Legea Cu privire la reţeaua ecologică

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

	Prezenta lege transpune parțial prevederile Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 206 din 22 iulie 1992.

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Obiectul prezentei legi îl constituie crearea unui cadru juridic pentru constituirea şi dezvoltarea reţelei ecologice naţionale, ca parte integrantă a reţelei ecologice paneuropene, şi reţelelor ecologice locale, pentru stabilirea unui regim de gestiune şi de protecţie a reţelei ecologice naţionale şi a reţelelor ecologice locale, precum şi a competenţelor şi obligaţiilor autorităţilor administraţiei publice în acest domeniu.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

	coridor ecologic – element liniar sau liniar difuz care asigură legăturile funcţionale şi terestre între elementele reţelei ecologice, precum şi integritatea lor la scară largă;

	 elemente ale reţelei ecologice – terenuri ale reţelei ecologice care au o destinaţie funcţională complementară de conservare a diversităţii biologice şi peisagistice: zone-nucleu, zone-tampon, coridoare ecologice, zone de reconstrucţie ecologică; 

	evaluare a biodiversității – evaluarea potențialului impact semnificativ al implementării unui document de politici și planificare și al activității planificate asupra siturilor Emerald;

	habitate naturale de importanță europeană – habitate care, în cadrul teritoriului european, sunt pe cale de dispariție în aria lor de extindere naturală, au o arie de extindere naturală redusă, din cauza regresiei sau a dimensiunilor mici ale teritoriului lor, și prezintă exemple remarcabile de caracteristici tipice ale regiunilor biogeografice: continentală și stepică pentru Republica Moldova;

	hartă a reţelei ecologice – model spaţial în care se indică amplasarea elementelor funcţionale ale reţelei ecologice; 

	măsuri compensatorii de restaurare – măsuri care promovează restabilirea stării de conservare favorabilă a unui habitat natural sau habitat modificat al unei specii;

	patrimoniu natural − ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, a căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, al conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare;

	proiectul constituirii sau reconstrucţiei ecologice a elementului reţelei ecologice – documentaţie tehnică ce conţine informaţie despre amplasarea şi destinaţia elementului reţelei ecologice, descrierea detaliată a măsurilor privind crearea sau reconstrucţia lui; 

	reţea ecologică locală – reţea ecologică constituită la nivel local (raion, zonă geografică etc.), care nu este inclusă integral în reţeaua ecologică naţională, ci doar anumite elemente ale ei în cazul corespunderii criteriilor stabilite pentru reţeaua ecologică naţională; în baza acestor criterii, anumite elemente ale reţelei ecologice locale îşi pot schimba funcţionalitatea;

	reţea ecologică naţională – reţea ecologică constituită la nivel naţional din teritorii ale habitatelor, peisajelor şi elementelor lor, unite fizic şi funcţional, care au o deosebită importanţă din punctul de vedere ştiinţific şi estetic, al valorii şi conservării diversităţii biologice, al menţinerii balanţei geosistemice; 

	reţea ecologică paneuropeană – reţea ecologică constituită la nivel european, ce uneşte reţelele ecologice naţionale şi este formată din teritorii, unite fizic şi funcţional, reprezentînd elemente naturale şi seminaturale de peisaj, care necesită a fi conservate şi gestionate pentru asigurarea stării favorabile a ecosistemelor, habitatelor, speciilor şi peisajelor de importanţă europeană; 

	Reţeaua Emerald – reţea ecologică constituită din zone speciale de conservare, fiind parte componentă a reţelei ecologice naţionale, reprezentînd extinderea în ţările ne-membre ale Uniunii Europene a reţelei ecologice europene coerente de zone speciale de conservare „NATURA 2000”;

	sit – arie definită geografic, a cărei suprafaţă este clar delimitată;

	sit de importanţă naţională – sit care, în regiunea biogeografică de care aparţine, contribuie semnificativ la menţinerea sau restabilirea unui tip de habitat natural ori a uneia din speciile prevăzute în anexa nr.3 la Legea regnului vegetal nr.239/2007 într-un stadiu de conservare favorabil, de asemenea, poate contribui semnificativ la coerenţa reţelei Emerald (NATURA 2000) şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea respectivă;

	specii de interes european – specii care, pe teritoriul european, sunt:

