Legea Cu privire la resursele naturale

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Resursele naturale
(1) Resurse naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.

 (2) Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea înconjurătoare.

Articolul 2. Reglementarea juridică a folosirii resurselor naturale
Relaţiile care apar în cadrul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de Constituţie, de Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător, de Codul apelor, Codul subsolului, Codul funciar, Codul silvic, de prezenta lege şi de alte acte normative.

Capitolul II. CLASIFICAREA RESURSELOR NATURALE
Articolul 3. Resursele naturale renovabile şi resursele naturale nerenovabile
(1) Resursele naturale care regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite artificial într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale renovabile.

 (2) Resursele naturale care nu regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale nerenovabile.

 (3) Raportarea resurselor naturale la resursele renovabile sau la resursele nerenovabile se efectuează conform anexei nr.1, parte integrantă a prezentei legi.

Articolul 4. Resursele naturale naţionale şi resursele naturale locale
(1) Resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale.

 (2) Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale.

 (3) Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt:

 a) valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării;

 b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;

 c) răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;

 d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;

 e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.

 (4) Raportarea resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale se efectuează conform anexei nr.2, parte integrantă a prezentei legi.

Articolul 5. Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele naturale protejate
(1) Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resurse naturale destinate exploatării.

 (2) Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale de rezervă.

 (3) Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.

 (4) Criteriile de raportare a resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate sînt:

 a) oportunitatea economică şi tehnică a folosirii resurselor naturale;

 b) necesităţile economiei în resurse naturale;

 c) menţinerea echilibrului ecologic al sistemelor naturale;

 d) includerea speciilor de animale şi de plante în Cartea Roşie;

 e) deosebita valoare a resurselor naturale, care impune scoaterea lor din folosinţă economică, predestinarea acestora în exclusivitate cercetărilor ştiinţifice sau includerea lor în patrimoniul istoric, cultural sau natural.

 (5) Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.

Articolul 6. Resursele naturale curative
(1) Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se raportă la resursele naturale curative.

 (2) Raportarea resurselor naturale la resursele curative se efectuează conform anexei nr.3, parte integrantă a prezentei legi.

Articolul 7. Resursele naturale transfrontiere
(1) Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au amplasamentul la frontieră sînt resurse naturale transfrontiere.

 (2) Raportarea resurselor naturale la resursele transfrontiere se efectuează conform anexei nr.4, parte integrantă a prezentei legi.

Capitolul III. DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA  RESURSELOR NATURALE
Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea private
(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică sau privată. Tipul de proprietate asupra unor resurse naturale concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.

 (2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului.

 (3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin unităţilor administrativ-teritoriale.

 (4) Resursele naturale proprietate privată aparţin persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra resurselor naturale este limitat.

 (5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia în vigoare privind proprietatea.

Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale publice
(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor administraţiei publice locale.

 (2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi folosinţă. Regulile, particularităţile şi limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale publice sînt reglementate de legislaţia respectivă.

 (4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect.

 (5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi a autorităţii administraţiei publice locale şi se legalizează printr-un document juridic.

 (6) Dreptul de folosinţă a resurselor naturale se acordă conform prevederilor actelor legislative şi normative.

Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune
(1) Resursele naturale pot fi date în folosinţă pe termen lung în condiţii de arendă sau de concesiune, dacă faptul nu contravine legislaţiei în vigoare.

 (2) Darea resurselor naturale în folosinţă în condiţii de arendă sau de concesiune este reglementată de Legea cu privire la arendă, de Legea cu privire la concesiuni şi de alte acte legislative.

 (3) Se interzice subarendarea, răscumpărarea sau ipotecarea resurselor naturale proprietate publică date în arendă sau concesiune.

Capitolul IV. GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE
Articolul 11. Principiile de bază ale gestiunii
(1) Gestiunea resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidenţă şi control al însuşirii primare a resurselor naturale, utilizării şi reproducerii lor.

 (2) Principiile de bază ale gestiunii resurselor naturale sînt:

 a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;

 b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;

 c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;

 d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare a acestora în scop de profit;

 e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;

 f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.

Articolul 12. Structura instituţională de gestiune
(1) Structura instituţională de gestiune a resurselor naturale este următoarea:

 a) Guvernul;

 b) organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;

 c) autorităţile administraţiei publice locale.

 (2) Împuternicirile organelor menţionate la alin.(1) lit.b) şi lit.c) în domeniul gestiunii resurselor naturale se stabilesc de Guvern conform legislaţiei.

 (3) Anumite împuterniciri ale statului în domeniul gestiunii resurselor naturale pot fi transmise, în condiţiile legii, autorităţilor administraţiei publice locale. Exercitarea acestor împuterniciri este pusă sub controlul statului.

Articolul 13. Cadastrele de stat ale resurselor naturale
(1) Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului, caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.

