poate avea niciun interes şi nu poate primi, în mod direct sau indirect, beneficii financiare de la întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală, de la o întreprindere a acesteia, de la asociații majoritari sau de la fondatorii acesteia, cu excepţia operatorului sistemului de distribuţie.

	(4) Agenţia examinează propunerea parvenită în conformitate cu alin. (2) în termen de o lună de la data primirii. Agenţia este în drept să respingă persoana propusă în calitate de agent de conformitate din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională. La examinarea proiectului contractului ce urmează a fi încheiat între operatorul sistemului de distribuţie şi agentul de conformitate, Agenţia este în drept să solicite operatorului sistemului de distribuţie să modifice condițiile contractului respectiv dacă acestea afectează independenţa agentului de conformitate. 

	(5) După ce a încheiat contractul corespunzător cu agentul de conformitate, operatorul sistemului de distribuţie este în drept să modifice condiţiile contractuale sau să desfacă acest contract numai dacă a obţinut, în prealabil, acordul Agenţiei în acest sens. La solicitarea Agenţiei, operatorul sistemului de distribuţie este obligat să desfacă contractul cu agentul de conformitate din motive de lipsă de independenţă sau de capacitate profesională. Agenţia examinează solicitarea operatorului sistemului de distribuţie în legătură cu modificarea sau desfacerea contractului cu agentul de conformitate în termen de cel mult 10 zile lucrătoare. 

	(6) Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deţine o altă funcţie, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, în raport cu nicio parte a întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, cu asociații majoritari sau cu fondatorii acesteia. 

	(7) Agentul de conformitate are următoarele funcții: 

	a) monitorizează implementarea programului de conformitate;

	b) anual, pînă la 31 martie, elaborează un raport care să conţină măsurile întreprinse de operatorul sistemului de distribuţie în legătură cu îndeplinirea programului de conformitate şi prezintă raportul respectiv Agenţiei. Raportul privind măsurile întreprinse de operatorul sistemului de distribuţie în legătură cu îndeplinirea programului de conformitate se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de distribuţie;

	c) raportează organelor de conducere ale operatorului sistemului de distribuţie referitor la respectarea programului de conformitate şi la punerea în aplicare a acestuia, formulează recomandări în acest sens;

	d) notifică Agenţia cu privire la orice încălcare gravă a punerii în aplicare a programului de conformitate în termen de 7 zile calendaristice din ziua în care a aflat despre încălcarea respectivă; 

	e) raportează Agenţiei cu privire la orice relaţii comerciale sau financiare dintre operatorul sistemului de distribuţie și întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală.

	(8) Operatorul sistemului de distribuție trebuie să creeze agentului de conformitate toate condiţiile necesare pentru desfășurarea activității și pentru asigurarea independenţei acestuia, precum și să îi asigure accesul la toate informațiile relevante pentru îndeplinirea funcțiilor acestuia, deținute de operatorul sistemului de distribuție în cauză și de oricare întreprindere înrudită.

Articolul 46. Funcţiile şi obligaţiile operatorului sistemului de distribuţie
(1) Operatorul sistemului de distribuţie trebuie să îndeplinească următoarele funcţii şi obligaţii: 

	a) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte reţelele de distribuţie a gazelor naturale în condiţii de siguranţă, de fiabilitate şi de eficienţă, cu respectarea prevederilor menite să asigure protecţia mediului. La exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, operatorul sistemului de distribuţie aplică, în mod obligatoriu, metode moderne de management al eficienţei energetice şi/sau de gestionare a cererii; 

	b) să asigure capacitatea pe termen lung a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru a acoperi cererile rezonabile de distribuţie a gazelor naturale, elaborînd şi executînd planuri de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, ţinînd cont, în special, de prognoza consumului de gaze naturale; 

	c) să gestioneze fluxurile de gaze naturale din reţelele de distribuţie a gazelor naturale; 

	d) - abrogată;

	e) să nu facă discriminare între utilizatorii de sistem sau între categoriile de utilizatori de sistem, evitînd, în special, discriminarea în favoarea întreprinderilor înrudite; 

	f) să prezinte operatorilor sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuţie care exploatează reţelele de gaze naturale interconectate cu reţeaua sa şi operatorilor instalațiilor de stocare informaţii suficiente pentru a asigura securitatea şi eficienţa exploatării, precum şi dezvoltarea coordonată şi interoperabilitatea reţelelor de gaze naturale şi a instalațiilor de stocare interconectate;

	f1) să încheie acorduri de operare în conformitate cu actele normative de reglementare aprobate de Agenție;

	g) să prezinte, într-un mod inteligibil, accesibil şi cuantificabil, toate informaţiile necesare utilizatorilor de sistem pentru accesul eficient la reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi pentru utilizarea acestor rețele, precum şi informațiile privind serviciile pe care le prestează și condițiile relevante aplicate;

	h) să răspundă la orice solicitare de serviciu în termenele și condițiile stabilite în prezenta lege, în Codul rețelelor de gaze naturale, în Regulamentul privind dezvoltarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale, în Regulamentul privind racordarea, în Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a gazelor naturale, precum și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție;

	i) să efectueze racordarea, deconectarea şi reconectarea la reţelele de distribuţie a gazelor naturale în termenele şi în condiţiile stabilite la art.61, 62, 70 și 83 din prezenta lege şi în Regulamentul privind racordarea;

	j) să întreprindă alte măsuri necesare pentru prestarea serviciului de distribuţie a gazelor naturale, inclusiv a serviciilor de sistem, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public în condiţii reglementate, echitabile și nediscriminatorii pentru toţi utilizatorii de sistem, în conformitate cu condiţiile prevăzute în licenţă, cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului privind racordarea, ale Codului rețelelor de gaze naturale, ale Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, ale Regulamentului cu privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a gazelor naturale, ale Regulilor pieţei gazelor naturale, ale altor acte normative de reglementare aprobate de Agenţie, cu respectarea principiilor de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, eficienţă, calitate şi transparenţă;

	k) să respecte, în activitatea licenţiată, actele normative în domeniul protecţiei mediului, inclusiv normele de construcţie, standardele tehnice şi documentele normativ-tehnice, stabilite prin lege, în vederea reducerii impactului reţelelor de distribuţie a gazelor naturale asupra mediului. 

	(2) La desfășurarea activității licențiate, operatorul sistemului de distribuție încheie și execută contractele stabilite în prezenta lege, în Codul rețelelor de gaze naturale, în Regulamentul privind racordarea, în Regulile pieței gazelor naturale și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(3) Operatorul sistemului de distribuţie procură gazele naturale necesare pentru a acoperi consumul tehnologic şi pierderile de gaze naturale din reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi menţine rezerva de capacitate din reţelele sale în conformitate cu procedurile transparente și nediscriminatorii stabilite în Regulile pieţei gazelor naturale și în Codul rețelelor de gaze naturale. 

	(4) Cu excepţia cazurilor stabilite la art. 4, 8 și 15, operatorul sistemului de distribuţie este obligat să se abţină de la divulgarea informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată obţinută la desfăşurarea activităţii licenţiate, precum şi de la oferirea în mod discriminatoriu a informaţiei despre propria activitate, care poate fi avantajoasă, din punct de vedere comercial, pentru utilizatorii de sistem. 

	(5) Este interzis operatorului sistemului de distribuţie să facă abuz de informaţia obţinută de la terţi în legătură cu acordarea accesului la reţelele de distribuţie a gazelor naturale în situaţia în care procurarea sau vînzarea gazelor naturale se efectuează prin intermediul întreprinderilor înrudite. 

	(6) Operatorul sistemului de distribuţie îndeplineşte şi alte funcţii şi obligaţii în condiţiile stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie, cu respectarea principiilor asigurării stabilității, fiabilității, securității și a eficienței funcționării sistemului de gaze naturale.

Articolul 47. Prezentarea datelor şi a informaţiilor de către operatorul sistemului de distribuţie
(1) Operatorul sistemului de distribuţie este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţii cu privire la serviciile prestate, la condiţiile relevante aplicate, precum şi informaţia de ordin tehnic necesară pentru asigurarea unui acces eficient al utilizatorilor de sistem la reţelele de distribuţie a gazelor naturale.

	(2) Pentru a asigura tarife transparente, obiective şi nediscriminatorii şi pentru a facilita utilizarea eficientă a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, operatorul sistemului de distribuţie publică pe pagina sa electronică informaţii cu privire la modul de formare a tarifelor pentru serviciile prestate şi cu privire la metoda de calcul şi structura tarifelor.

	(3) Operatorul sistemului de distribuţie este obligat să elaboreze şi să prezinte, pînă la 30 aprilie, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi Agenţiei un raport anual, care să cuprindă informaţii privind activitatea desfăşurată în anul precedent, calitatea serviciului de distribuţie a gazelor naturale, nivelul de întreţinere a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, măsurile de acoperire a cererii de vîrf, consumul tehnologic şi pierderile de gaze naturale în reţelele de distribuţie a gazelor naturale, privind întreruperile în aprovizionarea consumatorilor cu gaze naturale, precum şi privind racordarea la şi deconectarea de la reţelele de distribuţie a gazelor naturale. Raportul se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de distribuţie.

Articolul 48. Prezentarea datelor și informaţiilor operatorului sistemului de distribuţie
(1) La cererea operatorului sistemului de distribuţie, autoritățile administrației publice locale, producătorii, operatorii instalațiilor de stocare, furnizorii şi consumatorii finali racordaţi la reţelele de distribuţie a gazelor naturale prezintă operatorului sistemului de distribuţie date şi informaţii necesare pentru:

	a) dezvoltarea şi exploatarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, precum şi pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor operative;

	b) examinarea regimurilor de consum şi a caracteristicilor consumului de gaze naturale, a datelor privind producerea de gaze naturale, precum şi îndeplinirea de către operatorul sistemului de distribuţie a funcţiilor sale; 

	c) acordarea accesului la reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi utilizarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, precum şi elaborarea planurilor anuale de investiţii şi planurilor de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani; 

	d) monitorizarea calităţii serviciului de distribuţie a gazelor naturale; 

	e) monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale. 

	(2) Operatorul sistemului de distribuţie face schimb de informaţii privind indicaţiile echipamentelor de măsurare, de alte informaţii necesare pentru reglarea presiunii şi a schimbului de gaze naturale cu operatorii sistemelor de transport şi cu alţi operatori ai sistemelor de distribuţie, precum şi cu operatorii instalațiilor de stocare.

Articolul 49. Dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi planurile de investiţii
(1) Dezvoltarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale în legătură cu creșterea cererii de gaze naturale se realizează de către operatorul sistemului de distribuție astfel încât să fie asigurate fiabilitatea și continuitatea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale Regulamentului privind dezvoltarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale. Cheltuielile de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale le suportă operatorul sistemului de distribuţie. Aceste cheltuieli se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale în cazul în care s-au efectuat în conformitate cu condiţiile stipulate în licenţă, cu metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciul de distribuție a gazelor naturale, cu Regulamentul privind investiţiile.

	(2) La dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, operatorul sistemului de distribuţie trebuie să ţină cont de interesele de mediu şi de eficienţa energetică şi să aplice metode moderne de management al eficienţei energetice și/sau al cererii. 

	(3) Operatorul sistemului de distribuţie este obligat, ținând cont de strategia energetică și de planul național integrat privind energia și clima, de oferta şi de cererea gazelor naturale actuale şi prognozate, să elaboreze şi, după consultarea prealabilă cu toate părţile interesate, să prezinte Agenţiei spre aprobare un plan de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani (în acest articol, în continuare – plan de dezvoltare). Planul de dezvoltare trebuie să conţină măsuri eficiente pentru a garanta fiabilitatea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale ale operatorului sistemului de distribuţie respectiv, precum şi, fără a se limita la acestea: 

	a) descrierea infrastructurii existente, a stării ei actuale și a gradului de uzură, lista intervenţiilor efectuate în ultimul an, precum şi rezultatele obţinute în urma studiilor efectuate privind dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi instalarea echipamentelor de măsurare;

	b) descrierea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a obiectivelor aferente, care necesită a fi construite, modernizate în următorii ani, pentru fiecare nivel de presiune, cu reflectarea volumului total de investiţii şi a numărului de reţele;

	c) măsurile de eficienţă energetică şi prognoza consumului;

	d) descrierea mijloacelor şi investiţiilor necesare pentru a satisface cererea prognozată de gaze naturale;

	e) descrierea investiţiilor care au fost aprobate şi care urmează să fie aprobate şi efectuate în următorii 3 ani, precum şi calendarul pentru aceste proiecte; 

	f) obiectivele şi efectele financiare planificate a fi obţinute în urma implementării planului de dezvoltare, în special în ceea ce priveşte impactul investiţiilor asupra tarifelor pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale şi pentru alte servicii de sistem prestate de operatorul sistemului de distribuţie, racordarea de noi utilizatori de sistem, micşorarea duratei întreruperilor, stabilitatea presiunii gazelor naturale în reţelele de distribuţie a gazelor naturale, reducerea consumului tehnologic şi a pierderilor de gaze naturale în reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi îndeplinirea altor indicatori de calitate ai serviciului de distribuție a gazelor naturale.

	(4) La elaborarea planului de dezvoltare, operatorul sistemului de distribuţie trebuie să formuleze ipoteze rezonabile privind distribuţia gazelor naturale, luînd în con­siderare planurile de investiţii pentru reţelele adiacente. În acest scop, operatorul sistemului de distribuţie colaborează cu operatorul sistemului de transport şi cu alţi operatori ai sistemelor de distribuţie.

	(5) Operatorul sistemului de distribuţie este obligat să prezinte Agenţiei, pentru examinare şi aprobare, planul de dezvoltare. La examinarea planului de dezvoltare, Agenţia, în caz de necesitate, solicită operatorului sistemului de distribuţie să consulte autorităţile publice, întreprinderile de gaze naturale şi unii utilizatori de sistem, existenţi sau potenţiali, în legătură cu planul de dezvoltare şi să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la rezultatele consultărilor. Agenţia solicită operatorului sistemului de distribuţie să modifice planul de dezvoltare, inclusiv dacă acesta nu corespunde necesităţilor de investiţii identificate în procesul de consultare.

	(6) După examinarea şi după evaluarea planului de dezvoltare, inclusiv prin prisma abordării necesităţilor de investiţii identificate în procesul de consultare publică, Agenţia aprobă planul de dezvoltare respectiv printr-o hotărâre care se publică pe pagina sa web oficială.

	(7) Planul de dezvoltare aprobat se publică pe pagina electronică a operatorului sistemului de distribuție. Agenţia monitorizează şi evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare aprobat. În funcţie de necesitate sau la solicitarea Agenţiei, operatorul sistemului de distribuţie examinează oportunitatea modificării planului de dezvoltare şi, după respectarea procedurii descrise în prezentul articol, prezintă spre aprobare Agenţiei planul de dezvoltare modificat.

	(8) Operatorul sistemului de distribuție este obligat să elaboreze și să prezinte Agenției spre aprobare anual, până la 30 septembrie, planul de investiții pentru anul următor. Planul anual de investiții se elaborează de către operatorul sistemului de distribuție în conformitate cu cerințele stabilite în Regulamentul privind investițiile, luând în considerare planul de dezvoltare aprobat și ținând cont de cererile parvenite din partea utilizatorilor de sistem existenți sau potențiali, precum și de informația actualizată privind starea și gradul de uzură al rețelelor de distribuție a gazelor naturale.

	(9) Agenţia examinează şi aprobă, în termen de pînă la 30 noiembrie, planul anual de investiţii prezentat de operatorul sistemului de distribuţie, cu posibilitatea extinderii termenului de examinare cu cel mult o lună. La examinarea planului anual de investiţii, Agenţia, în caz de necesitate, solicită operatorului sistemului de distribuţie să consulte autorităţile publice, întreprinderile de gaze naturale şi anumiți utilizatori de sistem, existenţi sau potenţiali, în legătură cu planul anual de investiţii şi să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la rezultatele consultărilor. Dacă planul anual de investiţii prezentat de operatorul sistemului de distribuţie nu corespunde cerinţelor stabilite în Regulamentul privind investiţiile, Agenţia este în drept să solicite operatorului sistemului de distribuţie să facă modificările de rigoare. 

	(10) Operatorul sistemului de distribuție publică pe pagina sa electronică planul anual de investiții aprobat, detaliat pe proiecte ce urmează a fi realizate de operator. Anual sau la solicitarea operatorului sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuție prezintă informații detaliate privind planul de dezvoltare și planul anual de investiții pentru a contribui la elaborarea de către operatorul sistemului de transport a planului de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani.

	(10-1) Operatorul sistemului de distribuție realizează măsurile stabilite în planul anual de investiții, iar în caz de necesitate, având în vedere starea reală a rețelelor de distribuție a gazelor naturale și ținând cont de cererile parvenite din partea utilizatorilor de sistem existenți sau potențiali, acesta se adresează Agenției pentru modificarea planului respectiv. Agenția examinează cererea de modificare a planului anual de investiții în cel mult 30 de zile calendaristice. Necesitatea modificării planului anual de investiții nu implică necesitatea modificării planului de dezvoltare aprobat.

	(11) Anual, până la 30 aprilie, operatorul sistemului de distribuție prezintă Agenției un raport privind realizarea planului de dezvoltare și a planului de investiții pentru anul precedent. Raportul respectiv trebuie să reflecte inter alia investițiile efectuate de operatorul sistemului de distribuție în conformitate cu alin. (101). Agenția examinează raportul prezentat și aprobă, în scopul recuperării prin tarif, investițiile realizate cu respectarea cerințelor stabilite în Regulamentul privind investițiile.

	(12) Agenția aprobă, în scopul recuperării prin tarif, investițiile efectuate de operatorul sistemului de distribuție conform planurilor anuale de investiții aprobate.

Articolul 50. Operatorul combinat
Prevederile stabilite la art. 22, 23, 44 şi 52 nu împiedică exploatarea reţelelor combinate de transport al gazelor naturale, a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi/sau a instalațiilor de stocare de către un operator independent, cu condiţia ca acesta să îndeplinească cerințele menite să asigure separarea şi independenţa operatorului sistemului de transport, stabilite în prezenta lege.

Capitolul VII. STOCAREA GAZELOR NATURALE
Articolul 51. Operatorul depozitului de stocare
(1) Activitatea de stocare a gazelor naturale se desfășoară de operatorul instalației de stocare în temeiul licenței pentru stocarea gazelor naturale, eliberată de Agenție în condițiile legii.

	(2) Operatorul instalației de stocare este în drept să participe la piața gazelor naturale în calitate de participant specific pentru a achiziționa gaze naturale în scopuri operaționale în condițiile stabilite în prezenta lege și în actele normative de reglementare ale Agenției.

Articolul 52. Separarea operatorului depozitului de stocare
(1) Operatorul instalației de stocare care este parte a unei întreprinderi de gaze naturale integrate pe verticală trebuie să fie independent, cel puţin din punct de vedere funcțional, decizional și al formei juridice de organizare, față de alte activităţi care nu au legătură cu stocarea gazelor naturale.

	(2) Pentru a asigura independenţa operatorului instalației de stocare în conformitate cu alin. (1) urmează să fie respectate următoarele condiții minime:

	a) persoanele cu funcții de conducere ale operatorului instalației de stocare să nu facă parte din structurile întreprinderii de gaze naturale integrate care este responsabilă, direct sau indirect, de îndeplinirea zilnică a activității de producere, de trading sau de furnizare; 

	b) să fie întreprinse măsurile necesare pentru a garanta că interesele profesionale ale persoanelor cu funcții de conducere ale operatorului instalației de stocare sînt luate în considerare astfel încît să se asigure faptul că au posibilitatea de a acţiona independent;

	c) operatorul instalației de stocare să dispună de suficiente drepturi pentru a lua decizii, independent de întreprinderea de gaze naturale integrată, cu privire la exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea instalației de stocare. Aceasta nu trebuie să împiedice existenţa unor mecanisme de coordonare adecvate care să asigure că sînt protejate drepturile întreprinderii dominante de supraveghere economică și cele de supraveghere a gestionării rentabilităţii activelor operatorului instalației de stocare întreprindere dependentă. În special, aceasta permite întreprinderii dominante să aprobe planul financiar anual al operatorului instalației de stocare întreprindere dependentă sau orice alt document echivalent, precum și să stabilească plafonul maxim de îndatorare a operatorului instalației de stocare întreprindere dependentă. 

	(3) Se interzice întreprinderii înrudite să dea instrucţiuni operatorului instalației de stocare întreprindere dependentă cu privire la activitatea sa zilnică, cu privire la deciziile aferente modernizării şi dezvoltării instalației de stocare, care nu depăşesc limitele stabilite în planul financiar aprobat sau în orice alt document echivalent.

	(4) Operatorul instalației de stocare este obligat să elaboreze un program de conformitate care să conţină măsurile întreprinse pentru a garanta excluderea de comportament și de practici discriminatorii, precum şi pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare a respectării acestui program. Programul de conformitate trebuie să conţină, de asemenea, informaţii cu privire la obligaţiile specifice impuse angajaţilor operatorului instalației de stocare pentru realizarea obiectivelor respective. Persoana care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă Agenţiei un raport anual în care să fie menţionate măsurile întreprinse pentru realizarea programului de conformitate. Raportul respectiv se publică pe pagina electronică a operatorului instalației de stocare.

	(5) Prevederile prezentului articol se aplică instalațiilor de stocare care sînt necesare pentru asigurarea, din punct de vedere tehnic şi/sau economic, a unui acces eficient la sistem în vederea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor în conformitate cu prevederile care reglementează organizarea accesului la instalațile de stocare din prezenta lege.

Articolul 52-1. Certificarea operatorului instalației de stocare
(1) Înainte de a fi desemnată în calitate de operator al instalației de stocare, prin eliberarea licenței pentru stocarea gazelor naturale, întreprinderea de gaze naturale urmează să fie certificată în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul articol. Cererea privind certificarea în calitate de operator al instalației de stocare (în continuare – cerere privind certificarea) se depune la Agenție până la punerea în funcțiune a unei instalații de stocare subterană nou-construite, astfel încât, la momentul punerii în funcțiune a acesteia, întreprinderea respectivă să fie în măsură să finalizeze procedura de certificare. La cererea privind certificarea, solicitantul anexează documentele care demonstrează îndeplinirea condițiilor minime privind separarea și independența operatorului instalației de stocare stabilite la art. 52.

	(2) Procedura de certificare stabilită de prezentul articol se aplică inclusiv în raport cu întreprinderile de gaze naturale controlate de operatorii sistemelor de transport care au fost deja certificați în conformitate cu prevederile art. 36.

	(3) Agenția examinează cererea privind certificarea, inclusiv documentele anexate, și decide cu privire la respingerea cererii privind certificarea operatorului instalației de stocare în cazul în care constată că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau își exercită vreun drept asupra operatorului instalației de stocare în sensul art. 25 ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale sau interesele esențiale în materie de securitate ale Republicii Moldova sau ale Comunității Energetice. La examinarea acestui aspect, Agenția ține cont de orice risc pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel național, regional sau la nivelul Comunității Energetice, precum și de orice atenuare a unui astfel de risc, care rezultă, printre altele, din:

	a) dreptul de proprietate, din aprovizionare sau din alte relații comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului instalației de stocare de a umple instalația de stocare subterană;

	b) drepturile și obligațiile Comunității Energetice față de țara terță respectivă, conform principiilor dreptului internațional, inclusiv din drepturile și obligațiile care rezultă din oricare acord încheiat cu una sau cu mai multe țări terțe la care Comunitatea Energetică este parte și în care sunt abordate aspecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	c) drepturile și obligațiile Republicii Moldova în raport cu țara terță în cauză, în conformitate cu acordurile încheiate cu țara respectivă, în măsura în care acestea nu contravin Tratatului Comunității Energetice;

	d) orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului respectiv.

	(4) Ca măsură alternativă la respingerea cererii privind certificarea conform alin. (3), Agenția este în drept să adopte hotărârea privind certificarea operatorului instalației de stocare sub rezerva stabilirii unor condiții care să garanteze atenuarea suficientă a riscurilor ce ar putea influența în mod negativ constituirea de stocuri în instalațiile de stocare subterană doar dacă aplicabilitatea condițiilor stabilite poate fi asigurată prin implementarea și monitorizarea efectivă a acestora. Astfel de condiții pot include, în special, obligația proprietarului instalației de stocare sau a operatorului instalației de stocare de a transfera gestionarea instalației de stocare către o parte terță.

	(5) În cazul în care constată că riscurile pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale nu pot fi eliminate prin stabilirea de condiții în conformitate cu alin. (4), inclusiv prin obligarea proprietarului instalației de stocare sau a operatorului instalației de stocare de a transfera către o parte terță gestionarea instalației de stocare și, prin urmare, refuză certificarea, Agenția întreprinde următoarele acțiuni:

	a) solicită proprietarului instalației de stocare sau operatorului instalației de stocare, sau oricărei persoane despre care s-a constatat că ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale ori interesele esențiale în materie de securitate ale Comunității Energetice sau ale oricărei țări părți a Comunității Energetice să cedeze acțiunile sau drepturile pe care le deține cu titlu de proprietate asupra instalației de stocare sau în cadrul operatorului instalației de stocare și stabilește un termen pentru o astfel de cedare;

	b) stabilește, după caz, măsuri provizorii pentru a asigura că o astfel de persoană nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar al instalației de stocare sau operator al instalației de stocare până la cedarea participațiilor sau a drepturilor de proprietate;

	c) stabilește compensații.

	(6) În termen de cel mult 18 luni de la data înregistrării cererii privind certificarea, inclusiv a documentelor menționate la alin. (1), Consiliul de administrație al Agenției aprobă proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalației de stocare sau cu privire la respingerea cererii privind certificarea în condițiile stabilite în prezentul articol, cu indicarea motivelor.

	(7) Agenția, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la aprobarea hotărârii stabilite la alin. (6), expediază în adresa Secretariatului Comunității Energetice proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalației de stocare, anexând toate informațiile relevante în acest sens. În termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la primirea notificării, Secretariatul Comunității Energetice prezintă Agenției avizul său referitor la proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalației de stocare. În cazul în care, în termenul menționat, Secretariatul Comunității Energetice nu emite un aviz, se consideră că acesta nu a avut niciun fel de obiecții la proiectul hotărârii respective.

	(8) În termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Secretariatului Comunității Energetice sau de la expirarea termenului stabilit la alin. (7) pentru emiterea avizului respectiv de către Secretariatul Comunității Energetice, Agenția adoptă hotărârea cu privire la certificarea operatorului instalației de stocare, luând în considerare în cea mai mare măsură avizul Secretariatului Comunității Energetice emis în conformitate cu alin. (7).

	(9) Hotărârea Agenției cu privire la certificarea operatorului instalației de stocare și avizul Secretariatului Comunității Energetice se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web oficială a Agenției și pe cea a Comunității Energetice.

	(10) Operatorul instalației de stocare se consideră certificat numai după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii cu privire la certificare, adoptată de Agenţie conform prezentului articol.

Articolul 52-2. Monitorizarea respectării principiilor de certificare a operatorului instalației de stocare
(1) Operatorul instalației de stocare notifică Agenția cu privire la orice tranzacție planificată care necesită o reevaluare a conformității cu condițiile minime privind separarea și independența operatorului instalației de stocare stabilite la art. 52 și cu alte cerințe de certificare prevăzute la art. 52-1.

(2) Agenția monitorizează în mod continuu respectarea de către operatorul instalației de stocare a condițiilor minime privind separarea și independența operatorului instalației de stocare stabilite la art. 52 și a altor cerințe de certificare prevăzute la art. 52-1. Agenția inițiază o procedură de certificare pentru a reevalua respectarea cerințelor în oricare dintre următoarele circumstanțe:

a) la primirea unei notificări din partea operatorului instalației de stocare certificat cu privire la intenția acestuia de a pune în funcțiune o nouă instalație de stocare subterană a gazelor naturale, în temeiul alin. (3) din prezentul articol;

b) la primirea unei notificări din partea operatorului instalației de stocare cu privire la orice tranzacție planificată care necesită o reevaluare a conformității cu condițiile minime privind separarea și independența operatorului instalației de stocare stabilite la art. 52 și cu alte cerințe de certificare prevăzute la art. 52-1;

c) din proprie inițiativă, în cazul în care dispune de informații ce atestă faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenței asupra unui operator al instalației de stocare ar putea duce la nerespectarea condițiilor minime privind separarea și independența operatorului instalației de stocare stabilite la art. 52 și a altor cerințe prevăzute la art. 52-1;

d) la cererea motivată a Secretariatului Comunității Energetice.

(3) Operatorul instalației de stocare care a fost certificat în conformitate cu prezenta lege și care intenționează să pună în funcțiune o nouă instalație de stocare subterană a gazelor naturale este obligat să notifice despre acest fapt Agenția și să prezinte documentele necesare stabilite la art. 52-1 alin. (1) în vederea inițierii unei noi proceduri de certificare.

(4) Agenția elaborează proiectul hotărârii cu privire la certificare în termen de cel mult 18 luni de la primirea notificării prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), de la constatarea circumstanței stabilite la alin. (2) lit. c) sau de la primirea cererii motivate a Secretariatului Comunității Energetice. Agenția efectuează certificarea cu respectarea cerințelor de certificare și a procedurii stabilite la art. 52-1.

Articolul 53. Obligaţiile şi drepturile operatorului depozitului de stocare
(1) Operatorul instalației de stocare trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:

	a) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte instalație de stocare în condiţii de siguranţă, de fiabilitate şi de eficienţă, cu respectarea prevederilor menite să asigure protecţia mediului, pentru a contribui la dezvoltarea pieţei deschise, dar şi pentru a garanta o capacitate suficientă pentru îndeplinirea obligaţiilor sale;

	b) să asigure accesul terţilor la instalația de stocare în condiţii nediscriminatorii, reglementate, stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie;

	c) să nu facă discriminare între utilizatorii de sistem sau între categoriile de utilizatori de sistem, evitînd, în special, discriminarea în favoarea întreprinderilor înrudite;

	d) să furnizeze operatorilor sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuţie şi altor operatori ai instalațiilor de stocare informaţii suficiente pentru a asigura securitatea şi eficienţa exploatării, dezvoltarea coordonată şi interoperabilitatea instalației de stocare şi a reţelelor de gaze naturale, precum şi a instalațiilor de stocare interconectate;

	e) să furnizeze, într-un mod inteligibil, accesibil şi cuantificabil, toate informaţiile necesare utilizatorilor de sistem pentru accesul eficient la instalațiile de stocare şi pentru utilizarea acestora, precum şi informațiile privind serviciile pe care le prestează şi condiţiile relevante aplicate.

	(2) În activitatea de stocare a gazelor naturale, operatorul instalației de stocare trebuie să respecte următoarele principii:

	a) asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali;

	b) armonizarea variaţiilor consumului sezonier, zilnic şi pe ore cu sursele de gaze naturale disponibile;

	c) asigurarea permanentă a echilibrului fizic în reţelele de gaze naturale.

	(3) Operatorul instalației de stocare este obligat să elaboreze modelul contractului pentru prestarea serviciului de stocare şi proiectul regulamentului privind instalației de stocare, specific activităţii proprii, şi să le prezinte Agenţiei pentru aprobare. 

	(4) Operatorul instalației de stocare are următoarele drepturi:

	a) să încaseze tariful pentru prestarea serviciului de stocare a gazelor naturale, precum şi să limiteze şi/sau să întrerupă prestarea serviciului în caz de neplată, în termenele şi în condiţiile stabilite în regulamentul privind instalația de stocare, aprobat de Agenţie;

	b) să întrerupă funcţionarea instalațiilor de stocare pe un termen strict necesar executării lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii, în alte situaţii prevăzute de lege, cu anunţarea prealabilă a utilizatorilor de sistem cu care a încheiat contracte;

	c) să refuze justificat accesul terţilor la instalația de stocare în cazul lipsei de capacitate. Refuzul trebuie motivat şi justificat în modul corespunzător.

	(5) Operatorul instalației de stocare întreprinde toate măsurile necesare pentru a asigura funcționarea continuă a instalațiilor de stocare subterană a gazelor naturale pe care le exploatează. Încetarea funcționării unei instalații de stocare subterană poate fi realizată numai în cazul în care nu sunt respectate cerințele tehnice și de siguranță sau în cazul în care Agenția constată, în urma unei evaluări și ținând cont de avizul Secretariatului Comunității Energetice, că încetarea funcționării acesteia nu diminuează securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel național sau la nivelul Comunității Energetice.

	(6) În cazul în care, urmare a evaluării efectuate în conformitate cu alin. (5), Agenția constată că încetarea funcționării unei instalații de stocare este de natură să diminueze securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel național sau la nivelul Comunității Energetice, iar încetarea funcționării unei instalații de stocare subterană nu este permisă, Agenția poate stabili măsuri compensatorii adecvate pentru a asigura continuitatea operării instalației de stocare respective.

Articolul 54. Prezentarea datelor şi a informaţiilor de către operatorul depozitului de stocare
(1) Operatorul instalației de stocare este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţii cu privire la serviciile prestate, la condiţiile relevante aplicate, precum şi informaţia de ordin tehnic necesară pentru asigurarea unui acces eficient al utilizatorilor de sistem la instalațiile de stocare.

	(2) Pentru a asigura tarife transparente, obiective şi nediscriminatorii şi pentru a facilita utilizarea eficientă a instalațiilor de stocare, operatorul instalației de stocare publică pe pagina sa electronică informaţii relevante şi suficient de detaliate cu privire la modul de formare a tarifelor pentru serviciile prestate şi cu privire la metoda de calcul şi structura tarifelor.

	(3) În ceea ce priveşte serviciile prestate, operatorul instalației de stocare este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţii cu privire la capacităţile contractate şi cele disponibile ale instalațiilor de stocare, cu cifrele aferente, în mod periodic și continuu și într-o formă standardizată și accesibilă.

	(4) Operatorul instalației de stocare transmite informațiile necesare în temeiul prezentei legi şi al altor acte normative în domeniu într-un mod clar, cuantificabil, accesibil și nediscriminatoriu.

	(5) Fiecare operator al instalației de stocare este obligat să publice informaţii cu privire la volumul de gaze naturale existent în fiecare instalație de stocare sau în fiecare grup de instalațiile de stocare, în cazul în care aceasta implică acordarea accesului utilizatorilor de sistem la instalației de stocare, cu privire la fluxurile de intrare şi de ieşire, precum şi la capacitățile disponibile de stocare, inclusiv cu privire la instalațiile scutite de obligația de a acorda acces terților. Aceste informații se comunică, de asemenea, operatorului sistemului de transport care urmează să le publice consolidat, pe instalației de stocare determinate cu ajutorul punctelor relevante. Informaţiile urmează să fie actualizate cel puţin o dată pe zi.

	(6) În cazul în care instalația de stocare este folosită de un singur utilizator de sistem, acesta poate să adreseze Agenţiei o cerere argumentată cu privire la prelucrarea în regim de confidențialitate a informațiilor menționate la alin. (5). Dacă ajunge la concluzia că cererea respectivă este justificată, ținînd cont, în special, de necesitatea asigurării unui echilibru între interesul protecției legitime a secretelor profesionale, a căror dezvăluire ar putea afecta în mod negativ strategia comercială a utilizatorului de sistem, și obiectivul de a crea o piață internă a gazelor naturale competitivă, Agenţia poate permite operatorului instalației de stocare să nu facă publice informațiile menționate la alin. (5) pe parcursul unei perioade de cel mult un an.

	(7) Prevederile alin.(6) se aplică fără a aduce atingere obligațiilor operatorului instalației de stocare privind comunicarea informațiilor către operatorul sistemului de transport, operatorul sistemului de distribuţie, precum și obligațiilor de publicare de către aceştia a informaţiilor respective, cu excepția cazului cînd datele cumulate sînt identice cu datele sistemului individual de stocare cu privire la care Agenţia și-a exprimat acordul privind nepublicarea.

	(8) Operatorul instalației de stocare este obligat să păstreze documentele aferente informaţiilor menţionate în prezentul articol timp de 5 ani şi să le prezinte, la cerere, autorităţilor publice, inclusiv Agenţiei şi Consiliului Concurenţei, dar şi Secretariatului Comunităţii Energetice.

Capitolul VIII. ACCESUL LA REŢELELE DE GAZE NATURALE ŞI LA DEPOZITELE  DE STOCARE. PRESTAREA SERVICIILOR DE TRANSPORT,  DE DISTRIBUŢIE ŞI DE STOCARE A GAZELOR NATURALE
Articolul 55. Accesul la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale
(1) Operatorul de sistem este obligat să acorde acces la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale tuturor utilizatorilor de sistem existenţi sau potenţiali în mod transparent, obiectiv şi fără discriminare. 

	(2) Accesul la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale se acordă în baza tarifelor stabilite în conformitate cu metodologiile de calculare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale și pentru serviciul de distribuție a gazelor naturale, aprobate de Agenţie, publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi aplicate faţă de toţi utilizatorii de sistem în mod obiectiv şi nediscriminatoriu. 

	(3) Prevederile prezentei legi nu împiedică încheierea contractelor întreruptibile, pe termen scurt şi a contractelor de furnizare a gazelor naturale pe termen lung, cu condiţia ca acestea să corespundă principiilor şi regulilor stabilite în actele normative care reglementează concurenţa.