	a) periclitate, cu excepția celor al căror areal natural este situat la limita de distribuție în areal;

	b) vulnerabile – specii a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acțiunea factorilor perturbatori persistă;

	c) rare – specii ale căror populații sunt reduse din punctul de vedere al distribuției sau numeric și care, chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devină periclitate sau vulnerabile. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafețe largi;

	d) endemice – specii care necesită o atenție specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor și impactului potențial pe care îl are exploatarea acestora asupra stării lor de conservare;

	stare de conservare a unui habitat natural – totalitatea factorilor care acționează asupra unui habitat natural și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi pot afecta pe termen lung distribuția, structura și funcțiile, precum și supraviețuirea speciilor respective;

reconstrucţie ecologică – arie supusă reconstrucţiei ecologice şi/sau geomorfologice (împădurire, restabilire a învelişului vegetal, recultivare) în calitate de viitor element al reţelei ecologice; 

	zonă-nucleu – teritoriu cu o valoare deosebită pentru conservarea habitatelor, speciilor şi peisajelor; 

	zonă-tampon – teritoriu care îndeplineşte funcţia de protecţie a zonei-nucleu sau care are o importanţă deosebită pentru menţinerea echilibrului geosistemic; în funcţie de funcţionalitate, zona-tampon poate fi: zonă-tampon de protecţie sau zonă-tampon geosistemică; 

	zonă de interes special pentru conservare – sit de importanţă europeană comună în care sînt prevăzute măsurile de conservare necesare pentru menţinerea ori restabilirea la un stadiu de conservare favorabil a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat.

Articolul 3. Scopul constituirii reţelei ecologice naţionale, funcţiile ei
ul constituirii reţelei ecologice naţionale, funcţiile ei (1) Reţeaua ecologică naţională se constituie în scopul conservării diversităţii naturale genetice a tuturor speciilor de organisme vii incluse în ecosistemele şi complexele naturale, al asigurării unor condiţii de viaţă productive şi al dezvoltării durabile a teritoriilor adiacente ei. (2) Funcţiile reţelei ecologice naţionale sînt următoarele: a) restabilirea şi conservarea peisajelor şi ecosistemelor; b) conservarea diversităţii biologice şi genetice; c) diminuarea proceselor de eroziune a solului; d) conservarea, protecţia, restabilirea şi extinderea învelişului vegetal; e) ameliorarea bazei furajere a animalelor; f) sporirea valorii de recreaţie a teritoriului; g) conservarea şi restabilirea obiectivelor acvatice, ameliorarea calităţii lor; h) stabilizarea proceselor naturale în sectoarele aferente reţelei ecologice. (3) Reţeaua Emerald se constituie în scopul protejării zonelor de interes special pentru conservare, datorată prezenţei habitatelor şi a speciilor de interes special pentru conservare.

Articolul 4. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic în domeniul constituirii şi dezvoltării reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale este reprezentat de Constituţia Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege, precum şi de alte acte legislative şi normative în domeniu. (2) Dacă un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte conţine alte reglementări decît cele prevăzute de legislaţia naţională în domeniul constituirii şi dezvoltării reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale, se vor aplica prevederile tratatului internaţional.

Capitolul II. COMPETENŢELE AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI  PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
Articolul 5. Competenţele Ministerului Mediului
Ministerul Mediului:

	a) în comun cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare proiectul Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale, al Regulamentului reţelei ecologice naţionale şi al hărţii ei;

	b) coordonează activităţile ce ţin de constituirea, dezvoltarea reţelei ecologice naţionale şi de conexiunea ei cu reţelele ecologice ale statelor vecine în scopul încadrării în reţeaua ecologică paneuropeană;

	c) atrage proiecte de investiţii şi granturi pentru activităţile de constituire şi dezvoltare a reţelei ecologice naţionale;

	d) colaborează cu instituţii regionale din alte ţări în probleme ce ţin de constituirea şi dezvoltarea reţelei ecologice naţionale;

	e) asigură informarea şi sensibilizarea publicului privind problemele constituirii şi dezvoltării reţelei ecologice naţionale;

	f) aprobă hărţile şi Regulamentul-cadru al reţelelor ecologice locale;

	g) coordonează activităţile de constituire şi dezvoltare a reţelelor ecologice locale;

