Legea Cu privire la întreprinderea de stat

Abrogată prin

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Întreprinderea de stat
(1) Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului.

 (2) Întreprinderea de stat (în continuare - întreprindere) este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.

 (3) Controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organele administraţiei de stat în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, prezenta lege şi cu alte acte legislative.

 (4) Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune. Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o.

 (5) Întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică din ziua înregistrării ei la organul înregistrării de stat. Întreprinderea are firma (denumirea) sa cu indicaţia "Întreprindere de stat'' sau iniţialele "Î.S." şi a principalului gen de activitate, adresă, conturi de decontare. Pe blancheta cu antetul întreprinderii se indică numărul ei de identificare de stat.

 (6) Întreprinderea este în drept sit deschidă filiale şi reprezentanţe, precum şi, cu acordul organului administraţiei de stat, care a fondat-o şi al organului care exercită controlul asupra respectării legislaţi ei antimonopol și între în componenţa asociaţiilor, concernelor, consorţiilor şi altor asociaţii de stat ale întreprinderilor în baza contractelor încheiate cu alţi agenţi economici.

Articolul 2. Modul de înfiinţare şi înregistrare a întreprinderii
(1) Hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii se adoptă de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate sau a unei alte autorităţi administrative. Funcţia de fondator al întreprinderii în numele Guvernului va fi exercitată de autoritatea specificată în hotărîrea Guvernului.

 (2) Documentele de constituire a întreprinderii sînt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei şi statutul întreprinderii. Statutul-model al întreprinderii ele stat se aprobă de către Guvern.

 (3) Statutul întreprinderii se aprobă de către fondator şi conţine următoarele date:

 a) firma (denumirea), inclusiv abreviată, şi sediul întreprinderii;

 b) data și numărul deciziei fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii, sediul fondatorului;

 c) genurile de activitate;

 d) durata întreprinderii (în cazul în care durata nu este indicată întreprinderea se consideră înfiinţată pe o durată nelimitată);

 e) componenţa bunurilor transmise în gestiune întreprinderii şi mărimea capitalului social;

 f) planul şi mărimea terenului ocupat de întreprindere;

 g) răspunderea întreprinderii pentru obligaţiunile sale;

 h) organele de gestiune și control, competenţa lor, modul de constituire şi de desfăşurare a activităţii;

 i) modul de repartizare şi utilizare a beneficiului precum şi de acoperire a pierderilor;

 j) modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.

 (4) În statut pot fi incluse şi alte condiţii de înfiinţare și activitate a întreprinderii, care nu vin în contradicţie, cu legislaţia.

 (5) Înregistrarea și reînregistrarea întreprinderii se efectuează în condiţiile legii.

Capitolul II. BUNURILE ÎNTREPRINDERII
Articolul 3. Componenţa bunurilor şi modul utilizării lor
(1) Bunurile transmise întreprinderii in gestiune sînt constituite din: terenul, fondurile fixe și circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii.

 (2) Modul de posesiune, folosinţă și dispunere de bunurile întreprinderii se stabileşte de legislaţie și de statutul întreprinderii.

 (3) Întreprinderea este obligată să păstreze, să utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care dispune şi să le asigure.

 (4) Întreprinderea nu poate fără autorizaţia fondatorului să dea în arendă, locaţiune sau comodat ori în gaj bunurile sale, să participe cu aceste bunuri la activitatea structurilor nestatale şi să investească mijloace în alte state.

Articolul 4. Capitalul social
(1) Mărimea capitalului social şi procedura modificării lui se stabilesc în statutul întreprinderii.

 (2) Sursele de formare a capitalului social sînt:

 a) depunerile materiale ale fondatorului;

 b) investiţiile capitale din contul subvenţiilor și beneficiului;

 c) bunurile transmise în mod. gratuit;

 d) alte surse neinterzise de legislaţie.

Capitolul III. GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII
Articolul 5. Bazele gestiunii
Gestiunea întreprinderii se efectuează in conformitate cu prezenta lege, alte acte normative şi cu statutul întreprinderii.

Articolul 6. Fondatorul şi atribuţiile lui
(1) Fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul consiliului de administraţie şi al administratorului întreprinderii (organul executiv) .

 (2) Fondatorul:

 a) aprobă statutul întreprinderii modificările și completările acestuia;

 b) stabileşte întreprinderii indicii economici;

 c) promovează o politică tehnică unică în cadrul ramurii;

 d) desemnează membrii consiliului de administraţie şi îi revocă;

 e) desemnează administratorul întreprinderii şi îl eliberează din funcţie, la propunerea consiliului de administraţie;

 f) transmite bunurile şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de întreprinzător administratorului în baza contractului (acordului).