	(4) Pentru îndeplinirea funcţiilor sale, inclusiv a celor ce ţin de transportul transfrontalier de gaze naturale, operatorul sistemului de transport trebuie să coopereze cu operatorii sistemelor de transport din ţările vecine în conformitate cu acordurile încheiate cu aceştia.

	(5) Pentru a gestiona accesul la reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, operatorul de sistem are obligaţia să ţină un registru electronic în care urmează să indice, pentru fiecare punct de acces, identificat printr-un număr specific, toate datele necesare gestionării accesului la reţea, inclusiv datele cu privire la identitatea consumatorului final, cu privire la furnizorul existent, adresa locului de consum, debitul contractat, punctul de racordare, punctul de delimitare, presiunea în punctul de delimitare, caracteristicile echipamentului de măsurare, precum şi menţiunea cu privire la faptul dacă respectivul loc de consum este conectat sau deconectat. 

	(6) Datele din registrul electronic pot fi accesate de către consumatorii finali respectivi sau de către furnizorii de gaze naturale în baza acceptului în scris al consumatorului final ori în baza contractului de furnizare a gazelor naturale încheiat între consumatorul final şi furnizorul de gaze naturale care solicită acces la informaţia din registrul electronic.

	(7) Operatorul de sistem este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţiile necesare pentru asigurarea accesului eficient la reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi pentru utilizarea acestor rețele.

Articolul 56. Accesul la depozitele de stocare şi la stocarea în conductă
(1) Accesul la instalațiile de stocare și la stocarea în conductă se acordă tuturor utilizatorilor de sistem existenţi sau potenţiali în mod transparent, obiectiv şi fără discriminare. 

	(2) Pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu gaze naturale şi pentru a organiza accesul la serviciile auxiliare, accesul la instalațiile de stocare se acordă în baza tarifelor stabilite în conformitate cu metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciul de stocare, aprobată de Agenţie, cu respectarea principiilor stabilite la art. 99. 

	(3) Regulamentul privind instalația de stocare se elaborează de operatorul instalației de stocare şi se prezintă Agenţiei pentru examinare şi aprobare. Agenţia publică pe pagina sa web oficială proiectul regulamentului privind instalația de stocare şi consultă utilizatorii de sistem şi autorităţile competente în conformitate cu actele normative în domeniu. Propunerile parvenite, precum şi decizia privind acceptarea sau respingerea acestora se reflectă în sinteza recomandărilor care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei. Regulamentul privind instalațiea de stocare a gazelor naturale, aprobat de Agenţie, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei şi pe paginile electronice ale operatorilor instalațiilor de stocare.

	(4) Operatorul instalației de stocare este obligat să publice pe pagina sa electronică informaţiile necesare pentru asigurarea accesului eficient la instalația de stocare pe care o exploatează şi pentru utilizarea acestei instalații de stocare, precum şi alte informaţii în condiţiile prezentei legi.

Articolul 57. Accesul la rețelele de gaze naturale în amonte
(1) Întreprinderile de gaze naturale și consumatorii finali sînt în drept să obțină accesul la rețelele de gaze naturale în amonte, cu excepția părţilor din aceste reţele și a instalațiilor care sînt utilizate pentru operațiuni locale de producție în locul unde se produc gazele naturale. 

	(2) Pentru a asigura crearea unei pieţe competitive de gaze naturale, precum şi pentru a preveni abuzurile de poziţie dominantă, accesul la reţelele de gaze naturale în amonte se acordă în mod echitabil, deschis şi nediscriminatoriu, ţinîndu-se cont de securitatea şi de continuitatea furnizării gazelor naturale, de capacitatea disponibilă existentă sau de capacitatea care poate fi disponibilă, de necesitatea respectării normelor privind protecţia mediului, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative de reglementare aprobate de Agenţie. În acest scop trebuie să se ţină cont de necesitatea:

	a) de a fi refuzat accesul în cazuri justificate, cînd există o incompatibilitate de ordin tehnic care nu poate fi rezolvată într-un mod acceptabil;

	b) de a fi evitate dificultățile care nu pot fi depășite într-un mod acceptabil și care ar putea prejudicia producerea eficientă, curentă și viitoare, de gaze naturale, inclusiv din zăcăminte a căror fiabilitate economică este scăzută;

	c) de a fi respectate necesităţile rezonabile și justificate în modul corespunzător ale proprietarului sau ale operatorului rețelei de gaze naturale în amonte cu privire la transportul și la prelucrarea gazelor naturale, precum și interesele tuturor celorlalți utilizatori ai rețelei de gaze naturale în amonte sau ai principalelor instalații de prelucrare și de manipulare care pot fi afectate; 

	d) de a fi aplicate prevederile prezentei legi, precum şi ale Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, la acordarea licenţei pentru producerea gazelor naturale sau a autorizaţiei de construire pentru reţelele de gaze naturale în amonte.

	(3) Agenţia urmează să notifice Secretariatul Comunităţii Energetice cu privire la măsurile aferente acordării accesului la reţelele de gaze naturale în amonte.

Articolul 58. Refuzul accesului
(1) Operatorul de sistem, operatorul instalației de stocare pot refuza accesul la reţea, la instalația de stocare în temeiul lipsei de capacitate, motivată de faptul că nu există reţea de gaze naturale sau că reţeaua de gaze naturale existentă, instalația de stocare existentă nu dispun de capacitatea tehnică necesară pentru a fi satisfăcute cerinţele solicitantului, precum şi în situaţia în care acordarea accesului la reţelele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale ori la instalația de stocare l-ar împiedica pe operatorul de sistem, pe operatorul instalației de stocare să îşi îndeplinească obligaţiile de serviciu public, stabilite în conformitate cu prezenta lege. 

	(2) Operatorul reţelei de gaze naturale în amonte este în drept să refuze accesul la reţelele de gaze naturale în amonte în cazul în care există o incompatibilitate de ordin tehnic. 

	(3) Refuzul accesului la reţea, la instalația de stocare, la reţeaua de gaze naturale în amonte trebuie formulat în scris de operatorul de sistem, de operatorul instalației de stocare, de operatorul reţelei de gaze naturale în amonte, cu prezentarea motivelor şi a argumentelor justificate din punct de vedere tehnic şi economic. În cazul refuzului de acces la reţelele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, operatorii de sistem prezintă informaţii pertinente despre măsurile necesare pentru înlăturarea motivelor de refuz, inclusiv despre măsurile necesare pentru dezvoltarea reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi despre termenele concrete de realizare a dezvoltării acestora. 

	(4) Operatorii de sistem care refuză accesul la reţelele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale în temeiul lipsei de capacitate sînt obligaţi să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura accesul la reţea al solicitantului, cu condiţia ca acestea să fie justificate din punct de vedere economic sau dacă solicitantul este dispus să suporte costul aferent măsurilor ce urmează a fi întreprinse.

	(5) Operatorul sistemului de transport nu este în drept să refuze racordarea unei noi instalații de stocare sau a unei instalații de producere prin invocarea unor viitoare posibile limitări ale capacităților de transport disponibile sau prin invocarea faptului că va suporta costuri suplimentare pentru creșterea necesară a capacității de transport. Operatorul sistemului de transport este obligat să asigure o capacitate de intrare și de ieșire suficientă pentru racordarea solicitantului.

	(6) Operatorul sistemului de transport este obligat să informeze Agenţia despre orice caz în care unui participant la piaţă sau unui solicitant i se refuză accesul la reţelele de transport al gazelor naturale, precum şi despre congestii, propunînd modalităţi de soluţionare a acestora. 

	(7) Solicitanţii cărora li s-a refuzat accesul la reţelele de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, la instalația de stocare, la reţelele de gaze naturale în amonte sînt în drept să adreseze Agenţiei o reclamaţie în acest sens în conformitate cu prezenta lege. La examinarea reclamaţiei, Agenţia verifică dacă operatorul de sistem, operatorul instalației de stocare, operatorul reţelei de gaze naturale în amonte şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în prezenta lege, inclusiv cu privire la prezentarea de informaţii pertinente despre măsurile necesare pentru dezvoltarea reţelelor de gaze naturale şi despre termenele concrete de realizare a dezvoltării acestora, în cazul operatorilor de sistem.

Articolul 59. Derogările pentru infrastructura nouă
(1) Pentru interconexiuni sau pentru instalația de stocare noi – infrastructură nouă, în sensul prezentului articol – poate fi acordată, la cerere, pentru o perioadă limitată de timp, o derogare de la art.7 alin. (2), de la art.23 alin. (2) şi de la art.55–57 dacă sînt îndeplinite următoarele condiții

a) investiția contribuie la dezvoltarea concurenței în contextul furnizării gazelor naturale, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de siguranţă în aprovizionarea cu gaze naturale;

b) avînd în vedere gradul de risc, investiţia poate fi realizată numai dacă se acordă o derogare;

c) infrastructura nouă este în proprietatea persoanei fizice sau juridice care este separată cel puțin în privința formei sale juridice de operatorii de sistem la ale căror rețele de gaze naturale vor fi racordate interconexiunea sau instalația de stocare;

d) tarifele urmează a fi achitate de utilizatorii infrastructurii respective; 

e) derogarea nu este în detrimentul concurenţei sau în detrimentul funcţionării eficiente a pieței interne a gazelor naturale ori în detrimentul funcţionării eficiente a reţelei de gaze naturale reglementate la care este racordată infrastructura nouă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul creșterilor semnificative de capacitate a infrastructurilor existente, precum și în cazul modificării acestor infrastructuri, astfel încît să fie posibilă dezvoltarea unor noi surse de alimentare cu gaze naturale.

(3) Derogarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se acordă pentru fiecare caz în parte prin hotărîrea Agenţiei şi urmare a deciziei autorităţii de reglementare a ţării vecine în cauză, în cazul în care derogarea vizează o interconexiune. Hotărîrea privind acordarea derogării poate acoperi capacitatea integrală sau parţială a infrastructurii noi ori pe cea a infrastructurii existente, majorată semnificativ. 

(4) La primirea cererii privind acordarea derogării, Agenţia notifică fără întîrziere Secretariatul Comunităţii Energetice şi Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice cu privire la cererea primită şi le transmite o copie a acesteia. Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice, în termen de două luni, prezintă un aviz consultativ Agenţiei, care poate servi drept bază pentru adoptarea hotărîrii Agenţiei.

(5) La adoptarea hotărîrii privind acordarea unei derogări, Agenţia trebuie să examineze, pentru fiecare caz în parte, necesitatea impunerii unor condiţii cu privire la durata derogării şi a accesului nediscriminatoriu la noua infrastructură. La stabilirea acestor condiţii, Agenţia urmează să ţină cont, în special, de capacitatea suplimentară ce va fi construită sau modificată, de durata proiectului şi de specificul sistemului de gaze naturale. 

(6) Înainte de acordarea unei derogări, Agenţia trebuie să decidă referitor la regulile şi mecanismele ce urmează a fi utilizate pentru gestionarea şi alocarea capacităţilor. În conformitate cu regulile respective, utilizatorii de sistem potenţiali trebuie să indice eventualul interes în legătură cu capacitatea pe care intenţionează să o folosească înainte de alocarea capacităţii infrastructurii noi, inclusiv dacă intenţionează să o folosească pentru uz propriu. 

(7) Una din regulile privind gestionarea congestiilor urmează să instituie obligaţia de a oferi capacitatea neutilizată pe piaţă gazelor naturale, precum şi dreptul utilizatorilor infrastructurii noi de a comercializa capacităţile contractate pe piaţa secundară. La evaluarea criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e), Agenţia trebuie să ţină cont de rezultatele procedurii de alocare a capacităţilor. 

(8) Agenţia este în drept să consulte, în caz de necesitate, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice în legătură cu adoptarea hotărîrii cu privire la acordarea derogării. Avizele primite de Agenţie se publică pe pagina web oficială a Agenţiei.

(9) Agenţia adoptă hotărîrea cu privire la acordarea derogării în cazul în care, în termen de 6 luni de la primirea solicitării, a ajuns la un acord comun cu autoritatea de reglementare a ţării vecine. Hotărîrea cu privire la acordarea derogării trebuie să fie motivată, inclusiv în privinţa condiţiilor stabilite în conformitate cu alin. (6), se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei. 

(10) Agenţia expediază Secretariatului Comunităţii Energetice copia de pe hotărîrea cu privire la acordarea derogării sau cu privire la respingerea cererii privind acordarea derogării, copia de pe cererea privind acordarea derogării, precum şi alte informaţii pertinente cu privire la: 

a) motivele detaliate în baza cărora a fost acordată sau refuzată derogarea, inclusiv datele financiare care demonstrează necesitatea derogării; 

b) analiza efectuată referitor la efectul derogării asupra concurenţei şi asupra bunei funcţionări a pieţei gazelor naturale; 

c) motivele care justifică durata şi cota din capacitatea totală a infrastructurii noi pentru care se acordă derogarea; 

d) rezultatul consultărilor cu autorităţile de reglementare implicate, dacă derogarea vizează o interconexiune;

e) contribuția infrastructurii noi la diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale.

(11) În termen de două luni de la data primirii notificării în conformitate cu alin. (9), Secretariatul Comunităţii Energetice poate emite un aviz prin care să solicite Agenţiei să modifice sau să retragă hotărîrea cu privire la acordarea derogării. Acest termen poate fi prelungit cu două luni prin acordul comun al Secretariatului Comunităţii Energetice şi al Agenţiei sau în cazul în care Secretariatul Comunităţii Energetice solicită informaţii suplimentare. 

(12) În cazul în care Secretariatul Comunităţii Energetice a solicitat informaţii suplimentare, iar Agenţia nu prezintă în termenul stabilit informaţia solicitată, notificarea Agenţiei se consideră retrasă, excepţie fiind cazurile în care:

a) înainte de expirarea termenului stabilit, perioada de examinare a fost prelungită prin acordul comun al Secretariatului Comunităţii Energetice şi al Agenţiei;

b) printr-o declaraţie temeinic motivată, Agenţia a informat Secretariatul Comunităţii Energetice că aceasta consideră notificarea ca fiind completă. 

(13) În funcţie de avizul şi de recomandările Secretariatului Comunităţii Energetice, Agenţia este obligată să revoce sau să modifice hotărîrea cu privire la acordarea derogării şi să notifice despre acest fapt Secretariatul Comunităţii Energetice în termen de o lună de la adoptarea hotărîrii respective. 

(14) Secretariatul Comunităţii Energetice este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor care constituie secret comercial. 

(15) Hotărîrea Agenţiei şi avizul Secretariatului Comunităţii Energetice cu privire la acordarea derogării expiră după doi ani de la data adoptării, în cazul în care construcţia infrastructurii noi încă nu a început către acea dată, sau după 5 ani de la data adoptării, în cazul în care infrastructura noua nu a fost dată în exploatare către acea dată, cu excepţia cazului în care Agenţia, Secretariatul Comunităţii Energetice decid că orice întîrziere se datorează unor impedimente majore, independente de voinţa persoanei căreia i-a fost acordată derogarea.

Articolul 60. Derogări în legătură cu angajamentele de plată
(1) În cazul în care o întreprindere de gaze naturale se confruntă sau consideră că ar putea să se confrunte cu serioase dificultăți economice și financiare din cauza angajamentelor de plată asumate prin clauzele de tip „take-or-pay”, acceptate prin unul sau mai multe contracte de procurare a gazelor naturale (clauze prin care cumpărătorul este obligat să plătească pentru volumul de gaze naturale contractate, indiferent dacă volumul respectiv de gaze naturale a fost sau nu consumat de cumpărător), aceasta depune în adresa Agenţiei o cerere privind derogarea temporară de la obligaţia de acordare a accesului. Întreprinderea de gaze naturale depune cererea privind derogarea temporară înainte sau după refuzarea accesului la sistem. Dacă întreprinderea de gaze naturale a refuzat accesul la sistem, cererea privind derogarea temporară se prezintă fără întîrziere. Cererile privind derogarea temporară trebuie să fie însoțite de toate informațiile relevante referitoare la natura și importanța problemei, precum și la eforturile depuse de întreprinderea de gaze naturale respectivă pentru soluționarea problemei invocate.

	(2) În cazul în care pentru situaţia descrisă la alin. (1) nu există soluții alternative rezonabile, Agenţia este în drept să dispună, prin hotărîre, acordarea derogării temporare. Agenţia este obligată să anunţe neîntîrziat Secretariatul Comunităţii Energetice despre decizia de a acorda derogarea temporară şi să prezinte, într-o formă agregată, toate informaţiile relevante în legătură cu decizia luată. În decursul a 8 săptămîni de la data recepţionării notificării respective, Secretariatul Comunităţii Energetice emite un aviz, recomandînd Agenţiei, după caz, să modifice sau să anuleze hotătîrea privind derogarea temporară de la obligaţia de acordare a accesului.

	(3) La adoptarea hotărîrii privind acordarea derogării temporare de la obligaţia de acordare a accesului, Agenţia trebuie să ţină cont, în special, de:

	a) obiectivul creării unei pieţe de gaze naturale nediscriminatorii, transparente şi bazate pe concurenţă;

	b) necesitatea de a îndeplini obligaţiile de serviciu public şi de a asigura securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	c) poziţia întreprinderii pe piaţa gazelor naturale şi situaţia concurenţială pe piaţă;

	d) gradul de seriozitate al dificultăţilor de ordin economic şi financiar cu care se confruntă întreprinderile de gaze naturale, operatorul sistemului de transport sau consumatorii eligibili;

	e) data semnării şi durata contractului/contractelor respective, inclusiv măsura în care acestea permit producerea anumitor schimbări pe piaţa gazelor naturale;

	f) eforturile depuse pentru găsirea unei soluţii privind problema invocată;

	g) măsura în care, în cazul acceptării angajamentelor de plată asumate prin clauzele de tip „take-or-pay” ale contractelor de procurare a gazelor naturale, întreprinderea de gaze naturale ar fi putut să prevadă, într-o manieră rezonabilă, luînd în considerare prevederile prezentei legi, posibilitatea apariției unor dificultăți serioase;

	h) gradul de interconectare a sistemului de gaze naturale din Republica Moldova cu alte sisteme de gaze naturale și gradul de interoperabilitate a acestor sisteme; 

	i) efectele pe care acordarea unei derogări le-ar avea asupra aplicării corecte a dispozițiilor prezentei legi cu privire la buna funcționare a pieței gazelor naturale.

	(4) În cazul contractelor de procurare a gazelor naturale care conţin clauze de tip „take-or-pay” încheiate înainte de 1 iulie 2006, hotărîrea privind acordarea derogării temporare de la obligaţia de acordare a accesului nu trebuie să conducă la situații care să facă imposibilă găsirea unor soluţii alternative, viabile din punct de vedere economic. Se consideră că nu există dificultăți serioase dacă vînzările de gaze naturale nu scad sub nivelul garanțiilor de cerere minimă incluse în contractele de procurare a gazelor naturale care conţin clauze de tip „take-or-pay” sau dacă aceste contracte pot fi adaptate ori dacă întreprinderea de gaze naturale poate găsi soluţii alternative.

	(5) Întreprinderile de gaze naturale cărora nu li s-a acordat o derogare în sensul alin. (1) nu sînt în drept să refuze sau să continue să refuze accesul la sistem din cauza angajamentelor de plată asumate prin clauzele de tip „take-or-pay” ale contractelor de procurare a gazelor naturale. În acest sens, Agenţia asigură aplicarea completă și corectă a prevederilor prezentei legi care reglementează accesul terţilor şi încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale.

	(6) Orice hotărîre a Agenţiei privind acordarea derogării temporare de la obligaţia de acordare a accesului trebuie să fie argumentată şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 61. Eliberarea avizului de racordare la reţelele de gaze naturale
(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să solicite racordarea instalaţiei de utilizare, a instalaţiei de producere, a instalației de stocare ce îi aparţine la reţeaua de transport sau de distribuţie a gazelor naturale a operatorului de sistem care îşi desfăşoară activitatea în limitele teritoriului autorizat prin licenţă. 

	(2) Operatorul de sistem este obligat să elibereze solicitantului potențial consumator final avizul de racordare în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la înregistrarea solicitării şi prezentarea documentelor stabilite în Regulamentul privind racordarea. Avizul de racordare pentru producătorii de gaze naturale şi pentru operatorii instalațiilor de stocare se eliberează de operatorul de sistem în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea solicitării şi prezentarea documentelor stabilite în Regulamentul privind racordarea.

	(3) Operatorul de sistem este obligat să colaboreze cu solicitantul la alegerea şi realizarea celei mai avantajoase soluţii de racordare. La eliberarea avizului de racordare, operatorul de sistem este obligat să comunice solicitantului costul estimat pentru executarea instalaţiei de racordare, iar la cererea solicitantului potențial consumator casnic, operatorul sistemului de distribuție este obligat să indice prețul estimat pentru executarea instalației de utilizare.

	(4) Prin avizul de racordare eliberat, solicitantul poate fi obligat să suporte doar cheltuielile de construcţie a unei instalaţii de racordare care să corespundă debitului solicitat. Nerespectarea acestei cerinţe are drept consecinţă rambursarea de către operatorul de sistem a diferenţei de cheltuieli dintre cheltuielile efectiv suportate de solicitant şi cele ce urmau a fi suportate conform legii. 

	(5) Operatorul de sistem este în drept să refuze eliberarea avizului de racordare doar în cazurile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 58. Se interzice operatorului de sistem să condiţioneze racordarea de transmiterea de către solicitant, cu titlu gratuit, a instalaţiilor de gaze naturale pe care le deţine cu titlu de proprietate.

Articolul 62. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de racordare
(1) Proiectarea și executarea instalației de racordare, precum și conectarea la rețeaua de gaze naturale și punerea sub presiune a instalațiilor de gaze naturale care aparțin unui solicitant potențial consumator final, cu excepția operatorilor instalațiilor GNCV, se efectuează de către operatorul de sistem în baza cererii solicitantului. În acest scop, solicitantul potențial consumator final și operatorul de sistem încheie un contract de racordare, solicitantul fiind obligat să achite tariful de racordare aprobat de Agenție în conformitate cu metodologia de calculare, de aprobare și de aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciile auxiliare prestate de către operatorii de sistem.

	(1-1) La cererea solicitantului potențial consumator final, operatorul de sistem este obligat să asigure proiectarea, să execute instalația de racordare, precum și să conecteze la rețeaua de gaze naturale și să pună sub presiune instalațiile de gaze naturale care aparțin solicitantului respectiv, cu excepția operatorilor instalațiilor GNCV, în termenele stabilite în Regulamentul privind racordarea. În cazul refuzului operatorului de sistem, solicitantul potențial consumator final este în drept să se adreseze Agenției pentru emiterea unei decizii în conformitate cu art. 109. Solicitantul potențial consumator final este în drept să contracteze altă persoană autorizată pentru proiectarea și executarea instalației de racordare. Aceste prevederi se indică în mod obligatoriu în avizul de racordare eliberat solicitantului de către operatorul de sistem.

	(1-2) Conectarea la rețeaua de gaze naturale și punerea sub presiune a instalațiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali, în cazul în care instalațiile de racordare ale acestora nu au fost executate de operatorul de sistem, a instalațiilor GNCV, a instalațiilor de producere, a instalațiilor de stocare se efectuează de către operatorul de sistem la achitarea de către solicitant a tarifului de punere sub presiune, în termenele stabilite în Regulamentul privind racordarea.

	(2) Instalaţiile de racordare executate de operatorul de sistem devin proprietatea operatorului de sistem, care este responsabil de exploatarea, întreţinerea şi modernizarea acestora. Instalaţiile de racordare executate de alte persoane autorizate aparţin consumatorilor finali care sînt în drept să le transmită, cu titlu gratuit, în proprietatea operatorului de sistem în condiţiile stabilite la alin. (3).

	(2-1) La cererea solicitantului potențial consumator casnic, operatorul sistemului de distribuție este obligat să asigure proiectarea și să execute instalația de utilizare. În acest scop, solicitantul potențial consumator casnic și operatorul de sistem încheie un contract de executare a instalației de racordare, solicitantul fiind obligat să achite tariful corespunzător aprobat de Agenție în conformitate cu metodologia de calculare, de aprobare și de aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciile auxiliare prestate de către operatorii de sistem.

	(3) Persoanele fizice şi persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, inclusiv autoritățile administrației publice centrale sau locale, care au în proprietate rețele, instalații de gaze naturale sînt în drept să le transmită, cu titlu gratuit, în proprietatea operatorului de sistem. Activele dobîndite cu titlu gratuit nu se iau în considerare la calcularea bazei de active reglementate a operatorului de sistem, iar venitul obţinut în urma primirii, cu titlu gratuit, a instalaţiilor de gaze naturale menţionate se consideră venit neimpozabil. 

	(4) Procedura și condițiile de racordare la rețelele de transport sau de distribuție a gazelor naturale a instalațiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali, a instalațiilor de producere, a instalațiilor de stocare se stabilesc în Regulamentul privind racordarea. Regulamentul privind racordarea reglementează și raporturile juridice dintre operatorii de sistem în legătură cu interconectarea, cu respectarea cerințelor stabilite în Codul rețelelor de gaze naturale.

	(5) Operatorii de sistem sunt obligați să publice pe pagina lor electronică informațiile necesare pentru racordarea la rețelele de gaze naturale, inclusiv informațiile ce țin de dezvoltarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale. Agenția elaborează un ghid care descrie procesul de racordare și de dezvoltare a rețelelor de distribuție a gazelor naturale și care conține informații privind legislația relevantă, documentele necesare a fi prezentate în legătură cu racordarea, etapele procesului de racordare și termenele corespunzătoare, precum și informațiile privind tarifele de racordare și tarifele pentru alte servicii auxiliare, aprobate de Agenție. Informațiile privind procesul de racordare, tarifele de racordare și tarifele pentru alte servicii auxiliare, aprobate de Agenție, se afișează și pe panourile informative din oficiile operatorilor de sistem.

	(6) Operatorii de sistem sunt obligați să reflecte în raportul anual, întocmit în conformitate cu art. 40 alin. (9) și art. 47 alin. (3), informațiile cu privire la organizarea procesului de racordare în anul precedent, cu indicarea măsurilor întreprinse pentru asigurarea unui acces eficient la rețelele de gaze naturale în condiții de transparență și obiectivitate.

	(7) Proiectele instalațiilor de racordare, ale instalațiilor de utilizare se coordonează de operatorul de sistem în termen de 5 zile lucrătoare. La coordonarea (avizarea) documentației de proiect elaborate în baza avizelor de racordare și în conformitate cu documentele normative se examinează exclusiv aspectele ce țin de realizarea (respectarea) în documentația de proiect a cerințelor prescrise în avizul de racordare. Se interzice includerea în avizele de racordare a cerințelor și a condițiilor care nu corespund documentelor normative.

	(8) Verificarea respectării cerințelor documentelor normative și corectitudinea perfectării documentației de proiect țin exclusiv de competența verificatorilor de proiecte și se efectuează în condițiile Legii nr. 721/1996 privind calitatea în construcții. Operatorul de sistem este obligat să înregistreze solicitarea coordonării documentației de proiect, cu emiterea recipisei de înregistrare a solicitării respective.

Articolul 63. Conducte directe de gaze naturale
(1) Producătorii şi furnizorii sînt în drept să alimenteze cu gaze naturale consumatorii finali prin intermediul unor conducte directe de gaze naturale. 

	(2) Orice consumator final este în drept să fie alimentat cu gaze naturale printr-o conductă directă de gaze naturale de către un producător sau de către un furnizor. 

	(3) Proiectarea și construcția conductelor directe de gaze naturale pot fi efectuate cu condiţia obţinerii, în prealabil, a autorizaţiei pentru conducta directă de gaze naturale, eliberată de Agenţie, şi, ulterior, a autorizaţiei de construire eliberată de autorităţile administrației publice locale. 

	 (4) Agenţia acordă autorizaţia pentru conducta directă de gaze naturale în baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii. Eliberarea de către Agenţie a autorizaţiei pentru conducta directă de gaze naturale poate fi condiţionată de imposibilitatea sau refuzul accesului la reţeaua de gaze naturale ori de examinarea de către Agenţie a disputelor privind accesul la reţea.

	(5) Eliberarea, prelungirea valabilității, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii sau retragerea autorizaţiei pentru conducta directă de gaze naturale, precum şi eliberarea duplicatului acesteia se efectuează în condiţiile stabilite în prezentul articol şi în conformitate cu un regulament elaborat și aprobat de Agenție.

Articolul 64. Sisteme de distribuţie închise
(1) Persoanele fizice și persoanele juridice se alimentează cu gaze naturale printr-un sistem de distribuţie închis în condiţiile stabilite în prezentul articol.

	(2) Asigurarea livrării gazelor naturale prin sistemul de distribuţie închis şi alimentarea cu gaze naturale a utilizatorilor sistemului de distribuţie închis nu implică necesitatea obţinerii licenţei pentru distribuţia gazelor naturale şi a licenţei pentru furnizarea gazelor naturale. 

	(3) Pentru a asigura livrarea gazelor naturale şi alimentarea cu gaze naturale a utilizatorilor sistemului de distribuţie închis, operatorul sistemului de distribuţie închis este obligat să obţină de la Agenţie autorizaţie. La solicitarea unei persoane juridice, Agenţia acordă autorizaţie pentru sistemul de distribuţie închis dacă sînt întrunite următoarele condiţii:

	a) din motive tehnice sau de securitate specifice, procesul de exploatare sau procesul de producţie al utilizatorilor sistemului de distribuţie închis este integrat;

	b) sistemul respectiv de distribuţie alimentează cu gaze naturale persoana care îl deţine cu titlu de proprietate, persoana care exploatează acest sistem sau întreprinderile lor înrudite. 

	(4) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru sistemul de distribuţie închis, solicitantul persoană juridică este obligat să prezinte Agenţiei copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii, documentele care confirmă dispunerea de rețele și instalații de gaze naturale, precum și de personal calificat pentru exploatarea acestora, schema de amplasare a rețelelor și instalațiilor de gaze naturale din sistemul de distribuţie închis şi informaţii cu privire la utilizatorii sistemului de distribuţie închis. 

	(5) Prin intermediul sistemului de distribuţie închis pot fi alimentaţi cu gaze naturale consumatorii ale căror instalaţii de utilizare se află în zona geografică a sistemului de distribuţie închis sau în nemijlocita apropiere de sistemul de distribuţie închis ori care se află în raporturi de muncă sau în alte raporturi similare cu proprietarul sistemului de distribuţie închis, în condiţiile stabilite într-un regulament elaborat şi aprobat de Agenţie. 

	(6) În cazul modificării numărului utilizatorilor sistemului de distribuţie închis, operatorul sistemului de distribuţie respectiv este obligat să notifice Agenţia.

	(7) Operatorul sistemului de distribuţie închis procură gaze naturale pentru consum propriu şi pentru alimentarea utilizatorilor sistemului său, după caz, pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale.

	(8) În cazul în care operatorul sistemului de distribuţie închis nu îşi îndeplinește obligaţiile stabilite în prezentul articol și la art. 65, utilizatorii sistemului de distribuţie închis sînt în drept să adreseze o reclamaţie Agenţiei în conformitate cu prezenta lege. 

	(9) Agenţia este în drept să retragă autorizaţia în cazul în care operatorul sistemului de distribuţie închis încalcă repetat obligaţiile stabilite în prezentul articol și la art. 65 şi refuză să se conformeze deciziilor sau hotărîrilor Agenţiei.

	(10) Eliberarea, prelungirea valabilității, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii sau retragerea autorizaţiei pentru sistemul de distribuţie închis, precum şi eliberarea duplicatului acesteia se efectuează în condiţiile stabilite în prezentul articol și în conformitate cu un regulament elaborat și aprobat de Agenție.

Articolul 65. Raporturile juridice dintre operator şi utilizatorii sistemului de distribuţie închis
(1) Pentru alimentarea cu gaze naturale a utilizatorilor sistemului de distribuţie închis, operatorul este în drept să perceapă doar tariful calculat în conformitate cu metodologia de calculare a tarifului pentru operarea sistemului de distribuţie închis, aprobată de Agenţie, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web oficială a Agenției. 

	(2) Agenţia elaborează şi aprobă metodologia de calculare a tarifului pentru operarea sistemului de distribuţie închis, care se va baza pe următoarele principii:

	a) costul gazelor naturale furnizate se determină în baza preţului de procurare a gazelor naturale achitat furnizorului;

	b) tariful pentru serviciul prestat de operatorul sistemului de distribuţie închis se determină ținîndu-se cont de cheltuielile justificate ale operatorului sistemului de distribuţie închis necesare pentru întreţinerea şi exploatarea sistemului şi pentru desfăşurarea activităţii de livrare a gazelor naturale, de cheltuielile necesare pentru acoperirea consumului tehnologic şi a pierderilor de gaze naturale în sistemul de distribuţie închis, precum şi de marja rezonabilă de profit, care nu va depăşi 5% din valoarea netă a activelor utilizate de operatorul sistemului de distribuţie închis în legătură cu activitatea autorizată. Marja de profit se aplică în cazul operatorilor sistemelor de distribuţie închise care desfăşoară activitatea de întreprinzător.

	(3) La solicitarea unuia dintre utilizatorii sistemului de distribuţie închis, Agenţia este obligată să verifice dacă tariful aplicat de operatorul sistemului de distribuţie închis corespunde principiilor stabilite în metodologia de calculare a tarifului pentru operarea sistemului de distribuție închis. Operatorul sistemului de distribuţie închis este obligat să prezinte Agenţiei toate documentele necesare acesteia pentru verificarea respectării de către operator a metodologiei aprobate. În cazul în care Agenția constată că tariful respectiv include mai multe costuri decât cele stabilite în metodologie, aceasta revizuiește tariful care trebuie să fie aplicat de operatorul sistemului de distribuție închis în raport cu utilizatorii sistemului său și emite o hotărâre prin care obligă operatorul sistemului de distribuție închis să aplice tariful revizuit. Dacă operatorul sistemului de distribuție închis nu se conformează hotărârii de revizuire a tarifului, Agenția aplică sancțiunea stabilită la art. 113 alin. (2) lit. e).

	(4) Operatorul sistemului de distribuţie închis nu este în drept să perceapă alte plăţi în legătură cu activitatea desfăşurată în baza autorizaţiei pentru sistem de distribuţie închis.

	(5) Utilizatorul sistemului de distribuţie închis este în drept să încheie contract de furnizare a gazelor naturale cu orice furnizor. În acest caz, operatorul sistemului de distribuţie închis este obligat să recalculeze tariful aplicat în raport cu utilizatorul respectiv şi să includă în tarif doar costurile aferente serviciului prestat de operatorul sistemului de distribuţie închis. Se interzice operatorului sistemului de distribuţie închis să împiedice în orice mod utilizatorul să îşi exercite dreptul de schimbare a furnizorului. Raporturile juridice dintre operatorul sistemului de distribuţie închis, utilizatorul sistemului care a optat pentru schimbarea furnizorului şi furnizorul acestuia se stabilesc într-un regulament aprobat de Agenţie.

Articolul 66. – abrogat.
Articolul 67. Codul rețelelor de gaze naturale
(1) Pentru a asigura accesul eficient și transparent la rețelele de gaze naturale, precum și pentru a asigura dezvoltarea unei piețe angro a gazelor naturale funcționale și transparente, cu un nivel ridicat al siguranței alimentării cu gaze naturale, exploatarea rețelelor de gaze naturale, inclusiv în legătură cu fluxurile transfrontaliere, accesul la capacitățile de transport și gestionarea operațională a sistemului de gaze naturale, inclusiv echilibrarea sistemului de gaze naturale, se efectuează în conformitate cu Codul rețelelor de gaze naturale.

	(2) În contextul obligațiilor asumate de Republica Moldova în cadrul Tratatului Comunității Energetice, operatorul sistemului de transport relevant, desemnat de Agenție, elaborează proiectul Codului rețelelor de gaze naturale. Ceilalți operatori de sistem și utilizatorii de sistem sunt obligați să colaboreze cu operatorul sistemului de transport desemnat în vederea elaborării Codului rețelelor de gaze naturale.

	(3) Agenția publică pe pagina sa web oficială proiectul Codului rețelelor de gaze naturale, prezentat de operatorul sistemului de transport desemnat, și consultă participanții la piața gazelor naturale, inclusiv utilizatorii de sistem, și autoritățile competente în conformitate cu actele normative în domeniu. Propunerile parvenite, precum și decizia privind acceptarea sau respingerea acestora se reflectă în sinteza recomandărilor, care de asemenea se publică pe pagina web oficială a Agenției.

	(4) În cazurile expres prevăzute în Codul rețelelor de gaze naturale, operatorul sistemului de transport elaborează și propune spre aprobare Agenției proiectele actelor normative necesare pentru asigurarea implementării Codului rețelelor de gaze naturale.

Articolul 68. Calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale
(1) Calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale se evaluează în baza indicatorilor de calitate, stabiliţi în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, care reflectă continuitatea livrării gazelor naturale, parametrii de calitate a gazelor naturale livrate şi calitatea relaţiilor dintre operatorul de sistem şi utilizatorii de sistem. Agenţia stabileşte indicatori generali, care se calculează pentru operatorul de sistem, şi indicatori garantaţi, care vizează utilizatorul de sistem individual, precum şi valorile minime ale indicatorilor de calitate, care se actualizează în funcţie de situaţia obiectivă din sectorul gazelor naturale şi de cerinţele utilizatorilor de sistem. 