	h) asigură asistenţa metodologică şi tehnică pentru autorităţile administraţiei publice locale în scopul constituirii de reţele ecologice locale;

	i) organizează şi monitorizează activităţile de constituire şi dezvoltare a reţelei ecologice naţionale şi a reţelelor ecologice locale;

	j) asigură sistemul informaţional şi controlul asupra stării ecologice a elementelor reţelei ecologice;

	k) coordonează selectarea siturilor eligibile pentru a fi identificate ca situri de importanţă internaţională şi pentru a fi desemnate ca zone speciale de conservare; 

	l) identifică bunurile patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acestora;

	 m) coordonează activităţile ce ţin de desemnarea zonelor de interes special pentru conservare spre a fi incluse în Reţeaua Emerald;

	n) asigură supravegherea stării de conservare a speciilor şi habitatelor naturale incluse în Reţeaua Emerald;

	o) asigură elaborarea şi aprobarea planurilor de management pentru zonele de interes special pentru conservare incluse în Reţeaua Emerald şi pentru speciile pentru care zonele respective au fost desemnate;

	p) asigură elaborarea, la fiecare şase ani, a unui raport privind punerea în aplicare a măsurilor de conservare a speciilor de floră şi a tipurilor de habitate naturale. Raportul, întocmit conform formularului stabilit de Secretariatul Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 1979), este transmis Comitetului permanent al Convenţiei şi adus la cunoştinţa publicului;

	q) promovează educaţia şi informarea generală cu privire la necesitatea protejării zonelor de interes special pentru conservare în scopul conservării biodiversităţii.

Articolul 5-1. Competențele Agenției de Mediu
Agenția de Mediu:

	a) monitorizează starea de conservare a tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică din cadrul rețelei Emerald, în colaborare cu instituția publică „Universitatea de Stat din Moldova”;

	b) ține Registrul siturilor rețelei Emerald;

	c) participă la elaborarea planurilor de management pentru siturile Emerald.

Articolul 6. Competenţele Agenția „Moldsilva”
Agenția „Moldsilva”:

	a) contribuie la constituirea reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale prin punere la dispoziţia realizatorilor acestora a amenajamentelor silvice care ţin de fondul forestier naţional;

	b) contribuie la împădurirea terenurilor degradate, la regenerarea arboretelor care sînt degradate, din cadrul reţelelor ecologice sau care urmează a fi incluse în acestea, la restabilirea zonelor destinate restaurării, în scopul includerii lor în reţeaua ecologică naţională sau locală în calitate de elemente şi al defragmentării acestor elemente.

Articolul 7. Competenţele altor autorităţi ale administraţiei publice centrale
(1) Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale contribuie la constituirea reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale prin prezentarea documentaţiei necesare şi asigurarea integrităţii, protecţiei şi extinderii perdelelor forestiere de-a lungul căilor de comunicaţie și rețelelor energetice în calitate de coridoare ecologice.

	(2) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare contribuie la constituirea reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale prin asigurarea conlucrării cu agenţii economici din sectorul agricol, inclusiv cu instituţiile în a căror competenţă intră activităţile de gospodărire a apelor.

	 (4) Agenția Relații Funciare și Cadastru contribuie la constituirea reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale prin prezentarea informaţiei necesare din cadastrul funciar şi participă la proiectarea reţelei ecologice.

Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale: a) constituie reţele ecologice locale din contul terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi al terenurilor proprietate privată, cu acordul deţinătorilor şi beneficiarilor acestora; b) acordă asistenţa necesară instituţiilor naţionale şi internaţionale în vederea evaluării şi determinării categoriilor elementelor reţelei ecologice naţionale şi ale reţelelor ecologice locale; c) asigură activităţile de atribuire a terenurilor pentru crearea şi reconstrucţia elementelor reţelei ecologice, de trasare pe hărţile cadastrale locale şi în natură a hotarelor lor; d) asigură cofinanţarea activităţilor de constituire a reţelelor ecologice locale în limitele stabilite de bugetele locale.

Capitolul III. ELEMENTELE REŢELEI ECOLOGICE NAŢIONALE
Articolul 9. Structura reţelei ecologice naţionale
Reţeaua ecologică naţională se constituie din următoarele elemente funcţionale: a) zone-nucleu; b) zone-tampon; c) coridoare ecologice; d) zone de reconstrucţie ecologică.

