Legea Privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii
Prezenta lege stabileşte măsurile de protecţie aplicabile importurilor care fac obiectul unui dumping ori sînt subvenţionate de către ţara de origine sau exportatoare, precum şi importurilor care, prin cantitatea lor sau condiţiile de livrare, cauzează prejudicii producătorilor autohtoni de produse similare ori direct competitive sau prezintă pericol de astfel de prejudicii.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

           dumping - introducere a unui produs pe piaţă la un preţ inferior valorii sale normale dacă preţul de export al acestui produs, în momentul exportului dintr-o ţară în alta, este inferior preţului comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale, pentru un produs similar destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare;

           subvenţie - acordare de către autorităţile publice, direct sau indirect, a unor contribuţii financiare agenţilor economici pentru a rentabiliza activitatea de export;

           taxă antidumping - taxă specială percepută la importul unor produse la preţuri mai mici decît valoarea lor normală în ţara exportatoare la momentul importului;

           taxă compensatorie - taxă specială percepută în scopul neutralizării oricărei contribuţii financiare acordate, direct sau indirect, pentru a stimula producerea sau exportul unui produs;

           măsuri de salvgardare - măsuri aplicate în cazul în care un produs este importat în cantităţi şi/sau în condiţii care cauzează sau pot cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale;

           ţară exportatoare - de regulă, ţara de origine a produsului. Dar poate fi şi o ţară intermediară, cu excepţia cazurilor cînd produsele doar tranzitează ţara menţionată sau acestea nu sînt fabricate în această ţară, sau cînd nu există un preţ comparabil pentru produsele respective în această ţară;

           ramură a industriei naţionale - producătorii autohtoni de produse similare luaţi în ansamblu sau aceia dintre ei ale căror producţii cumulate constituie o parte majoră a producţiei naţionale totale a acestor produse;

           valoarea normală - valoare constituită din preţul efectiv plătit sau de plătit pentru un produs similar, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către consumatorii independenţi în ţara exportatoare;

           marjă de dumping - diferenţa dintre preţul de export şi valoarea normală a produsului investigat;

           prejudiciu - dacă nu se specifică altfel, prejudiciu, important sau grav, cauzat unei ramuri a industriei naţionale ori pericol de un astfel de prejudiciu, ori o întîrziere considerabilă în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale;

           produs investigat - produsul care constituie obiectul unei investigaţii;

           produs similar - produs identic sau alt produs care, fără a fi identic cu produsul investigat, are caracteristici asemănătoare cu cele ale produsului investigat, aceleaşi funcţii şi capacitatea de a fi interschimbabil din punct de vedere comercial. La determinarea caracterului similar al produsului, se iau în considerare asemenea factori cum sînt calitatea şi reputaţia produsului, existenţa unei mărci de fabrică sau de comerţ;

           părţi interesate:

           - exportatorul sau producătorul străin, sau importatorul produsului investigat ori asociaţie comercială sau de afaceri ai cărei membri, în marea lor majoritate, sînt producători, exportatori sau importatori ai produsului investigat;

           - guvernul ţării exportatoare,

           - producătorul unui produs similar din Republica Moldova ori asociaţie comercială sau de afaceri ai cărei membri, în marea lor majoritate, fabrică produse similare în Republica Moldova;

           autoritate de investigare - autoritate a administraţiei publice din Republica Moldova, responsabilă de elaborarea, reglementarea şi supravegherea măsurilor antidumping, compensatorii şi de salvgardare.

Capitolul II. MĂSURI ANTIDUMPING
Articolul 3. Principii generale
(1) Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care constituie obiectul unui dumping în cazul în care se cauzează un prejudiciu producătorilor autohtoni, iar între dumping şi prejudiciul respectiv există o legătură de cauzalitate.

           (2) Un produs constituie obiectul unui dumping numai în cazul în care preţul de export al acestuia, la introducerea lui în Republica Moldova, este inferior preţului practicat, în cadrul unor operaţiuni comerciale normale, pentru un produs similar destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare.

Articolul 4. Determinarea dumpingului
(1) Dacă exportatorul nu produce şi nici nu vinde în ţara exportatoare un produs similar, valoarea normală a acestuia va fi determinată în baza preţurilor altor vînzători sau producători. Preţurile tranzacţiilor dintre părţile presupuse a fi asociate sau care au încheiat un aranjament de compensaţie nu vor fi considerate ca fiind preţuri uzuale în cadrul operaţiunilor comerciale normale şi nu vor fi luate în considerare la determinarea valorii normale, cu excepţia cazurilor cînd se stabileşte că aceste preţuri nu sînt afectate de relaţiile existente.

           (2) Vînzările unui produs similar, destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare, vor fi considerate drept o cantitate suficientă pentru determinarea valorii normale dacă ele vor reprezenta cel puţin 5 la sută din totalul vînzărilor produsului investigat în Republica Moldova. Poate fi acceptat şi un procent mai redus al vînzărilor în cazul în care acest procent al vînzărilor constituie o pondere suficientă pentru a permite o comparaţie adecvată.