	(2) Pentru nerespectarea valorilor minime ale indicatorilor de calitate, Agenţia este în drept să reducă tarifele pentru transportul gazelor naturale şi pentru distribuţia gazelor naturale cu pînă la 10% din valoarea tarifului respectiv şi/sau să stabilească compensaţii individuale ce urmează a fi achitate de operatorul de sistem utilizatorilor de sistem, în conformitate cu Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale. 

	(3) Operatorul de sistem este obligat să ţină evidenţa tuturor cererilor, sesizărilor, solicitărilor legate de calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi să prezinte anual Agenţiei, în termenele stabilite în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, rapoarte privind calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale. 

	(4) Operatorul de sistem este obligat să înfiinţeze serviciul telefonic 24/24 şi să asigure activitatea acestuia pentru a recepţiona sesizările utilizatorilor de sistem cu privire la calitatea serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, precum şi cu privire la necesitatea înlăturării eventualelor defecte ale utilajului sau ale reţelelor de gaze naturale.

Articolul 69. Evidenţa şi măsurarea gazelor naturale
(1) Gazele naturale produse, stocate, livrate, inclusiv în contextul schimburilor transfrontaliere, furnizate și consumate urmează a fi măsurate prin intermediul echipamentelor de măsurare. Echipamentele de măsurare utilizate în domeniile de interes public, care servesc la măsurarea fluxurilor de gaze naturale, la determinarea și la decontarea consumurilor de gaze naturale între părțile contractante se supun controlului metrologic legal conform Legii metrologiei nr. 19/2016.

	(2) Măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, elaborat şi aprobat de Agenţie, care se aplică în mod nediscriminatoriu producătorilor, operatorilor de sistem, operatorilor instalațiilor de stocare, furnizorilor şi consumatorilor finali şi care reglementează, în special:

	a) stabilirea punctelor de măsurare şi a cerinţelor tehnice minime față de echipamentul de măsurare pentru fiecare categorie de puncte de măsurare; 

	b) măsurarea volumelor şi a debitelor de gaze naturale produse, stocate, livrate, inclusiv în contextul schimburilor transfrontaliere, furnizate sau consumate; 

	c) definirea funcţiilor şi a obligaţiilor producătorilor, operatorilor de sistem, operatorilor instalațiilor de stocare, furnizorilor şi consumatorilor finali în legătură cu măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale; 

	d) colectarea şi prezentarea de către operatorii de sistem a datelor cu privire la echipamentele de măsurare şi a datelor constatate la citirea indicaţiilor echipamentelor de măsurare, în scopul facturării şi menţinerii bazelor de date;

	e) măsurarea valorilor mărimilor specifice serviciilor de sistem, colectarea şi acumularea datelor respective;

	f) cerinţele privind funcţionarea şi clasa de exactitate a echipamentelor de măsurare, precum şi metodele de măsurare a gazelor naturale în reţelele de transport al gazelor naturale, de distribuţie a gazelor naturale, în special în legătură cu instalarea, controlul metrologic legal şi întreţinerea echipamentului de măsurare;

	g) modul de colectare, procesare, stocare şi prezentare a informaţiilor privind indicaţiile echipamentelor de măsurare solicitanţilor, inclusiv operatorilor de sistem, operatorilor instalațiilor de stocare, furnizorilor şi consumatorilor finali. 

	(3) Operatorii de sistem țin evidența gazelor naturale utilizând doar echipamente de măsurare care au fost introduse pe piață și/sau date în folosință în condițiile Legii nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și evaluare a conformității și care au fost supuse controlului metrologic legal conform Legii metrologiei nr. 19/2016.

	(4) Operatorii de sistem efectuează lucrările de instalare, exploatare și întreținere a echipamentelor de măsurare ale consumatorilor finali racordați la reţelele lor de gaze naturale, de asemenea asigură efectuarea verificării metrologice a acestor echipamente. Periodicitatea verificării metrologice a echipamentelor de măsurare se stabilește conform Listei oficiale a mijloacelor de măsurare și a măsurărilor supuse controlului metrologic legal, aprobată de Guvern.

	(5) Cheltuielile legate de procurarea, instalarea, sigilarea, verificarea metrologică, întreţinerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare la consumatorii casnici sînt suportate de către operatorul sistemului de distribuţie din sursele incluse în tarifele pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale, cu excepţia situaţilor în care consumatorul casnic solicită instalarea unui echipament de măsurare inteligent, care permite înregistrarea orară a volumelor de gaze naturale consumate. În acest din urmă caz, consumatorul casnic respectiv suportă cheltuielile de procurare, întreţinere şi înlocuire a echipamentului de măsurare respectiv.

	(6) Cheltuielile privind procurarea, instalarea, sigilarea, verificarea metrologică, întreţinerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare la consumatorii noncasnici sînt suportate de către aceștia.

	(7) Producătorii, operatorii instalațiilor de stocare şi consumatorii finali sînt obligaţi să acorde acces reprezentanţilor operatorilor de sistem la echipamentele de măsurare care se află în limitele proprietăţii lor în vederea exercitării funcţiilor stabilite pentru operatorii de sistem în prezenta lege şi în Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale. 

	(8) Producătorii, operatorii instalațiilor de stocare şi consumatorii finali sînt obligaţi să păstreze intacte şi să nu intervină asupra echipamentelor de măsurare și a dispozitivelor de transmitere a datelor la distanță instalate în limitele proprietăţii lor şi asupra sigiliilor aplicate acestora. În cazul în care deteriorarea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate acestuia se produce din vina consumatorului, acesta va suporta cheltuielile de dezinstalare, reparare, verificare metrologică, instalare sau cheltuielile de înlocuire a echipamentului de măsurare deteriorat.

	(9) Operatorii sistemelor de distribuţie sînt în drept să instaleze la consumatorii casnici și în stațiile de reglare-măsurare de la intrarea în localități echipamente de măsurare inteligente sau dispozitive de transmitere a datelor la distanță, care permit înregistrarea orară a volumelor de gaze naturale consumate, doar după ce vor demonstra eficienţa economică a acestor măsuri şi după aprobarea lor de către Agenţie.

Articolul 70. Întreruperi, limitări şi sistarea livrării gazelor naturale
(1) Operatorul de sistem este în drept să întrerupă prestarea serviciului de transport sau de distribuție a gazelor naturale pentru un timp cît mai scurt dacă a survenit una dintre următoarele împrejurări: 

	a) sînt puse în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor; 

	b) apare pericolul prejudicierii proprietăţii; 

	c) se încalcă regimul de funcţionare a obiectelor sistemului de gaze naturale; 

	d) se efectuează racordări şi alte operaţiuni de exploatare şi de întreţinere care nu pot fi executate în alt mod; 

	e) s-au produs avarii ori se lichidează consecinţele lor.

	(2) În termenele şi condiţiile stabilite în Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, operatorul de sistem informează din timp utilizatorii de sistem despre data şi durata întreruperii prestării serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, dacă întreruperea nu este cauzată de o situaţie excepţională. 

	(3) Operatorul de sistem este în drept să limiteze ori să întrerupă prestarea serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale în caz de criză de combustibil, survenită la scară naţională, sau în cazul unor interese ce ţin de apărarea naţională. La dispariţia circumstanţelor care au condus la limitarea sau la întreruperea prestării serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, operatorul de sistem este obligat să reia cît mai repede prestarea serviciilor. 

	(4) Operatorul de sistem este obligat să repare prejudiciile cauzate prin limitarea, întreruperea sau sistarea serviciului de transport sau de distribuție a gazelor naturale, inclusiv în legătură cu preluarea în rețea a gazelor naturale produse, dacă aceasta s-a efectuat cu încălcarea prevederilor stabilite în prezentul articol și în actele normative de reglementare ale Agenției.

	(5) Operatorul de sistem este în drept să limiteze ori să sisteze prestarea serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale în situaţiile şi condiţiile stabilite în Regulamentul privind racordarea. Cu excepţiile stabilite la art.7 alin.(4) lit. i) și la art. 109 alin. (4), operatorul de sistem nu poate fi obligat să continue prestarea serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale utilizatorului de sistem care nu-şi onorează obligaţiile de plată sau care nu respectă condiţiile de prestare a acestor servicii, stabilite în Regulamentul privind racordarea.

	(6) În cazul conectării neautorizate a aparatelor sau a instalaţiilor de gaze naturale la reţeaua de gaze naturale sau în cazul consumului de gaze naturale prin evitarea echipamentului de măsurare sau prin intervenţie în funcţionarea echipamentului de măsurare, operatorul de sistem este în drept să deconecteze imediat de la reţelele de gaze naturale aparatele sau instalaţiile de gaze naturale conectate neautorizat, documentînd acest fapt, cu respectarea Regulamentului privind racordarea şi a Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale.

	(7) La solicitarea furnizorului, operatorul de sistem este obligat să deconecteze instalaţiile de gaze naturale ale consumatorilor finali în termenele şi în condiţiile stabilite în Regulamentul privind racordarea şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, precum și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție. 

	(8) Operatorul de sistem este obligat să reia prestarea serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale după înlăturarea de către utilizatorul de sistem a cauzelor care au condus la sistarea prestării serviciului de transport sau de distribuţie a gazelor naturale din vina acestuia şi după achitarea tarifului de reconectare.

	(9) Operatorul de sistem este în drept să deconecteze de la reţeaua de gaze naturale instalaţiile utilizatorilor de sistem dacă sînt încălcate prevederile Regulamentului privind zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale, ceea ce conduce la reducerea fiabilităţii furnizării de gaze naturale, şi/sau dacă sînt puse în pericol persoanele, bunurile ori mediul. 

	(10) Operatorul de sistem este în drept să limiteze sau să sisteze livrarea gazelor naturale în cazul apariţiei de situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale. Restricţiile în livrarea gazelor naturale în situaţii excepţionale trebuie aplicate cu respectarea principiilor stabilite în prezenta lege şi în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție. Orice măsură de salvgardare trebuie luată de către operatorul sistemului de transport după consultare cu operatorii sistemelor de transport din ţările vecine cu care este interconectat sistemul gazelor naturale al Republicii Moldova, cu respectarea acordurilor bilaterale încheiate, inclusiv a acordurilor privind schimbul de informaţii.

Capitolul IX. ALOCAREA CAPACITĂȚII ȘI GESTIONAREA  CONGESTIILOR
Articolul 71. Principii generale privind alocarea capacităţii
(1) Operatorul sistemului de transport şi operatorul instalației de stocare sînt obligaţi să pună la dispoziţia participanţilor la piaţa gazelor naturale capacitatea maximă a reţelelor de transport al gazelor naturale, a instalațiilor de stocare, ţinînd cont de necesitatea asigurării integrităţii și exploatării eficiente a sistemului de gaze naturale, precum şi a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Aceasta nu trebuie să împiedice intrarea de noi participanţi pe piața gazelor naturale și/sau să creeze bariere în evoluția concurenţei pe piaţa gazelor naturale.

	(2) Operatorul sistemului de transport desemnat de Agenţie, care colaborează cu ceilalţi operatori de sistem, și operatorii instalațiilor de stocare sînt obligaţi să elaboreze, în conformitate cu principiile stabilite în prezentul capitol, şi să prezinte Agenţiei pentru aprobare proiectul regulamentului privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor şi, respectiv, proiectul regulamentului privind accesul la instalațiile de stocare și gestionarea congestiilor, care să reglementeze condiţiile de acces la reţelele de transport al gazelor naturale, inclusiv pentru schimburile transfrontaliere, la instalațiile de stocare, condiţiile de alocare a capacităţilor de transport, condițiile de prestare a serviciilor pe termen lung și pe termen scurt, a serviciilor ferme și întreruptibile, condițiile de alocare a capacităților de stocare, precum şi modul de gestionare a congestiilor.

	(3) Agenţia publică pe pagina sa web oficială proiectele regulamentelor menţionate la alin. (2), prezentate de operatorul sistemului de transport şi de operatorul instalației de stocare, şi consultă utilizatorii de sistem şi autorităţile competente. Propunerile parvenite, precum şi decizia privind acceptarea sau respingerea acestora se reflectă în sinteza recomandărilor, care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei. Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor şi Regulamentul privind accesul la instalațiile de stocare şi gestionarea congestiilor, aprobate de Agenţie, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei, pe pagina electronică a operatorului sistemului de transport şi pe cea a operatorului instalației de stocare.

Articolul 72. Alocarea capacității și gestionarea congestiilor de către operatorul sistemului de transport
(1) Operatorul sistemului de transport oferă participanţilor la piaţa gazelor naturale capacitatea maximă în toate punctele relevante, inclusiv la punctele de intrare şi de ieşire ale reţelelor de transport al gazelor naturale, cu respectarea principiilor stabilite la art. 71 alin. (1).

	(2) Operatorul sistemului de transport pune în aplicare mecanisme nediscriminatorii și transparente de alocare a capacității, care:

	a) oferă semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și la nivel maxim a capacității, facilitează investițiile în infrastructuri noi și facilitează schimburile transfrontaliere de gaze naturale;

	b) sînt compatibile cu mecanismele de piață, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței gazelor naturale;

	c) sînt compatibile cu condiţiile de acces la rețelele de gaze naturale ale țărilor părți ale Comunităţii Energetice, ale statelor membre ale Uniunii Europene.

	(3) În legătură cu alocarea capacităţii, operatorul sistemului de transport prestează servicii ferme şi servicii întreruptibile, cu durata de cel puţin o zi, şi implementează proceduri universale pentru nominalizare şi renominalizare, în conformitate cu Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor și Codul rețelelor de gaze naturale. Serviciile întreruptibile includ și serviciul de transport al gazelor naturale de tip backhaul. Operatorul sistemului de transport poate oferi capacitate fermă condiționată.

	(4) La gestionarea congestiilor, operatorul sistemului de transport aplică proceduri nediscriminatorii și transparente, care să faciliteze livrarea gazelor naturale, inclusiv schimburile transfrontaliere de gaze naturale, și care, în cazul unei congestii contractuale, au la bază următoarele principii:

	a) operatorul sistemului de transport oferă capacitatea neutilizată pe piața principală cel puțin pe termen scurt (o zi) și în cadrul prestării unui serviciu întreruptibil; 

	b) utilizatorii de sistem care doresc să revîndă sau să subînchirieze capacitatea contractată neutilizată pe piața secundară au dreptul să facă acest lucru în urma unei notificări adresate operatorului sistemului de transport în termenele şi condiţiile stabilite în Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor.

	(5) În cazul congestiilor fizice, operatorul sistemului de transport aplică mecanisme nediscriminatorii și transparente de alocare a capacității, stabilite în Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor.

	(6) Operatorul sistemului de transport informează utilizatorii de sistem cu privire la situațiile în care ar putea fi afectată disponibilitatea capacității contractate. 

	(7) Dacă, la îndeplinirea obligațiilor contractuale de livrare, apar dificultăți din motive privind integritatea sistemului, operatorul sistemului de transport informează utilizatorii de sistem despre aceasta și caută de îndată o soluție nediscriminatorie.

	(8) În cazul în care capacitatea contractată rămîne neutilizată, operatorul sistemului de transport propune această capacitate pe piața principală pe bază întreruptibilă prin intermediul unor contracte cu durată diferită, dacă această capacitate nu este oferită de utilizatorul de sistem în cauză pe piața secundară, la un preț rezonabil.

	(9) Veniturile obţinute de operatorul sistemului de transport în urma alocării capacităţii întreruptibile oferite se iau în considerare la calculul tarifului pentru serviciul de transport al gazelor naturale. În caz de necesitate, Agenţia este în drept să decidă cu privire la utilizarea acestor venituri pentru efectuarea de investiţii în modernizarea sau dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale.

	(10) Operatorul sistemului de transport este obligat să depună toate eforturile rezonabile pentru a oferi pe piaţa gazelor naturale cel puțin o parte a capacității neutilizate sub formă de capacitate fermă.

	(11) Informaţiile privind alocarea capacităţilor de transport şi privind gestionarea congestiilor se prezintă Agenţiei de către operatorul sistemului de transport şi se publică pe pagina electronică a acestuia în modul şi condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în Regulamentul privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor.

Articolul 73. Alocarea capacității și gestionarea congestiilor de către operatorul depozitului de stocare
(1) Operatorul instalației de stocare oferă participanţilor la piaţa gazelor naturale capacitatea maximă a instalațiilor de stocare, cu respectarea principiilor stabilite la art. 71 alin. (1).

	(2) Operatorul instalației de stocare pune în aplicare mecanisme nediscriminatorii și transparente de alocare a capacității, care:

	a) oferă semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și la nivel maxim a capacității şi facilitează investițiile în infrastructuri noi;

	b) sînt compatibile cu mecanismele de piață, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței gazelor naturale;

	c) sînt compatibile cu condiţiile de acces la rețea.

	(3) Contractele pentru prestarea serviciului de stocare trebuie să includă măsuri care să împiedice blocarea capacității neutilizate, ținîndu-se seama de următoarele principii, care se aplică în cazuri de congestie contractuală:

	a) operatorul instalației de stocare trebuie să ofere fără întîrziere pe piața principală capacitatea de stocare neutilizată, cel puțin pe termen scurt (o zi) și în cadrul prestării unui serviciu întreruptibil;

	b) utilizatorii de sistem care doresc să revîndă capacitatea contractată pe piața secundară trebuie să aibă dreptul să facă acest lucru.

	(4) Informaţiile privind alocarea capacităţilor de stocare şi privind gestionarea congestiilor se prezintă Agenţiei de către operatorul instalației de stocare şi se publică pe pagina electronică a acestuia în modul şi în condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în Regulamentul privind accesul la instalațiile de stocare şi gestionarea congestiilor.

Capitolul X. FOLOSIREA TERENURILOR ŞI DREPTURILE  ASUPRA PROPRIETĂŢII UNUI TERŢ
Articolul 74. Principii generale
(1) Terenurile proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, necesare pentru construcţia, exploatarea, întreţinerea, reabilitarea sau modernizarea reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, se transmit în folosinţă operatorilor de sistem cu titlu gratuit.

(1-1) Dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra terenului pe durata de exploatare a rețelelor de gaze naturale, prevăzut la alin. (1), se constituie prin efectul prezentei legi fără a fi necesară obținerea acordului statului sau al unităților administrativ-teritoriale, încheierea oricăror acte juridice sau îndeplinirea altor formalități. Dreptul de folosință constituit în temeiul prezentului articol se exercită și este opozabil terților fără a fi necesară înscrierea acestuia în Registrul bunurilor imobile.

(2) Asupra terenurilor şi a altor bunuri proprietate privată, operatorii de sistem, în condițiile prezentei legi, pe durata lucrărilor de construcţie, exploatare, întreţinere, reabilitare, modernizare, inclusiv de retehnologizare, a reţelelor de gaze naturale, beneficiază de următoarele drepturi: 

a) dreptul de folosință asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare construcţiei, reabilitării sau modernizării reţelelor de gaze naturale; 

b) dreptul de folosință asupra terenului pentru asigurarea funcţionării normale a reţelelor de gaze naturale prin efectuarea reviziilor, a reparaţiilor şi a altor intervenţii necesare pentru exploatarea şi întreţinerea reţelelor de gaze naturale; 

c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană a terenului pentru construcția rețelelor de gaze naturale și/sau pentru executarea lucrărilor la locul de amplasare a reţelelor de gaze naturale cu ocazia intervenţiei în scopul reabilitării şi al modernizării sau pentru desfăşurarea lucrărilor de reparaţie, revizie sau a altor lucrări de exploatare şi de întreţinere, pentru înlăturarea consecinţelor avariilor, precum şi pentru accesul la locul lor de amplasare a rețelelor; 

d) dreptul de a cere restrîngerea sau sistarea unor activităţi care ar pune în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor, bunurile sau anumite activităţi; 

e) dreptul de acces la terenul unde se află reţelele de gaze naturale.

(2-1) Drepturile de folosință și de servitute prevăzute la alin. (2) se constituie în temeiul utilității publice, prin efectul prezentei legi, fără a fi necesară obținerea acordului proprietarilor terenurilor sau ai bunurilor imobile respective, încheierea oricăror acte juridice sau îndeplinirea altor formalități, cu excepțiile stabilite la art. 75 alin. (11) și la art. 76 alin. (3).

Conținutul drepturilor de folosință și de servitute și durata pe care se constituie acestea sînt prevăzute la art. 75 și 76. Drepturile respective se exercită și sînt opozabile terților fără a fi necesară înscrierea acestora în Registrul bunurilor imobile.

(3) Operatorii de sistem sînt obligaţi să notifice în scris proprietarul terenurilor sau al altor bunuri care pot fi afectate în urma lucrărilor la reţelele de gaze naturale, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarul este înştiinţat în termenul cel mai scurt posibil. 

(5) La încetarea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (2), operatorii de sistem sînt obligaţi să asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţială. 

(6) Operatorii de sistem sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile prevăzute la alin. (2) şi să achite proprietarului de teren sau de alte bunuri proprietate privată despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse la efectuarea lucrărilor menţionate, inclusiv în cazul înlăturării consecinţelor avariilor, în condițiile art. 76-1.

Articolul 75. De folosință asupra proprietăţii unui terţ
(1) Dreptul de folosință asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare de construcție, reabilitare sau modernizare a rețelelor de gaze naturale se constituie în conformitate cu art. 74 alin. (21) și se întinde pe durata executării lucrărilor. La exercitarea dreptului menționat, operatorii de sistem, cu notificarea prealabilă a proprietarului terenului sau al bunului imobil, sînt în drept:

	a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje și instalații necesare pentru executarea lucrărilor;

	b) să desființeze culturi sau plantații, sau alte amenajări existente ori numai să le restrîngă în măsura strict necesară pentru executarea lucrărilor, în condițiile legii;

	c) să extragă materiale, să capteze apă, în condițiile legii;

	d) să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri și locuințe pe șantier;

	e) să sisteze ori să restrîngă activitățile proprietarului în măsura strict necesară pentru executarea lucrărilor menționate.

	(1-1) Prin derogare de la prevederile art. 74 alin. (21 ), în cazul în care lucrările de construcție a rețelelor de gaze naturale implică obținerea unei autorizații de construire sau a unui act permisiv echivalent (în legătură cu construcția de noi rețele de gaze naturale sau porțiuni de rețele de gaze naturale, în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții capitale etc.), dreptul de folosință asupra terenului sau bunului imobil pentru executarea lucrărilor de construcție se constituie cu acordul prealabil al proprietarului terenului sau al bunului imobil respectiv.

	(2) Dreptul de folosință prevăzut la alin. (1) încetează la expirarea termenului stabilit pentru executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen – la data finisării anticipate a lucrărilor sau la data sistării acestora. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificată fără întîrziere proprietarului. 

	(3) Dreptul de folosință asupra terenului pentru exploatarea și întreținerea rețelelor de gaze naturale, prin efectuarea reviziilor, a reparațiilor și a altor intervenții necesare, în scopul asigurării funcționării lor normale, se constituie în conformitate cu art. 74 alin. (21) și se întinde pe toată durata existenței și, respectiv, a exploatării rețelelor de gaze naturale, iar exercitarea lui se face ori de cîte ori este nevoie pentru asigurarea funcționării normale a rețelelor de gaze naturale. La exercitarea dreptului menționat, operatorii de sistem, cu notificarea prealabilă a proprietarului terenului sau al bunului imobil, sînt în drept:

	a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje și instalații pentru întreținere, revizie, reparație și alte intervenții necesare pentru asigurarea funcționării normale a rețelelor de gaze naturale;

	b) să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea;

	c) să afecteze culturi, plantații sau alte amenajări existente și să restrîngă activitățile proprietarului în măsura și pe durata strict necesare pentru executarea lucrărilor de întreținere, revizie, reparație sau a altor intervenții pentru asigurarea funcționării normale a rețelelor de gaze naturale.

Articolul 76. Servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană a terenului unui terţ
(1) Servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană a terenului cuprinde dreptul la construcţia reţelelor de gaze naturale, precum şi dreptul de acces la reţelele de gaze naturale pentru revizii, reparaţii, alte intervenţii sau pentru desfăşurarea altor lucrări de exploatare şi de întreţinere, pentru înlăturarea consecinţelor avariilor, precum şi pentru efectuarea reabilitării sau a modernizării reţelelor de gaze naturale. 

	(2) Dreptul de servitute se constituie în conformitate cu art. 74 alin. (21) și se întinde pe toată durata de construcție și/sau de exploatare a rețelelor de gaze naturale.

	(3) Prin derogare de la prevederile art. 74 alin. (21), în cazul în care lucrările de construcție a rețelelor de gaze naturale implică obținerea unei autorizații de construire sau a unui act permisiv echivalent (în legătură cu construcția de noi rețele de gaze naturale sau porțiuni de rețele de gaze naturale, în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții capitale etc.), dreptul de servitute asupra terenului sau bunului imobil pentru executarea lucrărilor de construcție se constituie cu acordul prealabil al proprietarului terenului sau al bunului imobil respectiv.

Articolul 76-1. Exercitarea drepturilor de folosință și de servitute. Recuperarea prejudiciilor cauzate
(1) În scopul acordării de despăgubiri cuvenite, aferente exercitării drepturilor de folosință și de servitute prevăzute la art. 75 și 76, operatorii de sistem sînt obligați să încheie contracte-cadru cu proprietarii terenurilor sau ai bunurilor imobile afectate de exercitarea drepturilor de folosință și de servitute.

	(2) Contractul-cadru se elaborează în conformitate cu clauzele obligatorii aprobate de Guvern și stabilește drepturile și obligațiile operatorului de sistem și ale proprietarului terenului sau al bunului imobil afectat în legătură cu exercitarea drepturilor de folosință și de servitute prevăzute la art. 75 și 76, inclusiv modalitatea de determinare a despăgubirilor pentru pagubele produse de către operatorii de sistem la exercitarea drepturilor respective.

	(3) Contractul-cadru se încheie la inițiativa operatorului de sistem sau la solicitarea proprietarilor terenurilor sau ai bunurilor imobile afectate. Operatorii de sistem informează proprietarii terenurilor și ai bunurilor imobile afectate de exercitarea drepturilor de folosință și de servitute cu privire la dreptul de a încheia contractul-cadru corespunzător și cu privire la alte drepturi care le revin în conformitate cu prezentul capitol, prin afișarea pe panoul informativ și prin publicarea pe pagina lor web a modelului contractului-cadru și a altor informații relevante în acest sens.

	(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către operatorii de sistem la exercitarea drepturilor de folosință și de servitute prevăzute la art. 75 și 76 se stabilesc cu luarea în considerare a următoarelor:

	a) suprafața de teren afectată în legătură cu efectuarea lucrărilor respective;

	b) valorile pentru producțiile estimate ale culturilor și ale plantațiilor afectate, precum și pentru amenajările afectate;

	c) valoarea de piață a bunurilor imobile afectate.

	(5) Cuantumul despăgubirii datorate se stabilește în fiecare caz în parte prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu ajung la un acord, de instanța de judecată.

Articolul 77. Restrîngerea sau sistarea unor activităţi şi accesul la terenul unde se află reţelele de gaze naturale
(1) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activităţi desfăşurate în zona de efectuare a lucrărilor de construcţie, reabilitare, modernizare, întreţinere şi exploatare a reţelelor de gaze naturale, operatorii de sistem au dreptul să solicite restrîngerea sau sistarea, pe durata lucrărilor, a activităţilor desfășurate în vecinătate. În acest caz, persoanele afectate sînt informate în scris despre data începerii şi, respectiv, a finalizării lucrărilor. 

	(2) Operatorii de sistem trebuie să exercite cu bună-credinţă şi în mod rezonabil dreptul de acces la terenul unde se află reţelele de gaze naturale.

Articolul 78. Exproprierea
(1) Terenurile necesare pentru construcția, exploatarea, întreținerea, reabilitarea sau modernizarea reţelelor de gaze naturale care aparţin cu titlu de proprietate unor terţi pot fi expropriate de autoritatea competentă pentru cauză de utilitate publică, cu respectarea procedurii prevăzute în Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488-XIV din 8 iulie 1999 și cu condiţia despăgubirii proprietarului terenului respectiv. 

	(2) Exproprierea terenului poate avea loc doar dacă operatorii de sistem nu au reuşit să obţină dreptul de folosință sau de servitute asupra terenului şi/sau dacă demonstrează că lucrările enumerate la art. 74 vor împiedica substanţial folosirea ori chiar vor face imposibilă folosirea de către proprietar a terenului său. 

	(3) După trecere în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, terenul expropriat urmează să fie dat în folosinţă, cu titlu gratuit, operatorului de sistem pentru efectuarea lucrărilor necesare de construcţie sau exploatare a reţelelor de gaze naturale.

Articolul 79. Zonele de protecţie a rețelelor de gaze naturale
(1) Pentru a se asigura protecţia şi funcţionarea normală a reţelelor de gaze naturale, pentru a se evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor şi a mediului, în conformitate cu Regulamentul privind zonele de protecție a reţelelor de gaze naturale se stabilesc zone de protecţie a reţelelor de gaze naturale. 

	(2) În scopul protecţiei reţelelor de gaze naturale, persoanelor fizice şi juridice li se interzice, fără acordul operatorului de sistem: 

	a) să efectueze construcţii de orice fel în zona de protecţie a reţelelor de gaze naturale; 

	b) să efectueze săpături de orice fel ori să înfiinţeze plantaţii perene, să planteze copaci, arbuști în zona de protecţie a reţelelor de gaze naturale; 

	c) să depoziteze materiale pe căile de acces la rețelele de gaze naturale şi în zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale; 

	d) să intervină în orice alt mod asupra reţelelor de gaze naturale.

	(3) Persoanelor fizice şi juridice li se interzice: 

	a) să pună pe reţelele de gaze naturale obiecte de orice fel; 

	b) să deterioreze construcţiile, îngrădirile sau inscripţiile de identificare şi de avertizare aferente reţelelor de gaze naturale; 

	c) să limiteze ori să îngrădească prin împrejmuiri, prin construcţii ori în orice alt mod accesul la reţeaua de gaze natural;

	d) să întreprindă alte acțiuni stabilite în Regulamentul privind zonele de protecție a rețelelor de gaze naturale.

	(4) Se interzice emiterea autorizaţiilor de construire care permit efectuarea lucrărilor de construcţie în zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale.

	(5) În cazul în care constată că în zona de protecție a rețelelor de gaze naturale se efectuează lucrări cu încălcarea Regulamentului privind zonele de protecție a rețelelor de gaze naturale, operatorii de sistem sesizează în legătură cu aceasta Inspectoratul Național pentru Supraveghere Tehnică și autoritatea administrației publice locale și sunt în drept să ceară încetarea lucrărilor și întreprinderea tuturor acțiunilor necesare asigurării securității obiectului industrial periculos.

	(6) Proprietarii bunurilor imobile din zonele de protecție a rețelelor de gaze naturale, indiferent de tipul de proprietate, sunt obligați să înlăture orice obstacol și să acorde acces operatorului de sistem pentru executarea lucrărilor de exploatare, de întreținere, de reabilitare, de modernizare, inclusiv de retehnologizare, a rețelelor de gaze naturale, cu condiția că operatorul de sistem respectiv le-a expediat, în prealabil, cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte, o notificare scrisă în acest sens. În cazul în care operatorul de sistem constată existența riscului apariției unei situații de avarie, proprietarul bunului imobil din zona de protecție a rețelelor de gaze naturale, indiferent de tipul de proprietate, este obligat să acorde acces imediat operatorului de sistem la rețelele de gaze naturale respective în vederea întreprinderii acțiunilor, a măsurilor necesare pentru remedierea situației de risc constatate.

	(7) Operatorii de sistem sunt obligați să execute cu prudență lucrările de exploatare, de întreținere, de reabilitare, de modernizare a rețelelor de gaze naturale și să plătească despăgubirea rezonabilă cuvenită pentru eventualele pagube produse la efectuarea lucrărilor menționate, în conformitate cu legislația civilă.

	(8) Strămutarea rețelei de gaze naturale la inițiativa proprietarului bunului imobil care se află în zona de protecție a rețelei de gaze naturale se efectuează de către operatorul de sistem, din contul solicitantului, după obținerea acordului proprietarilor sau al deținătorilor legali ai terenului de pe traseul pe care urmează să fie amplasată rețeaua respectivă.

Capitolul XI. CONSUMATORUL FINAL
Articolul 80. Prevederi generale
(1) Toţi consumatorii finali sînt eligibili şi au dreptul de a procura gaze naturale de la orice furnizor ales în conformitate cu contractul de furnizare a gazelor naturale, în condiţii de accesibilitate, de continuitate şi de fiabilitate. 

	(2) Orice consumator final este în drept să încheie contract de furnizare a gazelor naturale cu orice furnizor, la alegere. Durata contractului de furnizare şi preţul gazelor naturale furnizate se negociază de furnizor şi consumatorul final în condiţii de piaţă. Pentru a asigura livrarea gazelor naturale până la locul de consum al consumatorilor finali, furnizorii încheie contracte pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, a serviciului de distribuție a gazelor naturale, în corespundere cu prevederile actelor normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(3) Fiecare consumator final are dreptul la alegerea liberă şi la schimbarea furnizorului, cu condiţia că şi-a onorat obligaţiile de plată a gazelor naturale consumate față de furnizorul actual, de asemenea are dreptul de a dispune de toate datele relevante cu privire la consumul de gaze naturale. La schimbarea furnizorului, consumatorul final nu poate fi obligat la plata vreunei taxe.

	(4) Consumatorii casnici şi întreprinderile mici beneficiază de dreptul la furnizarea gazelor naturale în contextul obligaţiei de serviciu public în conformitate cu cerințele stabilite la art. 89.

	(4-1) În cazul în care consumatorii finali schimbă furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 și încheie un contract de furnizare a gazelor naturale la preț negociat sau rezoluționează contractul de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul respectiv, pentru locul de consum/locurile de consum în cauză, aceștia sunt în drept să revină la furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 la expirarea termenului de 12 luni de la data rezoluțiunii contractului de furnizare a gazelor naturale la preț reglementat.

	(5) Toţi consumatorii finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe (furnizorul îşi încetează activitatea, furnizorului i s-a suspendat sau i s-a retras licenţa, furnizorul este în imposibilitate de a furniza gaze naturale) au dreptul de a beneficia, pentru o anumită perioadă de timp, stabilită în conformitate cu art. 90, de furnizarea gazelor naturale de către furnizorul de ultimă opţiune.

	(6) În baza unei înţelegeri exprese, consumatorul final autorizează accesul gratuit al furnizorului cu care a încheiat contract de furnizare a gazelor naturale sau cu care intenţionează să încheie un astfel de contract la datele de evidenţă a consumului său de gaze naturale deţinute de operatorul de sistem. Operatorul sistemului de transport şi operatorul sistemului de distribuţie sînt obligaţi, în baza acceptului în scris al consumatorului final respectiv, să prezinte aceste date furnizorului în cauză. Condiţiile generale care definesc modalitatea de prezentare a datelor şi procedura de acordare a accesului la date pentru furnizori şi pentru consumatorii finali sînt stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. Nici consumatorii finali, nici furnizorii nu suportă costuri suplimentare pentru acest serviciu. 

	(7) Pentru locul/locurile de consum la care consumatorii finali au încheiat contract de furnizare a gazelor naturale cu un furnizor care furnizează gaze naturale în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 nu se permite încheierea a două sau mai multe contracte de furnizare a gazelor naturale.

	(8) Instalaţiile de gaze naturale ale consumatorilor finali nu trebuie să pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, să prejudicieze proprietatea, să provoace deranjamente în funcţionarea normală a obiectelor sistemului de gaze naturale şi să afecteze furnizarea gazelor naturale către alţi consumatori finali.

	(9) În cazul perturbărilor tehnice sau de altă natură în furnizarea gazelor naturale care nu sînt cauzate de instalaţiile sale, consumatorul final este în drept să ceară eliminarea acestor perturbări în cel mai mic termen posibil, în conformitate cu Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(10) Întreruperile cauzate de punerea în aplicare a măsurilor de limitare a livrărilor, întreprinse în caz de perturbări pe piaţa gazelor naturale, nu sînt considerate perturbări în furnizarea gazelor naturale conform alin. (9).

