Legea Cu privire la transporturi

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea de transport
Transportul este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi o verigă a structurii sociale a Republicii Moldova şi este chemat să asigure necesităţile în transporturi de mărfuri şi de călători.

Articolul 2. Legislaţia cu privire la transporturi
(1) Activitatea întreprinderilor de transport se reglementează de prezenta lege, de codurile transportului feroviar, auto, aerian, naval, urban electric şi transportului prin conducte, de alte acte normative şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 (2) Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele cuprinse în legislaţia Republicii Moldova cu privire la transporturi, se aplică normele acordurilor internaţionale.

Articolul 3. Administrarea sistemului transporturilor
(1) Administrarea de stat a sistemului transporturilor se efectuează, în conformitate cu legislaţia, de către Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, autorităţile administraţiei publice locale şi alte organe abilitate, pentru a asigura:

 a) satisfacerea necesităţilor economiei naţionale în transporturi de mărfuri şi de călători;

 b) creărea condiţiilor pentru dezvoltarea, pe baza concurenţei, a serviciilor de transport prestate de agenţii transportatori, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare;

 c) apărarea intereselor juridice şi economice ale întreprinderilor şi organizaţiilor care prestează servicii de transport, precum şi ale beneficiarilor serviciilor de transport;

 d) organizarea transportului pentru necesităţile apărării şi protecţiei civile;

 e) efectuarea de investigaţii tehnico-ştiinţifice, studierea şi dezvoltarea sistemului statistic unificat în transport pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului unic al transporturilor din stat.

Articolul 4. Relaţiile dintre întreprinderile de transport şi autorităţile administraţiei publice locale
(1) Relaţiile dintre întreprinderile de transport şi autorităţile administraţiei publice locale se reglementează de prezenta lege şi de alte acte normative.

 (2) Organele de administrare a transporturilor acordă ajutorul necesar autorităţilor administraţiei publice locale în îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor privind dezvoltarea economică a transportului, elaborează şi realizează în comun măsuri pentru asigurarea funcţionării neîntrerupte a transportului în caz de calamităţi naturale, avarii, catastrofe şi la lichidarea consecinţelor acestora, coordonează activitatea de prevenire a avariilor şi delictelor în transport, organizează interacţiunea diferitelor feluri de transport în scopul folosirii mai eficiente a acestora şi îmbunătăţirii calităţii deservirii.

 (3) Autorităţile administraţiei publice locale, în limitele atribuţiilor lor, acordă sprijin întreprinderilor şi organizaţiilor de transport în sporirea eficienţei utilizării mijloacelor de transport, atrag pe principii benevole (în baza cotelor de participare) mijloacele întreprinderilor, organizaţiilor, unităţilor agricole colective, gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), cooperativelor, precum şi mijloacele bugetare şi speciale în scopul perfecţionării administrării transporturilor, construcţiei gărilor, viaductelor şi altor obiective, organizează interacţiunea diferitelor feluri de transport în scopul sporirii rentabilităţii acestora şi îmbunătăţirii calităţii serviciilor prestate.

 (4) Construcţia gărilor, staţiilor, aeroporturilor, debarcaderelor, porturilor, podurilor pentru pietoni, tunelurilor şi peroanelor de călători, procurarea materialului rulant pentru transportul de călători, întreţinerea căilor de comunicaţie şi altor obiective se efectuează utilizîndu-se mijloacele bugetului de stat şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ale întreprinderilor de transport, investiţiile, în modul stabilit de legislaţie.

 (5) Coordonarea activităţii tuturor felurilor de transport în hotarele raioanelor republicii se efectuează de comisiile pentru coordonarea funcţionării transportului, care activează în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale în conformitate cu regulamentele aprobate de Guvern.

 (6) Imixtiunea autorităţilor administraţiei publice locale în activitatea economică a întreprinderilor de transport, precum şi distragerea personalului lor de exploatare la alte lucrări nu se admite decît în cazurile prevăzute de legislaţie.

Capitolul II. BAZELE JURIDICE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII  ÎNTREPRINDERILOR DE TRANSPORT
Articolul 5. Întreprinderile de transport
(1) Din sistemul transporturilor fac parte întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cu diferite forme de proprietate: de stat, municipală, privată, proprietatea organizaţiilor obşteşti, proprietatea mixtă, precum şi proprietatea persoanelor fizice şi juridice străine.

 (2) Întreprinderile care fac parte din sistemul transporturilor, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, beneficiază de protecţia statului pe principii egale.

 (3) Eliberarea licenţelor pentru unele genuri de activitate în domeniul transportului auto se efectuează în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 6. Terenurile transportului
(1) Se consideră terenuri ale transportului terenurile transmise în folosinţă întreprinderilor şi organizaţiilor de transport în conformitate cu Codul funciar şi cu alte acte normative pentru realizarea sarcinilor de exploatare, reparaţie, echipare şi dezvoltare a obiectivelor de transport.