           (3) În cazul în care produsul similar nu se vinde pe piaţa internă a ţării exportatoare în cadrul operaţiunilor comerciale normale sau cînd vînzările acestuia sînt nesemnificative, sau cînd, datorită situaţiei specifice de pe piaţa internă a ţării exportatoare, asemenea vînzări nu permit o comparaţie adecvată, valoarea normală a produsului similar va fi determinată:

           a) în baza costurilor de producţie din ţara de origine, majorate cu o sumă rezonabilă pentru cheltuielile de comercializare, generale şi de administrare şi cu suma profitului; sau

           b) în baza preţurilor de export către o ţară terţă corespunzătoare, utilizate în cadrul operaţiunilor comerciale normale, cu condiţia ca aceste preţuri să fie reprezentative.

           (4) Vînzările produsului similar pe piaţa internă a ţării exportatoare sau vînzările către o ţară terţă la preţuri inferioare costurilor de producţie (fixe sau variabile) pe unitate de produs, majorate cu cheltuielile de comercializare, generale şi de administrare, vor fi calificate, datorită nivelului preţurilor, drept abateri de la condiţiile derulării operaţiunilor comerciale normale şi nu vor fi luate în considerare la determinarea valorii normale doar în cazurile cînd aceste vînzări s-au practicat, în cadrul unei perioade îndelungate, în volume substanţiale şi la preţuri care nu asigură recuperarea tuturor costurilor într-un termen rezonabil.

           Dacă, la momentul vînzării, preţurile sînt inferioare costurilor pe unitate de produs, dar sînt superioare costurilor medii ponderate pe unitate de produs în perioada pentru care se efectuează investigaţia, se va considera că aceste preţuri permit acoperirea costurilor într-un termen rezonabil.

           Perioada îndelungată va ţine, de regulă, un an, dar nu mai puţin de 6 luni.

           Vînzările sub costurile pe unitate de produs sînt realizate în cantităţi substanţiale atunci cînd autoritatea de investigare stabileşte că media ponderată a preţului de vînzare este mai mică decît media ponderată a costului pe unitate de produs sau că volumul vînzărilor sub costurile pe unitate de produs reprezintă cel puţin 20 la sută din volumul vînzărilor luate în considerare la determinarea valorii normale.

           (5) De regulă, costurile vor fi calculate pe baza înregistrărilor de evidenţă păstrate de partea investigată, cu condiţia ca aceste înregistrări să fie făcute conform principiilor de contabilitate general acceptate în ţara exportatoare şi să reflecte veridic costurile aferente fabricării şi vînzării produsului investigat.

           Probele prezentate privind repartizarea corectă a costurilor vor fi luate în considerare dacă tipul respectiv de repartizare a fost aplicat în mod tradiţional. În lipsa unei metode mai potrivite, se va da preferinţă repartizării costurilor în baza volumului de vînzări. Dacă nu se va specifica repartizarea costurilor potrivit reglementărilor prezentei părţi, acestea vor fi ajustate în funcţie de costurile nonrambursabile prevăzute pentru producţia viitoare şi/sau curentă.

           Dacă, într-un anumit interval al perioadei de recuperare, costurile au fost afectate de folosirea unor noi tehnologii de extindere a producţiei, ce au comportat investiţii suplimentare substanţiale, şi de nivelul scăzut de utilizare a capacităţilor de producţie, ca rezultat al operaţiunilor de iniţiere desfăşurate în perioada de investigare, costurile medii corespunzătoare operaţiunilor de iniţiere vor fi cele aplicate, potrivit regulilor de repartizare a costurilor menţionate mai sus, la sfîrşitul unei astfel de faze şi vor fi incluse, la nivelul corespunzător perioadei respective, în costurile medii ponderate menţionate la alin.(4) partea 2. Durata operaţiunilor de iniţiere va fi determinată în dependenţă de situaţiile în care se află producătorul sau exportatorul în cauză, dar nu va depăşi porţiunea iniţială rezonabilă a perioadei de recuperare a costurilor. Pentru ajustarea costurilor aplicabile în perioada de investigare, se va lua în considerare informaţia referitoare la perioada operaţiunilor de iniţiere, ce depăşeşte perioada de investigare, cu condiţia că această informaţie a fost transmisă pînă la vizita de verificare şi într-un termen de 3 luni de la iniţierea investigaţiei.

           (6) Sumele cheltuielilor de comercializare, generale şi de administrare şi sumele profiturilor se vor determina pe baza datelor reale privind fabricarea şi vînzările produsului similar, desfăşurate în cadrul unor operaţiuni comerciale normale, de către exportatorul sau producătorul investigat. Dacă cheltuielile în cauză nu vor putea fi determinate în acest mod, ele se vor calcula în baza:

           a) mediei ponderate a cheltuielilor reale aferente fabricării şi vînzărilor produsului similar pe piaţa internă a ţării de origine, calculate pentru ceilalţi exportatori sau producători investigaţi;

           b) cheltuielilor reale aferente fabricării şi vînzărilor aceleiaşi categorii generale de produse realizate de exportatorul sau producătorul în cauză pe piaţa internă a ţării de origine, în cadrul operaţiunilor comerciale normale;

           c) oricărei alte metode rezonabile, cu condiţia ca suma astfel stabilită a profitului să nu depăşească profitul realizat, de regulă, de alţi exportatori sau producători prin vînzările de produse din aceeaşi categorie generală pe piaţa internă a ţării de origine.

