Legea Privind actele de stare civilă

Capitolul I. DISPOZIŢII  GENERALE
Secţiunea 1. ACTELE  DE  STARE  CIVILĂ  ŞI  MODUL  DE ÎNREGISTRARE  A  ACESTORA
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte:

 a) organele care asigură înregistrarea de stat a actelor de stare civilă, denumite în continuare organe de stare civilă;

 b) modul de înregistrare a actelor de stare civilă;

 c) modul de modificare, rectificare, reconstituire şi anulare a actelor de stare civilă, precum şi de înscriere a menţiunilor pe acestea;

 d) modul de organizare a registrelor de stare civilă;

 e) modul şi termenele de păstrare a registrelor de stare civilă.

Articolul 2. Legislaţia privind actele de stare civilă
Legislaţia privind actele de stare civilă se constituie din prezenta lege, care se bazează pe principiile Codului civil şi ale Codului familiei, precum şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu aceasta.

Articolul 3. Actele de stare civilă
(1) Actele de stare civilă sînt înscrisuri autentice de stat, prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi se caracterizează statutul de drept al acestora.

  (2) Sînt recunoscute valabile numai actele de stare civilă înregistrate la organele de stare civilă.

  (3) Actele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase, pînă la instituirea sau reconstituirea organelor de stare civilă, şi înregistrate conform legii în vigoare la data săvîrşirii lor sînt recunoscute valabile fără a se cere să fie înregistrate la organele de stare civilă.

Articolul 4. Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă
(1) Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă este stabilită în scopul protecţiei drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor, precum şi în interesul statului.

  (2) Înregistrarea actelor de stare civilă se înfăptuieşte, în numele statului, de către organele de stare civilă.

  (3) Organele de stare civilă asigură înregistrarea următoarelor acte de stare civilă: de naştere, de căsătorie, de desfacere a căsătoriei (de divorţ), de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, de deces.

  (4) Ca urmare a înregistrării se întocmeşte actul respectiv de stare civilă, pe a cărui bază se eliberează certificatul de stare civilă.

  (5) Datele ce urmează a fi înscrise în actele de naştere, de căsătorie, de divorţ, de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, de deces, precum şi în certificatele respective de stare civilă, sînt prevăzute de prezenta lege.

  (6) În actul de stare civilă pot fi înscrise şi alte date prevăzute de legislaţie, condiţionate de anumite particularităţi ale înregistrării acestuia.

  (7) Înregistrarea şi transcrierea actelor de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Moldova care locuiesc în afara teritoriului ţării se efectuează de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia acesteia.

Articolul 5. Modul de întocmire a actelor de stare civilă
(1) Întocmirea actului de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac, la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta sau din oficiu, precum şi pe baza actelor care confirmă faptele ce urmează a fi înregistrate, fiind prezentate şi actele ce atestă identitatea declarantului.

	(2) Funcţionarul organului de stare civilă este obligat să verifice conţinutul declaraţiei şi corespunderea acestuia cu actele de identitate, cu certificatele de stare civilă, cu alte înscrisuri prezentate de declarant.

	(3) Actul de stare civilă se întocmeşte în două exemplare identice, ambele originale, cu acelaşi număr de ordine.

	(4) Întocmirea actelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor, se efectuează în limba română. Certificatele de stare civilă se îndeplinesc în limba română, iar la cererea solicitantului - într-o altă limbă, în conformitate cu Legea nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. 

	(5) Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultă din actele de identitate, din certificatele sau actele de stare civilă, din alte înscrisuri prezentate de declarant ori primite de la autorităţile prevăzute de lege.

	(6) Actul de stare civilă se citeşte şi se semnează de către declarant, apoi se autentifică de funcţionarul responsabil, aplicîndu-se sigiliul.

	(7) În cazul în care declarantul nu poate semna, funcţionarul menţionează acest fapt pe actul respectiv de stare civilă.

	(8) La întocmirea actului de stare civilă este interzis să se facă ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugiri.

	(9) Funcţionarul organului de stare civilă nu are dreptul să înregistreze actul de stare civilă dacă el este parte al acestuia sau declarant. În aceste cazuri, el va delega, în condiţiile legii, o altă persoană.

Articolul 6. Organizarea registrelor de stare civilă şi a fondului de arhivă al registrelor
(1) Primul exemplar al actelor de stare civilă se sistematizează, pentru fiecare tip aparte, în ordine cronologică, organizîndu-se registrele respective de stare civilă. În mod analogic se organizează în registre şi exemplarul al doilea al actelor de stare civilă.

  (2) Toate registrele de stare civilă organizate conform regulilor stabilite pentru acumularea, sistematizarea, păstrarea şi evidenţa documentelor de arhivă sînt parte componentă a fondului de arhivă al registrelor de stare civilă al Republicii Moldova, denumit în continuare fondul de arhivă al registrelor. Fondul de arhivă al registrelor face parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.

  (3) Primul exemplar al registrelor de stare civilă se include de către organele stare civilă în inventarul dosarelor de păstrare permanentă, întocmit în conformitate cu regulile arhivistice stabilite de Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova şi aprobat de instituţia arhivistică de stat respectivă a Republicii Moldova.

  (4) Exemplarul al doilea al registrelor de stare civilă se include în inventarul documentelor de arhivă al fondului de arhivă al registrelor, care se ţine de Arhiva registrelor de stare civilă a Agenţiei Servicii Publice, denumită în continuare Arhiva registrelor.

Articolul 7. Certificatele de stare civilă
(1) Pe baza actelor de stare civilă, inclusiv a încheierii notariale de desfacere a căsătoriei prin acordul soților, se eliberează certificate de stare civilă: de naştere, de căsătorie, de divorţ, de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui – titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora; de deces – membrilor familiei, rudelor decedatului sau altor persoane îndreptăţite. 

   (2) Certificatele de stare civilă se semnează de către funcţionarul organului stare civilă sau de către funcţionarul primăriei oraşului, comunei, satului, împuternicit să înregistreze actele de stare civilă, aplicîndu-se sigiliul organului respectiv.

  (3) Certificatele de stare civilă eliberate de organele de stare civilă ale Republicii Moldova sînt recunoscute pe teritoriul altor state după respectarea procedurii de supralegalizare a actelor oficiale, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.

Articolul 8. Duplicatul  certificatului  de stare civilă
(1) În caz de deteriorare sau pierdere a certificatului de stare civilă, organul stare civilă sau Arhiva registrelor, identificînd actul de stare civilă respectiv, eliberează un nou certificat cu inscripţia ²Duplicat².

(2) Duplicatul certificatului de stare civilă poate fi eliberat:

a) titularului actului de stare civilă;

b) membrilor familiei, rudelor decedatului sau altor persoane îndreptăţite – în cazul în care titularul actului de stare civilă a decedat;

c) părinţilor, tutorilor sau curatorilor, reprezentantului autorităţii tutelare – în cazul în care titularul actului de naştere nu a atins vîrsta majoratului;

d) unei persoane ce dispune de procură autentificată notarial sau de împuternicire de reprezentare în baza semnăturii electronice, consemnată în Registrul împuternicirilor de reprezentare în baza semnăturii electronice, ce îi oferă dreptul de a primi duplicatul respectiv.

(3) Nu se admite eliberarea de duplicate ale:

a) certificatului de naştere pe numele copilului - părinţilor sau unuia dintre părinţii copilului, faţă de care ei au fost decăzuţi din drepturile părinteşti;

b) certificatului de căsătorie – persoanelor care sînt divorţate sau a căror căsătorie a fost recunoscută nulă.

(4) Persoanelor specificate la alin. (3) li se pot elibera, la cerere, extrase de pe actele de stare civilă respective.

Articolul 9. Taxa de stat
Pentru înregistrarea actelor de stare civilă şi eliberarea certificatelor de stare civilă se încasează taxa de stat în modul şi în cuantumurile prevăzute de Legea taxei de stat nr. 213/2023.

Articolul 10. Dreptul cetăţenilor străini şi al apatrizilor la înregistrarea   actelor de stare civilă în Republica Moldova
(1) Cetăţenii străini care locuiesc sau se află temporar în Republica Moldova pot cere înregistrarea actelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova. 

  (2) Apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova solicitanţii de azil şi refugiaţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii la înregistrarea actelor de stare civilă ca şi cetăţenii Republicii Moldova.

Articolul 11. Refuzul  înregistrării  actului de stare civilă sau înscrierii unei menţiuni pe acesta
(1) Se refuză înregistrarea actului de stare civilă sau înscrierea unei menţiuni pe acesta dacă: 

 a) înregistrarea actului respectiv sau înscrierea menţiunii contravine legii;

  b) actele prezentate nu corespund cerinţelor prezentei legi şi altor acte normative.

  (2) La cererea persoanei (reprezentantului acesteia) căreia i s-a refuzat înregistrarea actului de stare civilă sau înscrierea unei menţiuni pe acesta, persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă este obligat să-i comunice în scris motivele refuzului.

  (3) În cazul în care organul de stare civilă respinge o cerere privind problemele ce ţin de competenţa sa, persoana în cauză poate sesiza instanţa judecătorească.

Articolul 12. Dovada stării  civile
(1) Starea civilă se dovedeşte cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza actelor de stare civilă întocmite în modul prevăzut de prezenta lege, precum şi cu actele de stare civilă propriu-zise, cu copiile sau extrasele de pe acestea.