Articolul 10. Constituirea reţelei ecologice naţionale
(1) Reţeaua ecologică naţională se constituie din totalitatea elementelor de importanţă internaţională, naţională şi, parţial, locală, corelate cu elementele stabilizatoare de mediu ale ţărilor vecine. (2) Elementele reţelei ecologice naţionale se creează pe baza terenurilor naturale şi seminaturale ale căror caracteristici oferă posibilitatea conservării unui număr maxim de populaţii de plante, de animale şi a tuturor tipurilor de peisaje de pe teritoriul ţării. (3) Elementele reţelei ecologice locale trebuie să asigure constituirea şi dezvoltarea reţelei ecologice naţionale în scopul protecţiei eficiente a diversităţii biologice şi peisagistice. (4) Elementele reţelei ecologice naţionale şi hotarele lor sînt indicate pe hărţile reţelei ecologice naţionale de diferite scări. (5) Regimul de utilizare a resurselor naturale în hotarele elementelor reţelei ecologice naţionale este stabilit prin Regulamentul reţelei ecologice naţionale.

Articolul 11. Categoriile elementelor funcţionale
În funcţie de nivelul juridic de protecţie, zonele-nucleu şi coridoarele ecologice se clasifică în următoarele categorii:: a) internaţionale; b) naţionale; c) locale.

Articolul 12. Criteriile atribuirii de statut şi nivel elementelor reţelelor ecologice
Criteriile atribuirii de statut şi nivel elementelor reţelelor ecologice se elaborează de specialiştii şi instituţiile abilitate şi se aprobă de Ministerul Mediului, în comun cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul III-1. REȚEAUA EMERALD
Articolul 12-1. Constituirea rețelei Emerald
(1) Constituirea rețelei Emerald asigură conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică, supuse unei protecții speciale la nivel european, prezente pe teritoriul Republicii Moldova, expuse în anexele nr. 1–4.

	(2) Identificarea și selectarea siturilor pentru includerea în rețeaua Emerald se realizează pe baza cercetărilor științifice, efectuate de specialiști în domeniul biologiei, ecologiei și geografiei, în colaborare cu Agenția de Mediu, în conformitate cu criteriile de selecție stabilite de rezoluțiile Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (în continuare – Convenția de la Berna).

	(3) Constituirea rețelei Emerald implică etapele de:

	a) identificare și evaluare științifică a speciilor și a habitatelor protejate la nivel european, prezente pe teritoriul Republicii Moldova;

	b) aprobare a siturilor identificate de Comitetul permanent al Convenției de la Berna;

	c) desemnare națională a siturilor Emerald aprobate și de aplicare a măsurilor de gestiune, monitorizare și informare pentru fiecare sit.

	(4) Rețeaua Emerald este formată din arii speciale de conservare și arii de protecție specială avifaunistică încadrate în situl Emerald, conform anexei nr. 5.

Articolul 12-2. Evaluarea tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică
(1) Evaluarea tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică se efectuează de specialiști în domeniul biologiei, ecologiei și geografiei, în coordonare cu Agenția de Mediu.

	(2) Propunerea pentru desemnarea unui teritoriu drept sit al rețelei Emerald este elaborată de Agenția de Mediu, în baza raportului de evaluare aprobat de Ministerul Mediului, în conformitate cu fișa tehnică standard definită de Convenția de la Berna, și trebuie să îndeplinească cel puțin unul dintre următoarele criterii:

	a) teritoriul contribuie semnificativ la supraviețuirea speciilor pe cale de dispariție, a speciilor endemice sau a oricăror specii enumerate în anexele nr. 2–4;

	b) teritoriul suportă existența unui număr semnificativ de specii sau existența unor populații importante din una sau mai multe specii enumerate în anexele nr. 2–4;

	c) pe teritoriu există un eșantion important sau reprezentativ de tipuri de habitate care sunt în pericol de dispariție, enumerate în anexa nr.1;

	d) pe teritoriu există un exemplu special al unui anumit tip de habitat sau al unui mozaic de diferite tipuri de habitate enumerate în anexa nr.1;

	e) teritoriul sitului Emerald este un spațiu important pentru una sau mai multe specii de animale migratoare.