 (2) Nomenclatorul cadastrelor de stat ale resurselor naturale se stabileşte de legislaţie.

Articolul 14. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale
(1) Pentru evidenţa şi reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) a resurselor naturale renovabileşi pentru economisirea celor nerenovabile, statul stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative la folosirea resurselor naturale.

  (2) Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-normative în domeniul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia privind standardizarea.

 (3) Genurile de activitate din domeniul folosirii resurselor naturale a căror practicare necesită autorizaţii, precum şi organele abilitate cu dreptul de a elibera aceste documente se stabilesc de legislație.

 (4) Pentru anumite activităţi sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc cerinţe ecologice deosebite.

Articolul 15. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale
(1) Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale este o parte componentă a sistemului unic de gestiune a economiei naţionale şi este orientat spre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabile şi economisirii celor nerenovabile.

 (2) Acest mecanism şi presupune:

 a) planificarea şi finanţarea de stat a măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrare a obiectelor naturii, de restabilire a resurselor naturale deteriorate sau utilizate;

 b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resursele naturale şi plata pentru poluarea mediului înconjurător);

 c) crearea unei bănci ecologice comerciale specializate;

 d) stabilirea preţurilor la resursele naturale;

 e) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul folosirii resurselor naturale, bazate pe evaluarea "amortizării" potenţialului de resurse naturale;

 f) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător;

 g) trecerea la sistemul programelor de stat ce prevăd executarea lucrărilor de ocrotire a naturii din contul bugetului, în al cărui cadru funcţiile beneficiarului le asumă, în numele statului, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;

 h) stimularea activităţii de regenerare a resurselor naturale renovabile.

Articolul 16. Confirmarea juridică a dreptului de proprietate, de posesiune şi de folosinţă
(1) Dreptul de proprietate, de posesiune şi de folosinţă asupra resurselor naturale se confirmă prin:

 a) titlul de proprietate;

 b) - abrogată;

 c) contractul de arendă sau de concesiune.

 (2) În funcţie de faptul ce drept - de proprietate, de posesiune sau de folosinţă - este consfinţit, documentul se eliberează pentru un anumit termen sau pentru o perioadă nelimitată.

Capitolul V. POLITICA INVESTIŢIONALĂ ÎN DOMENIUL FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 17. Condiţiile generale ale activităţii investiţionale în folosirea resurselor naturale
Condiţiile organizatorice, economice şi juridice generale ale activităţii investiţionale, inclusiv în folosirea resurselor naturale, sînt stabilite de legislaţia în vigoare.

Articolul 18. Particularităţile politicii investiţionale în folosirea resurselor natural
(1) Pentru a menţine potenţialul de resurse naturale al ţării la nivelul stabilit conform strategiilor naţionale de folosire a resurselor naturale, statul stabileşte o cotă minimă din produsul intern brut care trebuie investită în regenerarea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător.

 (2) În acest scop, Guvernul întocmeşte, în cazul resurselor naturale proprietate publică, nomenclatorul obiectelor şi măsurilor care pot fi finanţate de la buget, stabileşte criteriile de acordare a alocaţiilor de stat şi condiţiile de obţinere a acestora.

 (3) Principala sursă de mijloace destinate investiţiilor de stat în vederea regenerării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător o constituie plata pentru folosirea resurselor naturale.

 (4) Guvernul exercită controlul asupra folosirii investiţiilor de stat destinate regenerării resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător prin intermediul organelor de control financiar şi ecologic de stat.

 (5) Stimularea activităţii investiţionale a agenţilor economici, orientată spre economisirea resurselor naturale şi protecţia lor, se efectuează prin introducerea amortizării accelerate a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi prin acordarea de facilităţi la creditarea proiectelor investiţionale pe termen lung.

 (6) Modul de amortizare accelerată a fondurilor fixe de ocrotire a naturii şi de acordare de facilităţi la creditarea proiectelor investiţionale pe termen lung se stabileşte de Guvern.

Capitolul VI. FOLOSIREA CONTRA PLATĂ A RESURSELOR NATURALE
Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale
(1) Folosirea resurselor naturale se efectuează contra plată.

 (2) Plata pentru resursele naturale este compensarea în bani de către beneficiar a cheltuielilor publice (în sens mai larg - cheltuielile proprietarului resurselor naturale) pentru explorarea, conservarea şi restabilirea resurselor naturale utilizabile, precum şi a eforturilor societăţii (proprietarului) pentru compensarea naturală sau înlocuirea adecvată în viitor a resurselor naturale exploatate.

 (3) Folosirea contra plată a resurselor naturale în cazul poluării mediului înconjurător se reglementează prin acte legislative speciale.

Articolul 20. Plătitorii
Plătitori pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.

Articolul 21. Obiectele plăţii
(1) Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele minerale, pădurile, resursele biologice, regnul animal şi cel vegetal, aerul (în scopuri tehnologice).

 (2) Folosirea contra plată a pămîntului se reglementează prin legislaţie specială.