  (2) Întocmirea, rectificarea, completarea, reconstituirea ori anularea actelor de stare civilă, precum şi orice menţiuni înscrise pe acestea în baza unui act administrativ ori în temeiul unei hotărîri judecătoreşti sînt opozabile oricărei persoane pînă la proba contrară.

Articolul 13. Recunoaşterea în Republica Moldova  a valabilităţii  actelor de stare civilă eliberate de către organele competente ale ţărilor străine.
(1) Actele de stare civilă eliberate cetăţenilor străini şi apatrizilor de către organele competente ale ţărilor străine, în conformitate cu legile ţărilor respective, sînt recunoscute valabile în Republica Moldova după supralegalizarea lor dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

  (2) Actele de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Moldova întocmite de către organele competente ale ţărilor străine au putere doveditoare în Republica Moldova numai dacă sînt transcrise în registrele de stare civilă ale Republicii Moldova. Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează de către organul de stare civilă. Cetăţeanul Republicii Moldova este obligat să declare transcrierea, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului de stare civilă ori a copiei sau extrasului de pe actul de stare civilă.

Articolul 13-1. Certificarea actelor și a faptelor de stare civile
Faptele de stare civilă produse și înregistrate în localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender (Transnistria) pot fi certificate, prin eliberarea actelor de stare civilă de către autoritățile competente ale Republicii Moldova, în cazul în care înregistrarea lor s-a produs în condiții similare cu cele reglementate de legislația Republicii Moldova.

Secţiunea 2. ORGANELE DE STARE CIVILĂ
Articolul 14. Sistemul  organelor de stare civilă
(1) Sistemul organelor de stare civilă este constituit din Agenţia Servicii Publice şi structurile teritoriale ale acesteia.

  (2) Agenţia Servicii Publice este o instituție publică fondată de Guvern, care își desfășoară activitatea în modul stabilit de Guvern.

Articolul 15. Supravegherea şi  controlul activităţii organelor de stare civilă
(1) Supravegherea supremă a activităţii organelor de stare civilă  şi a respectării legislaţiei în procesul de exercitare a funcţiilor acestora ţine de competenţa  "Agenției Servicii Publice", care emite ordine şi instrucţiuni privind înregistrarea, modificarea şi rectificarea actelor de stare civilă, asigurarea activităţii organelor de stare civilă.

	 (2) Agenţia Servicii Publice aprobă:

	a) modelele extraselor de arhivă de pe actele de stare civilă şi modelele altor acte utilizate în activitatea organelor de stare civilă;

	b) modul de păstrare şi utilizare a registrelor de stare civilă coordonat cu Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova;

	c) modelele sigiliilor pentru organele de stare civilă.

	 (3) Supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de către organele de stare civilă, precum  şi acordarea ajutorului metodic acestora ţin de competenţa         Agenţiei Servicii Publice.      (4) Funcţiile de supraveghere şi control asupra activităţii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în domeniul înregistrării actelor de stare civilă sînt exercitate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Agenţia Servicii Publice.

Articolul 16. Atribuţiile organelor de  stare civilă
(1) Organele stare civilă activează în fiecare oraş-reşedinţă al raionului şi asigură:

 a) înregistrarea actelor de stare civilă;

 b) înscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă;

 c) reconstituirea, înregistrarea tardivă, precum şi transcrierea actelor de stare civilă, modificarea, rectificarea, completarea, anularea actelor de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe acestea;

 e) evidenţa formularelor şi eliberarea certificatelor de stare civilă;

 f) eliberarea duplicatelor certificatelor de stare civilă;

 g) organizarea şi păstrarea fondului de arhivă propriu;

 h) controlul activităţii ce ţine de înregistrarea actelor de stare civilă, desfăşurate de persoanele abilitate din cadrul primăriilor oraşelor, comunelor, satelor din raza lor teritorială, generalizarea rezultatelor controalelor şi acordarea ajutorului metodic;

 i) soluţionarea altor probleme ce ţin de competenţa lor.

  (2) Organele de stare civilă sînt în drept, în corespundere cu competenţele legale, să presteze şi servicii de ordin juridic şi tehnic ce nu sînt prevăzute de prezenta lege, precum şi servicii de urgenţă. Nomenclatorul acestor servicii, mărimea taxelor la servicii se stabilesc de Guvern, în corespundere cu legislaţia în vigoare. Modul şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale se stabilesc în corespundere cu Legea nr.847 -XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

  (3) în oraşe, comune şi sate, înregistrarea naşterii, căsătoriei şi decesului se efectuează în cadrul primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale respective. Consiliul oraşului, comunei, satului, prin decizie, va abilita secretarul consiliului ori alt funcţionar al primăriei respective cu exercitarea atribuţiilor de stare civilă.

Articolul 18. Limitarea răspîndirii   informaţiilor care devin cunoscute  funcţionarilor  organelor de stare civilă în legătură  cu  înregistrarea actelor de stare civilă
(1) Informaţiile care devin cunoscute funcţionarilor organelor de stare civilă în legătură cu înregistrarea actelor de stare civilă fac parte din categoria informaţiei confidenţiale şi accesul la ele este limitat.

  (2) Organele de stare civilă prezintă informaţii referitoare la înregistrarea actelor de stare civilă, copii sau extrase de pe acestea la cererea instanţelor judecătoreşti, a procuraturii, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor tutelare, a notarilor, în condițiile în care legea acordă acestora dreptul de acces la informațiile de stare civilă, precum şi la cererea altor organe de stare civilă.

Articolul 19. Obligaţia organelor de stare civilă de a transmite  exemplarul al doilea al actelor de stare civilă şi  alte acte Agenţiei Servicii Publice.
(1) Organele de stare civilă au obligaţia de a transmite, pînă la data de 10 a fiecărei luni, Agenţiei Servicii Publice exemplarul al doilea al actelor de stare civilă înregistrate, pe a cărui bază aceasta organizează registrele de stare civilă, ordinare şi computerizate, şi le actualizează sistematic.

  (2) Organele de stare civilă care au înregistrat căsătoria sau decesul cetăţenilor străini vor transmite, în termen de 3 zile, Agenţiei Servicii Publice extrasul de pe actul de stare civilă întocmit pentru a informa misiunea diplomatică sau oficiul consular al ţării respective, acreditate în Republica Moldova, potrivit obligaţiilor ce reies din acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate.

Capitolul II. ÎNTOCMIREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ
Secţiunea 1. ÎNTOCMIREA ACTULUI  DE NAŞTERE
Articolul 20. Temeiurile pentru  întocmirea actului  de naştere
(1) Drept temei pentru înregistrarea naşterii şi întocmirea actului de naştere servesc:

 a) actul medical constatator al naşterii, eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc naşterea;

 b) certificatul medical de naştere, eliberat de unitatea sanitară privată, de medicul care a asistat naşterea sau la care s-a adresat mama după naştere (cînd naşterea s-a produs în afara unităţii sanitare) ori de un medic privat care a asistat naşterea;

 c) procesul-verbal şi certificatul prin care se constată sexul şi vîrsta copilului – în cazul înregistrării naşterii unui copil găsit.

  (2) În lipsa actelor prevăzute la alin.(1), înregistrarea naşterii copilului se face pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti privind stabilirea faptului naşterii copilului de către o femeie concretă.

Articolul 21. Locul  înregistrării  naşterii
(1) Înregistrarea naşterii se face la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs naşterea sau îşi au domiciliul părinţii copilului.

  (2) În cazul întocmirii actului de naştere la locul de trai al părinţilor, la rubrica ²Locul naşterii², cu acordul părinţilor, se va înscrie denumirea localităţii în care are loc înregistrarea naşterii.

Articolul 22. Declaraţia de naştere
(1) Obligaţia de a declara naşterea copilului o au părinţii sau unul dintre ei.

  (2) Dacă părinţii nu au posibilitatea de a declara personal naşterea copilului, declaraţia respectivă se face de către rudele părinţilor sau o altă persoană împuternicită de ei, de către administraţia unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau în care se află copilul, de către autoritatea tutelară, precum şi de către alte persoane.

  (3) La declararea naşterii copilului se depune actul medical constatator al naşterii şi se prezintă actele de identitate ale părinţilor (ale unuia dintre ei), precum şi actele pe baza cărora se vor înscrie în actul de naştere datele privind tatăl copilului. În cazul în care declarantul nu este unul dintre părinţi, se prezintă şi actul de identitate al acestuia.

  (4) La declararea naşterii copilului născut în urma implantării embrionului unei alte femei, soţii vor depune, împreună cu actul medical constatator al naşterii, şi actul eliberat de unitatea sanitară din care să rezulte acordul lăuzei pentru înscrierea lor în calitate de părinţi.

  (5) Declaraţia de naştere se face în termen de cel mult 3 luni din ziua naşterii copilului.

Articolul 23. Înscrierea datelor despre părinţi în actul de naştere al  copilului
(1) Tatăl şi mama copilului, care sînt căsătoriţi între ei, se înscriu în calitate de părinţi la cererea oricăruia dintre aceştia.

(2) Datele privind mama copilului se înscriu în actul de naştere în baza actelor prevăzute la art.20 alin.(1) lit.a) şi b), iar datele privind tatăl – în baza certificatului de căsătorie al părinţilor copilului.

(3) Dacă părinţii copilului au divorţat, căsătoria lor este declarată nulă sau soţul mamei a decedat, precum şi dacă părinţii copilului nu sînt căsătoriţi între ei, datele privind părinţii se vor înscrie în actul de naştere potrivit art.47 şi 48 din Codul familiei.