           (7) În cazul în care importurile provin din ţări ce nu au o economie de piaţă, valoarea normală va fi determinată în baza preţului ori valorii construite a produsului similar

           dintr-o ţară terţă cu economie de piaţă ori a preţului de export dintr-o astfel de ţară terţă către alte ţări, iar dacă stabilirea unor asemenea repere nu este posibilă - în baza unui alt criteriu rezonabil, inclusiv a unui preţ efectiv plătit sau de plătit pentru un produs similar pe piaţa Republicii Moldova, corect ajustat, în caz de necesitate, cu o marjă rezonabilă de profit.

           Ţara terţă de referinţă cu economie de piaţă va fi selectată într-un mod rezonabil, luîndu-se în considerare orice informaţie relevantă şi disponibilă la momentul selectării. Se va ţine cont, de asemenea, de limitele de timp. Dacă va fi posibil, se va selecta o ţară terţă cu economie de piaţă supusă unei investigaţii similare.

           Părţile implicate în investigaţie vor fi informate, de îndată după iniţierea acesteia, despre o eventuală selectare a unei terţe ţări de referinţă cu economie de piaţă, acordîndu-li-se 10 zile pentru comentarii.

           (8) Preţul de export va fi preţul efectiv plătit sau de plătit pentru un produs vîndut pentru a fi exportat în Republica Moldova.

           (9) Atunci cînd nu există un preţ de export sau cînd autoritatea de investigare consideră că există o asociere sau un aranjament de compensaţie între exportator şi importator sau o ţară terţă ori cînd, din alte motive, preţul efectiv plătit pentru produsul vîndut la export nu poate servi ca preţ de referinţă, preţul de export poate fi construit pe baza preţului la care produsul importat este vîndut pentru prima oară unui cumpărător independent sau, dacă produsul nu este revîndut unui cumpărător independent ori nu este revîndut în starea în care el a fost importat, pe orice altă bază rezonabilă.

           În astfel de cazuri, vor fi operate ajustări ale tuturor cheltuielilor, inclusiv ale taxelor şi impozitelor plătite între import şi revînzare, şi ale profiturilor căpătate. Aceste cheltuieli vor include toate cheltuielile suportate în condiţii normale de către un importator şi plătite de orice partener care desfăşoară activităţi în Republica Moldova sau în străinătate şi care deţine un contract de asociere sau un aranjament de compensaţie cu importatorul sau exportatorul.

           Vor fi supuse ajustărilor cheltuielile de transport, de asigurare, de manipulare şi de încărcare-descărcare, costurile auxiliare, taxele vamale, taxele antidumping şi alte taxe de plătit în Republica Moldova şi suma rezonabilă a cheltuielilor generale şi a profiturilor, precum şi toate comisioanele plătite în mod uzual sau care au fost convenite.

           (10) Între preţul de export şi valoarea normală se va face o comparaţie echitabilă. Această comparaţie va fi realizată la acelaşi nivel comercial şi pentru vînzările efectuate la date cît mai apropiate. Dacă valoarea normală şi preţul de export stabilite nu se află la acelaşi nivel de comparaţie, în fiecare caz aparte se va ţine cont, în mod corespunzător, de diferenţele ce afectează comparabilitatea preţurilor, inclusiv de diferenţele dintre condiţiile de vînzare, taxare, nivelurile comerciale, cantităţile şi caracteristicile fizice. Ajustările se vor efectua astfel încît să se excludă orice dublare în special în ce priveşte reducerile, rabaturile, cantităţile şi nivelul comercial. Dacă condiţiile se îndeplinesc, se vor ajusta următorii factori:

           a) caracteristicile fizice. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele în caracteristicile fizice ale produsului investigat. Suma ajustării va corespunde unei estimări rezonabile a diferenţei valorii de piaţă;

           b) taxele de import şi taxele indirecte. Se va efectua o ajustare a valorii normale cu o sumă corespunzătoare oricărei taxe de import sau taxe indirecte aplicate produsului similar şi materialelor încorporate în acesta, destinate consumului în ţara exportatoare, dacă astfel de taxe nu sînt aplicate sau sînt restituite pentru produsul exportat în Republica Moldova;

           c) reducerile, rabaturile şi cantităţile. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd sumele reducerilor şi ale rabaturilor, inclusiv cele acordate pentru diferenţele în cantităţi, dacă se va constata că aceste sume sînt determinate corect şi sînt direct legate de vînzările vizate. De asemenea, se va putea face o ajustare pentru reducerile şi rabaturile amînate dacă reclamaţia se va întemeia pe o practică consecventă în perioadele anterioare, incluzînd îndeplinirea condiţiilor de calificare pentru reduceri sau rabaturi;

           d) nivelul de comerţ. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd nivelurile de comerţ, inclusiv pentru orice diferenţe care pot apărea în vînzările producătorului originar al utilajului, dacă se va demonstra, cu referire la reţeaua de distribuţie a ambelor pieţe, că preţul de export (inclusiv preţul de export construit) reprezintă un nivel de comerţ diferit faţă de valoarea normală şi că diferenţa care a afectat comparabilitatea preţurilor a fost determinată de diferenţe consecvente şi distincte în funcţiile şi preţurile vînzătorului la diferite niveluri de comerţ pe piaţa internă a ţării exportatoare. Suma ajustării va corespunde unei estimări rezonabile a diferenţei valorii de piaţă;