	(3) Ministerul Mediului înaintează Comitetului permanent al Convenției de la Berna, pentru aprobare, lista finală a siturilor candidate pentru rețeaua Emerald, după încheierea procedurii de evaluare, conform cerințelor din rezoluțiile Convenției de la Berna.

	(4) Fișa tehnică standard completată se transmite, în format electronic, Secretariatului Convenției de la Berna spre procesare.

	(5) Dispozițiile alin. (1)–(4) nu se aplică siturilor rețelei Emerald aprobate de Comitetul permanent al Convenției de la Berna până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

	(6) Terenurile atribuite siturilor Emerald rămân în proprietatea deținătorilor de terenuri, care sunt obligați să le asigure regim de protecție, conform planurilor de management.

Articolul 12-3. Registrul siturilor rețelei Emerald
(1) Agenția de Mediu ține Registrul siturilor rețelei Emerald.

	(2) Formatul Registrului siturilor rețelei Emerald se stabilește pe baza fișei tehnice standard, definită de Convenția de la Berna.

	(3) Informațiile înscrise în Registrul siturilor rețelei Emerald sunt publice, cu excepția celor cu acces limitat. Accesul gratuit la Registrul siturilor rețelei Emerald este asigurat pe pagina web oficială a Agenției de Mediu.

	(4) Regulamentul cu privire la modalitatea de ținere a Registrului siturilor rețelei Emerald se aprobă de Guvern.

	(5) Acordarea accesului la datele din Registrul siturilor rețelei Emerald se efectuează în conformitate cu legislația în domeniul schimbului de date și interoperabilității.

Articolul 12-4. Planul de management al siturilor rețelei Emerald
(1) Ministerul Mediului asigură elaborarea și aprobarea planurilor de management pentru siturile Emerald în termen de 10 ani de la constituirea rețelei Emerald.

	(2) Planurile de management pentru siturile rețelei Emerald se elaborează conform Ghidului pentru elaborarea planurilor de management pentru siturile Emerald, aprobat prin ordin al ministrului mediului.

	(3) Planul de management se elaborează pentru un singur sit al rețelei Emerald sau pentru mai multe situri care sunt legate geografic sau au caracteristici naturale similare.

	(4) Dacă situl rețelei Emerald se află pe teritoriul existent al ariilor naturale protejate de stat sau constituie obiect al fondului ariilor naturale protejate de stat, managementul sitului este asigurat conform prevederilor Legii nr. 1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.

	(5) În cazul în care teritoriul rețelei Emerald se află în cadrul fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, proiectele de organizare și dezvoltare a silviculturii vor include prevederi privind gestionarea siturilor rețelei Emerald.

	(6) Planul de management include următoarele informații obligatorii:

	a) descrierea teritoriului, inclusiv datele de inventar ale habitatelor naturale și ale speciilor de floră și faună sălbatică specificate în anexele nr. 1–4;

	b) obiective de conservare a speciilor de floră și faună și a habitatelor acestora, ținându-se cont de condițiile economice, sociale și culturale, precum și de caracteristicile regionale și locale;

	c) evaluarea și determinarea sarcinilor și a măsurilor necesare pentru atingerea obiectivelor de conservare;

	d) strategii de gestionare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică;

	e) planuri de acțiune, care includ, printre altele, informații despre activități, rezultatele așteptate, resursele umane și financiare necesare, intervalul de timp pentru implementarea activităților planificate;

	f) indicatori necesari pentru a evalua progresul realizării obiectivelor de conservare;

	g) monitorizarea stării de conservare a tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul rețelei Emerald;

	h) materiale cartografice.

	(7) Planul de management supus consultărilor publice, aprobat de Ministerul Mediului și publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, se transmite deținătorului terenului.

	(8) Finanțarea definirii și conservării teritoriilor rețelei Emerald, a altor măsuri legate de crearea și funcționarea rețelei se efectuează de la bugetul de stat și din alte surse neinterzise de legislație.

Articolul 12-5. Restricții la implementarea activităților curente
(1) Activitățile desfășurate legal pe teritoriul sau în anumite părți ale rețelei Emerald nu se supun restricțiilor sau interdicțiilor stabilite de prezenta lege până la expirarea permisiunii de activitate.

	(2) Restricțiile sau interdicțiile privind desfășurarea activităților stabilite prin alte legi rămân neschimbate.