(4) În cazul naşterii copilului din părinţi necăsătoriţi între ei, dacă lipseşte cererea comună a părinţilor sau hotărîrea instanţei judecătoreşti privind stabilirea paternităţii, numele de familie al tatălui se înscrie după numele de familie al mamei, iar prenumele tatălui – la indicaţia mamei sau a persoanei care face declaraţia de naştere.

(5) În cazurile indicate la alin.(4), înscrierea datelor privind tatăl copilului la indicaţia mamei nu poate împiedica stabilirea ulterioară a paternităţii.

(6) La dorinţa mamei, rubrica privind datele despre tatăl copilului din actul de naştere poate rămîne necompletată, fapt ce se consemnează la rubrica ²Menţiuni².

Articolul 24. Înscrierea numelui  de familie şi  a prenumelui copilului  la întocmirea actului de naştere
(1) Numele de familie şi prenumele copilului se înscriu în actul de naştere potrivit art.55 şi 56 din Codul familiei.

(2) Organul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sînt formate din cuvinte indecente ori ridicole.

(3) Dacă părinţii nu au un nume de familie comun sau există o neconcordanţă între numele mamei înscris în certificatul medical constatator al naşterii şi cel din declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, decizia o va lua organul de stare civilă, ţinînd cont de avizul scris al autorităţii tutelare.

Articolul 25. Întocmirea actului  de naştere al  copilului găsit sau  abandonat
(1) Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face, în termen de o lună de la data găsirii acestuia, la organul stare civilă în a cărei rază teritorială a fost găsit, pe baza procesului-verbal întocmit de un colaborator al poliţiei, un medic şi un reprezentant al autorităţii tutelare căreia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii. Persoana care a găsit copilul este obligată să anunţe imediat poliţia şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra lui.

  (2) În procesul-verbal prevăzut la alin.(1) se consemnează:

 a) data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul;

 b) sexul şi data presupusă a naşterii copilului, care, concomitent sau ulterior, vor fi confirmate sau precizate printr-un act aparte al unităţii sanitare.

  (3) După întocmirea procesului-verbal, autoritatea tutelară va lua măsuri de protecţie a copilului potrivit legii.

  (4) În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital (maternitate), conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore de la constatarea faptului. Întocmirea actului de naştere în acest caz se va face pe baza certificatului medical constatator al naşterii şi a procesului-verbal întocmit de colaboratorul poliţiei, de conducătorul unităţii sanitare şi de reprezentantul autorităţii tutelare căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii.

  (5) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (4), dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc de către organul stare civilă care înregistrează naşterea. La întocmirea actului de naştere, la rubrica privind datele despre părinţi se va înscrie ²necunoscuţi².

Articolul 26. Înregistrarea tardivă a naşterii
(1) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenului prevăzut la art.22 alin.(5) din prezenta lege, dar înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face de către organul de stare civilă.

  (2) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea unui an de la data naşterii, întocmirea actului corespunzător se face la organul stare civilă pe baza avizului privind înregistrarea tardivă a naşterii copilului, fiind cercetate cauzele încălcării termenelor stabilite şi exceptată o eventuală dublare a înregistrării naşterii respective.

  (3) În caz de necesitate, organul stare civilă solicită poliţiei verificările corespunzătoare, precum şi avizul medicului legist cu privire la vîrsta şi sexul copilului a cărui naştere urmează a fi înregistrată.

  (4) Întocmirea actului de naştere, în cazurile prevăzute de prezentul articol, atrage după sine aplicarea sancţiunilor administrative faţă de persoanele care au obligaţia de a face declaraţia de naştere în termenele stabilite de prezenta lege.

Articolul 27. Înregistrarea naşterii  copilului  născut mort sau decedat în prima săptămînă după  naştere
(1) Înregistrarea naşterii copilului născut mort sau decedat în prima săptămînă după naştere are loc pe baza certificatului constatator de deces perinatal, eliberat de unitatea sanitară.

  (2) Certificat de naştere pe numele copilului născut mort nu se eliberează. În acest caz, părinţilor copilului li se înmînează un act prin care se atestă înregistrarea naşterii copilului născut mort.

  (3) În cazul naşterii copilului mort, actul de deces nu se întocmeşte.

  (4) Dacă copilul a decedat în prima săptămînă după naştere, se înregistrează naşterea şi decesul, eliberîndu-se numai certificatul de deces.

  (5) Conducătorul unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau decesul copilului ori medicul care a constatat faptul naşterii copilului mort sau faptul decesului nou-născutului în prima săptămînă după naştere este obligat, în termen de 3 zile de la data constatării faptelor respective, să declare naşterea sau naşterea şi decesul. Declaraţia se depune la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află unitatea sanitară.

Articolul 28. Înregistrarea naşterii  gemenilor
În cazul înregistrării naşterii gemenilor, se va întocmi cîte un act de naştere pentru fiecare copil.

Articolul 29. Conţinutul  actului  de naştere
(1) În actul de naştere se înscriu:

 a) data întocmirii actului şi numărului de ordine al acestuia;

 b) codul numeric personal, numele de familie, prenumele, sexul, naţionalitatea sau apartenenţa etnică data şi locul naşterii copilului;

 c) cîţi copii s-au născut;

 d) datele de identificare ale actului constatator al naşterii;

 e) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, naţionalitatea, sau apartenenţa etnică, domiciliul, serviciul, studiile părinţilor (al unuia dintre ei);

 f) datele de identificare ale actului pe baza căruia au fost înscrise datele despre tatăl copilului;

 g) numele de familie, prenumele şi domiciliul declarantului sau adresa autorităţii ori instituţiei care a declarat naşterea;

 h) seria şi numărul certificatului de naştere eliberat.

  (2) Dacă copilul s-a născut mort, indicarea prenumelui acestuia nu este obligatorie.

  (3) Codul numeric personal, atribuit la înregistrarea naşterii, se înscrie în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care vizează persoana în cauză.

  (4) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a copilului se înscrie la cererea acestuia, în baza declaraţiei pe propria răspundere, după împlinirea vîrstei de 16 ani.

  (5) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor se înscrie la cerere, în baza declaraţiei pe propria răspundere a acestora .

Articolul 30. Certificatul de naştere
(1)În certificatul de naştere se înscriu:

 a) codul numeric personal;

 b) numele de familie, prenumele, naţionalitatea sau apartenenţa etnică, data şi locul naşterii copilului;

 c) numele de familie, prenumele, naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor;

 d) data întocmirii actului de naştere şi numărul de ordine al acestuia;

 e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat naşterea;

 f) data eliberării certificatului de naştere;

 g) denumirea organului care a eliberat certificatul.

  (2) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a copilului se înscrie la cererea acestuia , în baza declaraţiei pe propria răspundere, după împlinirea vîrstei de 16 ani. (3) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor se înscrie la cerere, în baza declaraţiei pe propria răspundere a acestora .

Secţiunea 2. ÎNTOCMIREA  ACTULUI  DE  CĂSĂTORIE
Articolul 31. Temeiul înregistrării căsătoriei
Căsătoria se înregistrează în temeiul declaraţiei comune a viitorilor soţi.

Articolul 32. Locul încheierii căsătoriei
(1) Căsătoria se încheie de către organul de stare civilă în a cărui rază teritorială domiciliază unul dintre viitorii soţi sau părinţii acestora.

  (2) Căsătoria se poate încheia în afara sediului organului de stare civilă (acasă, la spital etc.) dacă, din motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta personal la organul de stare civilă. Locul unde s-a încheiat căsătoria (cu adresa concretă), precum şi motivele se vor indica în actul de căsătorie la rubrica ²Menţiuni².

Articolul 33. Declaraţia de căsătorie
(1) Declaraţia de căsătorie, în formă scrisă, se depune personal de către viitorii soţi la organul de stare civilă.

  (2) Modelul declaraţiei de căsătorie se aprobă de către Agenţia Servicii Publice.

  (3) În declaraţia de căsătorie se indică, în mod obligatoriu, consimţămîntul viitorilor soţi de a încheia căsătoria, lipsa impedimentelor, prevăzute de lege, la căsătorie.

Articolul 34. Actele prezentate la depunerea declaraţiei  de căsătorie
Organul de stare civilă, la care se depune declaraţia de căsătorie, solicită viitorilor soţi prezentarea actelor de identitate, a certificatelor de naştere, a certificatelor prin care se atestă trecerea controlului medical şi, după caz, a dovezilor privind desfacerea sau încetarea căsătoriei, precum şi a deciziei privind reducerea vîrstei matrimoniale, în condiţiile art.14 din Codul familiei.

Articolul 35. Modul de încheiere a căsătoriei
(1) Încheierea căsătoriei se face în termen de o lună de la data depunerii declaraţiei de căsătorie.

(2) În cazul încheierii căsătoriei într-un termen redus, conform art.12 din Codul familiei, viitorii soţi vor depune în acest sens o cerere scrisă, anexînd actul prin care se confirmă motivul urgentării.

(3) Persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă va decide în privinţa reducerii termenului de încheiere a căsătoriei, făcînd menţiunea respectivă pe cererea depusă.

(4) Căsătoria se încheie în prezenţa viitorilor soţi.

(5) La dorinţa viitorilor soţi, căsătoria se oficiază în mod solemn.

(6) La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre ei nu cunoaşte limba în care are loc oficierea căsătoriei, precum şi în cazul în care una sau ambele persoane care se căsătoresc sînt surdomute, se va recurge la serviciile interpretului.