 (3) Contractul reglementează relaţii le dintre fondator și administrator, stabilește drepturile și obligaţiunile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă și de dispunere de patrimoniu, prevede modul şi condiţiile de remunerare a administratorului şi răspunderea materială a părţilor, condiţiile de reziliere a contractului. Contractul-tip (acordul-tip) dintre fondator și administrator - șeful întreprinderii de stat se aprobă de către Guvern.

 (4) Fondatorul nu are dreptul să intervină în activitatea întreprinderii după încheierea contractului cu administratorul, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie și de contract.

Articolul 7. Consiliul de administraţie şi atribuţiile lui
(1) Consiliul de administraţie este organul colegial de administrare a întreprinderii, reprezintă interesele statului și își exercită activitatea in conformitate cu prezenta lege și Regulamentul consiliului de administraţie al întreprinderii de stat aprobat de fondator.

 (2) În componenţa consiliului de administraţie, în mod obligatoriu, intră reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei care vor constitui majoritatea, reprezentanţi ai fondatorului şi ai colectivului de muncă. De asemenea, pot intra şi reprezentanţi ai altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, specialişti în domeniul de activitate al întreprinderii, specialişti în economie şi în drept.

 (3) Componenţa numerică a consiliului de administraţie se stabileşte de către fondator în funcţie de indicii economico-financiari ai întreprinderii şi va fi dintr-un număr impar, nu mai mic de 3 persoane. Componenţa numerică a consiliului se specifică în Regulamentul consiliului de administraţie.

 (4) Consiliul de administraţie se constituie de către fondator, pe un termen de pînă la 3 ani, ţinîndu-se cont de propunerile Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi ale colectivului de muncă. Preşedintele consiliului de administraţie este desemnat de către fondator. Membrul consiliului de administraţie poate fi concomitent membru al consiliului de administraţie a cel mult 3 alte întreprinderi de stat.

 (5) Membrii consiliului de administraţie participă la activitatea acestuia prin cumul cu funcţia lor de bază.

 (6) Membru al consiliului de administraţie nu poate fi persoana declarată incapabilă sau persoana condamnată pentru escrocherie, sustragere de bunuri, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de legislaţie şi căreia nu i-au fost stinse antecedentele penale.

 (7) Membrii consiliului de administraţie, în conformitate cu legislaţia, răspund solidar faţă de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărîrilor adoptate de ei cu abateri de la legislaţie, statutul întreprinderii şi Regulamentul consiliului de administraţie. Membrul consiliului de administraţie care a votat împotriva unei astfel de hotărîri este scutit de repararea prejudiciilor dacă în procesul-verbal al şedinţei a fost fixat protestul lui. Este absolvit de răspundere şi membrul consiliului de administraţie care nu a participat la şedinţă, dacă în decursul a 7 zile lucrătoare după ce a aflat sau trebuia să afle despre o asemenea hotărîre, el a înmînat preşedintelui consiliului de administraţie un protest în scris. Membrul consiliului de administraţie poate fi scutit de repararea prejudiciilor cauzate de el în timpul îndeplinirii obligaţiunilor sale, dacă el a acţionat conform documentelor întreprinderii, indicaţiilor în scris ale autorităţii pe care o reprezintă a căror autenticitate nu a putut fi pusă la îndoială, sau a acţionat în limitele unui risc normal de producţie sau de gestiune. Demisia sau destituirea membrului consiliului de administraţie nu-l scuteşte de obligaţia de a repara prejudiciile cauzate din vina lui.

 (8) Consiliul de administraţie:

 a) aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii;

 b) ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii;

 c) soluţionează, de comun acord cu fondatorul, chestiunile referitoare la intrarea întreprinderii în asociaţii şi alte uniuni şi ieşirea ei din ele;

 d) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi pierderilor;

 e) prezintă fondatorului raportul cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii, precum şi raportul auditorului;

 f) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea și folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator;

 g) prezintă fondatorului propuneri privind modificarea și completarea statutului întreprinderii, reorganizarea şi lichidarea întreprinderii;

 h) propune fondatorului candidatura administratorului întreprinderii;

 i) aprobă, la propunerea administratorului, repartizarea profitului net anual al întreprinderii;

 j) ia decizii privind asigurarea transparenţei procedurilor de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor destinate atît acoperirii necesităţilor, cît şi asigurării bazei tehnico-materiale şi formării programului de producţie al întreprinderii.

 (9) În statutul întreprinderii pot fi prevăzute şi alte atribuţii ale consiliului de administraţie care nu vin în contradicţie cu legislaţia.

 (10) Consiliul de administraţie nu are dreptul să intervină în activitatea desfăşurată de administrator, conform contractului.