           e) cheltuielile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare-descărcare şi costurile auxiliare. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd costurile direct legate de transmiterea produsului în cauză din încăperile exportatorului către un cumpărător independent atunci cînd astfel de costuri vor fi incluse în preţul impus. Aceste costuri vor viza transportarea, asigurarea, manipularea, încărcarea-descărcarea şi costurile auxiliare;

           f) ambalajul. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd cheltuielile de ambalare a produsului investigat;

           g) creditarea. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele de costuri legate de acordarea oricărui credit pentru vînzările investigate, cu condiţia că acest factor va fi luat în considerare la formarea preţului impus;

           h) costurile postvînzare. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele privind costurile legate direct de obţinerea unor garanţii, a asistenţei tehnice şi a serviciilor prevăzute de legislaţie şi/sau în contractul de vînzare;

           i) comisioanele. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele în rata comisionului legate de vînzările investigate;

           j) convertiri valutare. În situaţia cînd comparaţia de preţ va necesita o convertire valutară, această convertire se va efectua utilizîndu-se cursul de schimb la data vînzării, cu condiţia ca, atunci cînd o astfel de vînzare de valută străină pe pieţele în termen (forward) va fi direct legată de vînzarea investigată la export, să se utilizeze cursul de schimb practicat pentru vînzarea în termen (forward). De regulă, data vînzării se va considera data facturii, dar se poate folosi şi data contractului, a comenzii sau confirmării comenzii, dacă acestea stabilesc cu o mai mare precizie condiţiile vînzării. Fluctuaţiile cursurilor de schimb vor fi ignorate şi exportatorilor li se vor acorda 60 de zile pentru a-şi ajusta preţurile la export, ţinînd seama de modificările durabile ale cursului de schimb, înregistrate în perioada de investigare.

           (11) Valoarea ajustării se calculează pe baza datelor relevante din perioada de investigare sau din perioada ultimului exerciţiu financiar disponibil. Nu se va ţine cont de solicitările de ajustare avînd o influenţă neglijabilă asupra preţului sau valorii tranzacţiei respective, cum ar fi influenţele sub 0,5 la sută din preţul sau din valoarea tranzacţiei.

           (12) Existenţa marjelor de dumping în perioada de investigare se va stabili, de regulă, pe baza:

           a) comparării valorii normale individuale cu preţul individual pentru fiecare tranzacţie de export către Republica Moldova; ori

           b) comparării mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a preţului pentru toate tranzacţiile de export către Republica Moldova.

           În cazul în care nu se vor putea aplica metodele specificate la lit.a) şi b), se va folosi compararea mediei ponderate a valorii normale cu preţurile tuturor tranzacţiilor de export individuale către Republica Moldova. O valoare normală, stabilită pe baza unei medii ponderate, poate fi comparată cu preţurile tuturor tranzacţiilor de export individuale către Republica Moldova dacă, în funcţie de configuraţia lor, preţurile de export ale diverşilor cumpărători se vor deosebi substanţial şi metodele specificate la lit.a) şi b) nu vor reflecta pe deplin dumpingul practicat.

           Prevederile prezentului alineat nu vor împiedica utilizarea eşantioanelor în conformitate cu art.19.

           (13) În cazul în care marjele de dumping variază, se va stabili marja medie ponderată.

Articolul 5. Determinarea prejudiciului
(1) Determinarea prejudiciului se va baza pe probe pozitive şi va include o examinare obiectivă:

           a) a volumului importurilor care constituie obiectul unui dumping şi a efectului importurilor de dumping asupra preţurilor produselor similare pe piaţa Republicii Moldova; şi

           b) a impactului importurilor de dumping asupra ramurii industriei naţionale.

           (2) În ceea ce priveşte volumul importurilor de dumping, se va examina dacă a existat o majorare semnificativă a acestora în expresie absolută sau în raport cu producţia sau consumul din Republica Moldova. În ceea ce priveşte efectul importurilor de dumping asupra preţurilor, se va examina dacă în aceste importuri a existat o importantă subcotare a preţurilor în raport cu preţurile unor produse similare ale ramurii industriei naţionale sau dacă, într-un alt mod, importurile în cauză au avut ca efect scăderea considerabilă a preţurilor sau împiedicarea substanţială a creşterii preţurilor care s-ar fi produs în lipsa subcotării. Nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.

           (3) În cazul în care importurile provenite din mai multe ţări vor constitui simultan obiectul unor investigaţii antidumping, se va recurge la o evaluare cumulativă a efectelor acestor importuri numai dacă se va constata că:

           a) marja de dumping, stabilită în legătură cu importurile provenite din fiecare ţară, este superioară nivelului minim (de minimis) definit la art.11 alin.(2), iar volumul importurilor provenite din fiecare ţară nu este neglijabil; şi

           b) evaluarea cumulativă a efectelor acestor importuri este oportună în legătură cu condiţiile de concurenţă dintre produsele importate şi cu condiţiile de concurenţă între produsele importate şi produsele autohtone similare.