(7) Căsătoria cu un cetăţean străin sau între cetăţeni străini se încheie numai dacă, pe lîngă actele prevăzute la art. 34 din prezenta lege, persoanele care se căsătoresc vor prezenta dovezi, eliberate de autorităţile competente ale statelor ai căror cetăţeni sînt, din care să rezulte că sînt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legislaţia Republicii Moldova, pentru încheierea căsătoriei.

(8) Organul de stare civilă va refuza încheierea căsătoriei dacă constată că nu sînt îndeplinite cerinţele legislaţiei. Identificarea impedimentelor la căsătorie (art.15 din Codul familiei) urmează a fi confirmată prin acte doveditoare.

Articolul 36. Conţinutul  actului de căsătorie
(1) În actul de căsătorie se înscriu:

 a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;

 b) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat căsătoria;

 c) numele de familie pînă la şi după căsătorie, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul fiecăruia dintre soţi;

 d) datele (numele şi prenumele) privind părinţii viitorilor soţi;

 e) datele privind încetarea căsătoriei precedente - dacă declaranţii au fost anterior căsătoriţi;

 f) datele de identificare ale actelor de identitate ale declaranţilor;

 g) seria şi numărul certificatului de căsătorie eliberat.

  (2) În actul de căsătorie pot fi incluse, după caz, şi alte informaţii privind declaranţii.

Articolul 37. Certificatul de căsătorie
În certificatul de căsătorie se înscriu:

 a) numele de familie pînă la şi după căsătorie, prenumele, data şi locul naşterii fiecăruia dintre soţi;

 b) data înregistrării căsătoriei şi numărul actului întocmit;

 c) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat căsătoria;

 d) data eliberării certificatului de căsătorie;

 e) denumirea organului care a eliberat certificatul.

Secţiunea 3. CAZURI  NEORDINARE  DE  ÎNREGISTRARE  A  CĂSĂTORIEI
Articolul 39. Înregistrarea căsătoriei persoanelor care s-au aflat  în relaţii de căsătorie consensuale pînă  la 8 iulie 1944
(1) Persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale în perioada de pînă la 8 iulie 1944 le pot legaliza prin încheierea căsătoriei în modul stabilit. În acest caz, căsătoria se va considera valabilă de la data menţionată de persoanele în cauză în declaraţia de căsătorie.

  (2) Data întemeierii căsătoriei consensuale se înscrie la rubrica ²Menţiuni² din actul de căsătorie şi pe cîmpul de jos al certificatului de căsătorie.

  (3) În cazul în care una dintre persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale pînă la 8 iulie 1944 a decedat sau a fost dată dispărută în timpul războiului, căsătoria poate fi înregistrată numai pe baza unei hotărîri judecătoreşti privind constatarea existenţei unor asemenea relaţii între persoanele respective, cu indicarea datei în care au început. La rubrica ²Menţiuni² din actul de căsătorie se înscriu şi datele cu privire la hotărîrea judecătorească.

  (4) În cazurile prevăzute de prezentul articol, înregistrarea căsătoriei are loc la organul stare civilă.

Articolul 40. Încheierea căsătoriei cu o persoană condamnată sau  arestată
(1) Încheierea căsătoriei cu o persoană condamnată sau arestată se înfăptuieşte în condiţiile legii, iar înregistrarea acestei căsătorii de către organul de stare civilă se face în localul penitenciarului sau al izolatorului de urmărire penală Data, ora şi locul încheierii căsătoriei se coordonează în prealabil cu administraţia penitenciarului şi cu procurorul care conduce sau, după caz, efectuează urmărirea penală în cauza respectivă

  (2) Pentru completarea declaraţiei de căsătorie, persoanei condamnate sau arestate i se pune la dispoziţie formularul respectiv. Exactitatea datelor înscrise în declaraţie se confirmă de către şeful instituţiei respective, care autentifică şi semnătura declarantului.

  (3) Dacă cel care se căsătoreşte cu persoana condamnată sau arestată nu se poate prezenta personal pentru a face declaraţia de căsătorie, acesta poate expedia viitorului soţ prin poştă formularul declaraţiei, completat la rubrica ²El² sau ²Ea² şi autentificat la organul de stare civilă de la locul de trai, iar persoana condamnată sau arestată completează declaraţia cu datele personale şi o transmite la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află penitenciarul sau izolatorul de urmărire penală.

  (4) Căsătoria cu o persoană care îşi ispăşeşte pedeapsa administrativă va fi înregistrată după expirarea termenului sancţiunii aplicate.

  (5) După încheierea căsătoriei, menţiunea privind starea civilă a persoanei condamnate sau arestate se înscrie în dosarul personal al acesteia, indicîndu-se numele şi prenumele celuilalt soţ şi data încheierii căsătoriei.

Secţiunea 4. ÎNTOCMIREA  ACTULUI  DE  DIVORŢ
Articolul 41. Temeiurile înregistrării divorţului
Temeiurile pentru înregistrarea divorţului (desfacerii căsătoriei) sînt:

 a) declaraţia comună a soţilor privind divorţul - dacă aceştia nu au copii minori comuni;

 b) declaraţia unuia dintre soţi privind divorţul şi hotărîrea (sentinţa) judecătorească - dacă celălalt soţ este:

 - supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;

 - declarat dispărut;

 - condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani;

 c) hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei;

 d) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soților.

Articolul 42. Locul înregistrării divorţului
( 1) Înregistrarea divorţului în temeiurile prevăzute la art.41 lit.a) şi b) are loc la organul stare civilă în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul ambii sau unul dintre soţi ori la organul stare civilă unde a fost înregistrată căsătoria.

  (2) Înregistrarea divorţului în temeiul hotărîrii judecătoreşti privind desfacerea căsătoriei are loc la organul stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti respective, atît la cererea foştilor soţi, a unuia dintre ei, cît şi în lipsa acestei cereri.

Articolul 43. Înregistrarea divorţului pe baza declaraţiei comune  a soţilor care nu au copii minori comuni
(1) În cazul acordului comun al soţilor care nu au copii minori comuni, căsătoria poate fi desfăcută de către organul stare civilă.

  (2) În declaraţia comună de divorţ, soţii vor confirma că nu au copii minori comuni. În declaraţie se înscriu:

 a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul fiecăruia dintre soţi;

 b) numele de familie de pînă la căsătorie al fiecăruia dintre soţi;

 c) numele de familie la care se pretinde după desfacerea căsătoriei – pentru soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea acestei căsătorii;

 d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;

 e) datele de identificare ale actelor de identitate ale soţilor;

 f) data depunerii declaraţiei.

  (3) Dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta personal la organul stare civilă pentru a depune declaraţia de divorţ, dorinţa acestuia poate fi expusă într-o declaraţie separată. În acest caz, declarația va fi autentificată de notar.

   (4) Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei.

  (5) Primind declaraţia de divorţ, funcţionarul organului stare civilă este obligat să prevină soţii că absenţa nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea divorţului nu împiedică desfacerea căsătoriei.

Articolul 44. Înregistrarea divorţului la cererea unuia dintre soţi
(1) În cazurile prevăzute la art.41 lit.b), declaraţia se depune de către soţul care solicită desfacerea căsătoriei.

  (2) În declaraţia de divorţ se indică:

 a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul solicitantului;

 b) temeiurile divorţului prevăzute de lege;

 c) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, ultimul domiciliu al celuilalt soţ;

 d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;

 e) numele de familie la care pretinde solicitantul după divorţ;

 f) datele de identificare ale actului de identitate al solicitantului;

 g) domiciliul persoanei însărcinate cu ocrotirea soţului în privinţa căruia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, al tutorelui averii soţului declarat dispărut sau locul aflării (localitatea şi denumirea penitenciarului) soţului condamnat;

 h) data depunerii declaraţiei.

  (3) La declaraţia de divorţ se anexează hotărîrea (sentinţa) instanţei judecătoreşti, precum şi certificatul de căsătorie (dacă solicitantul îl are în posesie).

  (4) Înregistrarea divorţului va avea loc în prezenţa solicitantului, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei de divorţ.

  (5) Organul stare civilă va comunica, în termen de 3 zile, persoanei însărcinate cu ocrotirea soţului în privinţa căruia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară, tutorelui averii soţului declarat dispărut (iar în cazul cînd nu este numit tutorele – autorităţii tutelare) sau soţului care îşi ispăşeşte pedeapsa despre declaraţia de divorţ înaintată şi data stabilită pentru înregistrarea divorţului. Concomitent, organul stare civilă va solicita opinia persoanei însărcinate cu ocrotirea soţului în privinţa căruia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sau a soţului condamnat privind împărţirea averii, stabilind termenul răspunsului. În cazul în care răspunsul nu va urma din motive de neglijare a demersului, organul stare civilă va înregistra divorţul la data stabilită.

Articolul 45. Întocmirea actului de divorţ pe baza  hotărîrii  judecătoreşti
(2) În cazul în care foştii soţi încă nu s-au adresat la organul stare civilă , actul de divorţ se întocmeşte pe baza hotărîrii judecătoreşti, în termen de 3 zile de la data primirii copiei de pe aceasta, în absenţa foştilor soţi. În acest caz, rubricile actului de divorţ se completează, în măsura posibilităţilor, conform hotărîrii judecătoreşti şi certificatului de căsătorie remis de către instanţa judecătorească.

(3) La adresarea foştilor soţi în vederea primirii certificatului de divorţ, organul stare civilă va finaliza perfectarea actului respectiv.