 (2) Amplasarea instalaţiilor şi altor obiective de transport pe terenurile transmise în folosinţă întreprinderilor de transport se efectuează cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.

 (3) Întreprinderile de transport sînt obligate să folosească raţional terenurile transmise lor, să nu lezeze interesele altor beneficiari funciari (inclusiv ale arendaşilor), să nu admită formarea de bălţi, înrăutăţirea calităţii terenurilor şi îmbîcsirea lor cu deşeuri şi ape de scurgere neepurate, să întreprindă măsuri de prevenire a eroziunii, a alunecărilor de teren şi de tasare a solului, să desfăşoare acţiuni agrotehnice, de amelioraţie silvică şi hidrotehnice pentru consolidarea rîpilor, pantelor, să respecte alte prevederi ale legislaţiei cu privire la protecţia mediului înconjurător care vizează protecţia terenurilor.

 (4) Răspunderea pentru menţinerea în bună stare a terenurilor transmise în folosinţă întreprinderilor de transport şi utilizarea acestora conform destinaţiei revine conducătorilor sau proprietarilor (posesorilor) acestor întreprinderi.

 (5) Pentru a asigura exploatarea cuvenită a instalaţiilor şi altor obiective de transport, precum şi protecţia terenurilor transmise în folosinţă întreprinderilor de transport, Guvernul stabileşte zone de protecţie cu regim special de folosire a pămîntului.

Articolul 7. Bazele activităţii economice a întreprinderilor de transport
(1) Întreprinderile de transport efectuează transporturi şi prestează alte servicii pe bază de contracte şi comenzi de transport al călătorilor şi mărfurilor.

 (2) Relaţiile dintre întreprinderile de transport şi agenţii economici, care apar la transportare, se bazează pe principiile economiei de piaţă (avantajul reciproc, eficienţa maximă, răspundere egală şi deplină etc.).

 (3) Transportul călătorilor, mărfurilor, bagajelor şi poştei, prestarea altor servicii de transport, exploatarea şi reparaţia clădirilor, instalaţiilor, căilor de comunicaţie se efectuează de serviciile de stat ale căii ferate, aviaţiei civile, de navigaţie, ale porturilor (debarcaderelor), de întreprinderile de transport şi organizaţiile rutiere.

Articolul 8. Tarife şi taxe de transport
(1) Tarifele pentru serviciile de transport, felurile şi mărimile taxelor din care se formează fondul rutier se stabilesc în conformitate cu actele normative.

 (2) Taxa de folosire a căilor naţionale de comunicaţie de către proprietarii străini ai mijloacelor de transport şi taxa pentru traficul de tranzit se percep în modul stabilit de Guvern în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 9. Obligaţiile şi drepturile întreprinderilor de transport
(1) Întreprinderile de transport sînt obligate:

 a) să asigure transportul de călători şi mărfuri calitativ şi la timp;

 b) să îndeplinească comenzile (contractele) de stat pentru asigurarea necesităţilor apărării şi securităţii statului;

 c) să preîntîmpine avariile şi accidentele în transport, să înlăture cauzele traumatismului în producţie;

 d) să protejeze mediul înconjurător de impactul dăunător al transportului;

 e) să asigure corespunderea stării mijloacelor de transport şi căilor de comunicaţie cerinţelor securităţii, normelor de protecţie a muncii şi dreptului ecologic, standardelor de stat şi să le certifice conform normelor standardelor internaţionale.

 (2) Întreprinderile de transport au dreptul:

 a) să stabilească regimul şi graficul transportului conform normativelor stabilite;

 b) să ceară de la călători, expeditorii şi destinatarii mărfurilor îndeplinirea prevederilor prezentei legi, ale codurilor diferitelor feluri de transport şi ale altor acte normative care reglementează activitatea transportului.

Articolul 10. Răspunderea întreprinderilor de transport
(1) Răspunderea întreprinderilor de transport pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor privind transportul călătorilor, mărfurilor şi bagajelor se stabileşte prin codurile fiecărui fel de transport şi prin alte acte normative.

 (2) Întreprinderile de transport, în conformitate cu legislaţia, poartă răspundere materială pentru:

 a) prejudiciul cauzat ca urmare a pieirii sau vătămării sănătăţii oamenilor în timpul folosirii mijlocului de transport;

 b) pierderea, lipsa şi alterarea mărfurilor şi bagajelor primite spre a fi transportate, deteriorarea autostrăzilor, căilor ferate, obiectivelor de navigaţie, altor mijloace tehnice de dirijare a circulaţiei transportului;

 c) prejudiciul cauzat mediului înconjurător.