           (4) Examinarea impactului importurilor de dumping asupra ramurii respective a industriei naţionale va include evaluarea: tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care influenţează situaţia acestei ramuri, inclusiv faptul că ramura va necesita un răstimp pentru a-şi reveni după prejudiciul cauzat de efectele dumpingului precedent sau ale subvenţiei precedente, mărimii marjei de dumping existente, diminuării efective sau potenţiale a vînzărilor, a profiturilor, a producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor, a utilizării capacităţilor; factorilor care afectează preţurile pieţei din Republica Moldova; efectelor negative, reale sau potenţiale, asupra fluxului de lichidităţi, asupra stocurilor, forţei de muncă, salariilor, ritmului de dezvoltare, posibilităţii de atragere a capitalului sau investiţiilor. Această listă nu este completă şi nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.

           (5) În baza tuturor probelor prezentate în legătură cu alin.(1), se va demonstra că importurile de dumping cauzează prejudicii în sensul prezentei legi. Aceasta înseamnă, în special, o demonstrare a faptului că volumul importului şi/sau nivelurile de preţuri, determinate conform alin.(2), au avut un impact negativ asupra ramurii industriei naţionale, precum acesta este evaluat la alin.(4), şi că proporţiile acestui impact permit clasificarea lui drept prejudiciu grav.

           (6) Pe lîngă importurile de dumping care prejudiciază ramura industriei naţionale, vor fi examinaţi şi alţi factori cunoscuţi pentru ca prejudiciul cauzat de aceştia să nu fie atribuit importurilor de dumping în înţelesul alin.(5). Factorii relevanţi, în acest sens, includ, printre altele, volumul şi preţurile importurilor care nu sînt efectuate la preţuri de dumping, diminuarea cererii sau modificarea configuraţiei consumului, practicile comerciale restrictive ale producătorilor străini şi autohtoni şi concurenţa dintre aceştia, dezvoltarea tehnologiei, activitatea de export şi productivitatea ramurii industriei naţionale.

           (7) Efectul importurilor de dumping se va evalua în raport cu producţia produsului similar de către ramura industriei naţionale în cazul în care datele disponibile permit identificarea acestei producţii pe baza unor criterii ca procesul de producţie, vînzările şi profiturile producătorilor. Dacă nu este posibilă identificarea acestei producţii, efectele importurilor de dumping vor fi evaluate prin examinarea producţiei unui grup sau a unei serii cît mai înguste de produse care includ produsul similar, pentru care pot fi furnizate datele necesare.

           (8) Determinarea pericolului de prejudiciu grav se va face pe bază de fapte, dar nu numai pe bază de presupuneri, ipoteze sau posibilităţi îndepărtate. Modificarea condiţiilor care ar genera o situaţie în care dumpingul poate cauza un prejudiciu trebuie să fie clar prevăzută şi iminentă.

           La determinarea pericolului de prejudiciu grav, se vor lua în considerare următorii factori:

           a) ritmul semnificativ de creştere pe piaţa Republicii Moldova a importurilor care constituie obiectul unui dumping, indicînd probabilitatea unei creşteri substanţiale a acestora;

           b) capacitatea suficientă şi liber disponibilă a exportatorului sau creşterea iminentă şi considerabilă a capacităţilor exportatorului, fapt care indică probabilitatea unei sporiri substanţiale a exporturilor de dumping către Republica Moldova, ţinîndu-se cont de existenţa altor pieţe de export capabile să absoarbă exporturile suplimentare;

           c) intrarea importurilor la preţuri care ar putea reduce considerabil preţurile sau împiedica creşterea lor, sporind astfel probabilitatea creşterii cererii de noi importuri; şi

           d) stocurile produsului.

           Nici unul din aceşti factori luaţi separat nu poate constitui, în mod necesar, temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive, totalitatea lor însă va conduce la concluzia că alte exporturi care constituie obiectul unui dumping sînt iminente şi că, dacă nu se vor lua măsuri de protecţie a pieţei interne, se va cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale.

Articolul 6. Definirea ramurii industriei naţionale
(1) În completarea definiţiei de la articolul 2, în cazul în care producătorii autohtoni sînt legaţi cu exportatorii sau importatorii ori sînt ei înşişi importatori ai produsului care ar putea constitui obiectul unui dumping, noţiunea de ramură a industriei naţionale poate fi interpretată ca desemnînd restul producătorilor.

           (2) În cazuri excepţionale, piaţa Republicii Moldova poate fi împărţită, în ceea ce priveşte producţia respectivă, în două sau mai multe segmente de piaţă, iar producătorii din interiorul fiecărui segment pot fi consideraţi ca reprezentînd o ramură distinctă a industriei naţionale dacă:

           a) producătorii dintr-un astfel de segment vînd, în totalitate sau aproape în totalitate, producţia lor pe acest segment de piaţa; şi

           b) cererea de pe acest segment de piaţă nu este satisfăcută la un nivel suficient de către producătorii produsului investigat din celelalte părţi ale Republicii Moldova.