(4) Declaraţia de înregistrare a divorţului sau cererea de completare a actului de divorţ deja întocmit şi de eliberare a certificatului de divorţ respectiv, poate fi făcută verbal sau în scris.

(5) La rubrica ²Data desfacerii căsătoriei² din actul de divorţ, conform art.39 din Codul familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare a rămas definitivă.

Articolul 46. Numele de familie al soţilor după  înregistrarea divorţului
Soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea căsătoriei, luînd numele de familie al celuilalt soţ sau un nume de familie dublu prin conexare, are dreptul să-şi menţină acest nume şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la numele de familie de pînă la căsătorie, indiferent de temeiurile desfacerii acesteia. Decizia sa el o va comunica în ziua întocmirii sau completării actului de divorţ.

Articolul 47. Conţinutul actului de divorţ
(1) În actul de divorţ se înscriu:

 a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;

 b) denumirea organului stare civilă care a înregistrat divorţul;

 c) numele de familie pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul fiecăruia dintre foştii soţi;

 d) datele de identificare ale actului pe baza căruia are loc desfacerea căsătoriei;

 e) data desfacerii căsătoriei;

 f) datele de identificare ale actelor de identitate ale foştilor soţi;

 g) seria şi numărul certificatului de divorţ eliberat.

  (2) În actul de divorţ pot fi înscrise, după caz, şi alte date, prevăzute de Agenţia Servicii Publice.

Articolul 48. Certificatul de divorţ
(1) În certificatul de divorţ se înscriu:

 a) numele de familie, pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii fiecăruia dintre foştii soţi;

 b) data desfacerii căsătoriei;

 c) datele de identificare ale actelor pe baza cărora a fost înregistrat divorţul;

 d) data întocmirii actului de divorţ şi numărul de ordine al acestuia;

 e) denumirea organului stare civilă care a înregistrat divorţul;

 f) numele de familie şi prenumele persoanei căreia i s-a eliberat certificatul de divorţ;

 g) data eliberării certificatului de divorţ;

 h) organul care a eliberat certificatul de divorţ.

  (2) Certificatul de divorţ se eliberează fiecărui soţ aparte.

Secţiunea 5. ÎNTOCMIREA  ACTULUI DE SCHIMBARE A NUMELUI  DE  FAMILIE ŞI/SAU A  PRENUMELUI
Articolul 49. Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) Persoana care a împlinit vîrsta de 16 ani are dreptul să-şi schimbe numele de familie şi/sau prenumele.

(2) Cererea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se depune la organul stare civilă în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul.

(3) Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui se înregistrează de către organul stare civilă, întocmindu-se actul respectiv.

(4) Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui persoanei care nu a atins majoratul se soluţionează cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau tutorelui acesteia, cu excepţia cazurilor obţinerii capacităţii depline de exerciţiu de către solicitant pînă la atingerea majoratului, în modul prevăzut de lege.

(5) Schimbarea prenumelui copilului pînă la vîrsta de 16 ani se soluţionează de către organul stare civilă, pe baza cererii ambilor părinţi, conform art.56 din Codul familiei, făcîndu-se rectificările corespunzătoare pe actul de naştere al copilului (fără a se întocmi actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui). În caz de neînţelegere între părinţi, se va lua în considerare avizul autorităţii tutelare, ţinîndu-se cont, în exclusivitate, de interesele copilului.

(6) Modul de examinare a cererii de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se stabileşte de "Ministerul Justiţiei"

Articolul 50. Modul de înregistrare a schimbării numelui  de familie şi/sau a prenumelui
(1) Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se examinează de către organul stare civilă în termen de 2 luni din ziua depunerii actelor necesare. Dacă există motive întemeiate (primirea cu întîrziere a copiilor de pe actele de stare civilă necesare pentru organizarea dosarului, a avizului poliţiei etc.), persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă poate prelungi acest termen pînă la 3 luni.

  (2) Dacă actele de stare civilă care urmează a fi rectificate în legătură cu schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu s-au păstrat, organul stare civilă va soluţiona problema în cauză numai după reconstituirea, în modul stabilit, a actelor pierdute.

  (3) Dacă în actele de stare civilă anexate la cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui vor fi identificate contradicţii, date incorecte, acestea urmează a fi înlăturate şi/sau rectificate în modul stabilit.

  (4) Dacă există necesitatea reconstituirii sau rectificării actelor de stare civilă, termenul prevăzut pentru examinarea cererii de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui va fi prelungit, ţinîndu-se cont de termenele stabilite pentru reconstituirea şi rectificarea actelor.

  (5) După examinarea dosarului cu privire la schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui, persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă întocmeşte, în două exemplare, concluzia respectivă, care urmează a fi aprobată de către Agenţia Servicii Publice. După aprobarea concluziei, se va întocmi actul de stare civilă respectiv.

  (6) Dacă cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui este respinsă, organul stare civilă, la cererea solicitantului, va comunica în scris motivul respingerii. Actele anexate la cerere vor fi restituite solicitantului.

Articolul 51. Conţinutul actului de schimbare a numelui  de familie şi/sau a prenumelui
(1) În actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se înscriu:

 a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;

 b) denumirea organul stare civilă care a înregistrat schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui;

 c) numele de familie, prenumele pînă la şi după schimbare, data şi locul naşterii, domiciliul solicitantului;

 d) data întocmirii actului de naştere al solicitantului şi numărul de ordine al acestuia;

 e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat naşterea;

 f) seria şi numărul certificatului eliberat privind schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui.

  (2) În actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui pot fi înscrise, după caz, şi alte date.

Articolul 52. Certificatul de schimbare   a numelui  de familie şi/sau a prenumelui
În certificatul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se înscriu:

 a) numele de familie, prenumele pînă la şi după schimbare, data şi locul naşterii, persoanei care şi-a schimbat numele de familie şi/sau prenumele;

 b) data întocmirii actului respectiv şi numărul de ordine al acestuia;

 c) denumirea organului stare civilă care a înregistrat schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui;

 d) data eliberării certificatului;

 e) denumirea organului care a eliberat certificatul.

Articolul 53. Rectificarea actelor de stare civilă în legătură cu  schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) În baza actului de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se rectifică actele de stare civilă întocmite anterior pe numele persoanei care şi-a schimbat numele şi/sau prenumele şi se eliberează certificate respective noi.

  (2) În cazul unui copil care nu a atins vîrsta de 16 ani, schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui de către unul dintre părinţi atrage după sine rectificarea datelor respective despre părinţi în actul de naştere al copilului, iar schimbarea numelui de familie al ambilor părinţi atrage după sine şi rectificarea numelui de familie al copilului.

  (3) Dacă a fost schimbat numele de familie al unuia dintre părinţi, numele de familie al copilului minor poate fi schimbat la cererea ambilor părinţi. În caz de neînţelegere între aceştia, se va ţine cont de avizul autorităţii tutelare.

  (4) În actul de naştere al copilului care a atins vîrsta majoratului, datele despre părinţi se pot rectifica, la cererea acestuia, în modul prevăzut pentru rectificarea actelor de stare civilă.

  (5) Schimbarea numelui de familie al copilului care a atins vîrsta de 16 ani în legătură cu schimbarea numelui de familie al ambilor părinţi se face în modul stabilit pentru schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui.

Secţiunea 6. ÎNTOCMIREA  ACTULUI  DE  DECES
Articolul 54. Temeiurile înregistrării decesului
Decesul se înregistrează în temeiul:

 a) certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o unitate sanitară;

 b) actului, eliberat de către organele competente, prin care se constată decesul persoanei supuse represiunilor şi ulterior reabilitate conform legislaţiei respective;

 c) hotărîrii instanţei judecătoreşti privind constatarea decesului sau privind declararea persoanei ca fiind decedată.

Articolul 55. Locul întocmirii  actului de deces
(1) Actul de deces se întocmeşte în urma declaraţiei verbale făcute la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs decesul, a locuit decedatul, a fost găsit cadavrul persoanei decedate sau se află instituţia care a eliberat actul constatator al decesului.

  (2) Întocmirea actului de deces pe baza unei hotărîri judecătoreşti, prin care se constată sau se declară decesul, se face, la cererea persoanei interesate, la organul stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărîrea respectivă.

Articolul 56. Declaraţia de deces
(1) Declaraţia de deces se face în termen de 3 zile de la data acestuia. În acest termen se cuprinde atît ziua în care s-a produs decesul, cît şi ziua în care se face declaraţia.

  (2) Au obligaţia de a face declaraţia de deces membrii familiei sau rudele decedatului, iar în lipsa acestora – colocatarii, vecinii, administraţia imobilului, medicul sau altă persoană din unitatea sanitară unde s-a produs decesul.

  (3) În cazul decedării persoanei în penitenciar sau într-o instituţie de protecţie socială, obligaţia de a face declaraţia de deces revine administraţiei instituţiei respective.

  (4) La înregistrarea decesului, organul de stare civilă va cere declarantului prezentarea actului de identitate şi a livretului militar sau a adeverinţei de recrutare a persoanei decedate, acestea fiind reţinute pentru a fi remise poliţiei şi comisariatului militar pînă la data de 15 a lunii următoare. Absenţa actelor în cauză nu va împiedica înregistrarea decesului, însă se va cere o explicaţie în scris privind motivele neprezentării lor.