Articolul 81. Obligaţiile consumatorului final
Consumatorul final are următoarele obligaţii: 

	a) să respecte condiţiile contractuale, să instaleze doar aparate şi utilaje care corespund documentelor normativ-tehnice şi să utilizeze gazele naturale doar prin aparate omologate de gaze naturale, în mod raţional, inofensiv, eficient şi fără fraude; 

	b) să achite integral plata datorată pentru gazele naturale furnizate şi penalităţile calculate, conform condițiilor contractuale şi în termenele stabilite în factura de plată; 

	c) să păstreze intacte echipamentul de măsurare şi sigiliile aplicate, să nu întreprindă acţiuni menite să sustragă gaze naturale prin ocolirea echipamentului de măsurare sau prin denaturarea indicaţiilor acestuia şi să sesizeze imediat furnizorul în cazul în care depistează defecţiuni în funcţionarea echipamentului de măsurare sau violarea sigiliilor operatorului de sistem; 

	d) dacă nu mai doreşte să achiziţioneze gaze naturale de la furnizorul respectiv, să rezilieze contractul de furnizare a gazelor naturale şi să achite integral furnizorului plata pentru gazele naturale consumate şi, după caz, penalităţile aferente, în conformitate cu contractul de furnizare a gazelor naturale; 

	e) să asigure integritatea instalaţiilor de gaze naturale ce-i aparţin şi să le întreţină în stare de funcţionare normală. Lucrările de instalare, lucrările de deservire tehnică, lucrările de modificare și lucrările de reparație a aparatelor și a instalaţiilor sale de gaze naturale trebuie să fie efectuate numai de persoane autorizate, cu întocmirea actelor corespunzătoare. Instalarea şi/sau modificarea instalației de gaze naturale se efectuează în baza proiectului coordonat de operatorul de sistem. Înlocuirea unor aparate de gaze naturale cu alte aparate de gaze naturale de aceeași capacitate, conform proiectului, se efectuează de persoane autorizate, cu întocmirea actelor corespunzătoare. După executarea lucrărilor menţionate, consumatorul final informează operatorul de sistem şi furnizorul despre acest fapt; 

	f) să asigure, în conformitate cu condiţiile stipulate în Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, acces personalului operatorului de sistem pentru controlul şi citirea indicaţiilor echipamentului de măsurare, precum şi pentru controlul, deservirea şi reparaţia instalaţiilor de gaze naturale ce aparţin operatorului de sistem şi sînt amplasate pe proprietatea consumatorului final; 

	g) să nu intervină şi să nu permită altor persoane să intervină în utilajul operatorului de sistem şi în reţelele de gaze naturale amplasate pe proprietatea consumatorului final.

Articolul 82. Drepturile consumatorului final
Consumatorul final are următoarele drepturi:

	a) să aibă acces la reţelele de gaze naturale şi să consume gaze naturale la parametrii de calitate stabiliți;

	b) să își aleagă furnizorul şi să încheie contract de furnizare a gazelor naturale cu orice furnizor;

	c) să solicite furnizorului încheierea, modificarea, prelungirea, suspendarea sau rezilierea contractului de furnizare a gazelor naturale;

	d) să schimbe furnizorul în condiţiile stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului;

	e) să solicite înlăturarea de către operatorul de sistem a deranjamentelor din reţelele de gaze naturale şi/sau din reţelele interne ale blocurilor de locuit;

	f) să solicite prezentarea de către furnizor a informaţiilor privind istoricul de consum, privind plăţile şi penalităţile calculate şi achitate; 

	g) să solicite sistarea furnizării gazelor naturale pentru o perioadă de timp determinată, conform Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale; 

	h) să aibă acces la echipamentul de măsurare în cazul în care acesta este instalat pe proprietatea operatorului de sistem, să fie prezent la citirea indicaţiilor, la controlul, verificarea şi efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice a echipamentului de măsurare; 

	i) să verifice şi să constate respectarea de către furnizor a prevederilor contractului de furnizare a gazelor naturale; 

	j) să solicite repararea prejudiciilor cauzate de către furnizor, de către operatorul de sistem în cazul livrării gazelor naturale cu încălcarea parametrilor de calitate, a indicatorilor de calitate stabiliţi sau în cazul încălcării de către furnizor, de către operatorul de sistem a prevederilor prezentei legi, a contractului încheiat ori a actelor normative de reglementare aprobate de Agenţie;

	k) să solicite și să primească de la operatorul de sistem un nou aviz de racordare în cazul majorării debitului contractat, în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul privind racordarea;

	l) să aibă acces la serviciul telefonic 24/24 al operatorului de sistem şi la serviciul telefonic al furnizorului. 

Articolul 83. Răspunderea consumatorului final
(1) Consumatorul final poartă răspundere pentru nerespectarea obligaţiilor ce îi revin, în special:

	a) pentru neachitarea consumului de gaze naturale în termenele şi în condiţiile stabilite în contract;

	b) în cazul refuzului nemotivat de a oferi acces la echipamentul de măsurare sau la instalaţiile de gaze naturale ale operatorului de sistem, amplasate pe proprietatea consumatorului final;

	c) pentru consumul de gaze naturale prin ocolirea echipamentului de măsurare, prin denaturarea indicaţiilor acestuia sau prin alte modalităţi de consum neînregistrat de echipamentul de măsurare;

	d) în alte cazuri în conformitate cu prevederile contractului, cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale şi cu Regulamentul privind racordarea. 

	(2) În cazul neachitării consumului de gaze naturale în termenele indicate în factura de plată, furnizorul este în drept să aplice penalităţi în condițiile stabilite la art. 87 alin. (8), precum şi să solicite deconectarea instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final de la reţeaua de gaze naturale, în modul şi în condiţiile stabilite la alin. (3) din prezentul articol, în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale şi în Regulamentul privind racordarea. 

	(3) Deconectarea instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final de la reţeaua de gaze naturale pe motivul neachitării de către acesta a facturii de plată poate fi efectuată numai după expirarea termenului de cel puţin 10 zile de la data expirării termenului-limită de achitare, indicat în factura de plată. Furnizorul, operatorul de sistem sînt obligați, prin factura de plată expediată consumatorului final spre achitare, să informeze consumatorul final despre posibilele consecinţe în caz de neachitare. Factura de plată se emite şi se prezintă consumatorului de către furnizor cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de expirarea termenului-limită de achitare, indicat în factură.

	(4) În cazul refuzului nemotivat al consumatorului final de a oferi operatorului de sistem acces la echipamentul de măsurare sau la instalaţiile de gaze naturale ale operatorului de sistem amplasate pe proprietatea consumatorului final, operatorul de sistem este în drept să deconecteze instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final de la reţeaua de gaze naturale şi să ceară strămutarea echipamentului de măsurare în modul şi condiţiile stabilite în Regulamentul privind racordarea. 

	(5) În cazul în care se constată documentar faptul că un consumator final a consumat gaze naturale prin ocolirea echipamentului de măsurare, prin denaturarea indicaţiilor acestuia sau prin alte modalităţi de consum neînregistrat de echipamentul de măsurare, consumatorul final achită contravaloarea gazelor naturale consumate, care se determină prin aplicarea sistemului pauşal.

	(6) Reconectarea la reţeaua de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final, anterior deconectate, se va efectua doar după înlăturarea de către consumatorul final a cauzelor care au condus la deconectare. Reconectarea se va efectua în termene cît mai restrînse, însă nu mai tîrziu de două zile lucrătoare după înlăturarea cauzei de deconectare şi după achitarea tarifului de reconectare.

	(7) Se interzice deconectarea instalațiilor de gaze naturale ale consumatorilor casnici în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, în zilele de sărbătoare nelucrătoare sau cu o zi înainte de ziua de sărbătoare nelucrătoare, precum și în celelalte zile după ora 20.00, iar ale consumatorilor noncasnici – în afara orelor de lucru ale acestora. Excepție constituie cazurile de depistare a conectării neautorizate la rețelele de gaze naturale, când instalațiile de gaze naturale sau aparatele de utilizare conectate neautorizat se deconectează odată cu depistarea acestor cazuri.

	(8) Deconectarea de la şi reconectarea la reţeaua de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final se efectuează de operatorul de sistem, la cererea furnizorului sau din proprie iniţiativă, în cazurile şi condiţiile stabilite în prezenta lege, în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, precum şi în Regulamentul privind racordarea. 

	(9) Drepturile şi obligaţiile operatorilor de sistem, ale furnizorilor şi ale consumatorilor finali în legătură cu deconectarea de la şi reconectarea la reţelele de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali se stabilesc în prezentul articol, la art. 15 alin. (3), la art.39 alin. (1) lit. k), la art. 46 alin. (1) lit. i), la art. 70 și 110 din prezenta lege, în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, precum şi în Regulamentul privind racordarea. 

	(10) Fiecare operator de sistem publică, anual, pe pagina sa electronică informaţii cu privire la numărul consumatorilor finali care au fost deconectaţi de la reţelele de gaze naturale, motivele deconectării, precum şi alte date în conformitate cu cerințele stabilite de Agenţie.

Articolul 84. Protecţia consumatorilor vulnerabili
(1) Consumatorii vulnerabili sînt protejaţi prin politici de protecţie socială. 

	(2) Consumatorii vulnerabili pot beneficia de măsuri speciale de protecţie socială. Măsurile respective nu trebuie să împiedice deschiderea efectivă şi funcţionarea pieţei gazelor naturale în conformitate cu principiile stabilite în prezenta lege.

	(3) În cazul consumatorilor vulnerabili, furnizorul poate aplica mecanisme de susţinere pentru a evita întreruperea furnizării gazelor naturale către această categorie de consumatori, inclusiv în cazul neachitării la timp a facturilor de plată pentru gazele naturale consumate. 

	(4) Guvernul poate stabili categorii distincte de consumatori vulnerabili din rândul consumatorilor casnici ce utilizează preponderent gazele naturale pentru încălzire și prepararea hranei, asigurând pentru aceste categorii o protecție suplimentară celei asigurate prin măsurile generale de protecție socială.

Articolul 84-1. Protecția consumatorilor casnici în cazul condițiilor defavorabile pe piața gazelor naturale
(1) În cazul înregistrării unor creșteri substanțiale de prețuri pe piața gazelor naturale, fapt care afectează consumatorii casnici, Guvernul poate compensa parțial sau total creșterea de prețuri reglementate, pe o perioadă determinată de timp.

	(2) Guvernul stabilește și aprobă prin hotărâre măsurile compensatorii, de asemenea stabilește modalitatea și condițiile în care acestea se aplică. Măsurile compensatorii se evidențiază distinct în factură.

Capitolul XII. TRADINGUL DE GAZE NATURALE.  FURNIZAREA GAZELOR NATURALE
Articolul 84-2. Tradingul de gaze naturale
(1) Traderul își desfășoară activitatea exclusiv pe piața angro a gazelor naturale, cu condiția deținerii licenței pentru tradingul de gaze naturale, în conformitate cu prezenta lege și cu Regulile pieței gazelor naturale.

	(2) Traderului îi este interzis să se angajeze în practici anticoncurențiale pe piața gazelor naturale și să împiedice sau să încerce să împiedice, în mod ilicit, angajarea în activitatea de trader a altor titulari de licență ori potențiali competitori, cu respectarea prevederilor legale referitoare la concurență.

	(3) În cazul în care desfășoară și alte activități pe piața gazelor naturale, traderul este obligat să asigure separarea contabilă conform cerințelor stabilite la art. 101.

	(4) Traderul este obligat să prezinte Agenției rapoarte semestriale cu privire la activitatea desfășurată pe piața angro a gazelor naturale, precum și alte informații solicitate, în modul și termenele stabilite de Agenție.

	(5) Traderul este obligat să mențină resursele financiare necesare participării pe piața angro a gazelor naturale.

	(6) Licența pentru furnizarea gazelor naturale asigură toate drepturile de tranzacționare stabilite în prezentul articol în raport cu un trader și conferă furnizorului dreptul de a desfășura toate activitățile stabilite în prezentul articol. Traderul nu poate deține concomitent licența pentru tradingul de gaze naturale și licența pentru furnizarea gazelor naturale.

Articolul 85. Furnizarea gazelor naturale
(1) Furnizarea gazelor naturale se efectuează de furnizorii care deţin licenţă pentru desfăşurarea genului de activitate respectiv.

	(2) Furnizorul este independent de orice întreprindere de gaze naturale care desfăşoară activitatea de transport, de distribuţie sau de stocare a gazelor naturale şi nu poate deţine licenţă pentru transportul, distribuţia sau stocarea gazelor naturale.

	(3) Furnizorii sînt obligaţi să furnizeze gaze naturale consumatorilor finali în conformitate cu condiţiile stabilite în prezentul capitol, în licență şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(4) Furnizarea gazelor naturale consumatorilor finali se efectuează la preţuri nereglementate, de piaţă, în bază de contract negociat între furnizor şi consumatorul final. Prețurile fiecărui furnizor se aplică nediscriminatoriu pe categorii de consumatori, pe tot teritoriul pe care licența este valabilă, rezultând diferențieri ale prețurilor la consumatorii finali doar ca urmare a aplicării unor tarife de distribuție diferite – în cazul consumatorilor casnici, iar în cazul consumatorilor noncasnici – inclusiv din volumele vândute și profilul de consum.

	(5) Termenele şi condiţiile de încheiere a contractelor de furnizare a gazelor naturale se stabilesc în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(6) Prin derogare de la prevederile alin. (4) din prezentul articol, în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89, furnizorii sînt obligaţi să furnizeze consumatorilor finali, la solicitarea acestora, gaze naturale la preţuri reglementate, rezonabile, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat, aprobate de Agenție, cu respectarea parametrilor de calitate stabiliţi, în conformitate cu prezenta lege şi în condiţiile stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(7) Consumatorii finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe (furnizorul îşi încetează activitatea, furnizorului i s-a suspendat sau i s-a retras licenţa, furnizorul este în imposibilitate de a furniza gaze naturale) au dreptul la furnizarea gazelor naturale de către furnizorul de ultimă opţiune la preţuri reglementate, rezonabile, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat, pentru o perioadă limitată de timp, de cel mult 4 luni, în conformitate cu prezenta lege şi în condiţiile stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(8) Furnizorii achiziţionează gaze naturale pe piaţa angro a gazelor naturale, cu respectarea condiţiilor stabilite în prezenta lege şi în Regulile pieţei gazelor naturale. 

	(9) Furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligațiilor de serviciu public stabilite la art. 89 și 90 procură gaze naturale urmărind realizarea unui echilibru între obținerea unui cost minim al gazelor achiziționate și asigurarea siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor finali pentru o perioadă rezonabilă. Acești furnizori sunt obligați să încheie și să prelungească contractele de procurare a gazelor naturale în termene rezonabile și să le prezinte spre informare Agenției cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea contractelor precedente. Neprezentarea contractelor în termenul stabilit se sancționează de Agenție conform art. 113.

	 (10) Furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 îşi îndeplinesc obligaţiile în limitele teritoriului stabilit de Agenţie şi încheie, la solicitare, contracte de furnizare a gazelor naturale cu orice consumator final care are dreptul la acest serviciu conform prezentei legi, cu respectarea Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale şi la preţurile reglementate aprobate de Agenţie. Termenele şi condiţiile care trebuie respectate la încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, precum şi clauzele obligatorii ce urmează să fie incluse în contractele respective se stabilesc în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(11) Furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 sînt în drept să vîndă gazele naturale şi în condiţii de piaţă, la preţuri negociate, cu condiţia ţinerii contabilităţii separate pentru fiecare tip de furnizare.

Articolul 86. Funcţiile şi obligaţiile furnizorului
(1) La desfăşurarea activităţii sale, furnizorul este obligat să respecte prevederile prezentei legi şi actele normative de reglementare aprobate de Agenţie, precum şi să asigure continuitatea furnizării gazelor naturale la parametrii de calitate stabiliţi şi în conformitate cu clauzele contractelor de furnizare a gazelor naturale încheiate cu consumatorii finali.

	(2) Fiecare furnizor este obligat să dispună de centre de deservire a consumatorilor finali astfel încît ultimii să primească toate informaţiile necesare care să le permită să facă uz de drepturile ce le sînt consfinţite prin lege şi prin actele normative în domeniu, inclusiv prin actele normative de reglementare aprobate de Agenţie, în special: 

	a) informaţii privind preţurile practicate, precum şi privind clauzele contractuale standard, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale şi alte informaţii relevante;

	b) informaţii privind modalităţile de plată, posibilele consecinţe în cazul neachitării facturilor pentru gazele naturale consumate, precum şi privind situaţiile în care furnizorul este în drept să perceapă plata preventivă pentru gazele naturale furnizate consumatorilor finali; 

	c) informaţii privind procedura de schimbare a furnizorului, privind dreptul consumatorilor finali de a schimba furnizorul necondiţionat şi fără perceperea unei taxe, precum şi privind dreptul consumatorului final de a primi, în termen de cel mult două saptămîni după schimbarea furnizorului, o factură finală de plată pentru gazele naturale consumate; 

	d) informaţii privind modalităţile de soluţionare pe cale extrajudiciară a eventualelor neînţelegeri cu consumatorii finali, privind compensaţiile ce urmează a fi achitate consumatorilor finali în cazul încălcării de către furnizor a obligaţiilor sale, precum şi privind termenele de soluţionare a reclamaţiilor parvenite de la consumatorii finali; 

	e) informaţii privind modalităţile prin care furnizorul urmează să comunice consumatorilor finali datele cu privire la consumul real de gaze naturale şi cu privire la structura costurilor;

	f) informaţii privind furnizarea către consumatorii finali a gazelor naturale conform parametrilor de calitate stabiliţi, precum şi privind alte drepturi ale consumatorilor finali; 

	g) alte informaţii în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(3) Informaţiile specificate la alin. (2) se publică pe pagina electronică a furnizorilor şi se actualizează periodic. 

	(4) Furnizorii sînt obligaţi să înfiinţeze şi să asigure funcţionarea unui serviciu telefonic, precum şi să asigure ca centrele de deservire a consumatorilor finali să funcţioneze conform programului de lucru de cel puţin 5 zile pe săptămînă, iar cel puţin o zi pe săptămînă să fie deschise pînă la ora 20.00. Personalul responsabil de examinarea reclamaţiilor consumatorilor finali trebuie să dispună de dreptul real de a lua decizii, în numele furnizorului, şi de posibilitatea de a colabora cu operatorii de sistem în vederea soluţionării problemelor abordate de consumatorii finali, iar prezentarea informaţiilor solicitate, gestionarea cererilor şi a reclamaţiilor consumatorilor finali, fixarea întîlnirilor cu reprezentanții furnizorului trebuie să fie posibile inclusiv prin telefon şi prin poșta electronică.

	(5) Furnizorul este obligat să ofere consumatorilor finali posibilitatea de a achita consumul de gaze naturale prin mai multe modalităţi de plată, aplicate faţă de consumatorii finali în mod nediscriminatoriu. Orice diferenţă în ceea ce priveşte condiţiile privind plata urmează a fi argumentată ținînd cont de costurile furnizorului. Furnizorul este în drept să solicite consumatorilor finali plata preventivă, conform estimărilor bazate pe consumul probabil, cu aplicarea unor criterii echitabile stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, inclusiv în cazul în care consumatorul se află în procedura de insolvabilitate. 

	(6) Fiecare furnizor facturează gazele naturale furnizate în baza unei facturi de plată emise cu respectarea prevederilor Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale. Furnizorul include și evidențiază distinct în factura de plată şi costurile suportate în legătură cu prestarea către consumatorul respectiv a serviciilor de transport și de distribuţie a gazelor naturale. Furnizorul poate include în factura de plată și alte taxe în conformitate cu legea şi cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(7) Furnizorul este obligat să indice în factura de plată şi în materialele promoţionale puse la dispoziţia consumatorilor finali: 

	a) informaţii cu privire la contribuţia fiecărei surse de gaze naturale în structura totală a surselor de energie utilizate de furnizor în anul precedent; 

	b) informaţii cu privire la dreptul consumatorilor de a soluţiona pe cale extrajudiciară neînțelegerile cu furnizorul, precum şi termenele în care sînt în drept să conteste decizia furnizorului.

	(8) Furnizorul este obligat să indice în factura de plată, în materialele promoţionale informaţia cu privire la consumul de gaze naturale al consumatorului final, astfel încît acesta să aibă posibilitatea să-şi regularizeze propriul consum de gaze naturale, cu privire la preţurile aplicate, precum şi cu privire la costul gazelor naturale consumate. Informaţia respectivă se comunică la intervale de timp corespunzătoare, ţinînd cont de capacitatea echipamentelor de măsurare instalate la consumatorii finali şi de periodicitatea de citire a indicaţiilor echipamentului de măsurare, precum şi de raportul eficacitate-costuri al acestor măsuri. Se interzice furnizorului să perceapă de la consumatorii finali plăţi suplimentare pentru acest serviciu. 

	(9) Anual, fiecare furnizor este obligat să elaboreze şi să publice pe pagina sa electronică un program de acţiuni referitor la acordarea asistenţei consumatorilor finali privind realizarea obligaţiilor contractuale, prevenirea suspendării furnizării gazelor naturale, sprijinirea furnizării gazelor naturale către consumatorii finali în locuri depărtate de centrele urbane, precum şi privind promovarea eficienţei energetice.

	(10) Anual, pînă la 30 aprilie, fiecare furnizor întocmeşte şi prezintă Agenţiei un raport privind activitatea sa din anul precedent. Raportul respectiv se publică pe pagina electronică a furnizorului.

	(11) Fiecare furnizor este obligat să întreprindă măsurile necesare pentru oferirea asistenţei şi protejarea intereselor consumatorilor finali, precum şi pentru examinarea reclamațiilor acestora în mod eficient, inclusiv pentru soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară. 

	(12) Furnizorul este obligat să exercite și alte funcţii și obligaţii stabilite în prezentul capitol şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

Articolul 87. Contractul de furnizare a gazelor naturale
(1) Furnizarea gazelor naturale către consumatorii finali se efectuează numai în baza unui contract de furnizare a gazelor naturale, încheiat între furnizor şi consumatorul final în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(2) Contractul de furnizare a gazelor naturale trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele: 

	a) denumirea şi adresa furnizorului;

	b) obiectul contractului, parametrii de calitate a gazelor naturale furnizate;

	c) mijloacele prin care se pot obţine informaţii actualizate despre preţurile în vigoare;

	d) cazurile şi condiţiile de întrerupere a furnizării gazelor naturale, de deconectare și de reconectare la reţelele de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali;

	e) durata contractului, cazurile şi modalitatea de prelungire, modificare, suspendare şi rezoluțiune a contractului de furnizare a gazelor naturale, inclusiv să prevadă expres dreptul consumatorului final la rezoluțiunea contractului în mod unilateral şi gratuit;

	f) prevederi referitoare la modalitatea de notificare de către furnizor a consumatorului final cu privire la majorarea preţului de furnizare a gazelor naturale înainte de aplicarea acestuia; 

	g) tipurile de servicii de întreţinere, în cazul în care acestea sînt oferite;

	h) termenele de plată, modalităţile de plată, cazurile în care furnizorul este în drept să impună plata preventivă pentru consumul de gaze naturale, precum şi măsurile ce vor fi întreprinse de furnizor în cazul nerespectării de către consumatorul final a obligaţiilor contractuale;

	i) eventualele compensaţii şi modalităţile de rambursare a cheltuielilor care se aplică în cazul în care furnizorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, inclusiv în cazul facturării eronate, sau dacă furnizorul îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale cu întîrziere sau în mod defectuos;

	j) modalităţile de iniţiere a procedurilor de soluţionare a neînţelegerilor aferente neexecutării sau executării defectuoase a clauzelor contractuale;

	k) drepturile şi obligaţiile furnizorului şi ale consumatorului final, precum și informaţii cu privire la gestionarea reclamațiilor.

	(3) Condiţiile contractuale trebuie să fie echitabile şi să fie prezentate potenţialului consumator final înainte de încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale. În cazul în care contractul de furnizare a gazelor naturale este încheiat prin reprezentanţi, consumatorul final trebuie să fie notificat în prealabil cu privire la condiţiile contractuale. 

	(4) Furnizorul este obligat să elaboreze clauzele contractuale standard ale contractului de furnizare a gazelor naturale, propus pentru negocieri consumatorilor finali, să publice aceste clauze pe pagina sa electronică şi/sau să le comunice prin utilizarea altor metode transparente. Clauzele contractuale standard se elaborează în conformitate cu prezentul articol și cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. Clauzele contractuale standard pot fi detaliate în contract şi completate în anexele contractului. Furnizorul şi consumatorul final pot prevedea în contractul de furnizare a gazelor naturale posibilitatea reducerii volumului de gaze naturale în anumite perioade de timp ale zilei. Clauzele contractuale obligatorii ale contractului de furnizare a gazelor naturale încheiat în legătură cu furnizarea în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 se aprobă de Agenţie. 

	(5) Contractul de furnizare a gazelor naturale trebuie să fie întocmit într-un limbaj clar, inteligibil şi neechivoc. Se interzice furnizorului să oblige consumatorii finali la prezentarea de documentaţie excesivă, în legătură cu încheierea contractului, să pună în sarcina consumatorilor finali obligaţii administrative excesive, precum şi să recurgă la practici de vînzare incorecte sau înşelătoare. Se interzice furnizorului să introducă în contract clauze care să interzică sau să condiţioneze schimbarea furnizorului de către consumatorul final respectiv, precum şi să perceapă de la consumatorul final taxă pentru rezoluțiunea contractului. Clauzele contractuale care conţin asemenea prevederi sînt nule de drept.

	(6) Contractul de furnizare a gazelor naturale se încheie dacă instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final sînt racordate la reţelele de gaze naturale cu respectarea normelor de siguranţă.

	(7) Furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 este obligat să încheie contract de furnizare a gazelor naturale cu potenţialul consumator final care întruneşte condiţiile de încheiere a contractului, în conformitate cu prezentul articol şi cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(8) Pentru achitarea cu întîrziere a consumului de gaze naturale, consumatorii finali plătesc penalitate în mărime determinată şi în modul stabilit prin contract în urma negocierilor. Cuantumul penalităţii este negociabil, dar nu poate depăşi rata medie anuală ponderată a dobînzii la creditele noi acordate în monedă naţională de băncile comerciale, pentru un an, înregistrată în anul precedent şi publicată în raportul Băncii Naţionale a Moldovei. La solicitarea consumatorilor finali, furnizorii vor renegocia cuantumul penalităţii stabilite în contractele încheiate cu consumatorii finali, cu respectarea plafonului maxim stabilit.

	(9) Furnizorul poate solicita operatorului de sistem deconectarea instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali doar în cazurile şi cu respectarea termenelor şi a condiţiilor stabilite la art. 15 alin. (3), art. 70 și 83 din prezenta lege, precum și în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(10) Furnizorul este obligat să notifice consumatorul final despre propunerea de a modifica contractul de furnizare a gazelor naturale cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte, despre faptul că acesta din urmă este în drept să nu accepte modificarea, precum și despre dreptul său la rezoluțiunea contractului de furnizare a gazelor naturale în caz de dezacord. Furnizorul este obligat să notifice, în mod direct, transparent şi inteligibil, consumatorii finali despre orice majorare a preţurilor nu mai tîrziu de sfîrşitul primei perioade de facturare care urmează intrării în vigoare a majorării.

	(11) Cu excepţia cazurilor de neachitare de către consumatorul final a facturilor pentru gazele naturale, furnizorul are dreptul la rezoluțiunea în mod unilateral a contractului de furnizare a gazelor naturale cu condiţia expedierii consumatorului final a notificării prealabile cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte, în conformitate cu Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. Furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 are dreptul la suspendarea sau la rezoluțiunea în mod unilateral a contractului de furnizare a gazelor naturale numai în cazurile stabilite şi cu respectarea termenelor și a condiţiilor stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

	(12) Furnizorul este obligat să depună toată diligenţa pentru soluţionarea pe cale extrajudiciară a neînţelegerilor aferente executării contractului de furnizare a gazelor naturale şi să pună în aplicare un mecanism eficient şi nediscriminatoriu de rambursare a cheltuielilor sau de achitare a compensaţiilor consumatorilor finali.

Articolul 88. Procedura de schimbare a furnizorului
(1) Procedura de schimbare a furnizorului de către consumatorul final este reglementată prin Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului, elaborat şi aprobat de Agenţie, care stabilește în special:

	a) etapele procesului de schimbare a furnizorului; 

	b) condiţiile care trebuie îndeplinite de către furnizorul nou; 

	c) drepturile şi obligaţiile furnizorului nou în raport cu celelalte părţi implicate în procesul de schimbare a furnizorului; 

	d) drepturile şi obligaţiile furnizorului actual în contextul rezoluțiunii contractului de furnizare a gazelor naturale; 

	e) drepturile şi obligaţiile operatorului de sistem care exploatează reţelele de gaze naturale la care sînt racordate instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final; 

	f) drepturile şi obligaţiile consumatorului final care iniţiază procedura de schimbare a furnizorului;

	g) modalităţile de soluţionare a obligaţiilor financiare anterioare ale consumatorului final.

	(2) Schimbarea furnizorului se efectuează în termen de cel mult 20 de zile calendaristice, în baza unei cereri depuse de consumatorul final, în conformitate cu Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului. Procedura de schimbare a furnizorului poate fi gestionată de consumatorul final sau de furnizorul nou în baza procurii de reprezentare a consumatorului final, întocmită cu respectarea prevederilor Codului civil.

	 (3) În cazul schimbării furnizorului, operatorul de sistem este obligat să încheie cu furnizorul nou contract pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, contract pentru prestarea serviciului de distribuţie a gazelor naturale pentru locul/locurile de consum indicate de consumatorul final. Pentru consumatorul final care schimbă furnizorul se aplică principiul „capacitatea urmează consumatorul”. 

	(4) Furnizorul actual este obligat să furnizeze gaze naturale unui consumator final care a iniţiat procedura de schimbare a furnizorului pînă la rezoluțiunea contractului de furnizare a gazelor naturale. Se interzice furnizorului actual, precum şi operatorului de sistem, să perceapă de la consumatorii finali plăţi pentru schimbarea furnizorului, pentru încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale sau să împiedice în vreun mod derularea procedurii de schimbare a furnizorului de către consumatorul final.

	(5) Echipamentul de măsurare, montat la locul/locurile de consum al/ale consumatorului noncasnic care solicită schimbarea furnizorului, trebuie să permită înregistrarea orară a consumului de gaze naturale şi să corespundă prevederilor Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale. În situaţia în care echipamentul de măsurare instalat la locul de consum al consumatorului noncasnic care intenționează să schimbe furnizorul nu corespunde cerinţelor stabilite în Regulamentul privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale sau nu permite înregistrarea orară a consumului de gaze naturale, echipamentul de măsurare se înlocuieşte de către consumatorul noncasnic, pe cheltuiala sa, pînă la iniţierea procedurii de schimbare a furnizorului.

	(6) Furnizorul actual este obligat să expedieze consumatorului final o factură de plată, finală, în termen de cel mult două săptămîni de la schimbarea furnizorului, în baza indicaţiilor echipamentului de măsurare comunicate lui de către operatorul de sistem. Eventualele litigii ce survin între furnizorul actual, furnizorul nou şi operatorul de sistem în legătură cu schimbarea furnizorului se soluţionează pe cale amiabilă sau în instanţa de judecată. Orice litigiu dintre furnizorul actual şi consumatorul final care nu ţine de achitarea plăţii pentru furnizarea gazelor naturale nu suspendă procedura de schimbare a furnizorului şi punerea în aplicare a unui nou contract de furnizare a gazelor naturale.

	(7) Operatorul de sistem şi furnizorii ţin, în mod separat, evidenţa reclamaţiilor referitoare la schimbarea furnizorului şi raportează, trimestrial, Agenţiei în legătură cu aplicarea şi respectarea Regulamentului privind procedura de schimbare a furnizorului, inclusiv cu privire la reclamaţiile parvenite de la consumatorii finali în contextul schimbării furnizorului.

Articolul 89. Furnizarea gazelor naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public
(1) Consumatorii casnici şi întreprinderile mici au dreptul de a fi aprovizionaţi cu gaze naturale de către furnizorii cărora le-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali la parametrii de calitate stabiliţi, la preţuri reglementate, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat, aprobate de Agenție, în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(2) În limitele teritoriului autorizat prin licențele operatorilor de sistem, Agenția poate impune, în baza unor criterii prestabilite de eligibilitate și de selectare competitive, transparente și nediscriminatorii, prevăzute în Regulamentul privind impunerea obligațiilor de serviciu public, aprobat în acest sens, unui sau mai multor furnizori obligația de serviciu public de a furniza gaze naturale consumatorilor finali specificați la alin. (1).

	(2-1) În cazul în care în rezultatul procedurii competitive prevăzute la alin. (2) nu este selectat furnizorul care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligației de serviciu public, Agenția desemnează, prin hotărâre, un furnizor care să furnizeze gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligației de serviciu public, pentru o perioadă care nu depășește trei ani. Agenția este în drept să decidă atribuirea acestei funcții furnizorului de gaze naturale care îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

	a) operează activ pe piața de gaze naturale din Republica Moldova;

	b) are una din cele mai mari cifre de afaceri cumulate de furnizare de gaze naturale din cadrul pieței de gaze naturale din Republica Moldova în ultimul an calendaristic anterior celui al unei proceduri de desemnare;

	c) este separat de orice alte activități care nu au legătură cu tradingul și furnizarea gazelor naturale.

	(3) Drepturile şi obligaţiile furnizorului care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public, precum şi termenele şi condiţiile în care urmează să fie furnizate gazele naturale consumatorilor specificaţi la alin. (1) se stabilesc în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale și, după caz, în hotărârea Agenției adoptată conform alin. (2). 

	(3-1) Agenția revocă, prin hotărâre, obligația de serviciu public stabilită în conformitate cu prezentul articol în unul din următoarele cazuri:

	a) furnizorul căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali refuză să îndeplinească obligația respectivă;

	b) furnizorul căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali nu îndeplinește obligația respectivă, cu excepția situației în care neîndeplinirea obligației nu îi este imputabilă;

	c) furnizorului căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali i s-a suspendat sau i s-a retras licența de furnizare a gazelor naturale.

	(4) Anual, pînă la 30 aprilie, furnizorul care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public elaborează şi prezintă Agenţiei raportul cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent în legătură cu îndeplinirea obligaţiei de serviciu public în cauză. Raportul se publică pe pagina electronică a furnizorului respectiv.

Articolul 90. Furnizarea de ultimă opţiune
(1) Consumatorii finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe (furnizorul îşi încetează activitatea, furnizorului i s-a suspendat sau i s-a retras licenţa, furnizorul este în imposibilitate de a furniza gaze naturale) au dreptul să fie aprovizionați cu gaze naturale, pentru o anumită perioadă de timp, de către furnizorul căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune. 

	(2) Printr-o hotărâre adoptată în temeiul art. 11, Agenția poate impune, în baza unor criterii prestabilite de eligibilitate și de selectare competitive, transparente și nediscriminatorii, prevăzute în Regulamentul privind impunerea obligațiilor de serviciu public, aprobat în acest sens, unui sau mai multor furnizori obligația de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune. Prin hotărârea adoptată în acest sens, Agenția stabilește condiții și cerințe specifice privind îndeplinirea obligației de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune, inclusiv, dar fără a se limita la disponibilitatea surselor de furnizare a cantităților necesare de gaze naturale pentru a asigura îndeplinirea obligației de serviciu public respective. În eventualitatea survenirii circumstanţelor invocate la alin. (1) din prezentul articol, furnizorul de ultimă opţiune furnizează gaze naturale consumatorilor finali care şi-au pierdut furnizorul în condiţii reglementate şi la preţurile reglementate aprobate de Agenţie. Agenţia este în drept să impună obligaţia de furnizare de ultimă opţiune furnizorilor care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89.

	(2-1) În cazul în care în rezultatul procedurii competitive prevăzute la alin. (2) nu este selectat furnizorul de ultimă opțiune, Agenția desemnează, prin hotărâre, un furnizor de ultimă opțiune pentru o perioadă care nu depășește trei ani. După examinarea circumstanțelor existente, Agenția este în drept să decidă impunerea obligației de serviciu public privind furnizarea de ultimă opțiune furnizorilor care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 sau unui alt furnizor de gaze naturale care îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

	a) operează activ pe piața de gaze naturale din Republica Moldova;

	b) are una din cele mai mari cifre de afaceri cumulate de furnizare de gaze naturale din cadrul pieței de gaze naturale din Republica Moldova în ultimul an calendaristic anterior celui al unei proceduri de desemnare;

	c) este separat de orice alte activități care nu au legătură cu tradingul și furnizarea gazelor naturale;

	d) demonstrează, prin documente confirmative, disponibilitatea surselor pentru furnizarea cantităților necesare de gaze naturale.

	(3) Furnizorul care îşi încetează activitatea de furnizare sau este în imposibilitate de a furniza gaze naturale este obligat să notifice Agenţia în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (8) și (9). 

	(4) La primirea notificării, Agenţia identifică furnizorul de ultimă opţiune care îşi desfăşoară activitatea în limitele teritoriului în care se află locurile de consum ale consumatorilor finali respectivi şi adoptă hotărîrea privind asigurarea furnizării de ultimă opţiune consumatorilor finali deserviţi de furnizorul care îşi încetează activitatea de furnizare sau este în imposibilitate de a furniza gaze naturale. Furnizorul de ultimă opţiune preia consumatorii finali în baza hotărîrii Agenţiei, fără prezentarea unei cereri speciale de către consumatorii finali respectivi. 

	(5) Furnizorul care îşi încetează activitatea de furnizare sau este în imposibilitate de a furniza gaze naturale este obligat să notifice, cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte, operatorul de sistem care deserveşte consumatorii săi finali cu privire la data încetării furnizării gazelor naturale, precum şi despre trecerea acestora la furnizorul de ultimă opţiune desemnat de Agenţie. 