Articolul 11. Paza mărfurilor şi obiectivelor transportului
(1) Întreprinderile de transport asigură integritatea mărfurilor şi bagajelor din momentul recepţionării pînă la predarea lor către destinatari, dacă contractul nu prevede altfel.

 (2) Paza şi însoţirea mărfurilor, apărarea obiectivelor transportului, efectuarea lucrărilor de prevenire a incendiilor, controlul asupra respectării cerinţelor securităţii de incendiu şi stingerea incendiilor din transport se efectuează de către serviciile respective ale întreprinderilor de transport, în conformitate cu actele normative.

 (3) Paza şi însoţirea mărfurilor periculoase şi de preţ, precum şi a încărcăturilor gabaritice, se asigură de către expeditori sau destinatari pe tot parcursul. Rutele de transport se coordonează cu Ministerul Afacerilor Interne. Lista mărfurilor periculoase se stabileşte şi se aprobă de Guvern.

 (4) Regimul de pază şi însoţire a mărfurilor uşor alterabile se stabileşte de către expeditorii (destinatarii) mărfurilor prin convenţie cu organele competente din transport.

Articolul 12. Organizarea funcţionării transportului în situaţii excepţionale
(1) Întreprinderile şi organizaţiile de transport iau măsuri urgente pentru lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale (inundaţiilor, incendiilor, înzăpezirii etc.), avariilor şi catastrofelor care au provocat perturbarea funcţionării transportului.

 (2) Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, autorităţile administraţiei publice locale acordă ajutor neîntîrziat la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor şi catastrofelor în transport, acordă sprijin şi în asigurarea pregătirii între- prinderilor de transport pentru mobilizare. 

 (3) Răspunderea pentru blocarea intenţionată a căilor de comunicaţie prin crearea diferitelor obstacole care perturbă sau pot perturba funcţionarea transportului feroviar, auto, aerian, naval, urban electric şi prin conducte se stabileşte în conformitate cu legislaţia.

Articolul 13. Securitatea în transport
(1) Întreprinderile de transport sînt obligate să asigure lipsa de primejdii pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, siguranţa exploatării mijloacelor de transport, căilor de comunicaţie, clădirilor, instalaţiilor şi protecţia mediului înconjurător.

 (2) Lucrătorii care asigură nemijlocit siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport trebuie să aibă pregătirea profesională şi starea sănătăţii respective, necesare executării calitative a obligaţiilor lor de serviciu. Aceşti lucrători, precum şi persoanele care lucrează în transport în condiţii nocive şi periculoase vor trece în modul stabilit examenul medical.

 (3) Teritoriile întreprinderilor, gărilor, staţiilor, porturilor, debarcaderelor şi căilor de comunicaţie unde are loc circulaţia mijloacelor de transport ori se efectuează manevre şi lucrări de încărcare-descărcare sînt zone de pericol sporit. Regulile de aflare în aceste zone şi de efectuare a lucrărilor în ele se stabilesc de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, ţinîndu-se cont de propunerile organizaţiilor interesate prin convenţie cu autorităţile administraţiei publice locale.

 (4) Nu se admite plasarea obiectivelor ce ţin de încărcarea, transportul şi descărcarea substanţelor explozive, uşor inflamabile, radioactive şi toxice în apropierea cartierelor de locuit, teritoriilor rezervaţiilor naturale. Distanţa minimă de la aceste obiective se stabileşte de normele şi regulile de construcţie coordonate cu organele de stat respective, şi de actele normative.

 (5) Reutilarea căilor de comunicaţie ce ţine de reconstrucţia şi reparaţia instalaţiilor din transport situate în zona de expropriere a căilor de comunicaţie se efectuează de către proprietarii căilor de comunicaţie din contul lor, cu acordul organelor afacerilor interne.

 (6) De respectarea normativelor stabilite la construcţia şi exploatarea conductelor de gaze şi de petrol, a altor căi de comunicaţie care traversează liniile de cale ferată şi autostrăzile sau sînt învecinate cu acestea din urmă răspund proprietarii acestor căi de comunicaţie.

 (7) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile expeditoare şi destinatoare a substanţelor explozive, uşor inflamabile, radioactive, toxice şi altor mărfuri periculoase sînt obligate să garanteze siguranţa transportului acestora, să dispună de mijloace şi subdiviziuni mobile pentru prevenirea situaţiilor de avarie în timpul transportului acestor mărfuri sau lichidarea consecinţelor avariilor.

 (8) Problemele siguranţei circulaţiei pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport ale altor state se reglementează pe baza normelor legislaţiei interne şi prevederilor acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

  (9) Traficul în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova al mărfurilor deosebit de periculoase (materiale nucleare, reziduuri radioactive, deşeuri ale produselor chimice nocive şi substanţe toxice etc.) se permite în bază de hotărîre de Guvern.