 (11) Membrul consiliului de administraţie se revocă de către fondator în caz de:

 a) încălcare a legislaţiei;

 b) expirare a termenului împuternicirilor (alegerii);

 c) lichidare a întreprinderii;

 d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

 (12) Şedinţele consiliului de administraţie se convoacă de preşedintele consiliului sau, în lipsa lui, de unul din membri în caz de necesitate, însă nu mai rar decît o dată în trimestru. Ordinea de zi şi materialele respective se aduc la cunoştinţa membrilor consiliului cel tîrziu cu 5 zile lucrătoare înainte de ziua şedinţei.

 (13) Şedinţa consiliului de administraţie se consideră deliberativă dacă la ea participă mai mult de jumătate din membrii acestuia. Hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţă dacă statutul sau Regulamentul consiliului de administraţie nu prevede cote mai mari de voturi. Şedinţa consiliului de administraţie se consemnează în proces-verbal, care se semnează de toţi membrii consiliului participanţi la şedinţă.

Articolul 8. Administratorul, şi atribuţiile lui
Administratorul:

 a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă;

 b) acţionează fără procură în nu melc. întreprinderii;

 c) reprezint ă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum și cu organele de justiție, acordînd astfel de împuterniciri în unele probleme şi altor lucrători ai întreprinderii;

 d) asigură executarea decizi ilor fondatorului şi consiliului de administraţie;

 e) asigură, la decizia consiliului de administraţie, efectuarea auditului rapoartelor financiare şi încheie contractul de audit cu societatea de audit;

 f) prezintă consiliului de administraţie raportul cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii și raportul auditorului;

 g) încheie contracte, eliberează procuri, deschide conturi în bănci.

 h) prezintă fondatorului propuneri coordonate cu consiliul de administraţie privind schimbarea componenţei, reconstrucţia, lărgirea, reutilarea tehnică a bunurilor transmise in gestiunea operativă a întreprinderii;

 i) asigură folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativii;

 i-1) coordonează cu consiliul de administraţie deciziile privind asigurarea transparenţei procedurilor de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor destinate atît acoperirii necesităţilor, cît şi asigurării bazei tehnico-materiale şi formării programului de producţie al întreprinderii;

 i-2) asigură respectarea principiului transparenţei procedurilor de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor destinate atît acoperirii necesităţilor, cît şi asigurării bazei tehnico-materiale şi formării programului de producţie al întreprinderii;

 j) poartă răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiunilor stabilite în contract;

 k) prezintă trimestrial consiliului de administraţie dare de seamă referitor la rezultatele activităţii întreprinderii;

 l) prezintă Ministerului Finanţelor copia de pe raportul auditorului.

Capitolul IV. ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR A  ÎNTREPRINDERE
Articolul 9. Domeniul de activitate
Întreprinderea poate practica orice genuri de activitate prevăzute în statutul ei, cu excepţia celor interzise de legislaţie.

Articolul 10. Formarea programului de producţie
Întreprinderea îşi întocmeşte de sine stătător programul de producţie, pornind de la indicii economici stabiliţi de fondator, de la contractele încheiate pentru comercializarea producţiei către consumatori şi necesitatea de a asigura dezvoltarea de producţie şi socială a întreprinderii.

Articolul 11. Asigurarea tehnico-materială
Întreprinderea procură resurse pe piaţa de mărfuri nemijlocit de la producători, în unităţile comerţului angro, la burse, iarmaroace, licitaţii, de la organizaţiile de aprovizionare tehnico-materială etc. Asigurarea bazei tehnico-materiale şi formarea programului de producţie se vor efectua în baza principiului transparenţei procedurilor de achiziţie şi eficienţei utilizării surselor financiare.

Articolul 12. Preţurile şi formarea preţurilor
Întreprinderea comercializează producţia sa, lucrările, serviciile, precum şi deşeurile de producţie la preţurile şi tarifele stabilite pe baza cererii şi ofertei, iar în cazurile prevăzute de actele normative - la preţuri şi tarife reglementate de stat.

Articolul 13. Profitul şi pierderile întreprinderii
(1) Profitul (pierderile) întreprinderii se determină în modul prevăzut de legislaţie. Profitul net se formează după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii şi rămîne la dispoziţia întreprinderii.

 (2) Profitul net poate fi utilizat pentru:

 a) acoperirea pierderilor anilor precedenţi;

 b) formarea capitalului de rezervă;

 c) formarea rezervei pentru dezvoltarea producţiei;

 d) defalcări în bugetul de stat;

 e) în alte scopuri, dacă ele nu contravin legislaţiei.

 (3) Decizia de repartizare a profitului net se adoptă de către consiliul de administraţie, la propunerea administratorului.