	(6) Operatorul de sistem prezintă Agenţiei şi furnizorului de ultimă opţiune, în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării primite în conformitate cu alin. (5), informaţii despre consumatorii finali care urmează să fie preluaţi de furnizorul de ultimă opţiune. 

	(7) Procedura de ieşire a unui furnizor de pe piaţa gazelor naturale, indiferent de forma sau de cauzele acesteia, precum şi modalitatea de transmitere a consumatorilor finali furnizorului de ultimă opţiune se stabilesc în Regulile pieţei gazelor naturale. 

	(8) Furnizorul de ultimă opțiune furnizează gazele naturale consumatorilor finali pentru o perioadă de cel mult 4 luni. Până la expirarea acestei perioade, consumatorii finali ai furnizorului de ultimă opţiune sunt obligaţi să încheie un contract de furnizare a gazelor naturale cu un alt furnizor, în condițiile stabilite de prezenta lege.

	Consumatorii finali care au schimbat furnizorul ce furnizează gaze naturale în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 și au încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale la preț negociat sau au rezoluționat contractul de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul respectiv și care, la expirarea termenului prevăzut de prezentul alineat, nu au semnat un contract de furnizare a gazelor naturale la preț negociat cu un alt furnizor pot solicita prelungirea contractului de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul de ultimă opțiune până la expirarea termenului stabilit la art. 80 alin. (41).

	(8-1) În cazul în care consumatorul final nu încheie în termenele stabilite la alin. (8) contract de furnizare a gazelor naturale cu un alt furnizor, operatorul de sistem este obligat să deconecteze, la cererea furnizorului de ultimă opțiune, instalațiile de gaze naturale ale consumatorului final în cauză după notificarea prealabilă a consumatorului final respectiv cu 15 zile înainte de deconectare.

	(9) În cazul furnizării de ultimă opţiune, contractul de furnizare a gazelor naturale se consideră încheiat începînd cu ziua în care furnizarea fizică către consumatorul final este stabilită şi asigurată, indiferent dacă respectivul consumator final a depus sau nu cererea privind furnizarea gazelor naturale, în termenele şi în condiţiile stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(10) Furnizorul de ultimă opţiune pune la dispoziţia consumatorului final contractul de furnizare a gazelor naturale, în formă scrisă, în termen de cel mult 8 zile calendaristice de la data începerii furnizării de ultimă opţiune. 

	(11) Furnizorul de ultimă opţiune este în drept să solicite operatorului de sistem să deconecteze instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final care nu a efectuat plata pentru gazele naturale furnizate. 

	(12) Drepturile şi obligaţiile furnizorului de ultimă opţiune, precum şi termenele şi condiţiile în care urmează să fie asigurată furnizarea de ultimă opţiune se stabilesc în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. 

	(13) Furnizorul de ultimă opţiune este obligat să ţină evidenţă separată pe categorii de consumatori şi să întocmească rapoarte separate pentru furnizarea de ultimă opţiune. 

	(13-1) Agenția revocă, prin hotărâre, obligația de serviciu public stabilită în conformitate cu prezentul articol în unul dintre următoarele cazuri:

	a) furnizorul căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune refuză să îndeplinească obligația respectivă;

	b) furnizorul căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune nu îndeplinește obligația respectivă, cu excepția situației în care neîndeplinirea obligației nu îi este imputabilă;

	c) furnizorului căruia i-a fost impusă obligația de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune i s-a suspendat sau i s-a retras licența de furnizare a gazelor naturale.

	(14) Anual, pînă la 30 aprilie, furnizorul de ultimă opţiune elaborează şi prezintă Agenţiei raportul cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent în legătură cu furnizarea de ultimă opţiune, care trebuie să conţină informaţii privind numărul consumatorilor finali care au beneficiat de furnizarea de ultimă opţiune, volumul gazelor naturale furnizate, precum şi privind durata medie de furnizare a gazelor naturale în contextul îndeplinirii obligaţiei de serviciu public în cauză. Raportul se publică pe pagina electronică a furnizorului de ultimă opţiune respectiv.

Articolul 91. Păstrarea şi prezentarea informaţiei de către furnizor
(1) Furnizorul este obligat să păstreze timp de cel puţin 5 ani informaţiile şi documentele cu privire la contractele de furnizare a gazelor naturale încheiate cu consumatorii angro, cu operatorii de sistem şi cu operatorii instalațiilor de stocare şi să le prezinte, la solicitare, Agenţiei, Consiliului Concurenţei, organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, precum şi Secretariatului Comunităţii Energetice. 

	(2) Informaţiile care sînt păstrate în conformitate cu alin. (1) trebuie să conţină detalii ale tranzacţiilor efectuate, cum ar fi normele privind durata, furnizarea, decontarea, cantitatea furnizată, datele şi orele de executare, preţurile tranzacţiei, mijloacele de identificare ale consumatorilor angro, ale operatorilor de sistem, ale operatorilor instalațiilor de stocare în cauză, precum şi detaliile specifice ale tuturor contractelor de furnizare a gazelor naturale. 

	(3) Agenţia poate decide să pună la dispoziția participanţilor la piaţa gazelor naturale o parte din informaţiile prevăzute la alin. (2), în formă agregată, cu condiţia nedivulgării informaţiilor oficiale cu accesibilitate limitată cu privire la anumiţi participanţi la piaţa gazelor naturale sau cu privire la unele tranzacţii de pe piaţa gazelor naturale.

Capitolul XIII. PIAŢA GAZELOR NATURALE
Secţiunea 1. Prevederi generale
Articolul 92. Principii generale
(1) Toate tranzacţiile de vînzare-cumpărare a gazelor naturale, a altor produse conexe se efectuează pe piaţa gazelor naturale, care este compusă din piaţa angro a gazelor naturale şi piaţa cu amănuntul a gazelor naturale.

	(2) Dreptul de participare la piaţa gazelor naturale aparţine tuturor producătorilor, operatorilor sistemelor de transport, operatorilor sistemelor de distribuție, operatorilor instalațiilor de stocare, traderilor, furnizorilor şi consumatorilor care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova. Participanții la piața gazelor naturale își îndeplinesc obligațiile și își exercită drepturile cu bună-credință, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale Regulilor pieței gazelor naturale. Se interzice participanților la piața gazelor naturale să își exercite drepturile în vederea restrângerii concurenței și a lezării intereselor legitime ale consumatorului, precum și să întreprindă alte acțiuni ce au ca obiect ori pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special prin încheierea de acorduri anticoncurențiale sau prin folosirea în mod abuziv a poziției dominante pe piața gazelor naturale.

	(3) Funcţionarea pieţei gazelor naturale, precum şi reglementarea drepturilor şi a obligaţiilor participanţilor la piaţa gazelor naturale se efectuează în conformitate cu termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege, în Regulile pieței gazelor naturale și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(31) Participanții la piața gazelor naturale sunt obligați să își asume responsabilitatea financiară pentru plata dezechilibrelor provocate, în conformitate cu actele normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(4) Operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie şi operatorii instalațiilor de stocare sînt participanţi specifici la piaţa gazelor naturale şi au dreptul să acționeze pe piaţa gazelor naturale numai în condiţiile stabilite în prezentul capitol, în Regulile pieței gazelor naturale și în alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție.

	(5) Operatorii sistemelor de transport, în limitele funcţiilor stabilite, prezintă Agenţiei informaţiile necesare privind activitatea pe piaţa gazelor naturale şi informează Agenţia despre orice încălcări, constatate sau potenţiale, din partea participanţilor la piaţa gazelor naturale.

	(6) Anual, până la 1 martie, Agenția elaborează și publică raportul privind piața gazelor naturale, care trebuie să conțină informații detaliate privind organizarea și funcționarea pieței, privind prețurile înregistrate, volumele tranzacționate, numărul de participanți și indicatorii de concentrare a pieței, precum și informații privind deficiențele identificate și tendințele evoluțiilor înregistrate pe piața gazelor naturale. Raportul privind piața gazelor naturale se publică pe pagina web oficială a Agenției.

Articolul 93. Toți consumatorii finali sunt eligibili și au drep...
Toți consumatorii finali sunt eligibili și au dreptul la libera alegere a furnizorului și la schimbarea furnizorului, inclusiv din rândul furnizorilor din alte țări părți ale Comunității Energetice din statele membre ale Uniunii Europene, care obțin licență în condițiile stabilite în prezenta lege, de asemenea au dreptul să revină la furnizorul ce are impusă obligația de serviciu public conform art. 89, în condițiile stabilite de prezenta lege.

Articolul 94. Piaţa angro a gazelor naturale
(1) Tranzacţiile de vînzare-cumpărare a gazelor naturale, inclusiv tranzacţiile de import sau export, tranzacţiile de vînzare-cumpărare a produselor conexe, la care participă producătorii, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, operatorii instalațiilor de stocare, traderii și furnizorii se efectuează pe piaţa angro a gazelor naturale.

(2) Piaţa angro a gazelor naturale este organizată şi funcţionează în conformitate cu prezentul capitol, cu Regulile pieței gazelor naturale și cu alte acte normative de reglementare aprobate de Agenție.

(3) Pe piața angro a gazelor naturale, tranzacţiile de vînzare-cumpărare se efectuează în bază de contracte bilaterale, care se formează ținîndu-se cont de cerere şi de ofertă, ca rezultat al unor mecanisme concurenţiale sau al negocierilor. Participanţii la piața gazelor naturale sînt în drept să se angajeze în tranzacţii bilaterale, inclusiv în tranzacţii bilaterale de export sau de import al gazelor naturale, cu respectarea obligaţiilor stabilite în prezenta lege şi în Regulile pieţei gazelor naturale. 

(4) Tranzacţiile de vînzare-cumpărare a gazelor naturale de pe piața angro a gazelor naturale se desfăşoară în mod transparent, public şi nediscriminatoriu.

(4-1) Se interzice participanților la piața angro a gazelor naturale să efectueze tranzacții pe piață fără a se asigura de înregistrarea acestora în Registrul participanților la piața angro, prevăzut la art. 941. În cazul în care Agenția constată că pe piața angro a gazelor naturale au fost efectuate tranzacții cu încălcarea principiului stabilit în prezentul alineat, aceasta aplică sancțiune financiară prevăzută la art.113 alin.(1) lit.d) și stabilește termen pentru înregistrare în Registrul participanților la piața angro.

(4-2) În cazul în care participantul la piața angro a gazelor naturale nu se înregistrează în Registrul participanților la piața angro în termenul stabilit conform alin. (41), Agenția suspendă licența conform art. 16 alin. (4) lit.g).

(5) Participanții la piața angro a gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacționare sunt obligați să prezinte Agenției informații cu privire la tranzacțiile încheiate. Modul de raportare și periodicitatea raportării se stabilesc printr-o hotărâre a Agenției adoptată în acest sens. Participanții la piața angro a gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacționare sunt obligați să păstreze informațiile și documentele aferente tranzacțiilor încheiate, timp de cel puțin 5 ani.

(6) Executarea de către operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacționare a obligației stabilite la alin. (5) din prezentul articol nu îi exonerează pe aceștia de îndeplinirea obligațiilor stabilite la art. 97-3.

Articolul 94-1. Registrul participanților la piața angro
(1) Participanții la piața angro a gazelor naturale care efectuează tranzacții cu produse energetice angro sau care manifestă interesul de a participa la astfel de tranzacții prin intermediul notificărilor de tranzacționare sunt obligați să se înregistreze în Registrul participanților la piața angro.

	(2) Prin derogare de la Legea nr. 71/2007 cu privire la registre, Agenția instituie și ține Registrul participanților la piața angro cu respectarea formatului și a cerințelor stabilite în cadrul Comunității Energetice, precum și a cerințelor stabilite în prezentul articol.

	(3) Registrul participanților la piața angro se actualizează în mod continuu și conține, fără a se limita la acestea, cel puțin următoarele informații despre fiecare participant la piața angro a gazelor naturale:

	a) codul unic de identificare;

	b) codul fiscal, numărul de înregistrare pentru TVA;

	c) adresa sediului principal/adresa de domiciliu;

	d) persoanele responsabile pentru deciziile operaționale ale participantului respectiv și pentru cele referitoare la tranzacții;

	e) beneficiarul final al activităților de tranzacționare ale participantului respectiv;

	f) alte informații care permit identificarea participantului respectiv.

	(4) Procedura de înregistrare și modul de actualizare a Registrului participanților la piața angro se stabilesc într-un regulament elaborat și aprobat de Agenție.

	(5) Participanții la piața angro a gazelor naturale sunt obligați să depună la Agenție cererea de înregistrare în Registrul participanților la piața angro înainte de a efectua o tranzacție cu produse energetice angro.

	(6) Participanții înregistrați în Registrul participanților la piața angro sunt obligați să notifice Agenția, în termenele stabilite în regulamentul menționat la alin. (4), despre orice modificare a informațiilor prezentate anterior în cererea de înregistrare.

	(7) Executarea obligației de a se înregistra în Registrul participanților la piața angro nu îl exonerează pe participantul respectiv de sarcina de a îndeplini alte obligații ce îi incumbă în conformitate cu prezenta lege și cu Regulile pieței gazelor naturale, inclusiv obligațiile ce îi revin în calitate de parte responsabilă de echilibrare.

	(8) Agenția transmite informațiile din Registrul participanților la piața angro Comitetului de reglementare al Comunității Energetice în termenele și condițiile stabilite în cadrul Tratatului Comunității Energetice.

	(9) Cererea de înregistrare a participantului la piața angro a gazelor naturale care s-a înregistrat deja la Agenție în calitate de participant la piața energiei electrice nu trebuie să ducă la o dublă înregistrare a acestuia, ci doar la modificarea listei activităților prestate care au fost specificate pentru respectivul participant al pieței.

Articolul 94-2. Interzicerea acordurilor anticoncurențiale și a abuzului de poziție dominantă pe piața gazelor naturale
(1) Se interzic și sunt nule de drept orice înțelegeri pe piața gazelor naturale care au ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața gazelor naturale, în special cele care:

	a) stabilesc, direct sau indirect, prețurile de cumpărare sau de vânzare ori orice alte condiții de tranzacționare;

	b) limitează sau controlează producerea, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

	c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

	d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la tranzacții echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

	e) condiționează încheierea contractelor de acceptare de către cealaltă parte a unor obligații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

	(2) Folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi de gaze naturale a poziției dominante deținute pe piața gazelor naturale se interzice, fiind incompatibilă cu piața. Aceste practici abuzive pot consta, în special, în:

	a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de cumpărare sau de vânzare inechitabile sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

	b) limitarea producerii, a comercializării sau a dezvoltării tehnice în prejudiciul consumatorilor;

	c) aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a unor condiții inegale la tranzacții echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

	d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către cealaltă parte a unor obligații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Articolul 95. Piaţa cu amănuntul a gazelor naturale
(1) Tranzacţiile de vînzare-cumpărare a gazelor naturale la care participă furnizorii şi consumatorii finali în vederea satisfacerii consumului propriu al ultimilor se efectuează pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale.

	(2) Pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, tranzacţiile de vînzare-cumpărare se efectuează în conformitate cu contractele de furnizare a gazelor naturale, încheiate între furnizori şi consumatorii finali. 

	(3) Pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, furnizorii vînd gaze naturale consumatorilor eligibili la preţuri negociate care reflectă costurile de achiziție, transport, distribuție și furnizare a gazelor naturale, inclusiv costurile aferente contractării serviciului de stocare a gazelor naturale, taxele și impozitele percepute, în baza contractelor bilaterale încheiate cu aceştia. Tranzacţiile de vînzare-cumpărare a gazelor naturale de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale se desfăşoară în mod transparent, public şi nediscriminatoriu.

	(3-1) Furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale, în calitate de utilizatori de sistem, încheie contracte pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale cu operatorul sistemului de transport și/sau contracte pentru prestarea serviciului de distribuție a gazelor naturale cu operatorul sistemului de distribuție, în conformitate cu prezenta lege. La cererea Agenției, furnizorii prezintă informația cu privire la sursa de gaze naturale pentru a acoperi cererea prognozată de gaze naturale a consumatorilor finali. Informațiile prezentate vor cuprinde inclusiv contractele încheiate de vânzare-cumpărare a gazelor naturale sau documentele ce confirmă înregistrarea la o bursă/platformă de tranzacționare a gazelor naturale din Uniunea Europeană sau Comunitatea Energetică.

	(4) În contextul obligaţiilor de serviciu public, furnizorii specificaţi la art. 89 şi furnizorii de ultimă opţiune furnizează consumatorilor finali gaze naturale la preţuri reglementate, aprobate de Agenţie în condiţiile stabilite în cap. XII.

Articolul 96. Regulile pieţei gazelor naturale
(1) Principiile, modul de organizare şi de funcţionare a pieţei gazelor naturale se definesc în Regulile pieţei gazelor naturale, în conformitate cu prevederile specifice ale Codului rețelelor de gaze naturale. 

	(2) Regulile pieţei gazelor naturale creează cadrul legal adecvat pentru efectuarea tranzacţiilor de vînzare-cumpărare cu respectarea principiilor de transparenţă, de publicitate şi de nediscriminare, precum şi pentru asigurarea prestării serviciilor de sistem în bază de criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii.

	(3) Regulile pieţei gazelor naturale reglementează în special:

	a) structura pieţei gazelor naturale; 

	b) procedurile, principiile şi standardele de organizare şi de funcţionare a pieţei gazelor naturale, în funcţie de modelul de piaţă a gazelor naturale aplicat;

	c) tipurile de contracte încheiate pe piaţa gazelor naturale şi clauzele obligatorii ce urmează a fi introduse în contractele încheiate pe piaţa contractelor bilaterale în condiţii reglementate; 

	d) metodele de calcul al fluxurilor efective de gaze naturale pe piaţa gazelor naturale, al volumelor de gaze naturale procurate de participanţii la piaţa gazelor naturale în conformitate cu contractele încheiate, metodele de evidenţă a cantităţii de gaze naturale la punctele de intrare și de ieșire ale reţelelor de transport al gazelor naturale;

	e) procedurile şi metodele de evidenţă a tranzacţiilor efectuate pe piaţa gazelor naturale; 

	f) procedura de efectuare a notificărilor fizice de către participanţii la piaţa gazelor naturale;

	g) procedurile şi metodele aferente stabilirii şi menţinerii bazei de date pentru necesităţile pieţei gazelor naturale; 

	h) procedurile şi metodele aferente achiziţiei serviciilor de sistem şi cele aferente achiziţiei gazelor naturale pentru acoperirea consumului tehnologic şi a pierderilor de gaze naturale în reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale; 

	i) drepturile şi obligaţiile participanţilor la piaţa gazelor naturale, inclusiv obligaţiile participanţilor la piaţa gazelor naturale în legătură cu echilibrarea;

	j) metodele de calcul al dezechilibrelor cantitative provocate de participanţii la piaţa gazelor naturale şi al decontărilor financiare pentru dezechilibrele provocate pe piaţa gazelor naturale; 

	k) alte aspecte necesare pentru organizarea şi funcţionarea pieţei gazelor naturale.

Articolul 97. Promovarea concurenței pe piața gazelor naturale. Studiul de piață și măsurile de reglementare
(1) Agenţia asigură crearea condiţiilor necesare pentru o concurenţă efectivă pe piaţa gazelor naturale şi pentru dezvoltarea acesteia, inclusiv prin promovarea, în actele sale normative de reglementare, a principiilor de echitate, transparență şi nediscriminare, și, în conformitate cu art. 975, monitorizează piaţa gazelor naturale şi realizează investigaţii şi controale, inclusiv pentru depistarea în timp util a abuzurilor pe piaţa gazelor naturale.

	 (2) Agenția efectuează, cel puțin la fiecare doi ani, un studiu de piață în baza rezultatelor căruia stabilește măsuri necesare și proporționale pentru promovarea concurenței pe piața gazelor naturale și, pe cale de consecință, pentru crearea premiselor necesare creșterii eficienței pieței gazelor naturale.

	(3) Studiul de piaţă se efectuează în baza hotărîrii Agenţiei şi cuprinde următoarele:

	a) descrierea şi obiectul pieţei gazelor naturale; 

	b) evaluarea nivelului de eficienţă, de concurenţă şi de transparenţă pe piaţa gazelor naturale şi evaluarea cantitativă a concentraţiei pe piaţa gazelor naturale, inclusiv prin aplicarea de indicatori de concentrare a pieţei stabiliţi în Regulile pieţei gazelor naturale; 

	c) indicii privind întreprinderile de gaze naturale care deţin poziţie dominantă pe piaţa gazelor naturale; 

	d) concluziile studiului, care vor include rezultatele investigaţiilor şi măsurile care trebuie luate pentru asigurarea unei concurenţe loiale pe piaţa gazelor naturale. 

	(4) În legătură cu efectuarea studiului de piaţă, Agenţia iniţiază consultări publice în conformitate cu termenele şi condiţiile stipulate în Legea privind transparenţa în procesul decizional. Comentariile primite în timpul consultărilor publice se reflectă în raportul Agenţiei.

	(5) Orice studiu de piaţă iniţiat va fi efectuat în cel mai eficient mod, în termen de pînă la 4 luni de la data adoptării hotărîrii corespunzătoare de către Agenţie. În caz de necesitate, acest termen poate fi prelungit de Agenţie, în mod rezonabil şi justificat, pentru o perioadă de cel mult 4 luni. Studiul de piaţă se finalizează prin adoptarea hotărîrii Agenţiei, în care sînt specificate rezultatele studiului efectuat şi măsurile dispuse în vederea funcţionării normale a pieței şi dezvoltării concurenţei loiale pe piaţa gazelor naturale.

	(6) Agenția realizează investigații pe piața gazelor naturale în conformitate cu prezenta lege și cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică.

	(7) Investigaţia Agenţiei se efectuează în cel mai eficient mod în termen de pînă la 4 luni, termen care poate fi prelungit, prin hotărîre motivată a Agenţiei, cu cel mult 4 luni. Rezultatele investigaţiei se reflectă într-o hotărîre a Agenţiei, care specifică circumstanţele constatate şi măsurile dispuse, inclusiv privind suspendarea sau retragerea licenţei unui participant la piaţa gazelor naturale sau privind suspendarea temporară sau definitivă a participării acestuia pe piaţa gazelor naturale. Dacă, în urma investigației, sînt depistate semne de încălcare a legislației concurențiale, Agenția comunică acest fapt Consiliului Concurenței. 

	(8) Raportul Agenției privind evaluarea nivelului de concurență pe piața gazelor naturale se publică pe pagina web oficială a Agenției și se transmite Consiliului Concurenței și Secretariatului Comunității Energetice.

Secţiunea 2. Prevederi specifice privind integritatea  și transparența pieței angro a gazelor naturale.  Monitorizarea pieței gazelor naturale
Articolul 97-1. Interdicții privind tranzacțiile bazate pe informații privilegiate
(1) Persoanelor fizice sau juridice care dețin informații privilegiate li se interzice:

	a) să folosească aceste informații pentru a dobândi, înstrăina sau pentru a încerca să dobândească ori să înstrăineze, pentru sine sau pentru o terță persoană, în mod direct sau indirect, produse energetice angro la care se referă informațiile în cauză;

	b) să divulge aceste informații altei persoane, cu excepția situației în care divulgarea are loc în cadrul exercitării muncii, profesiei sau funcțiilor persoanei respective, cu informarea acesteia în legătură cu faptul că informațiile comunicate sunt privilegiate;

	c) să recomande altei persoane să dobândească sau să înstrăineze ori să determine altă persoană să dobândească sau să înstrăineze, în baza informațiilor privilegiate, produsele energetice angro la care se referă informațiile în cauză.

	(2) Interdicțiile stabilite la alin. (1) se aplică următoarelor persoane care dețin informații privilegiate:

	a) membrilor organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi;

	b) persoanelor care dețin cote în capitalul social al unei întreprinderi;

	c) persoanelor care au acces la informații prin exercitarea muncii, profesiei sau funcțiilor;

	d) persoanelor care au dobândit astfel de informații prin activități infracționale;

	e) persoanelor care cunosc sau trebuie să cunoască faptul că informațiile sunt privilegiate.

	(3) Prevederile alin. (1) lit. a) și c) nu se aplică operatorului sistemului de transport la procurarea gazelor naturale în vederea asigurării funcționării sigure și fiabile a sistemului de gaze naturale conform obligațiilor ce îi revin potrivit art. 39.

	(4) Prevederile alin. (1)–(3) nu se aplică:

	a) tranzacțiilor realizate pentru a achita o obligație scadentă de dobândire sau înstrăinare a unor produse energetice angro, în cazul în care această obligație decurge dintr-un contract încheiat sau dintr-un ordin de tranzacționare emis înainte ca persoana vizată să intre în posesia unor informații privilegiate;

	b) tranzacțiilor realizate de producătorii de gaze naturale sau de operatorii instalațiilor de stocare al căror scop este de a-și acoperi pierderile imediate, cauzate de întreruperile neplanificate, dacă fără realizarea acestora participantul la piața gazelor naturale nu ar putea să-și îndeplinească obligațiile contractuale existente sau dacă astfel de acțiuni sunt întreprinse cu acordul operatorilor sistemelor de transport implicați în vederea asigurării funcționării sigure și fiabile a sistemului de gaze naturale. Producătorii de gaze naturale, operatorii instalațiilor de stocare care realizează asemenea tranzacții sunt obligați să prezinte Agenției informații cu privire la tranzacțiile respective;

	c) participanților la piața gazelor naturale care acționează în conformitate cu Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale și cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale, prevăzute în cap. XV, în cazul în care se constată apariția situației excepționale în sectorul gazelor naturale, iar mecanismele de piață pe întreg teritoriul țării au fost suspendate. În acest caz, Agenția asigură publicarea informațiilor privilegiate în conformitate cu prevederile art. 972.

	(5) În cazul în care persoana care deține informații privilegiate este o persoană juridică, interdicțiile stabilite la alin. (1) se aplică în egală măsură persoanelor fizice care participă în numele persoanei juridice respective la luarea deciziei privind realizarea tranzacției.

	(6) În cazul în care se difuzează informații în scop jurnalistic sau ca expresie artistică, o astfel de difuzare a informațiilor se evaluează ținându-se cont de actele normative care reglementează libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace media, cu excepția cazului în care:

	a) aceste persoane obțin, direct sau indirect, avantaje sau beneficii ca urmare a diseminării informațiilor în cauză; sau

	b) divulgarea sau difuzarea informațiilor respective se face cu intenția de a induce piața în eroare cu privire la oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro.

Articolul 97-2. Obligația de a publica informații privilegiate
(1) Un participant la piața gazelor naturale este obligat să facă publice în mod efectiv și în timp util informațiile privilegiate deținute cu privire la activitatea comercială sau la instalațiile pe care le deține ori le controlează acesta, întreprinderea-mamă sau o întreprindere înrudită a acestuia sau de ale căror aspecte operaționale este responsabil în totalitate sau parțial respectivul participant sau întreprinderea-mamă ori întreprinderea înrudită a acestuia. Se supun publicării informațiile care se referă la capacitatea și utilizarea instalațiilor de producere, a instalațiilor de stocare, a instalațiilor de utilizare sau a rețelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv informațiile referitoare la indisponibilitatea planificată sau neplanificată a acestora.

(2) Un participant la piața gazelor naturale poate amâna în mod excepțional, pe propria răspundere, publicarea unor informații privilegiate pentru a nu aduce atingere intereselor sale legitime, cu condiția că omisiunea în cauză nu induce în eroare publicul, iar participantul la piața gazelor naturale poate asigura confidențialitatea respectivelor informații și nu ia decizii cu privire la tranzacționarea de produse energetice angro pe baza acestor informații. Participantul la piața gazelor naturale este obligat să notifice fără întârziere Agenția despre acest fapt, cu prezentarea motivelor care justifică amânarea publicării informațiilor în cauză.

(3) Dacă, în cadrul exercitării obișnuite a muncii, a profesiei sau a funcțiilor sale, un participant la piața gazelor naturale, un angajat sau reprezentant al său divulgă informații privilegiate legate de un produs energetic angro, în conformitate cu art. 97-1 alin. (1) lit. b), participantul respectiv, angajatul sau reprezentantul acestuia trebuie să se asigure ca informațiile respective să fie publicate în mod efectiv, simultan și complet. În cazul divulgării neintenționate, participantul la piața gazelor naturale este obligat să se asigure ca informațiile să fie publicate în mod efectiv și complet cât mai repede posibil după respectiva divulgare neintenționată.

(4) Cerința stabilită la alin. (3) nu se aplică în cazul în care persoana care primește informațiile are obligația de a păstra confidențialitatea în conformitate cu actele normative în vigoare, cu dispozițiile statutare sau cu clauzele contractuale.

(5) Printr-o hotărâre adoptată în acest sens, Agenția stabilește criteriile care trebuie întrunite pentru asigurarea respectării obligațiilor de publicare în mod efectiv, simultan, complet și în timp util a informațiilor privilegiate, precum și modul de publicare a acestora.

(6) Executarea obligațiilor stabilite la alin.(1) și (2) nu exonerează participanții la piața gazelor naturale de îndeplinirea cerințelor stabilite în prezenta lege și în actele normative de reglementare aprobate de Agenție privind publicarea informațiilor, în special privind termenul și modul de publicare a acestora.

(7) Prevederile alin. (1) și (2) nu aduc atingere dreptului participanților la piața gazelor naturale de a amâna divulgarea informațiilor sensibile privind protecția infrastructurii critice dacă informațiile respective se consideră a fi secret de stat, secret comercial sau alte informații oficiale cu accesibilitate limitată.

Articolul 97-3. Obligațiile persoanelor care intermediază tranzacții cu titlu profesional
(1) Orice persoană fizică sau juridică care intermediază cu titlu profesional tranzacții cu produse energetice angro este obligată să își desfășoare activitatea cu respectarea prevederilor art. 97-1 și ale art. 97-4 alin. (1). În cazul în care are motive întemeiate să suspecteze că o tranzacție ar putea încălca prevederile art. 97-1 sau ale art. 974 alin. (1), persoana respectivă este obligată să notifice fără întârziere Agenția despre acest fapt.

(2) Activitatea de intermediere a tranzacțiilor presupune prestarea serviciilor de organizare a tranzacțiilor pentru:

a) crearea circumstanțelor necesare sau oferirea de asistență părților terțe (cumpărător sau vânzător) astfel încât să fie încheiată o tranzacție angro cu gaze naturale (să se influențeze în mod direct asupra încheierii tranzacției); sau

b) oferirea unui instrument sau a unor mijloace care să faciliteze încheierea de tranzacții cu produse energetice angro de către părți terțe (cumpărător sau vânzător), și care nu se limitează doar la furnizarea mijloacelor prin intermediul cărora părțile terțe pot comunica între ele.

Articolul 97-4. Interzicerea manipulării pieței gazelor naturale
(1) Se interzice manipularea sau tentativa de manipulare a pieței gazelor naturale.

	(2) În sensul prezentei legi, manipularea pieței include una dintre următoarele acțiuni:

	1) efectuarea unei tranzacții sau emiterea unui ordin de tranzacționare cu produse energetice angro:

	a) care oferă sau sunt susceptibile de a oferi indicații false sau înșelătoare în ceea ce privește oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro;

	b) care stabilesc sau prin care se încearcă stabilirea, în mod artificial, prin acțiunea uneia sau mai multor persoane care acționează în mod concertat, a prețului unuia sau mai multor produse energetice angro, cu excepția cazului în care persoana care a efectuat tranzacția sau care a emis ordinul de tranzacţionare consideră că motivele care au determinat-o să procedeze astfel sunt legitime și că respectiva tranzacție sau respectivul ordin de tranzacționare sunt conforme cu practicile de piață admise pe respectiva piață angro a gazelor naturale;

	c) care utilizează sau prin care se încearcă utilizarea unui instrument fictiv sau a unei alte forme de înșelăciune sau abuz de încredere, care transmit sau sunt de natură să transmită informații false sau înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro;

	2) difuzarea, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, inclusiv al internetului, sau prin orice alte mijloace, a unor informații care oferă ori sunt susceptibile de a oferi mesaje false sau înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul produselor energetice angro, inclusiv răspândirea de zvonuri și difuzarea de informații false sau înșelătoare, dacă persoana care a difuzat informațiile știa sau trebuia să știe că acestea sunt false sau înșelătoare.

Articolul 97-5. Monitorizarea pieței gazelor naturale
(1) Agenția monitorizează piața gazelor naturale și, în conformitate cu prevederile art. 141 din Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, este în drept să colecteze informații cu privire la posibilele încălcări pe piața gazelor naturale din oficiu, la sesizarea unui organ central de specialitate al administrației publice, a unei alte autorități publice, inclusiv a Consiliului Concurenței, la cererea unui participant la piața gazelor naturale sau la sesizarea Comitetului de reglementare al Comunității Energetice.

	(2) Agenția este în drept să solicite de la participantul la piața gazelor naturale, de la persoana care intermediază tranzacții cu titlu profesional sau de la altă persoană care este în legătură cu oricare dintre aceștia prezentarea, în formă scrisă, a informațiilor sau a documentelor necesare în legătură cu exercitarea funcției sale de monitorizare a integrității și transparenței pieței gazelor naturale.

	(3) Agenţia elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la examinarea denunţurilor.

	(4) În vederea exercitării funcției sale de monitorizare a pieței, Agenția efectuează controale sau inițiază investigații în temeiul art. 8 alin. (1) lit. j) și k). Participanții la piața gazelor naturale sunt obligați să coopereze cu Agenția și să prezinte informațiile necesare, de asemenea trebuie să se abțină de la obstrucționarea în orice mod a Agenției la efectuarea controalelor și realizarea investigațiilor.

Articolul 97-6. Atribuțiile Agenției la realizarea
(1) Agenția inițiază investigații pe piața gazelor naturale, la recepționarea unei cereri sau din oficiu, inclusiv în cazul în care constată existența unor circumstanțe care indică faptul că o persoană nu respectă sau încalcă prevederile art. 97-1–97-4.

(2) Investigațiile se realizează cu respectarea principiilor și a procedurii stabilite în prezenta lege și în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică.

(3) În cadrul investigației, Agenția exercită drepturile stabilite în Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, precum și următoarele drepturi specifice:

a) de a efectua, împreună cu Consiliul Concurenței, controale comune pe piața gazelor naturale;

b) la constatarea circumstanțelor care indică nerespectarea sau încălcarea uneia sau mai multor prevederi ale prezentului capitol și săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Codul penal, de a informa organele de drept competente cu privire la rezultatele și finalitatea procedurii administrative desfășurate în conformitate cu prezenta lege;

c) de a coopera cu autorităţile de reglementare din domeniul financiar-fiscal, precum şi cu alte autorităţi de reglementare sub egida Comitetului de reglementare al Comunităţii Energetice.

(4) Orice acțiune întreprinsă de Agenție în temeiul prezentului articol trebuie să corespundă principiului proporționalității.

Articolul 97-7. Cooperarea la nivel național și regional în contextul monitorizării pieței gazelor naturale
(1) În legătură cu monitorizarea integrității și a transparenței pieței gazelor naturale, în conformitate cu prezentul articol și cu Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică, Agenția colaborează cu autoritățile de reglementare din țările vecine și din țările părți ale Comunității Energetice din statele membre ale Uniunii Europene, cu Comitetul de reglementare al Comunității Energetice, cu alte autorități de resort și cu organele de drept din Republica Moldova, inclusiv cu Consiliul Concurenței, prin diverse mijloace, care includ, fără a se limita la acestea, schimbul de informații și încheierea, la necesitate, a memorandumurilor de înțelegere. 

	(2) Agenția colaborează cu autoritatea de reglementare a pieței financiare prin schimb de informații privind instrumentele derivate ale gazelor naturale, precum și prin alte mijloace, inclusiv prin încheierea memorandumurilor de înțelegere.

	(3) Agenția informează Comitetul de reglementare al Comunității Energetice și Secretariatul Comunității Energetice atunci când există motive rezonabile să suspecteze că pe piața gazelor naturale din Republica Moldova se întreprind sau au fost întreprinse acțiuni care contravin prevederilor prezentului capitol, oferind informații cât mai detaliate posibil în legătură cu acțiunile respective.

	(4) În cazul în care există bănuieli rezonabile că în altă țară parte a Comunității Energetice sunt întreprinse acțiuni care influențează piața angro a gazelor naturale sau prețurile produselor energetice angro din Republica Moldova și care contravin principiilor privind excluderea abuzului pe piață și a manipulării pieței, stabilite în prezenta lege, Agenția este în drept să notifice despre acest fapt Comitetul de reglementare al Comunității Energetice, Secretariatul Comunității Energetice și să solicite luarea măsurilor necesare pentru atenuarea/eliminarea impactului acțiunilor respective.

	(5) Agenția sesizează Consiliul Concurenței în cazul în care există motive întemeiate să suspecteze că pe piața gazelor naturale din Republica Moldova se întreprind sau au fost întreprinse acțiuni care pot constitui încălcări ale Legii concurenței nr. 183/2012, inclusiv în legătură cu potențiale acțiuni de concentrare economică, și notifică despre acest fapt Comitetul de reglementare al Comunității Energetice și Secretariatul Comunității Energetice.