  (5) Cînd decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor acţiuni violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces, de rînd cu certificatul medical constatator al decesului, este necesară şi dovada respectivă, eliberată de poliţie sau procuratură, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.

  (6) În cazul în care se declară decesul unui copil a cărui naştere nu a fost declarată în termenele prevăzute de prezenta lege, organul de stare civilă va întocmi mai întîi actul de naştere, iar apoi cel de deces.

  (7) În cazul unui cadavru neidentificat, înregistrarea decesului se va face pe baza documentelor prevăzute de prezenta lege, precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, în care se va indica: vîrsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data şi cauza decesului. La rubrica ²Numele şi prenumele² din actul de deces se va înscrie ²necunoscut².

  (8) În cazurile prevăzute la alin.(7), datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de către autorităţile competente, se comunică organului stare civilă pentru a fi înscrise, prin menţiune, pe actul de deces respectiv. Menţiunea se comunică organului stare civilă, care are în păstrare actul de naştere, poliţiei şi, după caz, comisariatului militar.

Articolul 57. Conţinutul  actului  de deces
(1) În actul de deces se înscriu:

 a) data întocmirii actului de deces şi numărul de ordine al acestuia;

 b) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat decesul;

 c) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, sexul, domiciliul şi starea civilă a decedatului;

 d) data şi locul decesului;

 e) cauza decesului (pe baza actului constatator al decesului);

 f) datele de identificare ale actului constatator al decesului;

 g) numele de familie, prenumele şi domiciliul declarantului sau denumirea şi adresa juridică a instituţiei (organizaţiei) care a făcut declaraţia de deces;

 h) seria şi numărul certificatului de deces eliberat.

  (2) În actul de deces pot fi înscrise, după caz, şi alte date.

  (3) În cazul înregistrării decesului pe baza hotărîrii judecătoreşti privind declararea persoanei ca fiind decedată, la rubrica ²Data decesului² din actul de deces se va înscrie data la care hotărîrea respectivă a rămas definitivă, dacă data decesului nu este indicată în această hotărîre.

Articolul 58. Certificatul de deces
În certificatul de deces se înscriu:

 a) numele de familie, prenumele, vîrsta decedatului;

 b) data şi locul decesului;

 d) data întocmirii actului de deces şi numărul de ordine al acestuia;

 e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat decesul;

 f) data eliberării certificatului;

 g) denumirea organului de stare civilă care a eliberat certificatul.

Capitolul III. RECONSTITUIREA,  ÎNTOCMIREA  ULTERIOARĂ,  TRANSCRIEREA,  ANULAREA  ŞI  RECUNOAŞTEREA  NULITĂŢII   ACTELOR  DE  STARE CIVILĂ
Articolul 59. Reconstituirea actelor de stare civilă
(1) Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:

 a) registrele de stare civilă au fost pierdute integral ori parţial;

 b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul respectiv ori extrasul de pe actul de stare civilă.

  (2) Întocmirea actului de stare civilă reconstituit are loc pe baza avizului organului de stare civilă.

Articolul 60. Întocmirea ulterioară  a actelor de stare civilă
(1) Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se face, la cerere, dacă:

 a) întocmirea actului de naştere sau de deces, în termenele stabilite, a fost omisă de către organul de stare civilă, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;

 b) naşterea ori decesul sînt declarate la expirarea termenului de un an de la data cînd s-a produs evenimentul.

  (2) Întocmirea ulterioară a actului de stare civilă se face pe baza avizului organul stare civilă, aprobat de Agenţia Servicii Publice.

Articolul 61. Cererea de reconstituire sau  de întocmire ulterioară a actului  de stare civilă
(1) Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actului de stare civilă, însoţită de actele doveditoare, se depune la organul stare civilă de la domiciliul persoanei interesate. Cererea se soluţionează în termen de o lună. Pentru motive temeinice, acest termen poate fi prelungit de către Agenţia Servicii Publice pînă la 2 luni.

  (2) Soluţionînd cererea de reconstituire sau de înregistrare ulterioară a actului de stare civilă, organul stare civilă emite decizia corespunzătoare. Respingerea cererii respective poate fi contestată în instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă.

Articolul 62. Anularea şi recunoaşterea nulităţii actelor de stare civilă
(1) Anularea şi recunoaşterea nulităţii actelor de stare civilă are loc dacă:

 a) întocmirea actului de stare civilă a fost neîntemeiată sau a fost făcută pe bază de acte false;

 b) există actul reconstituit şi este identificat actul primar, întocmite ca urmare a înregistrării aceluiaşi fapt;

 c) sînt identificate două acte de stare civilă (acte repetate), care au fost întocmite ca urmare a înregistrării aceluiaşi fapt (naştere, deces, divorţ).

  (2) Actul de stare civilă întocmit neîntemeiat sau pe bază de acte false urmează a fi anulat sau recunoscut nul prin hotărîre judecătorească, iar cel reconstituit sau repetat se anulează prin decizia organului stare civilă de la domiciliul solicitantului.

  (3) Pot cere anularea sau recunoaşterea nulităţii actelor de stare civilă persoanele interesate, organele stare civilă sau Agenţia Servicii Publice care au identificat necesitatea de anulare sau de recunoaştere a nulităţii actului respectiv.

Articolul 63. Decizia organului  stare civilă privind anularea actului de stare civilă reconstituit sau  întocmit repetat
(1) Organul stare civilă, organizînd dosarul respectiv, emite decizia privind anularea actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat, care va fi aprobată de Agenţia Servicii Publice.

	 (2) În cazul respingerii cererii privind anularea actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat, organul stare civilă eliberează în scris, la cererea solicitantului, un răspuns argumentat care poate fi contestat în instanţa judecătorească.

Articolul 64. Înscrierea menţiunii  privind anularea actului  de stare civilă reconstituit sau  întocmit repetat
Anularea actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat se înscrie, prin menţiune, numai pe actul respectiv de stare civilă.

Articolul 65. Transcrierea actelor de stare civilă
(1) Cetăţenii Republicii Moldova ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate de către organele competente ale ţărilor străine, inclusiv ale fostei U.R.S.S., pot solicita transcrierea lor la organul stare civilă de la domiciliul acestor cetăţeni sau, după caz, la misiunea diplomatică sau la oficiul consular al Republicii Moldova. 

  (2) Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se fac pe baza copiei extrasului de pe actul de stare civilă sau certificatului de stare civilă al ţării respective, cu aprobarea Agenţiei Servicii Publice.

  (4) Cererea de transcriere urmează a fi soluţionată în termen de 2 luni din ziua depunerii, iar pentru motive temeinice, termenul poate fi prelungit pînă la 3 luni.

Capitolul IV. SOLUŢIONAREA CERERII  PRIVIND  MODIFICAREA  ACTULUI  DE STARE CIVILĂ
Articolul 66. Cererea privind modificarea, rectificarea sau  completarea actului  de stare civilă
(1) Cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă se depune de către titular sau persoana îndreptăţită la organul stare civilă de la domiciliul solicitantului.

  (2) Organul stare civilă soluţionează cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, dacă nu există litigii între persoanele interesate, în cazurile cînd:

 a) în actul de stare civilă se atestă inexactităţi, rubrici necompletate, abrevieri sau greşeli ortografice, lipsa unor date;

 b) la întocmirea actului de stare civilă, au fost neglijate regulile stabilite pentru înregistrarea actelor respective;

 c) solicitantul rectificării prezintă un act oficial cu privire la schimbarea sexului său.

  (3) În caz de litigiu între persoanele interesate, problema modificării, rectificării sau completării actului de stare civilă urmează a fi soluţionată de instanţa judecătorească.

  (4) Modul şi termenele de examinare a cererilor privind modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă se stabilesc de Agenţia Servicii Publice.

Articolul 67. Decizia organul  stare civilă privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă
(1) Organul stare civilă, la cererea solicitantului privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, organizează dosarul respectiv şi, în urma examinării acestuia, emite decizia privind problema în cauză.

	 (2) În cazul respingerii cererii privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă, organul stare civilă eliberează, în scris, la cererea solicitantului, un răspuns argumentat care poate fi contestat în instanţa judecătorească.

Capitolul V. ÎNSCRIEREA  MENŢIUNILOR  PE  ACTELE  DE  STARE  CIVILĂ
Articolul 69. Temeiurile înscrierii menţiunilor
(1) În actele de naştere şi, după caz, în cele de căsătorie, de divorţ sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, precum şi alte menţiuni similare.

  (2) Menţiunile, rectificările şi completările respective în actele de stare civilă se înscriu pe baza:

 a) actului de căsătorie, de divorţ sau hotărîrii judecătoreşti privind anularea sau nulitatea căsătoriei;

 b) cererii părinţilor sau hotărîrii judecătoreşti privind stabilirea paternităţii;

 c) hotărîrii judecătoreşti privind contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii ori privind excluderea datelor din rubrica referitoare la tată din actul de naştere al copilului;

 d) cererii mamei care nu este căsătorită cu tatăl copilului, precum şi a însuşi copilului care a atins majoratul, cu privire la completarea rubricii referitoare la tată din actul de naştere al copilului, la modificarea sau omiterea acestor date;

 e) hotărîrii judecătoreşti privind încuviinţarea, anularea sau nulitatea adopţiei, precum şi a actului de adopţie;

 f) actului de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui;

 g) deciziei organul stare civilă cu privire la schimbarea numelui de familie şi/sau prenumelui copilului minor;

 h) actului de deces;

 i) actului eliberat de către organele competente cu privire la identificarea cadavrului, dacă decesul respectiv a fost înregistrat anterior cu menţiunea ²necunoscut²;

 j) actului eliberat de către organele competente cu privire la rectificarea actului de deces al persoanei jertfă a represiunilor;

 k) deciziei organului stare civilă privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă (art.67 din prezenta lege) ori privind anularea acestuia (art.62, 63 şi 64 din prezenta lege);

 l) hotărîrii judecătoreşti privind modificarea, rectificarea, completarea sau anularea actului de stare civilă ori privind anularea menţiunilor de pe acesta;

 m) actului privind acordarea sau pierderea cetăţeniei.

 n) declaraţiei pe propria răspundere cu privire la înscrierea naţionalităţii sau apartenenţei etnice.