Articolul 14. Relaţiile de muncă şi protecţia socială a lucrătorilor din transport. Asigurarea
(1) Relaţiile de muncă şi protecţia socială a lucrătorilor din transport sînt reglementate de Codul muncii şi de alte acte normative.

 (2) Condiţiile şi modul de asigurare a lucrătorilor din transport, a călătorilor, bagajelor şi mărfurilor transportate se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

Capitolul III. SISTEMUL DE TRANSPORTURI  AL REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 15. Sistemul unic de transporturi al Republicii Moldova
Sistemul unic de tansporturi al Republicii Moldova include transportul feroviar, auto, aerian, naval, electric urban şi transportul prin conducte.

Articolul 16. Transportul feroviar
În sistemul transportului feroviar intră întreprinderile transportului feroviar care efectuează transportul de călători şi mărfuri, materialul rulant care le aparţine, liniile ferate de comunicaţie, precum şi întreprinderile industriale, de construcţie, de comerţ şi de aprovizionare, instituţiile de învăţămînt, organizaţiile de cercetări ştiinţifice, de proiectare şi construcţie, obiectele de menire socială şi alte întreprinderi şi organizaţii care asigură funcţionarea ritmică a transportului feroviar şi dezvoltarea lui.

Articolul 17. Transportul auto
În sistemul transportului auto intră întreprinderile transportului auto care efectuează transportul de călători şi mărfuri, materialul rulant care le aparţine, întreprinderile de reparaţie a automobilelor şi de recondiţionare a anvelopelor, întreprinderile de transport şi expediere, precum şi autogările şi staţiile auto, organizaţiile de reparaţie şi construcţie, instituţiile de învăţămînt, obiectele de menire socială, alte întreprinderi şi organizaţii care asigură funcţionarea transportului auto.

Articolul 18. Transportul aerian
În sistemul transportului aerian intră întreprinderile care efectuează transportul aerian de călători şi mărfuri, aerofotografieri, lucrări agricole speciale, precum şi aeroporturile, aerodromurile, aerocluburile, mijloacele de transport, sistemul de comandă al traficului aerian, atelierele de reparaţie ale aviaţiei civile, insitituţiile de învăţămînt, alte întreprinderi şi organizaţii care asigură funcţionarea transportului aerian.

Articolul 19. Transportul naval
(1) În sistemul transportului naval intră întreprinderile transportului naval care efectuează transportul de călători şi mărfuri, porturile şi debarcaderele, navele, şantierele de reparaţii navale, întreprinderile de telecomunicaţii, construcţiile şi plantaţiile de întărire a malurilor, indicatoarele de navigaţie de pe maluri, obiectele de menire socială, alte întreprinderi şi organizaţii care asigură funcţionarea transportului naval.

 (2) Pentru lucrările legate de navigaţie şi plutărit pe căile navigabile interne în afara localităţilor se delimitează, în modul stabilit, o zonă riverană. Terenurile zonei riverane nu se confiscă de la proprietarii funciari şi se utilizează în conformitate cu legislaţia.

Articolul 20. Transportul urban electric
În sistemul transportului urban electric intră întreprinderile de transport urban electric care efectuează transportul de călători şi mărfuri, materialul rulant, liniile de troleibuze, depourile de reparaţii şi exploatare, încăperile de serviciu, calea ferată funiculară, telefericele, atelierele de reparaţie a materialului rulant şi de producere a pieselor de schimb, instalaţiile gospodăriei energetice şi de telecomunicaţie, organizaţiile de aprovizionare, instituţiile de învăţămînt, instituţiile de cercetări ştiinţifice, de proiectare şi construcţie, obiectele de menire socială, alte întreprinderi şi organizaţii care asigură funcţionarea transportului urban electric.

Articolul 21. Transportul prin conducte
În sistemul transportului prin conducte intră conductele, instalaţiile de protecţie electrochimică împotriva coroziunii, liniile şi construcţiile pentru legăturile tehnologice, mijloacele de telemecanică, liniile de transport de energie electrică şi dispozitivele de alimentare cu energie electrică, mijloacele de protecţie contra incendiilor, construcţiile antierozionale şi cele de protecţie, construcţiile serviciului de linie al exploatării conductelor, staţiile de pompare, parcurile de rezervoare, staţiile auto de alimentare cu gaze, estacadele de umplere şi evacuare, obiectele de menire socială.

Capitolul IV. CONTROLUL
Articolul 22. Controlul asupra respectării legislaţiei în transport
Controlul asupra respectării legislaţiei în transport este exercitat de autorităţile respective ale administraţiei publice centrale şi locale în limitele competenţei lor.

Capitolul V. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 23. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 24. Guvernul, în termen de 3 luni:  va prezenta Parlam...
Guvernul, în termen de 3 luni:

 va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în corespundere cu prezenta lege;

 va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021