	(6) La sesizarea Comitetului de reglementare al Comunității Energetice privind o presupusă încălcare a prevederilor prezentului capitol, Agenția transmite informațiile solicitate sau, după caz, inițiază o investigație în legătură cu presupusa încălcare notificată și întreprinde măsurile necesare pentru remedierea încălcărilor identificate. În cazul în care nu este posibilă prezentarea informațiilor solicitate în termenele stabilite, Agenția notifică Comitetul de reglementare al Comunității Energetice despre acest fapt, precum și despre motivele justificative.

	(7) Prin derogare de la prevederile alin. (6), Agenția este în drept să refuze să dea curs solicitării Comitetului de reglementare al Comunității Energetice în cazul în care:

	a) aceasta ar putea afecta suveranitatea sau securitatea națională;

	b) autoritățile naționale competente au inițiat deja o procedură judiciară pentru aceleași fapte/acțiuni și împotriva acelorași persoane;

	c) instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă în privința persoanelor respective cu privire la aceleași fapte comise.

	(8) În cazul refuzului conform alin. (7), Agenția informează în modul corespunzător Comitetul de reglementare al Comunității Energetice, prezentând informații detaliate privind procedurile inițiate sau hotărârile adoptate de autoritățile/instanțele de judecată naționale.

Articolul 97-8. Nedivulgarea informațiilor confidențiale. Transparența. Secretul profesional. Protecția datelor
(1) Agenția este obligată să se abțină de la divulgarea informațiilor confidențiale obținute în conformitate cu art. 97-2 alin. (2), a informațiilor obținute în cadrul exercitării atribuțiilor stabilite la art. 97-5 și 97-6, precum și a altor informații oficiale cu accesibilitate limitată obținute în cadrul exercitării funcției de monitorizare a pieței gazelor naturale și în legătură cu aceasta. Agenția întreprinde măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea, integritatea și protecția informațiilor respective, precum și măsurile menite să prevină utilizarea necorespunzătoare a acestor informații și accesul neautorizat la acestea.

(2) Sub rezerva respectării secretului profesional, Agenția este în drept să publice o parte din informațiile pe care le deține, cu condiția ca informațiile confidențiale din domeniul afacerilor sau alte informații oficiale cu accesibilitate limitată care vizează anumiți participanți la piața gazelor naturale sau anumite tranzacții ori piețe individuale să nu fie divulgate și să nu poată fi deduse.

(3) Agenția pune la dispoziție, în scopuri științifice, baza de date comerciale de care dispune, ce conține date care nu sunt sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu cerințele privind confidențialitatea informațiilor stabilite în prezenta lege și în alte acte normative aplicabile.

(4) Informațiile indicate la alin. (2) și (3) se publică sau se prezintă în scopul îmbunătățirii transparenței pieței gazelor naturale și doar dacă este puțin probabil ca acestea să ducă la denaturarea concurenței pe piața gazelor naturale. Agenția distribuie informațiile în mod echitabil, în conformitate cu o procedură transparentă, stabilită într-un regulament elaborat și aprobat de Agenție, care se publică pe pagina sa web oficială.

(5) Informațiile confidențiale care sunt obținute sau transmise în conformitate cu prezentul capitol fac obiectul cerinței privind respectarea secretului profesional.

(6) Obligația de păstrare a secretului profesional se aplică:

a) persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru Agenție, pentru Consiliul Concurenței, pentru alte autorități publice care au intrat în posesia informațiilor stabilite la alin. (1);

b) experților mandatați de Agenție, de Consiliul Concurenței sau de alte autorități publice care obțin informații cu caracter confidențial în conformitate cu prezentul capitol.

(7) Informațiile confidențiale obținute de către persoanele indicate la alin. (6) în cadrul exercitării funcțiilor lor nu pot fi divulgate niciunei alte persoane sau autorități decât într-o formă prescurtată, anonimizată sau agregată, care să nu permită identificarea niciunui participant la piața gazelor naturale, cu excepția cazurilor în care obligația de divulgare este stabilită expres în prezenta lege sau în alte acte normative.

(8) Agenția, autoritățile publice sau persoanele care obțin informații confidențiale în conformitate cu prezenta lege sunt în drept să le utilizeze exclusiv în scopul exercitării atribuțiilor stabilite prin prezenta lege. Organele centrale de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice sau persoane pot utiliza aceste informații doar în scopul pentru care le-au fost furnizate sau în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare în legătură cu exercitarea atribuțiilor lor. Organul central de specialitate al administrației publice sau autoritatea publică ce a primit informațiile respective este în drept să le utilizeze în alte scopuri cu condiția obținerii acordului Agenției, al autorităților sau al persoanelor care au comunicat informațiile respective.

(9) Cerinţele ce ţin de protecţia datelor la colectarea şi prelucrarea informaţiilor în contextul exercitării funcţiei de monitorizare a pieţei gazelor naturale se vor regăsi în Regulamentul cu privire la monitorizarea pieței, elaborat și aprobat de către Agenție.

Capitolul XIV. REGLEMENTAREA PREŢURILOR ȘI A TARIFELOR.  SEPARAREA CONTABILITĂŢII
Articolul 98. Preţuri şi tarife aplicate în sectorul gazelor naturale
(1) În sectorul gazelor naturale se aplică următoarele preţuri şi tarife:

a) preţuri negociate, rezultate din cerere şi ofertă pe pieţele de gaze naturale;

b) preţuri şi tarife reglementate.

(2) La categoria de preţuri şi tarife reglementate se atribuie:

a) tarife reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, inclusiv tarifele armonizate de intrare/ieșire;

b) tarifele reglementate pentru serviciul de distribuţie a gazelor naturale, inclusiv tarifele diferenţiate în funcţie de nivelul presiunii în reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

c) tarifele reglementate pentru serviciul de stocare a gazelor naturale;

d) preţurile reglementate pentru furnizarea gazelor naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul îndeplinirii obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89; 

d1) prețurile reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în contextul îndeplinirii obligației de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opțiune, care țin cont de necesitatea furnizorului de ultimă opțiune să procure cantități suplimentare de gaze naturale pe parcursul unor perioade scurte de timp la prețuri mai mari decât prețurile de procurare a gazelor naturale conform contractelor bilaterale;

e) tarifele reglementate pentru serviciile auxiliare prestate de operatorul sistemului de transport şi de operatorul sistemului de distribuţie, inclusiv tarifele de racordare şi tarifele de reconectare.

(3) Preţurile şi tarifele reglementate specificate la alin. (2) se determină în conformitate cu metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a acestora, elaborate şi aprobate în conformitate cu prezenta lege.

(4) La calcularea tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale se iau în considerare volumele, veniturile şi cheltuielile aferente fluxurilor transfrontaliere. 

(4-1) Agenția poate aproba o reducere de până la 100% la tarifele pentru serviciul de transport al gazelor naturale bazate pe capacitate în punctele de intrare din instalațiile de stocare și în punctele de ieșire către acestea, cu excepția cazului și în măsura în care aceste instalații, care sunt conectate la mai multe rețele de transport al gazelor naturale, sunt utilizate pentru a concura cu unul sau mai multe puncte de interconectare.

(5) Furnizorii de gaze naturale negociază cu consumatorii finali preţul la gazele naturale în conformitate cu cererea şi oferta pe pieţele de gaze naturale, cu excepţia situaţiilor în care gazele naturale se furnizează la preţuri reglementate.

Articolul 99. Metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate
(1) Metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate specificate la art. 98 alin. (2) se elaborează şi se aprobă de către Agenţie în conformitate cu prezenta lege. La elaborarea metodologiei de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, Agenția respectă principiile stabilite în prezenta lege și în Codul rețelelor de gaze naturale.

 (2) Metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate se bazează pe următoarele principii:

a) funcţionarea eficientă şi asigurarea viabilităţii financiare a întreprinderilor de gaze naturale în baza costurilor justificate şi strict necesare pentru desfăşurarea activităţilor reglementate;

b) aprovizionarea cu gaze naturale, în mod continuu şi fiabil, a consumatorilor finali, cu respectarea parametrilor de calitate şi a indicatorilor de calitate stabiliţi;

c) desfăşurarea activităţilor reglementate în condiţii de siguranţă;

d) orientarea sistemului de formare a preţurilor şi a tarifelor reglementate spre crearea de premise pentru motivarea întreprinderilor de gaze naturale şi a consumatorilor finali în sporirea eficienţei energetice prin stabilirea de stimulente corespunzătoare atît pe termen scurt, cît şi pe termen lung;

e) promovarea investiţiilor eficiente în sectorul gazelor naturale;

f) eliminarea subvenţiilor încrucişate;

g) asigurarea faptului că preţurile şi tarifele reglementate sînt justificate, rezonabile, verificabile, nediscriminatorii, transparente, bazate pe performanţă şi pe criterii obiective şi includ o rată rezonabilă de rentabilitate.

(3) Metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate trebuie să includă:

a) componenţa şi modul de calculare a:

– cheltuielilor aferente procurării volumelor de gaze naturale, inclusiv pentru acoperirea nivelului rezonabil și justificat al consumului tehnologic și al pierderilor de gaze naturale din reţelele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;

– cheltuielilor materiale;

– cheltuielilor aferente retribuirii muncii;

– cheltuielilor privind amortizarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale, calculate în baza costului de intrare la data dării în exploatare și a costurilor ulterioare capitalizate aprobate de Agenție, asigurându-se că valoarea acestora va fi recuperată prin prețurile, tarifele reglementate doar o singură dată;

– cheltuielilor aferente exploatării eficiente şi întreţinerii obiectelor sistemului de gaze naturale;

– cheltuielilor de distribuire şi administrative;

– cheltuielilor aferente realizării de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor stabilite în conformitate cu art. 108-1;

– altor cheltuieli justificate şi necesare pentru desfăşurarea activităţii operaţionale; 

– nivelului rentabilităţii, determinat prin metoda costului mediu ponderat al capitalului (pentru activitățile reglementate de distribuție sau de stocare a gazelor naturale);

– nivelului rentabilității pentru activitatea reglementată de transport, ținând cont de specificul modelului de separare a operatorului sistemului de transport implementat;

– devierilor tarifare create în perioada anterioară de aplicare a tarifelor şi a preţurilor reglementate (componenta de corectare a venitului reglementat);

b) determinarea costurilor care trebuie să fie incluse în preţurile sau în tarifele reglementate, separat pentru fiecare activitate desfăşurată de întreprinderea de gaze naturale și pentru fiecare tip de rețea de gaze naturale;

c) condiţiile de utilizare a costurilor privind amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale, a costurilor materiale de întreţinere şi de exploatare şi modul de includere a acestor costuri în preţurile şi în tarifele reglementate, în cazul utilizării lor în alte scopuri sau în cazul neutilizării lor;

d) modul de determinare a consumului tehnologic și a pierderilor de gaze naturale în rețelele de transport, în rețelele de distribuție a gazelor naturale, prin stabilirea trendului de reducere a acestora pe perioada valabilității metodologiilor tarifare, pentru a implementa mecanisme de stimulare a eficienței, ținând cont de obiectivele stabilite și de volumele de gaze naturale injectate în rețelele de transport, în rețelele de distribuție a gazelor naturale;

e) modul de recuperare, prin preţuri şi tarife reglementate, a investiţiilor efectuate, metoda de determinare şi de aplicare a ratei de rentabilitate pe tipuri de activitate. La aplicarea ratei de rentabilitate nu se iau în considerare valoarea ce a rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, valoarea activelor achitate de consumatori, precum şi valoarea activelor care au fost obţinute gratuit, prin donaţii şi granturi;

f) metoda de separare a cheltuielilor comune ale întreprinderii şi de separare a rentabilităţii pe tipuri de activitate practicate de întreprindere şi/sau pe tipuri de reţea de gaze naturale;

g) modul de determinare şi de aplicare a tarifelor diferenţiate în funcţie de nivelul presiunii în reţelele de gaze naturale şi a preţurilor diferenţiate în funcţie de consum;

h) modul de ajustare a preţurilor şi tarifelor reglementate.

(3-1) La determinarea cheltuielilor privind amortizarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale, indicate la alin. (3) lit. a) liniuța a patra, admise în scopuri tarifare, nu se ia în considerare valoarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale care au fost obținute gratuit, prin donații, granturi, valoarea altor active finanțate de către terți, inclusiv de către consumatori, precum și modificarea costului de intrare a mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale, rezultată în urma reevaluării acestora sau prin aplicarea unui alt procedeu decât prin prisma costurilor ulterioare capitalizate, aprobate de Agenție.

(4) Nivelul rentabilităţii pentru activitatea reglementată de furnizare a gazelor naturale se stabileşte în metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor reglementate astfel încît furnizorii să obţină un profit rezonabil şi cu respectarea principiilor de echitate şi de nediscriminare între furnizorii din aceeaşi categorie.

(5) Metodologia de calculare, aprobare şi aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale trebuie să stabilească modul de determinare a tarifelor armonizate de intrare/ieşire pentru serviciul de transport al gazelor naturale, mecanismele şi metoda de stabilire a ratelor de alocare a costurilor în raport cu punctele de intrare/ieşire, modul de determinare a prețurilor de referință și să reflecte inclusiv principiile stabilite la art. 99-1.

(6) Preţurile şi tarifele reglementate, precum şi metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a acestora trebuie să fie nediscriminatorii în ceea ce privește activităţile, categoriile de consumatori şi categoriile de utilizatori de sistem. Tarifele pentru serviciile de transport vor reflecta și costurile serviciilor prestate de entitatea responsabilă cu deținerea în proprietate și/sau gestionarea unor părți din rețeaua de transport al gazelor naturale.

(7) Metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate, aprobate de Agenţie, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, de asemenea se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei şi pe paginile electronice ale întreprinderilor de gaze naturale.

Articolul 99-1. Tarifele armonizate de intrare/ieșire pentru serviciul de transport al gazelor naturale
(1) În scopul determinării tarifelor armonizate de intrare/ieșire pentru serviciul de transport al gazelor naturale (în continuare – tarife armonizate de intrare/ieșire) se consideră că rețelele de transport al gazelor naturale ale operatorilor sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale formează un sistem unic de intrare/ieșire pentru întreg teritoriul Republicii Moldova, în cadrul căruia fiecare dintre aceștia este responsabil de rețelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează.

	(2) Tarifele armonizate de intrare/ieșire se determină pentru fiecare punct de intrare în și de ieșire din sistemul unic de intrare/ieșire, în conformitate cu metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, aprobată de Agenție.

	(3) Prețurile de referință se calculează în baza metodei de calcul al prețurilor de referință, care este parte a metodologiei de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale. În cazul în care se organizează licitații, prețul de referință urmează a fi utilizat în calitate de preț de rezervă pentru produsele de capacitate standard anuală pentru capacitate fermă și ca bază pentru stabilirea prețurilor de rezervă pentru produsele de capacitate standard neanuală pentru capacitate fermă și pentru produsele de capacitate standard pentru capacitate întreruptibilă. În cazul în care nu se recurge la organizarea de licitații pentru alocarea capacităților, prețul de referință urmează a fi utilizat în calitate de tarif armonizat pentru serviciul de transport pentru produsul de capacitate respectiv.

	(4) La determinarea tarifelor armonizate de intrare/ieșire se aplică aceeași metodă de stabilire a prețurilor de referință în comun pentru toți operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale care exploatează rețelele de transport al gazelor naturale în cadrul sistemului unic de intrare/ieșire. Agenția este în drept să aplice metoda de stabilire a prețului de referință în funcție de distanța medie ponderată bazată pe capacitate sau o altă metodă de calcul care întrunește cerințele și principiile stabilite în prezenta lege și/sau în Codul rețelelor de gaze naturale. La examinarea opțiunii cu privire la aplicarea unei alte metode de calcul decât metoda de stabilire a prețului de referință în funcție de distanța medie ponderată bazată pe capacitate, prevăzută în Codul rețelelor de gaze naturale, aceasta din urmă trebuie să servească drept scenariu de referință pentru comparație cu metoda de calcul propusă.

	(5) Pentru determinarea tarifelor armonizate de intrare/ieșire, Agenția stabilește veniturile reglementate pentru fiecare operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale care urmează a fi recuperate prin tarifele respective, în baza metodei plafonării veniturilor. Veniturile reglementate respective urmează a fi stabilite reieșind din costurile de capital, care se calculează separat pentru fiecare operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale, precum și din costurile de întreținere și de exploatare. Costurile de capital pentru fiecare operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale trebuie să includă costurile constituite din amortizarea și din rentabilitatea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale ale operatorului sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale, obținute urmare a realizării investițiilor în conformitate cu art. 42.

	(6) La stabilirea tarifelor armonizate de intrare/ieșire și la reconcilierea veniturilor, Agenția aplică următoarele principii:

	a) recuperarea parțială sau recuperarea în exces a veniturilor aferente prestării serviciilor de transport al gazelor naturale trebuie redusă la minimum, luând în considerare, în modul corespunzător, investițiile realizate de către operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale în conformitate cu art. 42;

	b) nivelul tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale trebuie să asigure recuperarea la timp de către operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale a veniturilor aferente prestării serviciilor de transport al gazelor naturale;

	c) evitarea, în măsură posibilităților, a diferențelor semnificative între nivelurile tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale aplicabile pentru două perioade tarifare consecutive.

	(7) La determinarea tarifelor armonizate de intrare/ieșire, Agenția va lua în considerare inclusiv capacitățile estimate a fi rezervate în fiecare dintre punctele de intrare și de ieșire stabilite, cantitățile estimate a fi transportate, cantitățile înregistrate în perioada precedentă, alți parametri necesari a fi luați în calcul în funcție de metoda de stabilire a prețurilor de referință utilizată în conformitate cu prevederile alin. (4).

	(8) În conformitate cu metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale, la aplicarea metodei de stabilire a prețurilor de referință la punctele de intrare și de ieșire, Agenția este în drept să utilizeze una sau mai multe dintre următoarele metode de ajustare la punctele de intrare și de ieșire:

	a) efectuarea de către Agenție a unei evaluări comparative, prin care prețurile de referință dintr-un anumit punct de intrare sau de ieșire se ajustează astfel încât valorile rezultate să atingă nivelul competitiv al prețurilor de referință;

	b) efectuarea de către Agenție a unei egalizări, prin care același preț de referință se aplică la unele puncte sau la toate punctele dintr-un grup omogen de puncte;

	c) efectuarea de către Agenție a unei redimensionări, prin care prețurile de referință din toate punctele de intrare sau din toate punctele de ieșire ori din ambele tipuri de puncte se ajustează prin înmulțirea valorilor acestora cu o constantă sau prin adunarea ori scăderea unei constante din valorile acestora.

	(9) O serie de factori determinanți pot servi ca temei pentru luarea deciziei de utilizare a metodei de ajustare prin egalizare, stabilită la alin. (8) lit. b), inclusiv, dar fără a se limita la aceștia:

	a) necesitatea evitării subvențiilor încrucișate, în special în ceea ce privește utilizarea intrazonală și interzonală;

	b) încurajarea utilizării activelor care contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	c) consolidarea stabilității prețurilor și a fluxurilor;

	d) stimularea concurenței pe piața angro și pe piața cu amănuntul a gazelor naturale;

	e) asigurarea simplității și a transparenței la stabilirea tarifelor;

	f) evitarea diferențelor de preț în cadrul grupurilor omogene de puncte.

Articolul 99-2. Reconcilierea veniturilor. Mecanismul de compensare între operatorii sistemelor de transport
(1) Diferențele dintre veniturile reglementate ale operatorilor sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale și veniturile obținute efectiv în aceeași perioadă se reconciliază cu respectarea principiilor stabilite în prezentul articol și în conformitate cu metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale.

	(2) Veniturile nerecuperate, în cazul recuperării parțiale, și veniturile suplimentare, obținute în cazul recuperării în exces a venitului aferent serviciului de transport al gazelor naturale, se determină ca diferența dintre venitul efectiv obținut urmare a prestării serviciului de transport al gazelor naturale și venitul reglementat aferent acestui serviciu. În cazul în care diferența respectivă este pozitivă, aceasta indică recuperarea în exces a venitului aferent serviciului de transport al gazelor naturale (excedent tarifar). În cazul în care diferența respectivă este negativă, aceasta indică recuperarea parțială a venitului aferent serviciului de transport al gazelor naturale (deficit tarifar).

	(3) La determinarea veniturilor nerecuperate, în cazul recuperării parțiale, și a veniturilor suplimentare, obținute în cazul recuperării în exces a venitului aferent serviciului de transport al gazelor naturale, se iau în considerare compensațiile achitate în cadrul mecanismului de compensare între operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale.

	(4) În legătură cu reconcilierea veniturilor, fiecare operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale utilizează un singur cont de regularizare în care înregistrează informații privind venitul reglementat aferent serviciului de transport al gazelor naturale, venitul real obținut urmare a prestării serviciului de transport al gazelor naturale, recuperarea parțială sau recuperarea în exces a venitului aferent serviciului de transport al gazelor naturale pe parcursul unei perioade tarifare, informații privind diferența dintre valoarea anticipată și cea reală a componentelor de cost, alte informații.

	(5) Scopul reconcilierii contului de regularizare este de a rambursa operatorului sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale veniturile nerecuperate, în cazul recuperării parțiale, și de a returna utilizatorilor de sistem veniturile suplimentare obținute de acesta, în cazul recuperării în exces. Agenția stabilește în metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale perioada pentru care se efectuează reconcilierea contului de regularizare.

	(6) În contextul aplicării aceleiași metode de stabilire a prețurilor de referință în comun pentru toți operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale care exploatează rețelele de transport al gazelor naturale în cadrul sistemului unic de intrare/ieșire, se instituie mecanismul de compensare între operatorii respectivi. În cadrul mecanismului de compensare, un operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale este obligat să achite altui operator al sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale o compensație aprobată de Agenție. Metoda de determinare a compensației, modul, termenele și periodicitatea de achitare a compensației, modul de ajustare a compensației se stabilesc în metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale.

	(7) Cheltuielile aferente achitării compensației se deduc în conformitate cu art. 24 din Codul fiscal nr. 1163/1997.

	(8) Agenția monitorizează implementarea mecanismului de compensare, inclusiv executarea de către operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale a obligațiilor ce le revin în cadrul mecanismului de compensare, stabilite în prezentul articol, în metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale și în hotărârile adoptate de Agenție. Agenția monitorizează colectarea veniturilor de către operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale și ajustează compensația din oficiu sau la cererea unuia dintre operatorii respectivi.

	(9) Operatorul sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale care nu primește în termenul și în mărimea stabilite compensația aprobată de Agenție este în drept să notifice Agenția cu privire la acest fapt și să solicite sancționarea operatorului sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale care nu și-a îndeplinit obligația de plată a compensației. Pentru neplata compensației, întârzierea plății sau achitarea incompletă a acesteia de către operatorul sistemului de transport titular de licență pentru transportul gazelor naturale, Agenția aplică sancțiunea financiară stabilită la art. 113 alin. (2) lit. f).

	(10) Operatorii sistemelor de transport titulari de licență pentru transportul gazelor naturale elaborează și prezintă Agenției rapoarte trimestriale cu privire la îndeplinirea obligațiilor ce le revin în cadrul mecanismului de compensare, în care reflectă inclusiv informații cu privire la eventualele întârzieri la plata compensației, cu privire la achitarea integrală sau parțială a compensației, la veniturile colectate.

Articolul 100. Determinarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării preţurilor şi a tarifelor reglementate
(1) Preţurile şi tarifele reglementate în sectorul gazelor naturale se determină anual de către întreprinderile de gaze naturale în conformitate cu metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi a tarifelor reglementate şi potrivit termenelor şi condiţiilor stabilite în Regulamentul privind procedurile de prezentare şi de examinare a cererilor titularilor de licențe privind preţurile şi tarifele reglementate.

	(2) Preţurile şi tarifele reglementate, determinate de întreprinderile de gaze naturale conform alin. (1), se prezintă Agenţiei spre examinare şi aprobare.

	(3) Agenţia, în conformitate cu art. 7 alin. (2), cu art. 8 şi 9, examinează prețurile și tarifele prezentate de întreprinderile de gaze naturale şi adoptă hotărîrea privind aprobarea preţurilor şi a tarifelor respective. 

	(4) Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să prezinte Agenţiei informaţiile necesare pentru examinarea şi justificarea cheltuielilor, precum şi pentru estimarea corectitudinii calculării preţurilor şi a tarifelor reglementate.

	(4-1) Prețurile și tarifele aprobate de Agenție se ajustează în cazurile și modul stabilite în metodologiile de calculare, aprobare și aplicare a prețurilor și a tarifelor reglementate, la cererea scrisă a întreprinderii de gaze naturale respective sau la inițiativa Agenției. În acest scop, Agenția examinează premisele care determină revizuirea prețurilor și a tarifelor reglementate. Întreprinderile de gaze naturale sunt obligate să prezinte Agenției informațiile și documentele solicitate în acest scop, în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de prezentare și de examinare a cererilor titularilor de licențe privind prețurile și tarifele reglementate.

	(4-2) În cazul în care, în pofida ajustărilor prețurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale aprobate de către Agenție în conformitate cu prevederile prezentei legi, furnizorii de gaze naturale care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 înregistrează devieri tarifare mai mari de 5% din costurile de furnizare a gazelor naturale stabilite în prețurile reglementate, Agenția confirmă aceste devieri tarifare și le recuperează de la toți furnizorii care desfășoară activitate pe piața gazelor naturale cu amănuntul, în conformitate cu cota lor pe piața corespunzătoare din perioada anterioară înregistrării devierilor tarifare, printr-o hotărâre adoptată în acest scop.

	(5) Hotărîrile Agenţiei cu privire la aprobarea preţurilor şi a tarifelor reglementate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, se plasează pe pagina web oficială a Agenţiei şi pe paginile electronice ale întreprinderilor de gaze naturale. Agenția plasează pe pagina sa web oficială valoarea și structura preţurilor şi ale tarifelor reglementate aprobate.

	(6) Agenţia supraveghează şi monitorizează aplicarea de către întreprinderile de gaze naturale a metodologiilor de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor şi tarifelor reglementate, precum şi aplicarea corectă a preţurilor şi a tarifelor reglementate aprobate.

Articolul 101. Separarea contabilităţii
(1) Întreprinderile de gaze naturale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, întocmesc, supun auditului şi publică situaţiile lor financiare anuale. 

	(2) Pentru a evita discriminarea, subvenţionările încrucişate şi denaturarea concurenţei, întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să ţină în sistemul lor de contabilitate conturi contabile separate pentru fiecare dintre activităţile de transport, de distribuţie şi de stocare a gazelor naturale, aşa cum ar fi în cazul în care aceste activităţi ar fi desfăşurate de întreprinderi distincte. 

	(3) Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să ţină contabilitate separată pentru alte activităţi ce ţin de sectorul gazelor naturale, dar care nu se referă la transportul, distribuţia şi stocarea gazelor naturale, aşa cum ar fi în cazul în care aceste activităţi ar fi desfăşurate de întreprinderi distincte. De asemenea, întreprinderile de gaze naturale trebuie să ţină contabilitate separată pentru alte activităţi, nereglementate de prezenta lege. Bilanţul şi situaţia de profit şi pierdere se întocmesc separat pentru fiecare activitate, pe categorii de consumatori.

	(4) Furnizorii care furnizează gaze naturale la preţuri reglementate şi la preţuri negociate sînt obligaţi să ţină contabilitate separată pentru fiecare tip de activitate practicată, pe categorii de consumatori.

	(5) Întreprinderile de gaze naturale vor preciza în politicile lor de contabilitate regulile de alocare a activelor şi pasivelor, a cheltuielilor şi veniturilor, precum şi a pierderilor, pe care le aplică la separarea contabilităţii pe tipuri de activitate practicate, în conformitate cu prezenta lege, cu standardele de contabilitate şi cu metodologiile de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor și a tarifelor reglementate. 

	(6) Veniturile obţinute din utilizarea cu titlu de proprietate a reţelelor de transport şi/sau de distribuţie a gazelor naturale se specifică în contabilitatea întreprinderilor de gaze naturale. Situaţiile financiare anuale trebuie să cuprindă, în note, informaţii despre orice tranzacţie efectuată cu întreprinderile înrudite.

	(7) Auditul situațiilor financiare ale întreprinderilor de gaze naturale se efectuează cu respectarea condiţiilor stabilite în Legea nr. 61-XVI din 16 martie 2007 privind activitatea de audit şi în standardele internaţionale de audit şi trebuie să specifice, suplimentar, dacă sînt respectate obligaţiile de evitare a discriminării şi a subvenţiilor încrucişate, stabilite la alin. (2)–(4) din prezentul articol.

Articolul 102. Accesul la contabilitate şi prezentarea informaţiilor
(1) Agenţia este în drept, în baza solicitării în scris sau în cadrul controalelor realizate, să aibă acces la contabilitatea întreprinderilor de gaze naturale, precum şi să solicite întreprinderilor de gaze naturale să prezinte datele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.

	(2) Întreprinderile de gaze naturale oferă accesul la contabilitate şi prezintă datele şi informaţiile solicitate în conformitate cu alin. (1) în termenele şi condiţiile stabilite în prezenta lege şi în regulamentul elaborat și aprobat de Agenţie.

	(3) Agenţia este obligată să se abţină de la divulgarea informaţiei care constituie secret comercial. Aceste informaţii pot fi dezvăluite doar în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

	(4) Informaţiile necesare pentru asigurarea unei concurenţe reale, pentru funcţionarea eficientă a pieţei gazelor naturale şi pentru reglementarea preţurilor şi a tarifelor se fac publice. Această obligaţie este pusă în aplicare de Agenţie fără a aduce atingere informaţiilor care constituie secret comercial.

Capitolul XV. SECURITATEA APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE
Articolul 103. Securitatea aprovizionării cu gaze naturale
(1) Securitatea aprovizionării cu gaze naturale se asigură prin crearea premiselor necesare pentru funcționarea eficientă și continuă a pieței gazelor naturale, precum şi prin stabilirea de măsuri excepționale care urmează să fie puse în aplicare în cazul în care piața gazelor naturale nu poate să asigure furnizarea volumelor necesare de gaze naturale. Prezentul capitol stabileşte principiile şi regulile de bază care reglementează funcțiile autorităților de resort, ale întreprinderilor de gaze naturale, acţiunile ce trebuie întreprinse, ca măsuri de prevenţie pentru coordonarea activităților în sectorul gazelor naturale, precum și acţiunile ce trebuie realizate în cazul întreruperilor în aprovizionarea cu gaze naturale.

	(2) Asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale constituie competența partajată între Guvern și Agenție, potrivit atribuțiilor instituționale ale acestora și conform prevederilor prezentei legi, cu contribuția întreprinderilor de gaze naturale, și implică stabilirea și monitorizarea realizării măsurilor preventive și de urgență necesare pentru prevenirea situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale și pentru lichidarea, atenuarea consecințelor situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale.

	(2-1) Guvernul îndeplinește atribuțiile stabilite în prezenta lege, în special la art. 4, precum și atribuțiile stabilite în Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război.

	(2-2) Agenția contribuie la asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale și îndeplinește atribuțiile stabilite în prezenta lege, inclusiv întreprinde acțiunile stabilite în prezentul capitol în legătură cu prevenirea și gestionarea situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale. În virtutea atribuțiilor pe care le îndeplinește, Agenția contribuie la elaborarea măsurilor destinate asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale și colaborează cu organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii în legătură cu elaborarea Regulamentului privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale și a Planului de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale.

	(3) Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale şi Planul de acţiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale trebuie să conţină măsuri neechivoce, transparente şi nediscriminatorii, care nu afectează concurenţa şi funcţionarea pieţei gazelor naturale decît în cazuri justificate. 

	(4) Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, elaborat de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, defineşte rolurile şi funcțiile întreprinderilor de gaze naturale, stabilește standardele privind infrastructura și privind aprovizionarea cu gaze naturale şi conţine, în special, următoarele:

	a) criteriile de identificare a consumatorilor protejaţi; 

	b) măsurile ce urmează a fi întreprinse de întreprinderile de gaze naturale pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi în următoarele cazuri:

	– temperaturi extreme pentru o perioadă de vîrf de 7 zile calendaristice, constatate statistic o dată la 20 de ani;

	– orice perioadă de cel puțin 30 de zile calendaristice în care cererea de gaze este excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani; 

	– o perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice în cazul afectării reţelelor de gaze naturale principale în condiții de iarnă normale;

	c) criteriile de identificare a întreprinderilor de gaze naturale menţionate la lit. b);

	d) criteriile de identificare a diferitor categorii de riscuri majore pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	d1) principiile ce urmează a fi respectate la evaluarea națională a riscurilor care afectează securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	e) măsurile de reducere a riscurilor identificate conform lit. d) şi, în special, în caz de perturbare a aprovizionării cu gaze naturale care implică afectarea infrastructurii de gaze naturale sau a sursei/rutei de aprovizionare cu gaze naturale în situaţia unei cereri de gaze naturale excepţional de înalte; 

	f) informaţii cu privire la interconexiunile existente şi planificate a fi construite, care contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	g) conţinutul raportului care urmează a fi prezentat de către întreprinderile de gaze naturale referitor la securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

	h) alte obligaţii impuse întreprinderilor de gaze naturale, autorităţilor și entităţilor competente, inclusiv obligaţiile privind siguranţa exploatării sistemului de gaze naturale.

	(5) La elaborarea Regulamentului privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii trebuie să ţină cont de prevederile planurilor de dezvoltare a reţelelor de gaze naturale pentru 10 ani, elaborate de operatorii sistemelor de transport.

	(6) Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale se bazează, în primul rînd, pe mecanismele de piaţă, iar la elaborarea acestuia se va ţine cont de impactul economic şi de eficienţa măsurilor care trebuie să fie întreprinse, de impactul acestora asupra funcţionării pieţei gazelor naturale, asupra mediului şi consumatorilor. 

	(7) Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și se revizuiește la necesitate sau la solicitarea Secretariatului Comunității Energetice.

Articolul 104. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piața gazelor naturale
(1) Planul de acţiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale (în continuare – Planul de acţiuni) se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi se prezintă spre aprobare Guvernului. Planul de acțiuni cuprinde două părți: Planul de acțiuni preventive și Planul de urgență.

	(2) Planul de acţiuni:

	a) defineşte nivelurile de criză;

	b) determină rolul şi funcţiile organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, ale Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, ale altor autorităţi responsabile, ale întreprinderilor de gaze naturale, precum şi ale consumatorilor industriali, inclusiv ale producătorilor relevanţi de energie electrică şi termică, ţinînd cont de diferențele în ceea ce privește măsura în care aceștia sînt afectați în cazul întreruperii aprovizionării cu gaze naturale, şi stabileşte modalităţile şi mijloacele de interacțiune a acestora cu Agenția, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova pentru fiecare dintre nivelurile de criză definite;

	c) identifică, dacă este cazul, măsurile şi acţiunile de reducere a potenţialului impact al perturbărilor în aprovizionarea cu gaze naturale asupra sistemului de termoficare şi asupra aprovizionării cu energie electrică, produsă cu utilizarea gazelor naturale;

	d) stabileşte măsuri şi proceduri detaliate care trebuie urmate la fiecare nivel de criză, inclusiv schemele de asigurare a fluxului informaţional, pentru ca întreprinderile de gaze naturale şi consumatorii industriali să poată reacţiona la fiecare nivel de criză;

	e) identifică măsurile care nu au la bază mecanisme de piaţă și care urmează a fi implementate în cazul survenirii de situaţii excepţionale şi evaluează gradul în care utilizarea măsurilor respective este necesară pentru a soluţiona situaţiile survenite în caz de criză, identifică efectele acestora și defineşte procedurile necesare pentru implementarea lor. La identificarea măsurilor menţionate trebuie să se țină cont de faptul că măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piață pot fi utilizate doar în cazul în care cele bazate pe astfel de mecanisme nu pot asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor, în special a consumatorilor protejați;

	f) descrie mecanismele aplicate la colaborarea cu ţările părți ale Comunităţii Energetice, cu statele membre ale Uniunii Europene pentru fiecare nivel de criză;

	g) descrie detaliile privind obligaţia de raportare impusă întreprinderilor de gaze naturale pentru fiecare nivel de criză;

	h) stabileşte o listă de acţiuni predefinite ce trebuie întreprinse pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale în cazul unei situaţii de urgenţă, inclusiv acordurile comerciale dintre părţile implicate în astfel de acţiuni, precum şi mecanismele de compensare pentru întreprinderile de gaze naturale, dacă este cazul, cu respectarea confidenţialităţii datelor şi a informaţiilor ce constituie secret comercial; 

	i) stabilește lista consumatorilor finali întreruptibili şi ordinea în care urmează să fie limitată şi/sau sistată furnizarea gazelor naturale consumatorilor finali respectivi; 

	j) stabilește tipul şi, după caz, cantităţile de combustibili alternativi ce urmează a fi utilizate de consumatorii finali pe perioada întreruperii.