Articolul 22. Cuantumul plăţii
(1) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.

 (2) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al supralimitei) se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.

 (3) Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi ale căror cuantum se stabileşte de către proprietar în dependenţă de preţul resurselor naturale.

 (4) Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi extraeconomică, ce diferă în dependenţă de poziţia geografică şi calitatea resurselor.

Articolul 24. Sursele plăţii
(1) Plata pentru folosirea în limită a resurselor naturale se include în preţul de cost al producţiei (serviciilor) fabricate (prestate) în urma utilizării resurselor naturale respective.

 (2) Plata pentru folosirea supralimită a resurselor naturale se percepe din venitul net al plătitorului.

 (3) Persoanele fizice care nu desfăşoară activităţi de întreprinzător plătesc din mijloacele proprii pentru folosirea resurselor naturale.

Articolul 25. Modul de calculare, de percepere şi de utilizare a plăţii
(1) Plata pentru folosirea resurselor naturale este calculată de plătitor, care va ţine cont de cantitatea reală a resurselor naturale folosite şi de cuantumul plăţii.

 (2) Veniturile obţinute sub formă de taxă pentru folosirea resurselor naturale se acumulează la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

 (3) Modalitatea perceperii şi domeniile de utilizare a plăţilor de arendă sau de concesiune pentru folosirea resurselor naturale proprietate publică se stabilesc de Guvern.

Capitolul VII. CONTROLUL DE STAT, CONTROLUL DEPARTAMENTAL ŞI CONTROLUL OBŞTESC ASUPRA FOLOSIRII RESURSELOR NATURALE
Articolul 26. Controlul asupra folosirii resurselor naturale
(1) Controlul asupra folosirii resurselor naturale urmăreşte asigurarea respectării de către toate persoanele fizice şi juridice a legislaţiei privind resursele naturale şi protecţia mediului înconjurător.

 (2) Sistemul de control asupra folosirii resurselor naturale include controlul de stat şi controlul obştesc.

Articolul 27. Controlul de stat
Controlul de stat asupra folosirii resurselor naturale este exercitat de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului.

Articolul 29. Controlul obştesc
(1) Statul garantează participarea publicului la luarea de decizii privind folosirea resurselor naturale, precum şi la exercitarea controlului obştesc asupra modului în care persoanele fizice şi juridice respectă legislaţia privind ocrotirea naturii, în baza unei informări ample a populaţiei şi asigurării accesului acesteia la orice informaţie de interes public.

 (2) Controlul obştesc asupra luării de decizii în domeniul folosirii resurselor naturale se exercită în conformitate cu Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător şi cu Legea privind accesul la informaţie.

 (3) Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, precum şi agenţii economici, prezintă regulat publicului informaţii veridice şi accesibile despre activitatea din domeniul folosirii resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător.

 (4) În cazul în care pot fi lezate drepturile cetăţenilor sau poate fi divulgat secretul protejat de lege, ori poate fi pusă în pericol securitatea naţională, accesul la o astfel de informaţie se limitează, organul respectiv aducînd în fiecare caz publicului argumente exhaustive în mod accesibil.

Capitolul VIII. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA  LEGISLAŢIEI PRIVIND RESURSELE NATURALE
Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind resursele naturale
Persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei privind resursele naturale poartă răspundere civilă, administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 31. Suspendarea şi încetarea dreptului de folosinţă asupra resurselor naturale
(1) Pentru încălcarea condiţiilor de folosire a resurselor naturale, prevăzute în titlul de folosinţă, organul care l-a eliberat este în drept să decidă suspendarea sau încetarea dreptului de folosinţă a acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În acest caz, beneficiarul, pe lîngă faptul că va fi tras la răspundere, va repara daunele pricinuite.

  (2) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu decizia suspendării sau încetării dreptului său de folosinţă asupra resurselor naturale, el poate ataca decizia în instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

Capitolul IX. CONTRACTELE INTERNAŢIONALE
Articolul 32. Contractele internaţionale
(1) În scopul folosirii raţionale a resurselor naturale transfrontiere, Republica Moldova încheie contracte bilaterale ori multilaterale.

 (2) Dacă în contractele internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt prevăzute alte reguli de folosire a resurselor naturale transfrontiere decît cele din prezenta lege, se aplică regulile din contractele internaţionale.

Capitolul X. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 33. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 34. Tranziţia la principiile gestiunii şi la structura...
Tranziţia la principiile gestiunii şi la structura instituţională de gestiune a resurselor naturale stabilite la art.11 şi art.12 se va face în decursul unui an.

Articolul 35. Guvernul, în termen de 3 luni:  va prezenta Parlam...
Guvernul, în termen de 3 luni:

 va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

 va pune propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;

 va asigura revizuirea de către ministere, departamente şi autorităţi ale administraţiei publice locale a actelor normative care contravin prezentei legi.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021