           În aceste condiţii, se va putea constata existenţa unui prejudiciu chiar şi atunci cînd acesta nu a afectat cea mai mare parte a ramurii industriei naţionale, cu condiţia ca pe un segment de piaţă izolat să existe o concentrare a importurilor care constituie obiectul unui dumping şi ca aceste importuri să prejudicieze producătorii totalităţii sau cvasitotalităţii producţiei în interiorul acestui segment de piaţă.

           (3) În sensul alin.(1), producătorii vor fi consideraţi ca fiind legaţi cu exportatorii sau importatorii numai în cazul cînd:

           a) unul dintre ei îl controlează pe celălalt, direct sau indirect;

           b) ambii sînt controlaţi, direct sau indirect, de o terţă persoană; sau

           c) împreună controlează, direct sau indirect, o terţă persoană.

           Prevederile prezentului alineat se aplică cu condiţia că există motive pentru a se crede sau presupune că efectul acestei relaţii este de natură să impună producătorului în cauză un comportament diferit de cel al producătorilor nelegaţi. Se va considera că o persoană o controlează pe alta atunci cînd prima este în măsură să exercite asupra celeilalte o constrîngere sau o direcţionare juridică sau operaţională.

           (4) Atunci cînd prin ramură a industriei naţionale se înţeleg producătorii dintr-o anumită zonă, exportatorilor li se va acorda posibilitatea de a-şi oferi angajamentele, conform art. 10, în ceea ce priveşte zona în cauză. În asemenea cazuri, la evaluarea măsurilor de interes naţional, se va ţine cont în măsură mai mare de interesele zonei respective. Dacă nu se oferă de îndată un angajament adecvat sau dacă s-au creat situaţiile specificate la art.10 alin.(5) şi (6), taxa antidumping, provizorie sau definitivă, poate fi aplicată la scara întregii ţări. În astfel de cazuri, dacă acest lucru este practic posibil, taxele se pot aplica limitat unor anumiţi producători sau exportatori.

Articolul 7. Iniţierea procedurilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, orice asociere fără personalitate juridică, care acţionează în numele unei ramuri a industriei naţionale ce se consideră prejudiciată sau ameninţată de un import ce constituie obiectul unui dumping şi deţine probe privind existenţa, nivelul şi efectele acestui dumping, poate depune o cerere scrisă de iniţiere a unei investigaţii. Cererea se consideră depusă de la data primirii ei de către autoritatea de investigare. Autoritatea de investigare trebuie să înregistreze cererea şi să-i remită reclamantului o confirmare de primire a acesteia.

           (2) Cererea va conţine probe suficiente privind existenţa unui dumping şi a prejudiciului, precum şi a unei legături de cauzalitate între un dumping presupus şi un prejudiciu presupus. Cererea va include informaţii privind:

           a) identitatea reclamantului, volumul şi valoarea producţiei naţionale a produsului similar. În cazul în care cererea va fi prezentată în numele unei ramuri a industriei naţionale, se va preciza ramura industriei în numele căreia se depune cererea, enumerîndu-se toţi producătorii (asociaţiile de producători) autohtoni ai produsului similar, cu descrierea volumului şi valorii producţiei naţionale a produsului similar ce revine acestor producători;

           b) descrierea completă a produsului presupus a constitui obiectul unui dumping, numele ţării (ţărilor) de origine sau exportatoare în cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător străin cunoscut şi lista persoanelor care importă produsul investigat;

           c) preţurile de vinzare ale produsului pe piaţa internă a ţării (ţărilor) de origine sau exportatoare ori, dacă este cazul, preţurile la care îşi vinde produsul ţara (ţările) de origine sau exportatoare în una sau mai multe terţe ţări şi valoarea construită a produsului, preţurile de export sau, dacă este cazul, preţurile la care produsul este pentru prima dată revîndut unui cumpărător independent din Republica Moldova;

           d) evoluţia volumului importurilor presupuse a constitui obiectul unui dumping, efectul acestor importuri asupra preţurilor produsului similar pe piaţa Republicii Moldova şi impactul acestor importuri asupra ramurii industriei naţionale, demonstrate pe baza factorilor şi indicilor corespunzători menţionaţi la art.5 alin.(2) şi (4), care influenţează starea acestei ramuri.

           (3) Autoritatea de investigare va verifica exactitatea şi caracterul adecvat al probelor prezentate în cerere pentru a determina dacă există suficiente temeiuri pentru iniţierea investigaţiei.

           (4) O investigaţie va fi iniţiată numai dacă, în baza examinării gradului de susţinere sau de respingere a acestei cereri de către producătorii autohtoni ai produsului similar, se va stabili că cererea a fost depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia. Cererea se va considera depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia dacă este susţinută de către producătorii autohtoni ale căror producţii cumulate reprezintă mai mult de 50 la sută din producţia totală a produsului similar fabricat de acea parte a ramurii industriei naţionale care şi-a exprimat sprijinul sau opoziţia faţă de cerere. Însă investigaţia nu se va iniţia dacă producătorii autohtoni care susţin în mod expres cererea vor reprezenta mai puţin de 25 la sută din producţia totală a produsului similar fabricată de ramura industriei naţionale.

           (5) Pînă la luarea deciziei de iniţiere a investigaţiei solicitate, autoritatea de investigare va evita să facă publică cererea în cauză. Totuşi, după primirea unei asemenea cereri corect perfectate şi înainte de a proceda la iniţierea investigaţiei, ea va informa despre aceasta guvernul ţării de origine sau exportatoare.