	(3) La elaborarea Planului de acţiuni trebuie să se ţină cont de: 

	a) existenţa capacităţii instalațiilor de stocare şi a volumului necesar de gaze naturale în acestea, precum şi de existenţa investiţiilor necesare pentru asigurarea capacităţii instalațiilor de stocare în situaţii excepţionale;

	b) capacitatea de extracţie din instalația de stocare;

	c) necesitatea asigurării de către operatorii sistemelor de transport a capacităţii reţelelor de transport al gazelor naturale pentru a face posibilă preluarea şi direcţionarea volumelor de gaze naturale spre zonele de risc, precum şi de necesitatea extinderii reţelelor de transport al gazelor naturale în vederea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi din zonele respective;

	d) flexibilitatea sistemului de gaze naturale; 

	e) necesitatea de a stimula încheierea de contracte cu clauze privind întreruperea furnizării; 

	f) posibilitatea utilizării de combustibili alternativi de rezervă de către consumatorii industriali, inclusiv producătorii de energie electrică şi termică; 

	g) existenţa şi dezvoltarea capacitaţii interconexiunilor pentru asigurarea schimburilor transfrontaliere de gaze naturale; 

	h) necesitatea de a stimula cooperarea operatorilor sistemelor de transport cu operatorii sistemelor de transport din ţările vecine pentru coordonarea activităților de livrare a gazelor naturale; 

	i) necesitatea coordonării activităţilor de livrare a gazelor naturale între operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie şi operatorii instalațiilor de stocare;

	j) flexibilitatea producţiei interne de gaze naturale; 

	k) flexibilitatea importului de gaze naturale; 

	l) posibilitatea diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale; 

	m) existenţa contractelor de procurare a gazelor naturale pe termen lung; 

	n) necesitatea optimizării investiţiilor în infrastructură pentru creșterea capacitaţii rețelelor de transport al gazelor naturale, înlocuirea reţelelor de transport al gazelor naturale cu durata de exploatare expirată în vederea reducerii consumului tehnologic şi a pierderilor de gaze naturale, pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale, precum şi pentru importul de gaze naturale prin intermediul tuturor surselor posibile, inclusiv prin terminale de regazificare, și prin asigurarea capacităților bidirecționale la interconexiuni.

	(4) Planul de acțiuni se revizuiește o dată la 4 ani sau, în caz de necesitate ori la solicitarea Secretariatului Comunității Energetice, mai devreme. Planul de acțiuni se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

	(5) La îndeplinirea atribuţiilor sale privind aplicarea Planului de acţiuni, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova trebuie să ţină cont de:

	a) măsurile imediate luate de participanţii la piaţa gazelor naturale ca reacţie la diminuarea majoră a aprovizionării cu gaze naturale; 

	b) alte masuri privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale în situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale. 

	(6) Guvernul poate să delege autorităților publice, întreprinderilor de gaze naturale și altor entități sarcini prevăzute în Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale. Sarcinile delegate se execută sub supravegherea organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii și se precizează în Planul de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale.

Articolul 105. Situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale
(1) Existenţa unei situaţii excepţionale în sectorul gazelor naturale se semnalează de operatorul sistemului de transport şi se constată de Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova în modul stabilit în Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale.

	(2) În cazul în care un operator al sistemului de transport identifică semnalele unei potențiale situații excepționale în sectorul gazelor naturale, acesta este obligat, în comun cu alt operator al sistemului de transport, să întreprindă imediat măsurile stabilite în Planul de acţiuni şi să notifice despre acest fapt Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova. În termen de 12 ore de la notificare, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova verifică dacă sînt îndeplinite condiţiile privind existenţa situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale şi, după caz, constată apariţia situaţiei excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

	(3) Dacă, după verificare, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova decide că nu există o situaţie excepțională în sectorul gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să reia de îndată activitatea în condiţii obişnuite. 

	(3-1) În cazul constatării de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a existenței unei situații excepționale în sectorul gazelor naturale, toate acțiunile ce urmează a fi întreprinse de către întreprinderile de gaze naturale, în special de către operatorii sistemelor de transport, de alți participanți la piața gazelor naturale, precum și acțiunile Agenției, ale organelor sau autorităților administrației publice centrale, ale altor autorități publice în legătură cu situația excepțională în sectorul gazelor naturale se coordonează de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova în conformitate cu Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale și cu Planul de acțiuni.

	(4) Pe durata situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale, întreprinderile de gaze naturale, la solicitarea operatorilor sistemelor de transport, au următoarele obligaţii:

	a) în cazul producătorilor, să mobilizeze întreaga capacitate de producere a gazelor naturale în limita capacităţilor maxime de extracţie;

	b) în cazul operatorilor instalațiilor de stocare, să mobilizeze întreaga capacitate de extragere a gazelor naturale;

	c) în cazul operatorilor sistemelor de transport, să preia volumele suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de producători, de operatorii instalațiilor de stocare şi să asigure serviciile de transport al gazelor naturale în condiţiile prevăzute în Planul de acţiuni;

	d) în cazul operatorilor sistemelor de distribuţie, să întreprindă măsuri de limitare şi/sau de sistare a livrării gazelor naturale conform Planului de acţiuni.

	(5) Pe perioada situației excepționale în sectorul gazelor naturale, Planul de acțiuni este documentul operativ de lucru al Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, precum și al întreprinderilor de gaze naturale, al altor participanți la piața gazelor naturale, al Agenției, al organelor sau autorităților administrației publice centrale, al altor autorități publice. Măsurile stabilite în Planul de acțiuni, dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova sunt obligatorii și prevalează în raport cu prevederile contractuale și cu actele normative în domeniu.

	(5-1) Pe perioada situației excepționale în sectorul gazelor naturale, întreprinderile de gaze naturale nu sunt în drept să se eschiveze de la îndeplinirea obligațiilor ce le revin în conformitate cu legea și contractele încheiate, cu condiția că acestea nu contravin dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.

	(6) Orice măsură de salvgardare se aplică temporar, astfel încît să cauzeze cît mai puţine perturbări în funcţionarea pieţei gazelor naturale, şi trebuie să fie limitată la strictul necesar pentru remedierea ameninţării siguranţei, integrităţii fizice a persoanelor sau a instalaţiilor de gaze naturale. 

	(6-1) Schimbul de informații dintre Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și organele centrale de specialitate ale administrației publice, Agenție, alte autorități publice, autoritățile administrației publice locale și alte instituții, precum și schimbul de informații dintre Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și operatorul sistemului de transport desemnat se efectuează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1076/2010 cu privire la clasificarea situațiilor excepționale și la modul de acumulare și prezentare a informațiilor în domeniul protecției populației și teritoriului în caz de situații excepționale.

	(7) La dispariţia cauzelor care au determinat apariţia situaţiei excepţionale pe piaţa gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să reia de îndată activitatea în condiţii obişnuite şi să notifice imediat Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova despre aceasta. Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, în termen de cel mult 12 ore, verifică şi constată încetarea situaţiei excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

	(8) Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să întreprindă măsurile stabilite în Planul de acţiuni, cu respectarea următoarelor condiții: 

	a) să nu fie introduse măsuri de restricționare a fluxului de gaze naturale de pe piața națională a gazelor naturale;

	b) să nu fie introduse măsuri care pot pune în pericol în mod grav situația aprovizionării cu gaze naturale într-o altă ţară parte a Comunităţii Energetice; 

	c) să fie menținut accesul transfrontalier la infrastructură, în măsura posibilităţilor tehnice și în condiții de siguranță, în conformitate cu Planul de acţiuni.

	(9) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii comunică Secretariatului Comunităţii Energetice despre măsurile întreprinse în legătură cu situaţiile excepţionale survenite pe piaţa gazelor naturale din Republica Moldova şi prezintă toate datele şi informaţiile relevante.

	(10) Dacă situaţiile de criză nu pot fi gestionate în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor la nivel naţional, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii comunică acest fapt preşedintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice, care urmează să convoace o ședință a grupului pentru examinarea situaţiei şi, după caz, pentru acordarea asistenţei Republicii Moldova şi/sau altor țări părţi ale Comunităţii Energetice vizate în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel naţional pentru a face faţă situaţiei excepţionale pe piața gazelor naturale.

Articolul 105-1. Atribuțiile specifice ale Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova la gestionarea situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale
(1) În legătură cu gestionarea situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova îndeplinește următoarele atribuții:

a) examinează sesizările privind apariția unei situații excepționale;

b) preia, în cazul constatării situației excepționale, atribuțiile privind gestionarea situației excepționale, în special atribuțiile privind coordonarea acțiunilor care urmează să fie întreprinse, în conformitate cu Planul de acțiuni, de către organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, de către Agenție, de către alte organe sau autorități ale administrației publice centrale, de către alte autorități publice, de către întreprinderile de gaze naturale, precum și de către alți participanți la piața gazelor naturale;

c) emite dispoziții cu privire la aplicarea unor măsuri excepționale necesare pentru gestionarea situației excepționale, inclusiv pentru înlăturarea sau minimizarea consecințelor situației excepționale în sectorul gazelor naturale;

d) în funcție de gravitatea situației create în legătură cu limitarea, întreruperea aprovizionării cu gaze naturale și de caracterul măsurilor ce urmează a fi adoptate pentru gestionarea situației create, prezintă Guvernului un raport privind necesitatea declarării stării de urgență în conformitate cu art. 17–19 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război;

e) analizează caracterul, cauzele și consecințele situațiilor excepționale, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru lichidarea consecințelor situațiilor excepționale, de asemenea analizează alte informații relevante;

f) pentru asigurarea continuității aprovizionării cu gaze naturale, în special a consumatorilor protejați, desemnează, la necesitate, furnizorul care urmează să achiziționeze gaze naturale pe perioada situațiilor excepționale pentru a le revinde furnizorilor de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale sau, în baza deciziei Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, consumatorilor finali;

g) impune, la necesitate, furnizorilor de pe piața angro a gazelor naturale, furnizorilor de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale care își desfășoară activitatea de furnizare la prețuri reglementate sau la prețuri nereglementate, precum și traderilor, obligația de a vinde furnizorului desemnat în conformitate cu lit. f) gaze naturale în cantitățile și la prețurile stabilite în contractele pe care aceștia le au încheiate la momentul declarării situației excepționale sau de a cesiona drepturile pe care aceștia le au conform contractelor de vânzare-cumpărare a gazelor naturale;

h) obligă, la necesitate, titularii de licențe să încheie contracte, să întreprindă alte acțiuni necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali și stabilește termenele în care acestea urmează a fi executate;

i) alte atribuții stabilite în prezenta lege, în Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, în Regulamentul Comisiei pentru Situații excepționale a Republicii Moldova, în Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale și în Planul de acțiuni.

(2) La gestionarea situației excepționale în sectorul gazelor naturale, deciziile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova pot viza atât întreprinderile din sectorul gazelor naturale, cât și întreprinderile din alte sectoare, inclusiv din sectorul electroenergetic, sectorul termoenergetic, sectorul telecomunicațiilor.

Articolul 105-2. Atribuțiile specifice ale Agenției în legătură cu situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale
La survenirea unei situații excepționale în sectorul gazelor naturale, Agenția exercită următoarele atribuții:

a) impune obligații de serviciu public întreprinderilor de gaze naturale în conformitate cu art. 11 alin. (3) lit. a) și monitorizează respectarea acestora;

b) suspendă, în conformitate cu art. 16 alin. (3), licența titularului de licență care nu se conformează deciziilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, deciziilor și hotărârilor Agenției și desemnează alt titular de licență care să desfășoare activitatea licențiată în locul titularului a cărui licență a fost suspendată;

c) aprobă tarife, prețuri reglementate în condițiile stabilite la art. 9 alin. (7);

d) prin derogare de la art. 98, determină și aprobă, în condițiile art. 9 alin. (7), metoda de calcul al prețului de vânzare a gazelor naturale către furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale sau prețul reglementat la care furnizorul desemnat în conformitate cu art. 105-1 alin. (1) lit. f) urmează să vândă gaze naturale consumatorilor finali și metoda de calcul al acestui preț reglementat, de asemenea stabilește alte plăți care urmează a fi achitate de titularii de licențe în legătură cu executarea deciziilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova;

e) monitorizează respectarea de către titularii de licențe a deciziilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, inclusiv executarea contractelor încheiate, întreprinderea altor acțiuni în conformitate cu deciziile respective și, conform atribuțiilor stabilite prin lege, întreprinde acțiunile necesare pentru a asigura respectarea și implementarea corespunzătoare a măsurilor respective de către titularii de licențe;

f) exercită alte atribuții care îi revin în conformitate cu legea, în măsura în care acestea nu contravin dispozițiilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.

Articolul 106. Securitatea aprovizionării cu gaze naturale a unor categorii de consumatori finali
(1) Operatorii sistemelor de transport anunţă, în conformitate cu art.105, producătorii, operatorii sistemelor de distribuţie, operatorii instalațiilor de stocare şi furnizorii în legătură cu apariţia situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

	(2) În cazul situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie şi operatorii instalațiilor de stocare vor presta cu prioritate serviciile de livrare a gazelor naturale consumatorilor protejaţi.

	(3) Pe perioada situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale, consumatorii finali menţionaţi la art. 104 alin. (2) lit. i), pentru care s-a dispus măsura limitării şi/sau a sistării furnizării de gaze naturale, au obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru a asigura siguranţa echipamentelor şi a instalaţiilor lor de gaze naturale şi de a trece la utilizarea de combustibili alternativi, după caz.

Articolul 107. Monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale
(1) Guvernul, prin intermediul organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, asigură monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale, care vizează, în special:

	a) implementarea adecvată a standardelor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale conform prevederilor art. 103; 

	b) echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale;

	c) nivelul cererii viitoare previzibile de gaze naturale şi sursele disponibile de acoperire; 

	d) noile contracte de import pe termen lung al gazelor naturale din țările terțe;

	e) volumul util de gaze naturale și capacitatea de extracție din instalațiile de stocare a gazelor naturale;

	f) gradul de interconectare a sistemului de gaze naturale al Republicii Moldova cu sistemele de gaze naturale ale ţărilor vecine, precum şi cu cele ale ţărilor părți ale Comunităţii Energetice, cu statele membre ale Uniunii Europene;

	g) capacităţile suplimentare planificate sau aflate în construcție;

	h) calitatea și nivelul de întreținere a rețelelor de gaze naturale, precum şi respectarea standardelor de securitate la exploatarea reţelelor de gaze naturale;

	i) realizarea măsurilor de acoperire a cererii de vîrf şi a deficitului în furnizarea gazelor naturale în cazul indisponibilităţii unuia sau a mai multor furnizori, inclusiv în situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

	(2) Anual, pînă la data de 31 iulie, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii întocmeşte şi publică pe pagina sa web oficială, un raport cu privire la rezultatele monitorizării securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Raportul menţionat se prezintă Guvernului și Secretariatului Comunităţii Energetice şi trebuie să conţină informaţii cu privire la: rezultatele monitorizării aspectelor indicate la alin. (1), măsurile luate sau planificate în legătură cu acestea, capacitatea sistemului de gaze naturale de a satisface cererea existentă şi prognoza consumului de gaze naturale, precum şi informaţii cu privire la:

	a) impactul concurenţial al măsurilor întreprinse în conformitate cu prevederile art. 105 asupra tuturor participanţilor la piaţa gazelor naturale;

	b) disponibilitatea capacităţilor de stocare;

	c) durata contractelor de procurare a gazelor naturale pe termen lung, încheiate de către întreprinderile de gaze naturale înregistrate în Republica Moldova, în special durata rămasă, și gradul de lichiditate a pieței de gaze naturale; 

	d) cadrul de reglementare pentru oferirea de stimulente corespunzătoare noilor investiții.

	(3) În caz de necesitate, în scopul realizării funcţiilor de monitorizare atribuite în temeiul prezentului articol, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii colaborează cu alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu alte autorităţi publice competente, inclusiv cu Agenţia, şi solicită prezentarea informaţiilor necesare de către întreprinderile de gaze naturale, asigurînd confidenţialitatea informaţiilor care constituie secret comercial.

Articolul 108. Colaborarea regională
(1) În scopul salvgardării securităţii aprovizionării cu gaze naturale, autorităţile competente din Republica Moldova vor colabora cu autorităţile competente din țările părţi ale Comunităţii Energeticedin statele membre ale Uniunii Europene, promovînd astfel colaborarea bilaterală şi cea regională.

	(2) Colaborarea prevăzută la alin. (1) se referă la situaţiile care cauzează sau care pot cauza perturbări grave în aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova, a unei alte ţări parte a Comunităţii Energetice, a unui stat membru al Uniunii Europene. Colaborarea bilaterală şi cea regională vizează în special:

	a) coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale în situaţii excepţionale, stabilite în prezentul capitol;

	b) identificarea interconexiunilor şi, după caz, dezvoltarea şi modernizarea acestora, inclusiv pentru asigurarea capacităţilor bidirecţionale;

	c) identificarea condiţiilor şi a modalităţilor practice de acordare a asistenţei reciproce.

	(3) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii comunică Secretariatului Comunităţii Energetice despre proiectele de colaborare iniţiate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 108-1. Crearea și menținerea stocurilor de securitate
(1) În vederea asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale, Guvernul desemnează o întreprindere de gaze naturale (în continuare – entitate pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate), care este obligată să creeze și să mențină stocuri de securitate și să le pună la dispoziție în condițiile stabilite la alin. (8). Stocurile de securitate se constituie în cantitate egală cu consumul de gaze naturale pe parcursul a cel puțin 10 zile de consum, o zi de consum fiind echivalentă consumului zilnic mediu pentru perioada de iarnă calendaristică precedentă.

	(2) Cantitatea exactă de gaze naturale care urmează a fi constituită în calitate de stocuri de securitate în conformitate cu alin. (1) se aprobă anual, până la 30 aprilie, prin hotărâre de Guvern, în baza propunerii organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, conform calculelor efectuate de Agenție. În cazul în care la determinarea cantității de gaze naturale care urmează a fi stocată în calitate de stocuri de securitate se constată că cantitatea de gaze naturale rezultată este mai mică decât cantitatea din stocurile de securitate determinată conform datelor pentru perioada de iarnă anterioară perioadei de iarnă precedente, stocurile de securitate urmează a fi menținute la nivelul stabilit anterior.

	(3) Pentru realizarea obligației prevăzute la alin. (1), entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate încheie acordurile și contractele necesare cu operatorii instalațiilor de stocare, inclusiv din țările vecine, din țările părți ale Comunității Energetice și din statele membre ale Uniunii Europene, precum și cu operatorii de sistem prin rețelele cărora urmează să fie transportate gazele naturale care fac obiectul stocurilor de securitate.

	(4) Costurile aferente creării și menținerii stocurilor de securitate și care includ costul gazelor naturale, costul contractării serviciului de stocare, costurile aferente eliberării și transportării stocurilor de securitate, precum și alte costuri ale entității pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate (în continuare – costuri ale stocurilor de securitate) se acoperă din contul resurselor financiare alocate din bugetul de stat și/sau din asistența financiară externă, și/sau din împrumuturile externe/suverane contractate de către stat, și/sau din contul contribuțiilor financiare achitate de furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale. Pentru a asigura colectarea mijloacelor financiare necesare pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, Guvernul poate impune obligații de serviciu public și altor întreprinderi de gaze naturale.

	(5) Agenţia stabileşte metoda de determinare a mărimii contribuţiilor financiare ce urmează a fi achitate de furnizorii de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, ţinând cont de necesitatea acoperii costurilor stocurilor de securitate suportate de către entitatea pentru crearea şi menţinerea stocurilor de securitate pe parcursul perioadei de 12 luni anterioare, de asemenea stabileşte periodicitatea achitării acestora. Contribuțiile financiare se determină proporțional cotelor deținute de aceștia pe piața cu amănuntul a gazelor naturale și se aprobă prin hotărârea Agenției, care se ajustează la necesitate. Modul și termenele de achitare a contribuțiilor financiare se stabilesc în hotărârea adoptată de Agenție conform prezentului alineat. Hotărârile Agenției cu privire la contribuțiile financiare se adoptă în regim de urgență, în conformitate cu art. 9 alin. (7).

	(6) Toți furnizorii care activează pe piața cu amănuntul a gazelor naturale sunt obligați să transfere contribuțiile financiare stabilite conform alin. (5) pe contul bancar al entității pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate dedicat realizării obligației de creare și menținere a stocurilor de securitate.

	(7) Furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale recuperează cheltuielile aferente achitării contribuțiilor financiare stabilite conform alin. (5) prin prețurile de furnizare a gazelor naturale. Cheltuielile aferente achitării contribuțiilor financiare se distribuie în mod nediscriminatoriu între categoriile de consumatori finali. Cheltuielile aferente achitării contribuțiilor financiare suportate de titularii de licențe care furnizează gaze naturale la prețuri reglementate se iau în considerare de către Agenție la stabilirea prețurilor reglementate, cu condiția prezentării documentelor confirmative în acest sens.

	(8) Gazele naturale care fac obiectul stocurilor de securitate se utilizează, total sau parțial, în baza deciziei Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, în cazul constatării situației de alertă sau de urgență în conformitate cu Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale sau în cazul declarării stării de urgență de către Parlament în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război.

	(9) Guvernul monitorizează realizarea de către entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate a obligației privind crearea și menținerea stocurilor de securitate conform cantităților stabilite.

	(10) Agenția este responsabilă de monitorizarea și asigurarea realizării de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor stabilite în prezentul articol, inclusiv a obligațiilor ce țin de modalitatea de achitare a contribuțiilor financiare. Entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale sunt obligați să întocmească și să transmită Agenției, trimestrial, rapoarte cu privire la realizarea obligațiilor stabilite în conformitate cu prezentul articol. Furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale trebuie să includă în raportul prezentat cel puțin informații cu privire la mărimea contribuțiilor financiare achitate în perioada de raportare, mărimea contribuțiilor financiare care urmează a fi achitate în următoarea perioadă, informații cu privire la achitarea parțială și/sau achitarea cu întârziere a contribuțiilor financiare, inclusiv motivele executării parțiale a obligațiilor stabilite. Entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate trebuie să includă în raportul prezentat cel puțin următoarele informații:

	a) acțiunile întreprinse pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, inclusiv acțiunile ce țin de achiziționarea gazelor naturale, contractarea serviciilor de stocare, contractarea serviciilor de transport al gazelor naturale;

	b) mărimea stocurilor de securitate curente, cu indicarea instalația/ instalațiilor de stocare în care acestea sunt stocate, a perioadei de stocare a acestora, a altor condiții de stocare;

	c) informații cu privire la colectarea contribuțiilor financiare stabilite în conformitate cu prezentul articol;

	d) informații cu privire la utilizarea stocurilor de securitate și la măsurile întreprinse pentru restabilirea acestora.

	(11) Agenția aplică sancțiuni financiare în conformitate cu art. 113 alin. (3) lit. e) entității pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, altor întreprinderi de gaze naturale care nu îndeplinesc, îndeplinesc cu întârziere sau îndeplinesc defectuos obligațiile stabilite în conformitate cu prezentul articol.

	(12) Entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate este obligată să țină evidența separată a tranzacțiilor încheiate în legătură cu crearea și menținerea stocurilor de securitate și să informeze Guvernul și Agenția în legătură cu fiecare tranzacție încheiată, cu prezentarea, la cererea acestora, a documentelor aferente. Informațiile privind tranzacțiile încheiate vor include:

	a) cantitatea gazelor naturale procurate;

	b) prețul de achiziție;

	c) date despre vânzător;

	d) acordurile aferente privind transportul și stocarea gazelor naturale;

	e) alte date relevante.

Articolul 108-2. Obligația de stocare a gazelor naturale
(1) În vederea atenuării majorărilor bruște ale prețurilor pentru gazele naturale și a asigurării funcționării sigure și fiabile a pieței gazelor naturale, în spiritul solidarității cu țările părți ale Comunității Energetice și cu statele membre ale Uniunii Europene, Guvernul impune, prin hotărâre, unui furnizor de gaze naturale sau unui trader, care dispun de experiență în efectuarea tranzacțiilor cu gaze naturale și stocarea acestora (în continuare – titularul obligației de stocare), obligația privind stocarea unei anumite cantități de gaze naturale în instalațiile de stocare din țări părți ale Comunității Energetice și/sau din statele membre ale Uniunii Europene (în continuare – obligația de stocare). Obligația de stocare poate fi impusă inclusiv entității pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, care ține evidență separată a stocurilor respective. Obligația de stocare prevăzută la acest articol reprezintă o obligație impusă în interesul economic general.

(2) Cantitatea de gaze naturale care face obiectul obligației de stocare se stabilește anual de către Guvern până la 30 aprilie, în baza propunerii organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, conform calculelor efectuate de Agenție, reieșind din cantitatea totală de gaze naturale ce necesită a fi constituită în calitate de stocuri în instalațiile de stocare în conformitate cu art. 4 alin. (21), din care se deduce cantitatea de gaze naturale stocată în calitate de stocuri de securitate în condițiile stabilite la art. 108-1, precum și ținând cont de principiul stabilit la alin. (3) din prezentul articol. Titularul obligației de stocare asigură crearea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligației de stocare până la 1 octombrie, cu posibilitatea utilizării începând cu 1 noiembrie.

(3) În cazul în care capacitatea de transport a interconexiunilor existente sau alte limitări de ordin tehnic nu permit utilizarea integrală, în perioada 1 noiembrie–31 martie, a stocurilor de gaze naturale ce urmează a fi create în cadrul obligației de stocare, se asigură doar stocarea acelor cantități de gaze naturale care pot fi utilizate din punct de vedere tehnic.

La realizarea obligației de stocare, inclusiv la alegerea instalațiilor de stocare care urmează a fi utilizate pentru crearea stocurilor de gaze naturale, titularul obligației de stocare tine cont de limitările de ordin tehnic care pot afecta livrarea gazelor naturale stocate, inclusiv de capacitatea de stocare disponibilă a instalațiilor de stocare, capacitatea tehnică a interconexiunilor cu țara pe al cărei teritoriu sunt amplasate instalațiile de stocare respective, precum și de capacitățile de extracție, raportate la consumul zilnic mediu pentru perioada 1 noiembrie–31 martie din ultimii 5 ani calendaristici.

(4) În cazul în care Guvernul decide crearea de stocuri de combustibil alternativ de către anumiți participanți la piața gazelor naturale sau de către anumite autorități publice, care pot fi utilizate pentru a înlocui consumul de gaze naturale, obligația de stocare poate fi redusă proporțional cu obligația echivalentă de a stoca alți combustibili alternativi decât gazele naturale.

Reducerea obligației de stocare se aplică în măsura în care obligația respectivă nu poate fi executată din motive ce țin de existența unor limitări de ordin tehnic sau din motive ce țin de existența unor riscuri majore în ceea ce privește asigurarea continuității livrării gazelor naturale prin interconexiuni în cantitățile necesare sau la parametrii de calitate stabiliți.

(5) Organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunității Energetice despre existența circumstanțelor prevăzute de prezentul articol și despre intenția de a reduce cantitatea de gaze naturale, care face obiectul obligației de stocare, prin înlocuirea acesteia cu obligația echivalentă de a stoca alți combustibili decât gazele naturale.

Articolul 108-3. Realizarea obligației de stocare a gazelor naturale
(1) Titularul obligației de stocare achiziționează gazele naturale destinate executării obligației de stocare prin procedură competitivă de achiziție sau cu respectarea regulilor utilizate pe piețele de gaze naturale, pe platformele de tranzacționare pe care se achiziționează gazele naturale. În mod excepțional, titularul obligației de stocare poate achiziționa gaze naturale prin intermediul unor contracte negociate direct, cu condiția să demonstreze Agenției că prețul de achiziție în baza unor contracte negociate direct este competitiv în raport cu cel în baza procedurii competitive de achiziție.

(2) În vederea executării obligației prevăzute de prezentul articol, titularul obligației de stocare întreprinde acțiunile necesare pentru a rezerva capacitatea în instalațiile de stocare și capacitatea de transport la punctele de interconectare transfrontaliere, precum și încheie acorduri relevante cu operatorii sistemelor de transport, operatorii instalațiilor de stocare și/sau cu alți participanți la piața gazelor naturale din țările părți ale Comunității Energetice și/sau din statele membre ale Uniunii Europene în care există astfel de instalații de stocare.

(3) Titularul obligației de stocare este obligat să țină evidența separată a tranzacțiilor încheiate în legătură cu executarea obligației de stocare și să informeze Guvernul și Agenția în legătură cu fiecare tranzacție încheiată, cu prezentarea, la cererea acestora, a documentelor aferente. Informațiile privind tranzacțiile încheiate vor include:

a) cantitatea gazelor naturale procurate;

b) prețul de achiziție;

c) date despre vânzător;

d) acordurile aferente privind transportul și stocarea gazelor naturale;

e) alte date relevante.

(4) Costurile aferente creării și menținerii stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligației de stocare includ costul gazelor naturale, costul contractării serviciului de stocare, costurile aferente eliberării și transportării stocurilor respective, precum și alte costuri ale titularului obligației de stocare pentru crearea și menținerea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligației de stocare. Pentru realizarea obligației stabilite în prezentul articol, titularul obligației de stocare poate utiliza resurse proprii sau poate beneficia de împrumuturi externe contractate direct de către acesta – surse financiare recreditate din contul împrumuturilor de stat externe contractate de Guvern în numele Republicii Moldova, şi/sau de resurse financiare alocate din bugetul de stat, cu recuperarea acestora după punerea în circulație a gazelor naturale în conformitate cu alin. (5)–(12). Pentru realizarea obligației de stocare, titularul obligației de stocare poate beneficia de granturi ori de alte surse nerambursabile, care nu se iau în considerare la stabilirea de către Agenție a prețului reglementat prevăzut la alin. (7).

(5) Gazele naturale stocate în contextul executării obligației de stocare pot fi puse în circulație pe piața gazelor naturale de către titularul obligației de stocare în perioada 1 noiembrie–31 martie. Cantitatea exactă de gaze naturale care poate fi vândută lunar în perioada respectivă corespunde cu cantitatea de gaze naturale stocată în contextul executării obligației de stocare disponibilă în prima zi a fiecărei luni, împărțită la numărul de luni rămase până la data de 1 aprilie.

(6) Cel târziu până la data de 10 octombrie a fiecărui an, titularul obligației de stocare expediază tuturor furnizorilor de pe piața cu amănuntul un contract-cadru elaborat după modelul EFET (The European Federation of Energy Traders – Federația Europeană a Furnizorilor de Energie). Furnizorii de gaze naturale în contextul obligației de serviciu public stabilite la art. 89 semnează contractele-cadru respective până la 20 octombrie. Cantitățile exacte care urmează a fi vândute către fiecare furnizor de pe piața cu amănuntul se comunică ulterior de către titularul obligației de stocare, conform alin. (8) din prezentul articol.

(7) Titularul obligației de stocare prezintă Agenției, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, cererea privind aprobarea prețului reglementat la care urmează a fi vândute gazele naturale care fac obiectul obligației de stocare (în continuare – prețul reglementat al stocurilor de gaze naturale) și calculul motivat și documentat al costurilor aferente specificate la alin. (4). Până la 20 octombrie, Agenția aprobă prețul reglementat al stocurilor de gaze naturale și cota de piață care revine fiecărui furnizor de pe piața cu amănuntul. Hotărârile Agenției prevăzute de prezentul alineat se aprobă în regim de urgență, în conformitate cu art. 9 alin. (7).

(8) În termen de o zi lucrătoare de la aprobarea de către Agenție a hotărârilor prevăzute la alin. (7) și, ulterior, până la data de 15 a lunii noiembrie și decembrie, titularul obligației de stocare expediază în adresa fiecărui furnizor de pe piața cu amănuntul oferta în care indică prețul reglementat al stocurilor de gaze naturale și cantitățile de gaze naturale propuse pentru achiziționare, distribuite după cum urmează: cantități lunare – pentru perioada noiembrie-decembrie, și o cantitate trimestrială – pentru perioada ianuarie-martie. La determinarea cantităților ce urmează a fi vândute fiecărui furnizor de pe piața cu amănuntul, titularul obligației de stocare ține cont de cota de piață pe care o deține furnizorul respectiv pe piața gazelor naturale, stabilită de Agenție în conformitate cu alin. (7).

(9) În cazul în care decid să achiziționeze gaze naturale până la data de 25 a lunii octombrie, noiembrie și decembrie, furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale îl notifică pe titularul obligației de stocare cu privire la intenția de a achiziționa gaze naturale în perioada următoare și încheie, după caz, contracte individuale la contractele-cadru semnate conform alin. (6).

(10) În cazul în care unul sau mai mulți furnizori de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale nu expediază în adresa titularului obligației de stocare notificarea menționată la alin. (9) sau dacă indică în notificarea expediată o cantitate de gaze naturale mai mică decât cea propusă în ofertă în conformitate cu principiul stabilit la alin. (5), titularul obligației de stocare include cantitatea rămasă disponibilă în ofertele expediate furnizorilor de pe piața cu amănuntul pentru perioadele următoare, calculată proporțional cotelor de piață și volumelor menționate în notificările expediate conform alin. (9).

(11) În cazul în care, la situația de după 25 decembrie, în urma notificărilor depuse de furnizorii de pe piața cu amănuntul, rămân cantități de gaze naturale disponibile, titularul obligației de stocare poate să le vândă prioritar pe piața de gaze naturale din Republica Moldova sau pe alte piețe de gaze naturale la care are acces, în condiții transparente și nediscriminatorii și la un preț nu mai mic decât prețul reglementat al stocurilor de gaze naturale, aprobat de Agenție conform alin. (7).

(12) Cantitatea de gaze naturale stocată în contextul executării obligației de stocare rămasă disponibilă la 1 aprilie urmează a fi menținută în contul stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligației de stocare pentru următoarea perioadă calendaristică. Cantitatea de gaze naturale rămasă disponibilă la expirarea perioadei prevăzute la art. 114 alin. (181) se pune în circulație în condițiile stabilite de Guvern, iar titularul obligației de stocare poate primi compensație financiară conform alin. (15).

(13) Profitul suplimentar celui reglementat, obținut de titularul obligației de stocare din vânzarea gazelor naturale conform alin. (11), se raportează către Agenție și se utilizează pentru crearea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligației de stocare în următoarea perioadă calendaristică, pentru reducerea cheltuielilor legate de stocare sau pentru reducerea unei eventuale compensații financiare aplicate conform alin. (15).

(14) În cazul constatării situației de alertă sau de urgență în conformitate cu Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale ori în cazul declarării de către Parlament a stării de urgență în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, titularul obligației de stocare pune, conform deciziei Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, în circulație pe piața gazelor naturale pe parcursul anului, parțial sau total, cantitatea disponibilă de gaze naturale care face obiectul obligației de stocare.

(15) Titularul obligației de stocare căruia i-a fost impusă obligația de stocare poate primi stimulente sau compensații financiare pentru deficitul de venituri sau pentru costurile suportate de acesta ca urmare a respectării obligației de stocare în cazul în care deficitul sau costurile respective nu pot fi acoperite prin veniturile obținute din activitatea desfășurată în legătură cu executarea obligației de stocare. Stimulentele sau compensațiile financiare se stabilesc în conformitate cu mecanismul prevăzut prin hotărâre de Guvern, în baza calculelor Agenției. În cazul în care stimulentele sau compensația financiară este finanțată printr-o plată inclusă în tariful pentru serviciul de transport sau în facturile emise de operatorii sistemelor de transport pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, plata respectivă nu se aplică punctelor de interconectare transfrontaliere.

Articolul 108-4. Mecanismul de partajare a eforturilor pentru îndeplinirea obiectivului de creare a stocurilor
(1) La decizia Guvernului, obligația de stocare prevăzută la art. 1082 poate fi înlocuită, integral sau parțial, prin intermediul unui mecanism de partajare a eforturilor cu una sau mai multe țări părți ale Comunității Energetice, state membre ale Uniunii Europene care dispun de instalații de stocare a gazelor naturale (în continuare – mecanism de partajare), stabilit printr-un tratat interstatal sau interinstituțional încheiat în acest sens.

	(2) La elaborarea mecanismului de partajare, Guvernul ține cont de informațiile relevante ale celei mai recente evaluări a riscurilor efectuate în conformitate cu cerințele stabilite în Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, precum și de următoarele:

	a) costul sprijinului financiar pentru îndeplinirea obiectivului de creare a stocurilor de gaze naturale stabilit pentru țara parte a Comunității Energetice, statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căreia/căruia sunt amplasate instalațiile de stocare, excluzând alte costuri legate de îndeplinirea oricăror obligații ce țin de crearea stocurilor în scopuri strategice;

	b) volumele de gaze naturale necesare pentru a satisface cererea consumatorilor protejați, în cazurile stabilite la art. 103 alin. (4) lit. b);

	c) limitările de ordin tehnic, inclusiv capacitatea de stocare disponibilă a instalațiilor de stocare, capacitatea tehnică transfrontalieră de transport și capacitățile de extracție.

	(3) Organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunității Energetice și Grupul de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice cu privire la mecanismul de partajare ce urmează a fi implementat.