	(3) Controlul de stat asupra respectării măsurilor de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică în limitele siturilor Emerald prevăzute în planul de management este exercitat de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului.

Articolul 12-6. Evaluarea impactului noilor activități și facilități pe teritoriul rețelei Emerald
(1) Orice document de politici și planificare, precum și modificările aduse unor astfel de documente care, fie individual, fie în combinație, pot avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald și care nu au o legătură directă cu gestionarea obiectivelor de conservare a siturilor Emerald sau nu sunt necesare pentru gestionarea respectivă sunt supuse evaluării biodiversității, în conformitate cu prevederile Legii nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.

	(2) Orice activitate planificată, fie individual, fie în combinație cu alte activități, care poate avea un impact semnificativ asupra siturilor Emerald și care nu are o legătură directă cu gestionarea obiectivelor de conservare a siturilor Emerald sau nu este necesară pentru gestionarea respectivă este supusă evaluării biodiversității, în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

	(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul în care evaluarea biodiversității constată că un document de politici și planificare sau o activitate planificată poate avea un impact negativ semnificativ asupra obiectivelor de conservare a siturilor Emerald și, în lipsa unor soluții alternative, documentul de politici și planificare sau activitatea planificată trebuie totuși realizată din considerente imperative de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, autoritatea competentă de mediu permite punerea în aplicare a unui astfel de document de politici și planificare sau a unei astfel de activități planificate, cu stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerența și buna funcționare a rețelei Emerald.

	(4) În cazul în care situl adăpostește un tip de habitat natural prioritar sau o specie prioritară, iar documentul de politici și planificare sau activitatea planificată trebuie realizată, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranța publică, de anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu.

Articolul 12-7. Monitorizarea stării de conservare a tipurilor de habitat natural și a speciilor de floră și faună sălbatică din cadrul rețelei Emerald
(1) Monitorizarea stării de conservare a tipurilor de habitat natural și a speciilor de floră și faună sălbatică se efectuează în conformitate cu planul-tip de monitorizare elaborat și aprobat de Guvern.

	(2) Starea de conservare a unui habitat natural este considerată „corespunzătoare” dacă arealul lui natural și suprafețele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creștere, dacă are structura și funcțiile specifice necesare pentru menținerea lui pe termen lung și probabilitatea menținerii acestora în viitorul previzibil este mare, precum și dacă speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă.

	(3) Monitorizarea stării de conservare a tipurilor de habitat natural și a speciilor de floră și faună sălbatică din cadrul rețelei Emerald se efectuează de Agenția de Mediu în comun cu instituțiile științifice cu profil biologic.

	(4) Monitorizarea stării de conservare a tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică din cadrul rețelei Emerald este coordonată de Ministerul Mediului.

	(5) Instituțiile științifice și universitare cu profil biologic pot monitoriza starea de conservare a anumitor tipuri de habitate naturale și specii de floră și faună sălbatică pe siturile rețelei Emerald de sine stătător, cu informarea obligatorie a Agenției de Mediu.

	(6) Agenția de Mediu prezintă obligatoriu anual Ministerului Mediului date de monitorizare privind starea de conservare a tipurilor de habitate naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică din rețeaua Emerald.

Articolul 12-8. Raportarea stării de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică
(1) Ministerul Mediului prezintă, o dată la 6 ani, Secretariatului Convenției de la Berna Raportul național privind starea de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică, în forma stabilită de Comitetul permanent al Convenției de la Berna.

	(2) Data depunerii raportului național menționat la alin.(1) este determinată de Secretariatul Convenției de la Berna.

Articolul 12-9. Extragerea din natură a speciilor de floră și faună sălbatică
(1) Extragerea din natură a speciilor incluse în anexele nr. 2–4, dacă nu există alte soluții, se permite:

	a) în interesul sănătății și securității publice;

	b) în interesul securității aeriene;

	c) pentru a preveni pagube importante aduse sectorului agricol, zootehnic, silvic, acvaculturii și apelor;

	d) pentru protecția florei și faunei sălbatice;

	e) în scopuri de cercetare și educație, de repopulare, de reintroducere, precum și pentru creșterea speciilor de floră și faună sălbatică;

	f) în condiții strict controlate și în mod selectiv, captura, detenția sau orice altă exploatare a anumitor specii de păsări în cantități mici.

