Legea Privind Inspectoratul de Stat al Muncii

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Inspectoratul de Stat al Muncii
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Muncii și Protecţiei Sociale şi are sediu în municipiul Chişinău.

	(2) Inspectoratul de Stat al Muncii exercită control de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii, securității și sănătății în muncă, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare la persoane fizice care angajează salariaţi, precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale denumite în continuare angajatori.

	(21) Controlul de stat prevăzut la alin. (2) exercitat asupra persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.

	(22) Inspectoratul de Stat al Muncii exercită controlul de stat asupra activității agențiilor private și a intermediarilor nelicențiați care realizează activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova în condițiile prevăzute de Legea nr. 105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj și de alte acte normative.

	(3) Inspectoratul de Stat al Muncii are personalitate juridică şi funcţionează în baza unui regulament aprobat de Guvern.

	(4) În subordinea Inspectoratului de Stat al Muncii se află inspecţiile teritoriale de muncă, fără personalitate juridică, funcţionînd în fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea.

	(5) Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Administrația Națională a Penitenciarelor şi Centrul Naţional Anticorupţie organizează activităţi de inspecţie în domeniul muncii, securității și sănătății în muncă prin serviciile lor de specialitate, care au competenţă numai pentru structurile din subordine.

Articolul 2. Prioritatea tratatelor internaţionale
Prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte au prioritate în raport cu normele prezentei legi.

Capitolul II. OBIECTIVELE ŞI ATRIBUŢIILE  INSPECTORATULUI DE STAT AL MUNCII
Articolul 3. Obiectivele
Obiectivele Inspectoratului de Stat al Muncii sînt următoarele :

	a) asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor;

	b) difuzarea informațiilor despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii, securității și sănătății în muncă.

	c) informarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale despre deficienţele legate de aplicarea legislaţiei muncii, securității și sănătății în muncă.

Articolul 4. Atribuţiile
(1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art.3, Inspectoratul de Stat al Muncii are următoarele atribuții:

	a) controlează respectarea legislației muncii, securității și sănătății în muncă;

	b) cercetează, în modul stabilit de Guvern, accidente de muncă;

	c) oferă, la solicitare, asistență metodologică în procesul de pregătire, instruire și informare a angajatorilor și salariaților, precum și a altor persoane interesate în aplicarea legislației în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă;

	d) acordă, la solicitare, consultanță gratuită angajatorilor și salariaților pe domeniul de competență;

	e) exercită alte atribuții prevăzute de lege;

	l1) realizează supravegherea și controlul activității agențiilor private și a intermediarilor nelicențiați care desfășoară activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova.

	(2) Inspectoratul de Stat al Muncii este în drept:

	a) să solicite şi să primească de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la persoane juridice şi fizice informaţiile necesare exercitării atribuţiilor sale;

	b) să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale conform prevederilor Codului contravenţional al Republicii Moldova.

Articolul 5. Colaborarea cu alte organe, instituțiii şi organizaţii
Inspectoratul de Stat al Muncii, în realizarea obiectivelor sale, colaborează cu alte organe, instituţii şi organizaţii care desfăşoară activităţi similare, cu patronatele şi sindicatele. Modalităţile de colaborare se stabilesc de comunul acord al părţilor.

Capitolul III. ORGANIZAREA INSPECTORATULUI DE STAT AL MUNCII
Articolul 6. Structura organizatorică
Structura şi numărul de salariaţi ai Inspectoratului de Stat al Muncii se stabilesc de către Guvern.

Articolul 7. Personalul Inspectoratului de Stat al Muncii
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii este condus de un director, numit în funcție de demnitate publică și eliberat din funcție de demnitate publică, în condițiile legii, de către Guvern, la propunerea ministrului.

	(2) Personalul Inspectoratului de Stat al Muncii, inclusiv al inspecţiilor teritoriale de muncă, se formează din inspectori de muncă şi din alți specialişti, care , sînt funcţionari publici, al căror statut le asigură precum şi din personal auxiliar. În funcția de inspector de muncă se angajează persoane cu studii superioare în domeniul ingineriei și activități inginerești, al dreptului sau al economiei.

	(3) Încadrarea în Inspectoratul de Stat al Muncii se va face, în modul stabilit de legislaţie, numai pe baza aptitudinilor candidaţilor de a îndeplini sarcinile care le vor fi puse în seamă.

	(4) Inspectorul de muncă este subordonat numai şefului ierarhic şi, în exerciţiul funcţiunii, se supune numai legii.

	(5) Nu se admite nici un fel de amestec în activitatea inspectorilor de muncă ce le-ar impune exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor.