Articolul 70. Comunicările privind înscrierea menţiunilor
Orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau a emiterii unei hotărîri judecătoreşti ori a unui alt act admis de lege, se comunică de către organele emitente respective, în termen de 5 zile, organului stare civilă care a înregistrat naşterea, căsătoria sau decesul persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor respective.

Articolul 71. Modul înscrierii menţiunilor
(1) Comunicările prevăzute la art.70 din prezenta lege se înregistrează în registrul de intrare-ieşire a corespondenţei, după care menţiunile se înscriu pe primul exemplar al actelor de stare civilă. În registrul de intrare-ieşire a corespondenţei se consemnează numărul de ordine al actului de stare civilă pe care s-a înscris menţiunea, după care comunicarea respectivă se remite Arhivei registrelor în vederea înscrierii aceloraşi menţiuni pe exemplarul al doilea al actului de stare civilă.

  (2) În cazul în care registrele de stare civilă care includ primul exemplar al actelor de stare civilă sînt distruse sau pierdute, comunicarea se remite, în vederea înscrierii menţiunii, Arhivei registrelor la care se află exemplarul al doilea al actelor de stare civilă. În comunicare se indică cauza neînscrierii menţiunii pe primul exemplar. Atunci cînd lipseşte şi registrul care include al doilea exemplar al actelor de stare civilă, comunicarea se păstrează în dosarul menţiunilor neînscrise.

  (3) Dacă menţiunea comunicată nu corespunde cu datele din actul de stare civilă pe care urmează să fie înscrisă, comunicarea se restituie organului emitent pentru precizarea şi definitivarea datelor incluse în ea.

  (4) Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi, prin anularea căsătoriei sau prin declararea nulităţii ei, precum şi prin divorţ, se înscrie, prin menţiune, pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi.

  (5) Menţiunea privind acordarea sau pierderea cetăţeniei Republicii Moldova se înscrie pe actul de naştere şi, după caz, pe cel de căsătorie, în temeiul comunicării primite de la organele competente.

  (6) De pe actele de stare civilă care au menţiunea de pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova se eliberează, la cererea solicitanţilor, certificate în care se vor înscrie menţiunile existente în act.

  (7) Orice menţiune înscrisă pe actul de stare civilă va conţine datele de identificare ale actului în temeiul căruia a fost înscrisă, va fi semnată de către funcţionarul responsabil, aplicîndu-se sigiliul.

  (8) Modelele menţiunilor ce se înscriu pe actele de stare civilă se elaborează de către Agenţia Servicii Publice.

Capitolul VI. TIRAJAREA FORMULARELOR  ACTELOR  ŞI CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ,  PĂSTRAREA ŞI EVIDENŢA FORMULARELOR  CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ
Articolul 72. Tirajarea şi distribuirea formularelor actelor şi certificatelor de stare civilă
(1) Actele şi certificatele de stare civilă sînt documente oficiale care se întocmesc pe formulare tipizate, ca rezultat al înregistrării actelor de stare civilă.

  (2) Formularele tipizate ale actelor şi certificatelor de stare civilă se aprobă de Guvern.

  (3) Formularele actelor şi certificatelor de stare civilă sînt asigurate, respectiv, cu cel puţin 2 şi 5 semne de protecţie.

  (4) Formularele actelor şi certificatelor de stare civilă şi alte formulare necesare pentru înregistrarea actelor de stare civilă se confecţionează centralizat, prin metodă tipografică, din contul mijloacelor bugetului de stat alocate de Guvern.

  (5) Agenţia Servicii Publice asigură tirajarea formularelor actelor şi certificatelor de stare civilă şi a altor formulare necesare pentru înregistrarea actelor de stare civilă, precum şi distribuirea acestora organeler stare civilă din ţară. La demersul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, vor fi asigurate cu formulare ale actelor şi certificatelor de stare civilă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova.

Articolul 73. Păstrarea formularelor certificatelor de stare civilă
(1) Formularele certificatelor de stare civilă sînt acte de strictă evidenţă.

  (2) Responsabilitatea pentru păstrarea şi evidenţa formularelor certificatelor de stare civilă la organul de stare civilă revine persoanei responsabile din cadrul acestuia, iar la primăria oraşului, comunei sau satului – primarului, secretarului consiliului sau funcţionarului împuternicit al primăriei.

  (3) Formularele certificatelor de stare civilă se păstrează în seifuri sau dulapuri de metal care, la finele programului zilnic, se încuie şi se sigilează.

Articolul 74. Evidenţa formularelor certificatelor de stare civilă
(1) Organul de stare civilă, primind formularele certificatelor de stare civilă, verifică minuţios coincidenţa cantităţii acestora cu informaţia înscrisă în actul de livrare, cercetînd fiecare exemplar în parte.

  (2) Dacă se identifică formulare deteriorate (litere sau cuvinte omise în textul imprimat, lipsa numerotării sau dublarea ei etc.), acestea se restituie Agenţiei Servicii Publice, fiind însoţite de un act corespunzător.

  (3) În scopul asigurării unei evidenţe stricte a formularelor certificatelor de stare civilă, organele de stare civilă sînt obligate să ţină următoarele registre de evidenţă:

 1) pentru organele stare civilă :

 a) registrul de evidenţă a primirii şi distribuirii formularelor certificatelor de stare civilă;

 b) registrul de evidenţă a formularelor certificatelor de stare civilă transmise primăriilor oraşelor, comunelor şi satelor, cu descrierea fiecărui exemplar la momentul eliberării acestuia. Primarul, secretarul consiliului sau funcţionarul împuternicit al primăriei va semna în registru pentru fiecare formular în parte;

 2) pentru primăriile oraşelor, comunelor şi satelor – registrul de evidenţă a formularelor, primite şi utilizate, ale certificatelor de stare civilă.

  (4) Certificatele primite de la alte organe de stare civilă se înregistrează într-un registru special.

  (5) Evidenţa formularelor se va face pentru fiecare tip de certificate aparte.

  (6) Registrele şi alte acte de evidenţă se completează cu un scris lizibil.

Articolul 75. Verificarea evidenţei formularelor certificatelor de stare civilă
(1) Primăriile oraşelor, comunelor şi satelor vor prezenta organului stare civilă din raza teritorială respectivă raportul privind utilizarea formularelor certificatelor de stare civilă nu mai tîrziu de ziua a doua a fiecărei luni.

  (2) Organele stare civilă vor prezenta Agenţiei Servicii Publice raportul privind utilizarea formularelor certificatelor de stare civilă de două ori pe an: către data de 10 ianuarie şi 10 iulie.

  (3) Certificatele deteriorate ce urmează a fi distruse, însoţite de actul corespunzător, se prezintă Agenţiei Servicii Publice, după necesitate, dar nu mai rar de două ori pe an.

  (4) În caz de furt sau de pierdere a formularelor certificatelor de stare civilă, faptul, cu descrierea amănunţită a circumstanţelor, se comunică în aceeaşi zi poliţiei şi Agenţiei Servicii Publice.

Articolul 76. Scoaterea de la evidenţă şi distrugerea certificatelor de stare civilă
(1) Se scot de la evidenţă şi se distrug certificatele de stare civilă:

 a) uzate şi deteriorate;

 b) anulate;

 c) în care au fost comise greşeli în timpul completării;

 d) găsite.

 (2) De asemenea, se distrug, la expirarea termenului de trei ani, certificatele primite de la alte organe de stare civilă şi cele care nu au fost reclamate în decursul a 6 luni după anunţarea repetată a solicitantului sau persoanei interesate.

  (3) Distrugerea certificatelor se va face prin ardere, în prezenţa unuia sau a mai mulţi funcţionari ai Agenţiei Servicii Publice, întocmindu-se procesul-verbal respectiv.

Capitolul VII. MODUL ŞI TERMENELE DE    PĂSTRARE A REGISTRELOR  DE  STARE CIVILĂ
Articolul 77. Locul păstrării registrelor de stare civilă
(1) Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la organul stare civilă care a înregistrat actele respective pînă la transmiterea lui Arhivei registrelor

  (2) Exemplarul al doilea al registrelor de stare civilă se păstrează permanent la Arhiva registrelor.

  (3) Registrele de stare civilă întocmite pînă la instituirea organelor de stare civilă se păstrează la Arhiva registrelor timp de 100 de ani, pînă la transmiterea lor arhivei de stat pentru păstrare permanentă. 

  (4) Ambele exemplare ale registrelor de stare civilă, întocmite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova, se transmit, anual, spre păstrare:

 a) Organului stare civilă al municipiului Chişinău – primul exemplar pînă la transmiterea lor Arhivei registrelor ;

 b) Arhivei registrelor – exemplarul al doilea.