	(2) Prelevarea speciilor de plante din anexa nr. 2 în scopuri educative și de cercetare, pentru repopulare sau pentru reintroducerea anumitor specii, precum și pentru operațiunile de reproducere necesare acestor scopuri, inclusiv propagarea artificială a plantelor, se efectuează în baza autorizației eliberate de Agenția de Mediu, conform prevederilor Legii regnului vegetal nr. 239/2007.

	(3) Prelevarea speciilor enumerate în anexele nr. 3 și 4 în scopuri educative și de cercetare, pentru repopulare sau pentru reintroducerea anumitor specii, precum și pentru operațiunile de reproducere necesare acestor scopuri, se efectuează în baza autorizației eliberate de Agenția de Mediu, cu avizul instituției publice „Universitatea de Stat din Moldova”, conform prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995.

	(4) Capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică enumerate în anexele nr. 3 și 4 se efectuează exclusiv prin derogare de la prezenta lege.

	(5) Pentru speciile enumerate în anexele nr.3 și 4 se interzice utilizarea următoarelor metode și mijloace de captură și ucidere și modalități de deplasare:

	a) pentru mamifere – lațuri; animale vii utilizate ca apelanți, orbite sau mutilate; chemătoare electronice de sunete; aparate electrice capabile să ucidă; surse luminoase artificiale; oglinzi și alte obiecte orbitoare; dispozitive de ochire cuprinzând un convertizor de imagine sau un amplificator de imagine electronic pentru tirul de noapte; explozivi; fileuri; curse sau capcane; plase; otravă și momeli otrăvite sau tranchilizante; gazare și afumare; vehicule în deplasare;

	b) pentru păsări – lațuri; cleiuri; cârlige; păsări vii utilizate ca apelante, orbite sau mutilate; chemătoare electronice de sunete; aparate electrice capabile să ucidă; surse luminoase artificiale; oglinzi și alte obiecte orbitoare; dispozitive pentru iluminarea țintelor; dispozitive de ochire cuprinzând un convertizor de imagine sau un amplificator de imagine electronic pentru tirul de noapte; explozivi; curse sau capcane; plase; otravă și momeli otrăvite sau tranchilizante; vehicule în deplasare;

	c) pentru pești – otravă, explozivi;

	d) pentru insecte rare – plase, fileuri, colectare manuală, capcane.

Capitolul IV. CONSTITUIREA REŢELELOR ECOLOGICE
Articolul 13. Asigurarea constituirii reţelelor ecologice
(1) Asigurarea ştiinţifică, tehnică, organizatorică şi financiară a constituirii reţelei ecologice naţionale şi a reţelelor ecologice locale se realizează conform Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale. (2) Proiectarea, constituirea, gestiunea şi dezvoltarea reţelei ecologice naţionale şi reţelelor ecologice locale se finanţează de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din fonduri speciale, din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din străinătate, din credite bancare şi de la alte surse financiare legale. (3) Deţinătorii şi beneficiarii de terenuri proprietate privată, incluse în reţele ecologice, care efectuează lucrări de menţinere a funcţionalităţii elementelor acestora vor fi compensaţi de la sursele indicate la alin.(2), în funcţie de valoarea lucrărilor efectuate conform Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale.

Articolul 14. Proiectarea şi constituirea reţelei ecologice naţionale
(1) Proiectarea şi constituirea reţelei ecologice naţionale se efectuează ţinîndu-se cont de ariile naturale protejate de stat, existente sau planificate, precum şi de alte elemente ale naturii. În lipsa acestora, vor fi create, după caz, coridoare ecologice artificiale. (2) Criteriile principale de proiectare, constituire, gestiune şi dezvoltare a reţelei ecologice naţionale sînt: a) delimitarea spaţială a teritoriilor naturale de sectoarele cu activitate economică intensă pentru asigurarea stabilităţii reciproce şi durabilităţii diversităţii biologice şi peisagistice; b) reprezentativitatea elementelor şi complexelor naturale; c) stabilitatea ecologică a elementelor reţelei ecologice naţionale; d) abordarea diferenţiată, care să asigure corespunderea atît a amplasării spaţiale a terenurilor reţelei ecologice naţionale, cît şi a regimului lor de funcţionare cu specificul natural şi cel social-economic al teritoriului; e) armonizarea dezvoltării reţelei ecologice naţionale cu dezvoltarea social-economică a unităţilor administrativ-teritoriale; f) compensarea ecologică (repartizarea terenurilor de schimb în cazul exproprierii sau schimbul benevol) în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 15. Proiectarea şi instituirea elementelor reţelelor ecologice
(1) Proiectarea elementelor reţelei ecologice naţionale şi ale reţelelor ecologice locale se efectuează la comandă, conform caietelor de sarcini aprobate de către Ministerul Mediului sau de autorităţile administraţiei publice locale.