Capitolul IV. DREPTURI, OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI
Articolul 8. Drepturile inspectorului de muncă
(1) În exerciţiul funcţiunii, inspectorul de muncă, la prezentarea legitimaţiei de serviciu, este în drept:

	a) să pătrundă liber, la orice oră din zi sau din noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, în locurile de muncă, în încăperile de serviciu şi de producţie;

	b) să solicite şi să primească de la angajator actele şi informaţiile necesare controlului;

	c) să solicite şi să primească, în limitele competenţei, declaraţii de la angajatori şi salariaţi;

	d) să ceară lichidarea imediată sau într-un anumit termen a abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor.

	f) să solicite retragerea de către autorităţile administraţiei publice competente a autorizaţiei (licenţei) de activitate a angajatorului pentru neexecutarea intenţionată a prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei muncii, stabilită în urma controalelor repetate;

	g) să sesizeze organele de ocrotire a normelor de drept și organele de licențiere cu privire la depistarea încălcărilor legislației în domeniul migrației în scop de muncă, în special privind cazurile de trafic de ființe umane și de muncă forțată în străinătate, precum și practicarea nelicențiată a activității legate de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova.

	(1-1) Suplimentar la cele prevăzute la alin.(1), inspectorul de muncă cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă, în cazul constatării unui pericol iminent de accidentare, este în drept să dispună sistarea funcționării (cu indicarea în procesul-verbal de control) a atelierelor, a halelor, a secțiilor, a altor subdiviziuni ale unității, sistarea exploatării clădirilor, a edificiilor și a echipamentelor tehnice, precum și sistarea lucrărilor și a proceselor tehnologice, în modul prevăzut la art.29-1 alin.(3) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Articolul 9. Obligaţiile şi răspunderea inspectorului de muncă
(1) Inspectorul de muncă este obligat:

	a) să se călăuzească în activitatea sa de legislaţie;

	b) să păstreze confidenţialitate asupra sursei oricărei reclamaţii care semnalizează încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei reclamaţii;

	c) să păstreze confidenţialitate, conform legislaţiei, asupra informaţiilor care reprezintă secrete de stat sau secrete comerciale şi care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii;

	d) să fie obiectiv şi imparţial, să nu se manifeste în calitate de mediator sau arbitru în soluţionarea conflictelor de muncă;

	e) să nu aibă nici un fel de interes, direct sau indirect, legat de angajatorii care se află sub incidenţa controlului său.

	(2) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor, inspectorul de muncă poartă răspundere în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 9-1. Incompatibilități pentru inspectorul de muncă
(1) Inspectorului de muncă i se interzice să fondeze servicii externe private de protecție și prevenire, societăți comerciale care prestează servicii de consultanță pentru afaceri și management sau orice alte servicii conexe, precum și să activeze sau să aibă orice interes personal în cadrul acestora.

	(2) Situațiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1) urmează să înceteze în termen de o lună de la data apariției acestora. Dacă nu a eliminat situația de incompatibilitate în termenul prevăzut, inspectorul de muncă este destituit din funcție.

	(3) Persoana care, în ultimii 5 ani, a fondat entități specificate la alin. (1), a activat sau a deținut orice interes personal în cadrul acestora nu poate activa în funcții de conducere sau de execuție în domeniul controlului privind respectarea legislației din domeniul muncii și securității și sănătății în muncă.

Articolul 10. Obligaţiile angajatorului
Subiecții supuși controlului au următoarele obligații:

	a) să asigure inspectorului de muncă acces liber, la orice oră din zi sau din noapte, la locurile de muncă, în încăperile de producţie şi de serviciu pentru efectuarea inspecţiei;

	b) să prezinte documentele şi să dea informaţiile solicitate de inspectorul de muncă în timpul efectuării inspecţiei;

	c) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorul de muncă în urma controlului.

Articolul 11. Răspunderi
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de lege .

	 (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează în condiţiile legii:

	a) împiedicarea, în orice mod, de către angajator a inspectorului de muncă de a-şi exercita funcţia în limitele drepturilor prevăzute la art.8;

	b) refuzul angajatorului de a îndeplini, în termenele stabilite, măsurile obligatorii dispuse de inspectorul de muncă, în limitele drepturilor prevăzute la art.8.

	 (3) Măsurile luate de inspectorul de muncă pot fi contestate în modul stabilit de legislaţie.

Capitolul IV-1. MODUL, CONDIȚIILE DE EFECTUARE A CONTROLULUI  DE STAT ÎN DOMENIUL MUNCII, SECURITĂȚII ȘI  SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ
Articolul 11-1. Modul de efectuare a controlului de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă
(1) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă reprezintă totalitatea acțiunilor organizate și realizate de Inspectoratul de Stat al Muncii sub formă de verificare, evaluare și/sau analiză la fața locului și/sau prin solicitare directă de la angajatori prin poștă, inclusiv prin poșta electronică, sau prin telefon de a prezenta documentația și alte informații pe care aceștia, în virtutea legii, sunt obligați să le posede.

	(2) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă se efectuează conform Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

	(3) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă are următoarele scopuri:

	a) verificarea modului în care angajatorii respectă actele normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă;

	b) verificarea modului în care agențiile private care desfășoară activitate legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova respectă actele normative din domeniul migrației în scop de muncă;

	c) acordarea ajutorului consultativ și metodologic angajatorului și agențiilor private care desfășoară activitate legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova în identificarea căilor de aplicare eficientă a legislației și de prevenire a încălcărilor, a căilor de lichidare a încălcărilor în cazul constatării acestora, precum și a căilor de conformare la prevederile legale.