Capitolul XVI. SOLUŢIONAREA NEÎNŢELEGERILOR ŞI A LITIGIILOR.  RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCALCAREA LEGISLAŢIEI  ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE
Articolul 109. Examinarea neînţelegerilor de către Agenţie
(1) Neînţelegerile dintre întreprinderile de gaze naturale în legătură cu prezenta lege se examinează de Agenţie. La reclamaţia oricăreia dintre părţi, Agenţia emite o decizie în termen de cel mult două luni de la data primirii reclamaţiei respective. Agenţia este în drept să prelungească motivat termenul respectiv cu cel mult două luni, comunicînd acest fapt persoanei care a depus reclamaţia. Ulterior, Agenţia este în drept să extindă suplimentar termenul de examinare a reclamaţiei cu acordul persoanei care a depus reclamaţia. 

	(2) Agenția examinează disputele, inclusiv cele transfrontaliere, privind refuzul operatorului sistemului de transport de a acorda acces la reţelele de transport al gazelor naturale, precum și disputele dintre operatorii de sistem în legătură cu conectarea rețelelor de gaze naturale. 

	(2-1) Agenția examinează neînțelegerile dintre operatorul de sistem independent și proprietarul/proprietarii rețelelor de transport al gazelor naturale, precum și dintre operatorul de sistem independent și entitatea desemnată conform art.7 alin.(1) lit.f1), și emite decizii obligatorii. Deciziile Agenției sunt executorii din momentul emiterii și produc efecte juridice obligatorii până la o eventuală hotărâre judecătorească irevocabilă contrară, emisă ca urmare a exercitării unei căi de atac.

	(3) Agenţia examinează neînţelegerile dintre consumatorii finali, utilizatorii de sistem şi întreprinderile de gaze naturale ce survin în legătură cu prezenta lege, precum şi dintre utilizatorii şi operatorul sistemului de distribuţie închis, şi emite decizii în caz de necesitate. Agenţia examinează reclamaţiile depuse de consumatorii finali, de utilizatorii de sistem sau de utilizatorii sistemului de distribuţie închis în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la înregistrarea reclamaţiei. Termenul de examinare a reclamaţiei poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare, fapt despre care este informat consumatorul final, utilizatorul de sistem sau utilizatorul sistemului de distribuţie închis. 

	(4) Pe perioada examinării reclamaţiilor privind facturarea și în cazul nerespectării de către titularul de licență a procedurii de deconectare, Agenţia emite decizii privind interzicerea deconectării de la reţelele de gaze naturale a instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorului final sau privind reconectarea acestora. 

	(5) În termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii, Agenţia remite decizia asupra neînţelegerii spre executare părţilor implicate, cu expunerea motivelor pe care se întemeiază acest act. 

	(6) Agenţia examinează şi mediază neînţelegerile dintre operatorii de sistem şi proprietarii terenurilor şi ai altor bunuri, proprietate publică sau privată, în legătură cu aplicarea prevederilor art. 74 și 75. Termenul de examinare a cererilor depuse în acest sens este de 30 de zile lucrătoare.

Articolul 110. Examinarea neînţelegerilor de către întreprinderile de gaze naturale
(1) Întreprinderile de gaze naturale examinează reclamaţiile consumatorilor finali, utilizatorilor de sistem în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la înregistrarea reclamaţiei. Termenul de examinare a reclamaţiei poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare, fapt despre care este informat consumatorul final, utilizatorul de sistem. Pe durata examinării reclamaţiilor consumatorilor finali privind facturarea se interzice deconectarea instalaţiilor de gaze naturale ale acestora de la reţelele de gaze naturale. 

	(2) Reclamaţiile consumatorilor finali în legătură cu contractarea, deconectarea, reconectarea şi facturarea se examinează şi se soluţionează de către furnizor. Dacă furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligațiilor de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90 își încalcă obligaţiile stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale, aceștia sînt obligați să plătească consumatorilor finali vizați compensaţii în termenele şi în mărimea stabilite în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale. Operatorul de sistem este obligat să colaboreze cu furnizorul prin prezentarea informaţiilor solicitate de acesta şi necesare lui pentru soluţionarea problemelor abordate în reclamaţiile consumatorilor finali. 

	(3) Reclamaţiile consumatorilor finali cu privire la deconectare se examinează şi se soluţionează de către furnizor, indiferent dacă deconectarea instalaţiilor de gaze naturale ale consumatorilor finali a fost efectuată la cererea furnizorului sau din iniţiativa operatorului de sistem. 

	(4) În cazul în care, la examinarea reclamaţiilor consumatorilor finali, furnizorul constată că operatorul de sistem a încălcat termenul de reconectare stabilit, furnizorul achită consumatorului final prejudiciat compensaţia calculată în conformitate cu Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale. Operatorul de sistem este obligat să restituie furnizorului cheltuielile suportate în legătură cu achitarea compensaţiei pentru prejudicierea consumatorului final din vina operatorului de sistem. Dacă operatorul de sistem refuză să restituie furnizorului contravaloarea compensaţiei, ultimul este în drept să-şi recupereze cheltuielile prin intentarea acţiunii în regres în instanţa de judecată.

	(5) Operatorul de sistem este obligat să examineze reclamaţiile şi să soluţioneze problemele utilizatorilor de sistem parvenite în legătură cu racordarea, delimitarea, întreruperea şi limitarea livrării gazelor naturale, cu calitatea serviciului prestat, precum şi să achite utilizatorilor de sistem compensaţii calculate în conformitate cu Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale.

	(6) Consumatorii finali, utilizatorii de sistem sînt în drept să solicite recuperarea prejudiciilor materiale şi morale cauzate de furnizor, de operatorul de sistem în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor.

	(7) În cazul în care un consumator final, un utilizator de sistem a adresat furnizorului sau operatorului de sistem o reclamaţie care urmează să fie examinată şi soluţionată de celălalt titular de licenţă, furnizorul sau operatorul de sistem, după caz, este obligat să transmită reclamaţia celuilalt titular de licenţă (operator de sistem sau furnizor) în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării reclamaţiei şi să informeze despre acest fapt consumatorul final, utilizatorul de sistem.

	(8) Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să depună toată diligenţa pentru a soluţiona pe cale extrajudiciară eventualele neînţelegeri ce pot apărea în raport cu consumatorii finali, utilizatorii de sistem, precum şi să pună în aplicare un mecanism eficient şi nediscriminatoriu de rambursare a cheltuielilor sau de achitare a compensaţiilor consumatorilor finali, utilizatorilor de sistem în cazul nerespectării de către întreprinderile de gaze naturale a obligaţiilor ce le revin. 

	(9) Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să dispună de centre de deservire a consumatorilor finali, utilizatorilor de sistem care să funcţioneze conform programului de lucru de cel puţin 5 zile pe săptămînă a cîte 8 ore pe zi. Personalul responsabil de examinarea reclamaţiilor consumatorilor finali, utilizatorilor de sistem trebuie să dispună de dreptul real de a lua decizii, în numele întreprinderii de gaze naturale, pentru a soluţiona problemele abordate, iar întîlnirile cu reprezentanții întreprinderilor de gaze naturale urmează să fie stabilite inclusiv prin telefon sau prin poşta electronică. Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să ţină evidenţa reclamaţiilor parvenite şi, la solicitare, să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la data depunerii reclamaţiei, numele persoanei care a depus reclamaţia, esenţa problemei abordate în reclamaţie, acţiunile întreprinse pentru soluţionarea problemelor abordate în reclamaţie, decizia întreprinderii de gaze naturale.

	(10) Întreprinderile de gaze naturale sunt obligate să utilizeze mijloace electronice de comunicație în măsura în care acestea sunt disponibile, funcționale și adecvate circumstanțelor, în raport cu potențialii consumatori, consumatorii finali și utilizatorii de sistem, în procesul de comunicare, de soluționare a reclamațiilor, de negociere, încheiere, executare, modificare și încetare a contractelor. Întreprinderile de gaze naturale nu pot refuza sau ignora examinarea cererilor, reclamațiilor și sesizărilor din motiv că au fost depuse în formă electronică, dacă acestea întrunesc cerințele prevăzute de legislația ce reglementează documentele electronice.

Articolul 111. Soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile dintre participanţii la piaţa gazelor naturale se soluţionează în instanţa de judecată. 

	(1-1) În cazul unor neconcordanțe între prezenta lege și obligațiile Republicii Moldova asumate prin aderarea la Tratatul de instituire a Comunității Energetice, prevederile tratatului respectiv au prioritate.

	(1-2) În cazul în care, în cadrul unor litigii judiciare, sunt identificate neconcordanțe între actele normative naționale și Tratatul de instituire a Comunității Energetice, instanța de judecată este în drept să solicite opinia juridică a Secretariatului Comunității Energetice.

	(2) În caz de dezacord cu răspunsul întreprinderii de gaze naturale ori dacă nu a primit, în termenul stabilit în actele normative de reglementare ale Agenției, răspuns la cererea adresată întreprinderii de gaze naturale, consumatorul final, utilizatorul de sistem este în drept să se adreseze în instanța de judecată pentru soluționarea litigiului.

	(3) În cazul în care consumatorul final, utilizatorul de sistem nu este de acord cu răspunsul Agenţiei la cererea depusă, acesta este în drept să conteste răspunsul în instanţa de judecată în conformitate cu Codul administrativ. Decizia Agenţiei de soluţionare a problemelor invocate în cerere poate fi contestată în termenele stabilite în Codul administrativ.

Articolul 112. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul gazelor naturale
(1) Întreprinderile de gaze naturale, întreprinderile care dețin autorizații emise în conformitate cu art. 63 și 64 din prezenta lege poartă răspundere pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a funcţiilor şi obligaţiilor stabilite în prezenta lege, în Legea cu privire la energetică, precum şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

(2) Dacă Agenţia constată încălcarea de către întreprinderile de gaze naturale, de către întreprinderile care dețin autorizații emise în conformitate cu art. 63 și 64 din prezenta lege a prevederilor prezentei legi, ale Legii cu privire la energetică, precum şi ale actelor normative de reglementare aprobate de Agenţie, aceasta este în drept să iniţieze procedura contravenţională în condiţiile şi termenele stabilite în Codul contravenţional. 

(3) În cazurile expres prevăzute la art. 113–113-2 din prezenta lege, Agenţia aplică titularilor de licenţe, titularilor de autorizaţii şi altor persoane juridice sancţiuni, cu respectarea procedurii stabilite în Legea cu privire la energetică.

(4) Consumatorii finali, utilizatorii de sistem poartă răspundere pentru încălcarea legislației în domeniul gazelor naturale. Persoana care s-a conectat neautorizat la rețelele de gaze naturale sau care s-a conectat ilegal la instalația de utilizare a unui consumator final de gaze naturale achită operatorului de sistem la ale cărui rețele s-a conectat sau consumatorului final la a cărui instalație s-a conectat contravaloarea gazelor naturale consumate, care se determină conform sistemului paușal.

Articolul 113. Sancțiuni financiare pentru nerespectarea sau încălcarea legislației în domeniul gazelor naturale
(1) Agenţia aplică, prin hotărâre, sancţiuni în mărime de cel puţin 1% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licențe, dar nu mai puțin de 100 000 de lei, de cel puțin 1% din cifra de afaceri a titularilor de autorizații pentru încălcarea obligațiilor, manifestată prin:

a) refuzul titularului de licență de a prezenta informațiile, documentele solicitate de Agenție, prezentarea cu întârziere a informațiilor, a documentelor solicitate sau prezentarea informațiilor, a datelor incomplete sau eronate;

b) refuzul repetat al titularului de licență de a permite efectuarea controalelor și a investigațiilor dispuse de către Agenție sau obstrucționarea repetată a Agenției în efectuarea acestora;

c) refuzul repetat al titularului de licență de a executa hotărârile și deciziile Agenției, cu excepția hotărârilor adoptate de Agenție în conformitate cu art.13 alin. (8) și (9), art. 34, art. 37 alin. (7), art. 45 și art. 65 alin. (3);

d) efectuarea tranzacției/tranzacțiilor pe piața angro a gazelor naturale fără a fi înregistrat în Registrul participanților la piața angro sau nerespectarea obligației de a notifica Agenția despre orice modificare a informațiilor prezentate anterior în cererea de înregistrare;

e) neprezentarea în termenul stabilit la art. 85 alin. (9) a contractului de achiziție a gazelor naturale;

f) neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor stabilite la art. 108-2–108-3.

(2) Agenția aplică, prin hotărâre, sancțiuni în mărime de cel puțin 5% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licențe, dar nu mai puțin de 500 000 de lei, de cel puțin 5% din cifra de afaceri a titularilor de autorizații pentru încălcarea obligațiilor, manifestată prin:

a) neexecutarea obligațiilor prescrise de Agenție, ceea ce a condus la consecințele menționate la art. 16 alin. (3);

b) încălcarea de către titularul de licență a deciziilor Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, a deciziilor și hotărârilor emise/adoptate de Agenție în situații excepționale în sectorul gazelor naturale;

c) neexecutarea, în termenele stabilite, a hotărârii adoptate de Agenție în conformitate cu art. 13 alin. (8) și (9);

d) împiedicarea de către operatorul de sistem, de către furnizor a exercitării dreptului de schimbare a furnizorului;

e) neexecutarea de către operatorul sistemului de distribuție închis a hotărârii adoptate de Agenție în conformitate cu art. 65 alin. (3);

f) neplata, plata cu întârziere sau achitarea incompletă de către operatorul sistemului de transport a compensației stabilite la art. 992 alin. (9);

g) neexecutarea de către titularul de licență a obligațiilor de serviciu public impuse în conformitate cu prevederile art. 11, art. 89 și art. 90 sau refuzul de a-și onora obligațiile de serviciu public.

(3) Agenția aplică, prin hotărâre, sancțiuni în mărime de cel puțin 10% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licențe, dar nu mai puțin de 1 000 000 de lei pentru încălcarea obligațiilor, manifestată prin:

a) nerespectarea obligațiilor privind realizarea separării legale și/sau contabile a activităților reglementate din sectorul gazelor naturale;

b) nerespectarea de către operatorul sistemului de transport a obligațiilor aferente asigurării independenței sale și/sau a hotărârilor adoptate de Agenție în scopul înlăturării încălcărilor constatate în acest sens;

c) nerespectarea de către operatorul sistemului de transport a hotărârilor adoptate de Agenție în conformitate cu art. 37 alin. (7);

d) nerespectarea de către operatorul sistemului de distribuție a obligațiilor aferente asigurării independenței sale în raport cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală și/sau a hotărârilor adoptate de Agenție în scopul înlăturării încălcărilor constatate în acest sens;

e) neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către entitatea pentru crearea și menținerea stocurilor de securitate, de către alte întreprinderi de gaze naturale a obligațiilor stabilite în conformitate cu art. 108-1.

(4) La determinarea mărimii sancțiunilor financiare stabilite în prezentul articol, Agenția va ține cont de următoarele circumstanțe:

a) gravitatea încălcării, inclusiv durata și frecvența;

b) existența încălcărilor anterioare.

Articolul 113-1. Sancțiuni pentru nerespectarea sau încălcarea prevederilor privind integritatea și transparența pieței angro a gazelor naturale
(1) Pentru nerespectarea sau încălcarea obligațiilor stabilite la art.97-1–97-5, Agenția aplică, cumulativ sau separat, următoarele sancțiuni:

a) declarația de nerespectare;

b) avertismentul sau avertismentul public;

c) impunerea restricțiilor sau interzicerea întreprinderii acțiunilor care contravin prevederilor cap. XIII;

d) sancțiunea financiară stabilită la art. 113-2;

e) anunțarea publică a declarației de nerespectare și a sancțiunii aplicate, cu excepția cazului în care acestea nu pot fi făcute publice pe motivul existenței unui interes public conflictual prevalent sau a unui alt motiv cu caracter sensibil. În măsura posibilităților, pentru a atenua posibilele efecte ale publicării declarației de nerespectare și a sancțiunii aplicate asupra potențialului interes public, Agenția este în drept să publice părți anonimizate ale hotărârii prin care s-a dispus sancțiunea în cauză.

(2) La determinarea tipurilor de sancțiuni, a mărimii sancțiunilor financiare pentru nerespectarea sau încălcarea obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-5, precum și a efectelor cumulate ale acestora, Agenția va ține cont de următoarele circumstanțe:

a) gravitatea încălcării, inclusiv durata și frecvența;

b) profiturile acumulate și/sau pierderile cauzate ori alte efecte adverse ce au avut loc, inclusiv impactul asupra stabilității și încrederii pe piața angro a gazelor naturale;

c) consolidarea poziției dominante sau a puterii semnificative pe piața gazelor naturale a întreprinderii de gaze naturale respective în rezultatul nerespectării sau încălcării obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-4;

d) existența încălcărilor anterioare.

(3) Agenția aprobă, prin hotărâre, criteriile utilizate pentru stabilirea sancțiunilor specifice și pentru cuantificarea sancțiunilor financiare.

(4) Părțile terțe sunt în drept să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de către participanții la piața gazelor naturale care au încălcat una sau mai multe dintre cerințele stabilite la art. 97-1–97-4 din prezenta lege, în conformitate cu prevederile Codului civil.

(5) Aplicarea de sancțiuni în conformitate cu prezentul articol nu exclude posibilitatea aplicării de către Consiliul Concurenței a sancțiunilor și a măsurilor de remediere pentru aceleași acțiuni sau pentru acțiuni similare care constituie încălcare a legislației în domeniul concurenței.

Articolul 113-2. Sancțiuni financiare pentru                           nerespectarea sau încălcarea prevederilor privind integritatea și transparența pieței gazelor naturale
(1) Agenția aplică sancțiuni în mărime de cel puțin 1% din cifra de afaceri anuală a întreprinderilor de gaze naturale, dar nu mai puțin de 500 000 de lei, pentru nerespectarea sau încălcarea de către participanții la piața gazelor naturale a obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-5, manifestată prin:

a) refuzul de a publica informațiile privilegiate în termenele și modul stabilite de Agenție;

b) refuzul participantului la piața gazelor naturale de a permite efectuarea controalelor și a inspecțiilor dispuse de către Agenție în contextul exercitării atribuțiilor ce țin de monitorizarea pieței gazelor naturale sau obstrucționarea Agenției în efectuarea acestora.

(2) Agenția aplică sancțiuni în mărime de cel puțin 3% din cifra de afaceri anuală a întreprinderilor de gaze naturale, dar nu mai puțin de 800 000 de lei, pentru nerespectarea sau încălcarea de către participanții la piața gazelor naturale a obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-5, manifestată prin:

a) nepublicarea informațiilor privilegiate în termenele și modul stabilite la art. 97-2 alin. (1);

b) divulgarea informațiilor privilegiate unei alte persoane, cu excepția situației în care divulgarea are loc în cadrul exercitării muncii, profesiei sau a funcțiilor persoanei respective;

c) nerespectarea obligațiilor de prezentare a informațiilor solicitate de Agenție în legătură cu exercitarea atribuțiilor ce țin de monitorizarea pieței gazelor naturale, a participanților la piața gazelor naturale, inclusiv în legătură cu realizarea investigațiilor și efectuarea controalelor.

(3) Agenția aplică sancțiuni în mărime de cel puțin 5% din cifra de afaceri anuală a întreprinderilor de gaze naturale, dar nu mai puțin de 1 000 000 de lei pentru nerespectarea sau încălcarea de către participanții la piața gazelor naturale a obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-5, manifestată prin:

a) utilizarea informațiilor privilegiate pentru a dobândi sau înstrăina, pentru sine sau pentru o terță persoană, în mod direct sau indirect, produse energetice angro la care se referă informațiile în cauză;

b) refuzul repetat de a publica informațiile privilegiate în termenele și modul stabilite de Agenție;

c) refuzul repetat de a prezenta informațiile solicitate de Agenție în legătură cu exercitarea atribuțiilor ce țin de monitorizarea pieței gazelor naturale, a participanților la piața gazelor naturale, inclusiv în legătură cu realizarea investigațiilor și efectuarea controalelor;

d) refuzul repetat al participantului la piața gazelor naturale de a permite efectuarea controalelor și a inspecțiilor dispuse de către Agenție în contextul exercitării atribuțiilor ce țin de monitorizarea pieței gazelor naturale sau obstrucționarea repetată a Agenției în efectuarea acestora;

e) tentativa de manipulare a pieței;

f) manipularea pieței.

(4) În cazul nerespectării sau al încălcării obligațiilor stabilite la art. 97-1–97-5 care a condus sau a contribuit la consolidarea poziției dominante sau a puterii semnificative pe piața gazelor naturale a unei întreprinderi de gaze naturale existente, sancțiunile care urmează a fi aplicate conform prezentului articol se majorează după cum urmează:

a) până la 3% din cifra de afaceri anuală a întreprinderii de gaze naturale – în cazul sancțiunilor financiare aplicate conform alin. (1);

b) până la 5% din cifra de afaceri anuală a întreprinderii de gaze naturale – în cazul sancțiunilor financiare aplicate conform alin. (2);

c) până la 10% din cifra de afaceri anuală a întreprinderii de gaze naturale – în cazul sancțiunilor financiare aplicate conform alin. (3).

Capitolul XVII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 114. Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) – abrogat.

(2) La intrarea în vigoare a prezentei legi, piaţa gazelor naturale se declară deschisă, iar fiecare consumator din Republica Moldova are dreptul de a alege furnizorul, precum şi de a schimba furnizorul. 

(3) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia va impune, în conformitate cu art. 11, obligaţiile de serviciu public stabilite la art. 89 şi 90, cu specificarea zonelor de activitate ale furnizorilor respectivi.

(4) Prin derogare de la art. 89 alin. (1):

a) până la 1 ianuarie 2025, întreprinderile mari care nu intră sub incidența Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii sunt în drept să solicite semnarea contractelor de furnizare a gazelor naturale, în condiţii reglementate, cu furnizorii care asigură furnizarea gazelor naturale unor anumite categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89;

b) până la 1 ianuarie 2027, întreprinderile mijlocii în sensul celor definite în Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii sunt în drept să solicite semnarea contractelor de furnizare a gazelor naturale, în condiţii reglementate, cu furnizorii care asigură furnizarea gazelor naturale unor anumite categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art. 89.

(5) În termen de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale, furnizorii vor încheia contracte noi de furnizare a gazelor naturale.

(6) Implementarea prevederilor prezentei legi cu privire la separarea operatorilor sistemelor de transport se efectuează în termen de pînă la 1 ianuarie 2020, cu aplicarea unuia dintre modelele stabilite la art. 23 alin. (2). Operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să prezinte spre aprobare Agenţiei, în prealabil, pînă la 1 ianuarie 2019, planul de implementare a unuia dintre modelele de separare şi documentele aferente. Agenţia este obligată să aprobe planul de implementare a unuia dintre modelele de separare în termen de 6 luni de la prezentarea de către operatorii sistemelor de transport a tuturor documentelor necesare.

(7) În termen de cel mult două luni de la îndeplinirea obligaţiei privind aplicarea unuia dintre modelele de separare conform alin. (6), operatorii sistemelor de transport prezintă Agenţiei cererea şi documentele necesare pentru certificare. 

(8) În funcţie de modelul de separare aplicat, în termen de cel mult două luni de la adoptarea de către Agenţie a hotărîrii privind certificarea, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să prezinte Agenţiei, pentru aprobare, candidatura agentului de conformitate şi programul de conformitate, cu respectarea cerințelor stabilite în prezenta lege.

(9) În termen de cel mult 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să prezinte Agenţiei pentru aprobare programul de conformitate potrivit art. 24 alin. (1) lit. d).

(10) În termen de cel mult 6 luni de la primirea notificării din partea Agenţiei cu privire la preluarea de către Comunitatea Energetică a Codului reţelelor de gaze naturale al Uniunii Europene, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să elaboreze şi să prezinte Agenţiei pentru aprobare Codul reţelelor de gaze naturale în conformitate cu cerințele stabilite în prezenta lege. După intrarea în vigoare a Codului reţelelor de gaze naturale aprobat de Agenţie în conformitate cu art. 67, Regulamentul privind reţelele de gaze naturale va fi abrogat, iar în situaţiile în care prezenta lege face referire la Regulamentul privind reţelele de gaze naturale, acesta se va substitui cu Codul reţelelor de gaze naturale. 

(11) Operatorii sistemelor de distribuţie care deservesc un număr mai mare de 100 000 de consumatori finali ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de gaze naturale ale operatorilor sistemelor de distribuţie respectivi sînt obligaţi, în termen de două luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să finalizeze separarea funcţională, legală şi contabilă în conformitate cu principiile stabilite în prezenta lege. Obligaţia privind separarea funcţională, legală şi contabilă se impune şi operatorilor sistemelor de distribuţie care fac parte dintr-o întreprindere de gaze naturale integrată pe verticală şi care deservesc împreună un număr mai mare de 100 000 consumatori finali.

(12) Adunarea generală a asociaților, fondatorilor întreprinderilor de gaze naturale este în drept să decidă că nu este necesară evaluarea activelor întreprinderii în legătură cu separarea activităţilor, conform prevederilor alin. (6) şi (11). Diferenţa rezultată din evaluarea activelor nu va fi luată în calcul la aplicarea ratei de rentabilitate în contextul determinării şi aprobării preţurilor şi a tarifelor reglementate. 

(13) În termen de o lună de la finalizarea acţiunilor prevăzute la alin.(11) din prezentul articol, operatorii sistemelor de distribuţie sînt obligaţi să prezinte Agenţiei spre aprobare programul de conformitate şi propunerea privind agentul de conformitate, cu respectarea cerințelor stabilite la art. 45 din prezenta lege. Neîndeplinirea obligaţiei în cauză atrage sancţionarea operatorilor sistemelor de distribuţie conform prevederilor Codului contravenţional.

(14) Pînă la separarea legală a operatorilor sistemelor de distribuţie de activitatea de furnizare a gazelor naturale conform prevederilor alin.(11), operatorii sistemelor de distribuţie pot fi concomitent furnizori de gaze naturale şi să își desfăşoare activitatea în conformitate cu licenţele de activitate eliberate de Agenţie provizoriu, pînă la efectuarea separării legale în conformitate cu prezenta lege.

(15) Pentru ajustarea la prevederile prezentei legi a condiţiilor stabilite în licenţele eliberate în decursul primului an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia este în drept să revizuiască, la solicitare sau din oficiu, condiţiile licenţelor eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi. Furnizorii sînt obligaţi să solicite eliberarea de licenţe noi pentru furnizarea gazelor naturale, în conformitate cu prezenta lege, în termen de cel mult 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(16) Prevederile art.13 alin. (6)–(10) se aplică şi în cazul serviciilor sau al lucrărilor externalizate de titularii de licenţe pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

(161) Propunerile de dezvoltare a capacității bidirecționale, inclusiv propunerile argumentate privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiție, precum și cererile de derogare prevăzute la art. 421 se prezintă de către operatorul sistemului de transport cel târziu la 1 februarie 2025 și doar pentru interconexiunile existente la 1 noiembrie 2021, iar pentru interconexiunile noi – după finalizarea studiului de fezabilitate, însă înainte de începerea etapei de proiectare tehnică detaliată a infrastructurii respective.

(17) Persoanele care deţin instalaţii de gaze naturale ce constituie sistem de distribuţie închis în sensul art. 64 sînt obligate să obţină de la Agenţie autorizaţia pentru sistemul de distribuţie închis în termen de cel mult 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

(18) La constatarea premiselor necesare pe piaţa gazelor naturale, Agenţia va asigura trecerea la tarifele reglementate, de intrare şi de ieşire, pentru serviciul de transport al gazelor naturale, cu aplicarea principiilor stabilite la art. 99 alin. (5).

(18-1) Prevederile art.4 alin. (21), ale art. 99-1 alin. (10) și ale art. 108-2 și 108-3 se aplică până la 1 aprilie 2025.

(19) După efectuarea unei evaluări a concurenţei pe piaţa gazelor naturale, inclusiv prin aplicarea indicatorilor de concentrare a pieţei stabiliţi în Regulile pieței gazelor naturale, la constatarea premiselor necesare, Agenţia stabileşte termenele pentru eliminarea treptată a preţurilor reglementate pentru consumatorii finali. 

(20) Agenţia, în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative de reglementare în concordanţă cu prezenta lege, de asemenea va elabora, va publica şi va pune în aplicare actele normative de reglementare noi prevăzute de prezenta lege. Metodologiile de calculare a preţurilor şi a tarifelor reglementate în vigoare la momentul intrării în vigoare a prezentei legi vor fi revizuite de Agenţie.

(21) Pînă la aprobarea tarifului de racordare, plata pentru racordare la reţeaua de gaze naturale va fi calculată în baza devizului de cheltuieli pentru montarea instalaţiei de racordare. 

(22) Actele normative, inclusiv actele normative de reglementare aprobate de Agenţie pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor fi aplicate în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia. Pînă la aprobarea de către Agenţie a Regulamentului privind racordarea şi a Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale, raporturile juridice dintre operatorii de sistem şi furnizori, precum şi dintre titularii de licenţe respectivi şi consumatorii finali, vor fi reglementate prin Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale în vigoare la momentul publicării prezentei legi.

(23) Guvernul, în termen de 6 luni:

a) va aproba şi va prezenta Secretariatului Comunităţii Energetice primul raport privind monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

b) va aproba şi va prezenta Secretariatului Comunităţii Energetice primul raport referitor la îndeplinirea de către întreprinderile de gaze naturale a obligaţiilor de serviciu public;

c) va prezenta Parlamentului propuneri referitoare la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

d) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(24) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinarea propunerilor privind capacitățile  bidirecționale la interconexiuni, a cererilor de derogare
1. Pentru a dezvolta sau pentru a majora capacitatea bidirecțională pe o interconexiune ori pentru a obține sau a prelungi o derogare de la obligația respectivă, operatorul sistemului de transport prezintă Agenției, care este autoritatea competentă pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei anexe și ale art. 421, după consultarea tuturor operatorilor de transport potențial vizați:

	a) propunerea/propunerea comună de dezvoltare a unei capacități fizice permanente pentru transportul gazelor naturale în ambele direcții pe interconexiune pentru a asigura o capacitate bidirecțională permanentă în ceea ce privește direcția inversată a fluxului (în continuare – propunere de dezvoltare a capacității bidirecționale); sau

	b) cererea/cererea comună de derogare de la obligația de a asigura o capacitate bidirecțională/o cerere de prelungire a derogării de la obligația de a asigura o capacitate bidirecțională (în continuare – cerere de derogare).

	2. Operatorul sistemului de transport colaborează cu operatorul sistemului de transport adiacent în vederea prezentării unei propuneri comune de dezvoltare a capacității bidirecționale sau a unei cereri comune de derogare.

	3. Propunerea de dezvoltare a capacității bidirecționale sau cererea de derogare trebuie să includă o analiză cost-beneficiu, efectuată în conformitate cu metodologiile relevante stabilite în cadrul Comunității Energetice și să se bazeze pe următoarele elemente:

	a) o evaluare a cererii pe piața gazelor naturale;

	b) previziunile privind cererea și oferta;

	c) impactul economic posibil asupra infrastructurii existente;

	d) un studiu de fezabilitate;

	e) costurile capacității bidirecționale, incluzând consolidarea necesară a sistemului de transport;

	f) beneficiile pentru siguranța furnizării de gaze naturale, luând în considerare posibila contribuție a capacității bidirecționale la îndeplinirea standardelor privind infrastructura prevăzute la art. 103 alin. (4).

	4. La prezentarea propunerii de dezvoltare a capacității bidirecționale, operatorii sistemelor de transport pot prezenta o propunere argumentată privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiție.

	5. La recepționarea propunerii de dezvoltare a capacității bidirecționale sau a cererii de derogare, Agenția, în coordonare cu autoritatea de reglementare implicată, consultă, fără întârziere, cu privire la propunerea sau cererea respectivă, autoritățile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prevederilor ce țin de asigurarea capacităților bidirecționale la interconexiuni din țările părți ale Comunității Energetice și din statele membre ale Uniunii Europene care, în conformitate cu rezultatele evaluării naționale a riscurilor, realizată conform Regulamentului privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, ar putea beneficia de pe urma capacității bidirecționale, precum și Secretariatul Comunității Energetice și Comitetul de reglementare al Comunității Energetice. Părțile consultate sunt în drept să emită o opinie cu privire la propunerea de dezvoltare a capacității bidirecționale sau cu privire la cererea de derogare în cauză în termen de cel mult 4 luni de la primirea solicitării.

	6. La recepționarea propunerii de dezvoltare a capacității bidirecționale, care este însoțită de propunerea privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiție, Agenția cooperează cu autoritatea de reglementare implicată și, după consultarea dezvoltatorilor proiectului ce vizează dezvoltarea capacității bidirecționale în cauză, adoptă, în termen de cel mult 6 luni, decizii coordonate cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor de investiții, care vor fi suportate de către fiecare operator al sistemului de transport implicat în proiectul de dezvoltare a capacității bidirecționale, cu respectarea prevederilor art. 421 alin. (2)–(5). În cazul în care Agenția și autoritatea de reglementare implicată nu ajung la un consens în termenul respectiv, Agenția informează, fără întârziere, despre acest fapt organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii, Secretariatul Comunității Energetice și Comitetul de reglementare al Comunității Energetice.

	7. Agenția cooperează cu autoritatea competentă responsabilă pentru punerea în aplicare a prevederilor ce țin de asigurarea capacităților bidirecționale la interconexiuni din cealaltă parte implicată (în continuare – autoritatea competentă implicată) și adoptă o decizie coordonată în ceea ce privește propunerea de dezvoltare a capacității bidirecționale sau cererea de derogare, în baza rezultatelor evaluării naționale a riscurilor, realizată conform Regulamentului privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, a informațiilor specificate la pct.3 și a opiniilor prezentate conform pct. 5, precum și ținând cont de securitatea aprovizionării cu gaze naturale și de contribuția capacității bidirecționale la funcționarea pieței gazelor naturale. Decizia coordonată se adoptă în termen de cel mult două luni de la expirarea termenului stabilit la pct. 5, cu excepția cazului în care opiniile părților consultate au fost recepționate până la termenul indicat sau după expirarea termenului de 6 luni pentru adoptarea unei decizii coordonate de către autoritățile de reglementare implicate, stabilit la punctul 6.

	8. Prin decizia coordonată prevăzută la pct.7, Agenția și autoritatea competentă implicată:

	a) acceptă propunerea de dezvoltare a capacității bidirecționale. Decizia respectivă trebuie să includă o analiză cost-beneficiu, un calendar de implementare, precum și modalitățile de utilizare ulterioară a capacității respective și trebuie să fie însoțită de decizia coordonată cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor, adoptată de autoritățile de reglementare în conformitate cu pct. 6;

	b) acordă o derogare sau prelungește derogarea temporară pentru o perioadă de maximum 4 ani dacă analiza cost-beneficiu inclusă în decizie demonstrează că capacitatea pe direcția inversată a fluxului nu ar duce la îmbunătățirea securității aprovizionării cu gaze naturale a niciuneia dintre părțile implicate sau dacă respectivele costuri de investiție ar depăși cu mult potențialele beneficii pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale; sau

	c) solicită operatorilor sistemelor de transport să modifice și să prezinte repetat, în termen de cel mult 4 luni, propunerea de dezvoltare a capacității bidirecționale sau cererea de derogare.

	9. După consultarea autorității competente implicate, Agenția notifică autoritatea de reglementare implicată, autoritățile competente responsabile pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale și autoritățile de reglementare care au prezentat o opinie în conformitate cu prevederile pct. 5, precum și Secretariatul Comunității Energetice și Comitetul de reglementare al Comunității Energetice, despre decizia coordonată prevăzută la pct. 7, precum și despre opiniile primite în urma consultărilor efectuate conform pct. 5.

	10. Autoritățile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prevederilor ce țin de asigurarea capacităților bidirecționale la interconexiuni conform pct. 9 sunt în drept să prezinte obiecții la decizia coordonată respectivă în termen de cel mult două luni de la primirea notificării. Obiecțiile în cauză se transmit autorităților care au adoptat decizia coordonată conform pct. 7, Secretariatului Comunității Energetice și Comitetului de reglementare al Comunității Energetice. Obiecțiile prezentate se limitează la fapte și la rezultatele evaluării efectuate în legătură cu decizia respectivă, în special în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a costurilor care nu a fost obiectul consultării efectuate în conformitate cu pct. 5.

	11. Comitetul de eglementare al Comunității Energetice și Secretariatul Comunității Energetice emit opinii cu privire la decizia coordonată, pe care le expediază inclusiv la adresa Agenției, în termenele și conform cerințelor stabilite în cadrul Tratatului Comunității Energetice. În termen de cel mult 4 săptămâni de la recepționarea opiniei Secretariatului Comunității Energetice, Agenția, în coordonare cu autoritatea competentă implicată, modifică decizia coordonată, luând în considerare, în cea mai mare măsură, avizul Secretariatului Comunității Energetice.

	12. În cazul în care Agenția și autoritatea competentă implicată nu au fost în măsură să adopte o decizie coordonată în termenul stabilit la pct.7 sau în cazul în care autoritățile de reglementare implicate nu au putut ajunge la un acord privind alocarea costurilor de investiție în termenul stabilit la pct.6, Agenția informează despre acest fapt Comitetul de reglementare al Comunității Energetice și Secretariatul Comunității Energetice, cel târziu în ziua expirării termenului respectiv, pentru a emite o opinie în termenele și condițiile stabilite în cadrul Tratatului Comunității Energetice.

	13. Agenția este obligată să păstreze confidențialitatea informațiilor care constituie secret comercial.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021