           (6) Pentru a decide în privinţa oportunităţii iniţierii investigaţiei, probele privind dumpingul şi prejudiciul vor fi examinate simultan. Cererea va fi respinsă dacă nu vor exista probe suficiente pentru iniţierea investigaţiei, care ar demonstra clar existenţa atît a unui dumping, cit şi a unui prejudiciu. Procedurile nu vor fi iniţiate contra acelor ţări ale căror importuri reprezintă pe piaţa Republicii Moldova o pondere mai mică de 1 la sută dacă aceste ţări deţin, în totalitate, o cotă mai mică de 3 la sută din consumul naţional.

           (7) Cererea poate fi retrasă pînă la demararea investigaţiei, caz în care procedura va fi închisă, cu condiţia ca închiderea investigaţiei să fie în interesul Republicii Moldova.

           (8) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente ale existenţei atît a unui dumping, cît şi a unui prejudiciu pentru o ramură a industriei naţionale, precum şi a legăturii de cauzalitate între aceştia, ea poate iniţia independent o investigaţie chiar şi în lipsa unei cereri.

           (9) În cazul în care autoritatea de investigare consideră că există suficiente probe pentru a justifica demararea unei investigaţii, ea iniţiază această procedură în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii, publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Dacă probele nu sînt suficiente, reclamantul va fi înştiinţat despre aceasta în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii la autoritatea de investigare.

           (10) Avizul privind iniţierea investigaţiei va determina produsul şi ţările implicate, va conţine un rezumat al informaţiilor primite şi va prevedea că toate informaţiile utile trebuie comunicate autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot face cunoscute, în scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform art.8 alin.(3).

           (11) Autoritatea de investigare înştiinţează oficial exportatorii şi importatorii implicaţi, reprezentanţii ţărilor exportatoare şi reclamanţii despre iniţierea procedurii.

           (12) O investigaţie antidumping nu va afecta procedurile de vămuire a produsului presupus a constitui obiectul unui dumping.

Articolul 8. Investigaţia antidumping
(1) Investigaţia antidumping va urmări simultan determinarea existenţei atît a dumpingului, cît şi a prejudiciului. Selectarea perioadei de investigare se va face astfel încît orizontul de investigare să acopere o perioadă, nemijlocit anterioară iniţierii investigaţiei, de cel puţin 6 luni. De regulă, informaţiile care se referă la o perioadă ulterioară investigaţiei nu se iau in considerare.

           (2) Părţilor cărora li se expediază chestionare pentru o investigaţie antidumping li se vor acorda cel puţin 30 de zile pentru răspuns. Termenul completării chestionarului va începe să curgă din ziua primirii chestionarului, adică la expirarea unei săptămîni din ziua expedierii acestuia exportatorului sau reprezentanţei diplomatice corespunzătoare a ţării exportatoare. Acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile, ţinîndu-se cont de termenul-limită al investigaţiei, cu condiţia ca partea interesată să motiveze extinderea perioadei prin circumstanţe deosebite.

           (3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate în cazul în care ele au solicitat aceasta în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, demonstrînd că sînt realmente părţi interesate care vor fi afectate de rezultatele procedurii de investigare şi că există motive deosebite pentru a fi audiate.

           (4) Autoritatea de investigare, la cererea părţilor care s-au manifestat conform art.7 alin.(10), le oferă posibilitatea de a se întîlni cu părţi avînd interese opuse pentru confruntarea opiniilor divergente şi a argumentelor negatoare. La acordarea unei asemenea posibilităţi trebuie să se ţină cont de necesitatea păstrării confidenţialităţi informaţiilor şi de asentimentul părţilor în acest sens. Nici o parte nu este obligată să asiste la astfel de întîlniri, iar absenţa nu-i va prejudicia în nici un fel cauza. Informaţiile orale, prezentate în conformitate cu prevederile prezentului alineat, vor fi luate in considerare doar în cazul cînd părţile le vor reproduce ulterior în scris.

           (5) Reclamanţii, importatorii, exportatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor care s-au manifestat conform art.7 alin.(10), precum şi reprezentanţii ţării exportatoare vor putea, în baza unei cereri, să ia cunoştinţă de toate informaţiile prezentate de părţi (cu excepţia documentelor interne perfectate de autorităţile Republicii Moldova), relevante pentru completarea dosarelor lor şi care, nefiind confidenţiale în sensul art.21, se utilizează în cadrul investigaţiei. Părţile în cauză pot să-şi expună punctele de vedere asupra acestor informaţii şi comentariile lor vor putea fi luate în considerare dacă vor fi suficient argumentate.

           (6) Cu excepţia cazurilor stipulate la art.20, informaţiile furnizate de părţile interesate, pe care se bazează constatările, se vor verifica, pe cît este posibil, în ceea ce priveşte exactitatea lor.

           (7) O investigaţie este definitivată fie prin închiderea ei, fie prin pronunţarea deciziei de introducere a unei taxe antidumping. De regulă, investigaţia va fi definitivată în termen de un an de la data iniţierii. În cazurile prevăzute la art.10 şi 11, investigaţia va fi definitivată în termen de 15 luni de la data iniţierii.