Articolul 78. Termenele de păstrare a registrelor de stare civilă
(1) Registrele de stare civilă se păstrează la organele stare civilă timp de 75 de ani. După expirarea acestui termen, ele se transmit Arhivei registrelor. Peste 25 de ani, primul exemplar al registrelor se transmite arhivei de stat pentru păstrare permanentă.

  (2) Arhiva registrelor care păstrează exemplarul al doilea al registrelor de stare civilă este obligată să prezinte anual, în modul stabilit, Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, pentru Catalogul Fondului Arhivistic al Republicii Moldova, informaţii referitoare la fondurile arhivistice deţinute.

  (3) În scopul implementării elementelor de organizare ştiinţifică a muncii în activitatea serviciilor de arhivă, informaţia din actele de stare civilă poate fi computerizată sau sistematizată prin alte metode, fără a distruge registrele de stare civilă.

Articolul 79. Termenele şi modul de păstrare a dosarelor  de stare civilă
(1) Dosarele şi documentele pe baza cărora actele de stare civilă au fost modificate, rectificate, completate, reconstituite sau anulate se păstrează la organele stare civilă care deţin registrele respective timp de 10 ani.

  (2) După expirarea termenului indicat la alin.(1), dosarele şi documentele se transmit Agenţiei Servicii Publice pînă la transmiterea lor ulterioară arhivei de stat pentru păstrare permanentă. Modul de transmitere pentru păstrare permanentă se stabileşte de către Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova şi Agenţia Servicii Publice.

  (3) Materialele de arhivă se cercetează şi se distrug numai cu încuviinţarea comisiei de expertiză a valorii documentelor de arhivă, a cărei componenţă se aprobă de,, Agenţia Servicii Publice ". Distrugerea materialelor de arhivă se admite numai după aprobarea, de către organele împuternicite ale Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, a proceselor verbale de distrugere a documentelor respective.

Articolul 80. Архивы органов записи актов гражданского состояния
(1) Primul exemplar al actelor de stare civilă se sistematizează pe tipuri de acte aparte şi pe localităţile unde au fost întocmite, se organizează în registre, care se dispun, în încăperea arhivei organului stare civilă, în ordine cronologică şi se includ în inventarele dosarelor pentru păstrare permanentă.

  (2) Documentele şi materialele pe a căror bază au fost înregistrate actele de stare civilă (declaraţiile de naştere, de căsătorie, bonurile de achitare a taxei de stat etc.) se păstrează la arhiva organului stare civilă timp de 5 ani, iar cererile comune ale soţilor privind desfacerea căsătoriei pe cale administrativă – timp de 10 ani.

  (3) Copiile sau extrasele de pe hotărîrile judecătoreşti privind desfacerea căsătoriei, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă, constatarea faptelor cu valoare juridică, încuviinţarea sau anularea adopţiei, decăderea din drepturile părinteşti etc. se păstrează în arhiva organului stare civilă timp de 75 de ani.

  (4) Cererile părinţilor care nu sînt căsătoriţi între ei privind recunoaşterea paternităţii urmează a fi păstrate timp de 10 ani în arhiva organului stare civilă şi timp de 65 de ani în Arhiva registrelor.

  (5) La expirarea termenelor de păstrare prevăzute de prezentul articol, actele se distrug de comun acord cu Agenţia Servicii Publice după aprobarea, de către organele împuternicite ale Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, a proceselor-verbale de distrugere a documentelor respective.

Articolul 81. Условия хранения архивных материалов
(1) Registrele de stare civilă şi alte materiale de arhivă se păstrează în încăperi separate, asigurate cu pază, special amenajate pentru conservarea şi securitatea fondului de arhivă şi înzestrate cu dulapuri sau rafturi de metal.

  (2) Este oprită intrarea persoanelor străine în Arhiva registrelor.

  (3) La finele programului zilnic, uşa de la intrarea în arhivă se sigilează.

  (4) În încăperile arhivei vor fi asigurate condiţiile de securitate antiincendiară.

  (5) Este interzisă folosirea în calitate de încăperi pentru arhivă a subsolurilor, demisolurilor şi mansardelor.

  (6) În încăperile arhivei se interzice: consumarea alimentelor, folosirea aparatelor electrice de încălzire, păstrarea unor lucruri incompatibile activităţii respective (genţi, produse alimentare, obiecte inflamabile etc.)

  (7) La depistarea în încăperile arhivei a mucegaiului, rozătoarelor sau insectelor dăunătoare, se iau urgent măsurile necesare pentru lichidarea acestora.

  (8) Registrele de stare civilă şi alte documente de arhivă deteriorate sînt imediat izolate şi supuse dezinfectării.

Capitolul VIII. CONTRAVENŢII
Articolul 82. Contravenţiile la regimul actelor de stare civilă
Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte:

 a) neverificarea de către funcţionarul de stare civilă a conţinutului declaraţiei sau a concordanţei acesteia cu actele de identitate, cu certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate;

 b) înregistrarea actului de stare civilă cu încălcarea competenţei teritoriale prevăzute de prezenta lege;

 c) eliberarea, în lipsa procurii, a certificatelor de stare civilă sau a extraselor de pe actele de stare civilă persoanelor cărora nu le aparţin actele respective;

 d) înscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă în lipsa actelor doveditoare;

 e) eliberarea certificatului de stare civilă cu date ce contravin conţinutului actului de stare civilă;

 f) efectuarea de răzuiri şi ştersături în cuprinsul actelor şi certificatelor de stare civilă;

 g) necomunicarea de către organele stare civilă autorităţilor administraţiei publice competente şi Arhivei registrelor a menţiunilor, neprezentarea copiilor de pe actele de stare civilă şi de pe deciziile respective privind modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă, privind înscrierea menţiunilor pe acestea, neînscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă, netransmiterea, în termenele stabilite, celui de-al doilea exemplar al actelor de stare civilă Arhivei registrelor;

 h) netransmiterea actelor de identitate, a livretelor militare şi a adeverinţelor de recrutare ale persoanelor decedate către autorităţile competente, precum şi a comunicărilor privind stabilirea paternităţii, adopţia etc. către serviciile de asistenţă socială;

 i) deteriorarea sau pierderea formularelor certificatelor de stare civilă, precum şi a altor acte care se păstrează la organul stare civilă.

 j) neasigurarea integrităţii şi securităţii registrelor şi formularelor certificatelor de stare civilă, potrivit normelor de păstrare şi evidenţă a acestora, netransmiterea registrelor Arhivei registrelor la expirarea termenului de păstrare la organul stare civilă ;

 k) nedeclararea, în faţa funcţionarului de stare civilă, a unor date referitoare la starea civilă a persoanei sau declararea lor în mod inexact;

 1) nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi termenele prevăzute de lege;

 m) înhumarea sau incinerarea cadavrului fără înregistrarea decesului la organele de stare civilă;

 n) nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru sesizarea poliţiei despre găsirea unui copil;

 o) oficierea de către deservenţii cultelor a serviciului religios, în cazul căsătoriei sau în vederea înhumării ori incinerării, fără prezentarea certificatului de căsătorie sau de deces;

 p) neeliberarea de către personalul medical competent, în termenele stabilite pentru declararea naşterii sau a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte.

Articolul 83. Răspunderea pentru  încălcarea prezentei  legi
Contravenţiile prevăzute la art.82 atrag după sine răspunderea în conformitate cu legislaţia.

Capitolul IX. APLICAREA  PREZENTEI  LEGI  ÎN   RAPORTURILE  CU  ALTE  STATE
Articolul 84. Aplicarea prezentei  legi în raporturile cu  alte state
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la întocmirea actelor de stare civilă, eliberarea certificatelor de stare civilă, înscrierea şi comunicarea menţiunilor sînt aplicabile în raporturile cu alte state în măsura în care acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.

Capitolul X. DISPOZIŢII  FINALE ŞI  TRANZITORII
Articolul 85. Efectele juridice ale actelor de stare civilă, ale hotărîrilor judecătoreşti şi  ale altor decizii  întocmite şi emise pînă  la intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Certificatele de adopţie şi de stabilire a paternităţii eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi sînt valabile şi în continuare, fără limitări în timp.

  (2) Hotărîrile judecătoreşti privind divorţul pronunţate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi executate conform prevederilor legislaţiei în vigoare la momentul pronunţării hotărîrii respective.

  (3) Actele de adopţie şi de stabilire a paternităţii întocmite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi hotărîrile judecătoreşti privind divorţul şi adopţia, deciziile autorităţilor administraţiei publice privind adopţia emise pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi servesc drept temei pentru întocmirea actelor de stare civilă ori pentru înscrierea menţiunilor pe aceste acte, cu acordul Agenţiei Servicii Publice.

Articolul 86. Modelele certificatelor medicale constatatoare  ale naşterii  şi  decesului  şi  ale celor  privind  starea sănătăţii  viitorilor soţi
Ministerul Sănătăţii, de comun acord cu  "Ministerul Justiţiei" şi Biroul Naţional de Statistică, va stabili, în condiţiile legii, modelele certificatelor medicale constatatoare ale naşterii şi decesului şi ale celor privind starea sănătăţii viitorilor soţi şi va asigura tipărirea acestora.

Articolul 87. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia:

 articolului 14 alineatul (1), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2002;

 articolului 17 alineatul (2), în partea referitoare la studiile juridice universitare, care se va aplica după expirarea termenului de 5 ani de la intrarea în vigoare a legii. Prevederea nu se aplică persoanelor nou-angajate.

  (2) Guvernul, în termen de 3 luni:

 - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

 - va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021