 (3-1) Pînă la 30 iunie inclusiv a anului imediat următor anului de gestiune, întreprinderea transferă defalcările la bugetul de stat, calculate în funcţie de rezultatele activităţii sale pe anul precedent, și prezintă Serviciului Fiscal de Stat raportul privind defalcările calculate. Pentru neachitarea în termen a defalcărilor la bugetul de stat, Serviciul Fiscal de Stat va aplica măsurile de asigurare și executare silită a obligațiilor fiscale în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale în vigoare.

 (4) Profitul net se va repartiza doar pentru acoperirea pierderilor anilor precedenţi, pentru formarea capitalului de rezervă şi formarea rezervei pentru dezvoltarea producţiei în cazul în care valoarea activelor nete, conform ultimului bilanţ al întreprinderii, este mai mică decît capitalul social al întreprinderii sau va deveni mai mică în urma repartizării lui în alte scopuri.

 (5) Pierderile întreprinderii se acoperă din contul profitului net rămas la dispoziţia întreprinderii, din contul mijloacelor fondului de rezervă, precum şi din donaţii sau subvenţii.

 (6) Dacă, la expirarea celui de-al doilea an financiar sau al oricărui an financiar ulterior, valoarea activelor nete ale întreprinderii, potrivit bilanţului anual al acesteia, va fi mai mică decît mărimea capitalului social, consiliul de administraţie va informa fondatorul despre necesitatea modificării capitalului social al întreprinderii.

Articolul 13-1. Auditul
(1) Auditul obligatoriu al rapoartelor financiare anuale se efectuează la întreprinderile care depăşesc, pentru ultimele două perioade consecutive de gestiune precedente, limitele a două din următoarele criterii

 – capitalul social – 500,0 mii lei

 – total venituri – 10000,0 mii lei

 – numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – 100 de persoane.

 (2) Selectarea societăților de audit pentru auditarea situațiilor financiare anuale se efectuează de către întreprindere conform criteriilor stipulate la alin. (3). Modul de selectare a societăților de audit și termenii de referință se stabilesc de Guvern.

 (3) Societatea de audit trebuie să corespundă următoarelor criterii:

 a) conform situației la data de 31 decembrie a perioadei de gestiune precedente, în anexa la licența pentru desfășurarea activității de audit să fie indicați cel puțin 2 auditori certificați, unul dintre care să aibă experiență în domeniu de cel puțin 5 ani;

 b) societatea de audit, precum și auditorii din cadrul societății de audit să nu aibă sancțiuni aplicate în urma controlului extern al calității lucrărilor de audit pentru perioada de gestiune precedentă, fapt confirmat de către Consiliul de supraveghere a activității de audit.

Capitolul V. DEZVĂLUIREA INFORMAȚIEI DE CĂTRE ÎNTREPRINDERE
Articolul 14. Încetarea activităţii
Activitatea întreprinderii încetează, în conformitate cu statutul său şi la decizia fondatorului prin reorganizarea sau lichidarea ei. Întreprinderea poate fi lichidată de asemenea de către instanţa judecătorească economică competentă în conformitate cu legislaţia.

Articolul 15. Dispoziții generale privind dezvăluirea informației
Prevederile prezentului capitol se aplică întreprinderilor care au obligația de a efectua auditul rapoartelor financiare anuale conform art. 13-1 din prezenta lege.

Articolul 16. Dezvăluirea informației
(1) Întreprinderea are obligația să publice raportul său anual pînă în data de 30 mai a anului imediat următor anului de raportare și să ia măsurile necesare pentru ca raportul să rămînă disponibil publicului pe o perioadă de cel puțin 3 ani pe pagina sa web și pe pagina autorității publice în administrarea căreia ea se află sau care are calitatea de fondator al acesteia.

 (2) Raportul anual al întreprinderii va conține cel puțin:

 a) situațiile financiare anuale, inclusiv retribuțiile membrilor organelor de administrare, de conducere și de supraveghere, alte angajamente apărute sau asumate în legătură cu pensiile actualilor sau foștilor membri ai acestor organe, pe categorii;

 b) raportul de activitate al conducerii;

 c) o descriere corectă și completă a dezvoltării întreprinderii și a performanțelor sale economico-financiare, precum și o descriere a principalelor riscuri cu care aceasta se confruntă.

 (3) Odată cu publicarea raportului său anual, întreprinderea va publica integral și raportul de audit.

 (4) Se consideră că raportul anual al întreprinderii este făcut public dacă acesta este plasat, în format electronic, pe pagina sa web și pe pagina autorității publice în administrarea căreia ea se află sau care are calitatea de fondator al întreprinderii.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021