	(2) Instituirea elementelor reţelei ecologice se efectuează conform prevederilor Regulamentului reţelei ecologice naţionale şi ale Regulamentului-cadru al reţelelor ecologice locale.

Articolul 16. Terenurile reţelelor ecologice
(1) În reţelele ecologice se includ terenuri cu diferite destinaţii, deosebite prin elementele lor funcţionale. (2) Teritoriul elementelor reţelelor ecologice se delimitează şi se marchează cu panouri informative speciale. (3) Terenurile incluse în reţeaua ecologică naţională au un regim special de gestiune şi de protecţie, rămîn în proprietatea (posesiunea, folosinţa) deţinătorilor de terenuri şi sînt administrate de aceştia. (4) Includerea terenurilor în reţeaua ecologică naţională se efectuează cu acordul deţinătorilor şi beneficiarilor acestora, care, ulterior, sînt obligaţi să respecte prevederile legislaţiei privind regimul de gestiune şi de protecţie a reţelei. (5) Includerea terenurilor în reţeaua ecologică naţională şi în reţelele ecologice locale se consemnează în registrul bunurilor imobiliare. (6) Autorităţile administraţiei publice locale pot da în arendă gratuită pe termen lung organizaţiilor neguvernamentale terenuri degradate din fondul de rezervă pentru reconstrucţia ecologică şi gestiunea lor ulterioară ca elemente ale reţelei ecologice naţionale sau ale reţelelor ecologice locale.

Capitolul V. REGIMUL DE GESTIUNE ŞI DE PROTECŢIE A  REŢELEI ECOLOGICE NAŢIONALE
Articolul 17. Regimul de gestiune şi de protecţie a reţelei ecologice naţionale
(1) Regimul de gestiune şi de protecţie a reţelei ecologice naţionale este stabilit de prezenta lege, de actele legislative şi normative în vigoare, precum şi de Regulamentul reţelei ecologice naţionale. (2) Regimul de gestiune şi de protecţie a zonelor de reconstrucţie ecologică este stabilit individual pentru fiecare zonă, în funcţie de amplasamentul lor şi de regimul existent de gestiune.

Articolul 18. Activităţile interzise în zonele-nucleu şi în coridoarele ecologice
(1) În perimetrul zonei-nucleu se interzic: a) aratul pămîntului, cu excepţia utilizării lui în scopuri silvice; b) construcţia clădirilor şi instalaţiilor, obiectivelor de infrastructură sau temporare, cu excepţia celor necesare funcţionării şi protecţiei zonei; c) utilizarea substanţelor chimice, cu excepţia situaţiilor excepţionale naturale sau tehnogene; d) exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile; e) alte activităţi care conduc la deteriorarea sau degradarea elementelor naturii. (2) În perimetrul coridoarelor ecologice se interzic: a) construcţia clădirilor, obiectivelor de infrastructură, traseelor de comunicaţie, alte activităţi care împiedică sau limitează migraţia naturală a animalelor; b) atribuirea perimetrelor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, dacă acestea ocupă mai mult de jumătate din lăţimea coridorului ecologic.

Capitolul VI. RASPUNDERI
Articolul 19. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la reţeaua ecologică naţională
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 20. Soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile din sfera reţelei ecologice naţionale se soluţionează în instanţă de judecată. (2) Deţinătorii şi/sau beneficiarii de terenuri din teritoriile reţelei ecologice naţionale nu poartă răspundere pentru pagubele produse elementelor acesteia de cataclisme sau de animale sălbatice.

Capitolul VII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 21. (1)Prezenta lege intră în vigoare la un an de la p...
(1)Prezenta lege intră în vigoare la un an de la publicare. (2) Guvernul: a) în termen de un an: - va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege; - va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege; b) pînă la 1 ianuarie 2011, va aproba Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021