	(4) Controlul asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă se realizează prin control planificat sau prin control inopinat.

	(5) Controlul planificat se efectuează în conformitate cu Planul anual al controalelor, elaborat și înregistrat conform Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

	(6) Planul anual al controalelor se întocmește de către Inspectoratul de Stat al Muncii în baza metodologiei de planificare a controalelor, aprobată de Guvern, și se înregistrează în Registrul de stat al controalelor până la data de 1 decembrie a anului precedent anului calendaristic la care se referă planul controalelor. La elaborarea planului anual al controalelor se ia în considerare Programul de activitate al Inspectoratului de Stat al Muncii, aprobat de directorul Inspectoratului de Stat al Muncii după coordonarea cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

	(7) Controlul inopinat reprezintă controlul exercitat în afara planului anual al controalelor și se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Articolul 11-2. Condițiile de efectuare a controlului de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă
(1) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă se efectuează în baza listelor de verificare, aprobate conform rigorilor stabilite de Guvern.

	(2) Controlul de stat asupra respectării actelor normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă se efectuează în temeiul delegației de control emise de directorul Inspectoratului de Stat al Muncii.

	(3) Inspectorul de muncă poate solicita angajatorului sau, în lipsa acestuia, persoanei care îl înlocuiește să-i acorde sprijin, asigurând:

	a) numirea unei persoane responsabile de prezentarea documentelor necesare controlului, de asistarea și însoțirea inspectorului, pe durata efectuării controlului, la locurile de muncă, în încăperile de serviciu, de producție și auxiliare;

	b) punerea la dispoziție a unei încăperi de serviciu, a mijloacelor de comunicație, a transportului în limita spațiului unității supuse controlului.

	(4) Pe durata efectuării controlului, inspectorul de muncă se protejează de pericolele cu caracter general prin aplicarea măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat al Muncii și cu echipamente individuale de protecție, oferite de Inspectoratul de Stat al Muncii. În caz de necesitate, cere angajatorului să-i acorde echipament individual de protecție și de lucru, adecvat riscurilor specifice unității la care poate fi expus în procesul controlului.

Articolul 11-5. Constatarea prin metode și surse indirecte a achitării salariului sau a altor plăți fără reflectarea acestora  în evidența contabilă
(1) La verificarea respectării interdicțiilor legale de achitare a salariului sau a altor plăți fără reflectarea acestora în evidența contabilă, pentru stabilirea faptului achitării salariului sau a altor plăți fără reflectarea acestora în evidența contabilă, inspectorul de muncă aplică metode și surse indirecte în baza următorilor indicatori:

	a) salariul mediu în întreprindere pentru salariați cu activitate similară, cu excepția salariilor managementului de top;

	b) salariul mediu pe sector pentru salariați cu activitate similară sau salariul specificat în convenția colectivă la nivel de ramură și/sau contractul colectiv de muncă aplicabile;

	c) informații obținute în urma schimbului de date cu autoritățile publice;

	d) alte informații stabilite de Guvern.

	(2) Inspectoratul de Stat al Muncii sesizează Serviciul Fiscal de Stat imediat, dar nu mai târziu de 10 zile de la data constatării faptelor menționate, pentru întreprinderea măsurilor de conformare benevolă sau forțată.

Capitolul V. ASIGURAREA INSPECTORATULUI DE STAT AL MUNCII.  RAPOARTELE
Articolul 12. Asigurarea
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii este finanţată de la bugetul de stat.

	 (2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor asigura Inspectoratul de Stat al Muncii cu încăperi, mijloace de transport, de comunicare, birotică, tehnică de prelucrare automată a informaţiilor, cu mobilier funcţional, cu alte dotări necesare realizării obiectivelor prevăzute la art. 3.

Articolul 13. Rapoartele
(1) Inspectoratul de Stat al Muncii, în termen de 6 luni de la expirarea anului de gestiune, elaborează și publică pe pagina sa web oficială și pe pagina web oficială a Ministerului Muncii și Protecției Sociale raportul anual privind propria activitate.

	(2) Raportul anual privind activitatea Inspectoratului de Stat al Muncii se referă la:

	a) cadrul normativ privind competenţa Inspectoratului de Stat al Muncii;

	b) informaţiile despre personalul Inspectoratului de Stat al Muncii;

	c) datele analitice privind angajatorii supuşi controlului şi numărul de salariaţi ai acestora, inclusiv numărul salariaților cu dizabilități;

	d) datele analitice ale controalelor efectuate;

	e) datele analitice privind încălcările legislaţiei privind raporturile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă depistate şi ale sancţiunilor aplicate;

	f) statisticile accidentelor de muncă constatate şi îmbolnăvirilor profesionale;

	g) alte aspecte ale activităţii în domeniul raporturilor de muncă, al securităţii şi sănătăţii în muncă.

	(3) Inspectoratul de Stat al Muncii, în termen de 3 luni de la data publicării raportului anual privind activitatea sa, va prezenta directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o copie de pe acest raport.

Capitolul VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 14. Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2002.
Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2002.

Articolul 15. Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicări...
Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

 va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;

 va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

 va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021