Articolul 9. Măsurile antidumping provizorii
(1) Măsurile antidumping provizorii pot fi aplicate dacă procedurile au fost iniţiate conform art. 7, s-a publicat avizul respectiv şi părţilor interesate li s-au oferit posibilităţi adecvate pentru a-şi prezenta informaţiile şi a-şi expune punctul de vedere şi dacă, printr-o determinare preliminară, s-a stabilit cu certitudine existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta ramurii industriei naţionale. Măsurile provizorii vor fi introduse numai după expirarea a 60 de zile de la data iniţierii procedurilor, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea acestora.

           (2) Mărimea taxei antidumping provizorii nu va depăşi marja de dumping stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.

           (3) Măsurile antidumping provizorii pot lua forma de garanţii, iar punerea în circulaţie liberă pe teritoriul Republicii Moldova a produselor investigate va fi condiţionată de acordarea acestor garanţii.

           (4) Taxele antidumping provizorii pot fi introduse pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită cu încă 3 luni, sau pot fi introduse iniţial pentru o perioadă de 9 luni. Totuşi, termenul de aplicare a taxelor poate fi prelungit sau stabilit de la bun început pentru 9 luni doar în cazurile în care exportatorii care deţin un procent semnificativ din volumul comerţului în cauză le solicită sau nu le contestă.

           (5) La aplicarea măsurilor antidumping provizorii vor fi respectate prevederile relevante ale art.11.

Articolul 10. Angajamentele
(1) Investigaţiile pot fi închise fără introducerea taxelor antidumping provizorii sau definitive dacă autoritatea de investigare primeşte din partea exportatorului un angajament voluntar acceptabil de a-şi revizui preţurile într-o măsură care să elimine marja de dumping sau efectele prejudiciabile ale dumpingului. Mărimea creşterii preţurilor, ca urmare a angajamentelor, nu va depăşi marja de dumping stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă dacă astfel de creştere va fi suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.

           (2) Autoritatea de investigare este în drept să sugereze unele angajamente, fără ca exportatorii să fie obligaţi să le accepte. Faptul că exportatorii nu oferă asemenea angajamente sau nu acceptă propunerea de a şi le asuma nu va afecta în nici un fel examinarea cauzei. Totuşi, autoritatea de investigare poate stabili că iminenţa producerii unui prejudiciu este mai mare în cazul continuării importurilor de dumping. Pînă la emiterea unei determinări preliminare, prin care să se constate existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta, exportatorilor nu li se va solicita şi nu li se va accepta nici un angajament. În afara unor cazuri excepţionale, angajamentele nu vor fi oferite mai tîrziu de sfîrşitul perioadei în cadrul căreia pot fi făcute prezentările în conformitate cu prevederile art.22 alin.(5).

           (3) Exportatorul va fi informat despre motivele neacceptării unui angajament şi i se va oferi posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în acest sens. Cauzele neacceptării vor fi menţionate în decizia definitivă.

           (4) Autoritatea de investigare va avea consultări cu Guvernul Republicii Moldova privind acceptarea angajamentelor oferite de către exportatori, în urma cărora va prezenta de îndată Guvernului un raport împreună cu propunerea de a închide investigaţia. Investigaţia se va considera închisă dacă Guvernul, timp de o lună, nu va decide altfel.

           (5) Dacă angajamentele sînt acceptate, investigaţia privind existenţa dumpingului şi a prejudiciului va continua pînă la capăt. În cazul în care s-a constatat inexistenţa dumpingului sau a prejudiciului, angajamentul îşi pierde automat valabilitatea, cu excepţia cazurilor cînd constatarea s-a datorat în mare măsură existenţei unui angajament. În asemenea cazuri, se poate solicita ca angajamentul să fie menţinut pe o perioadă rezonabilă. În cazul în care s-a constatat existenţa dumpingului şi a prejudiciului, angajamentul va fi valabil în conformitate cu propriile condiţii şi cu prevederile acestui capitol.

           (6) Autoritatea de investigare poate solicita oricărui exportator ale cărui angajamente sînt acceptate să furnizeze periodic informaţii cu privire la modul de îndeplinire a angajamentului respectiv şi să permită verificarea informaţiilor corespunzătoare. Neglijarea acestor cerinţe va fi considerată ca o violare a angajamentului.

           (7) În cazul violării sau retragerii angajamentului de către oricare dintre părţi, pe baza faptelor stabilite în cadrul investigaţiei care a determinat acceptarea lui, se va introduce o taxă definitivă în conformitate cu art.11, cu condiţia că investigaţia a finalizat prin constatarea existenţei dumpingului şi a prejudiciului, iar exportatorului i-a fost oferită posibilitatea să-şi expună punctul de vedere, cu excepţia cazului cînd el şi-a retras angajamentul din proprie iniţiativă.

           (8) Dacă investigaţia care a determinat acceptarea angajamentului nu a fost finalizată şi dacă există temeiuri de a presupune că angajamentul este violat ori în cazul violării sau retragerii acestuia, pe baza informaţiei disponibile poate fi introdusă o taxă antidumping provizorie în conformitate cu art.9.

Articolul 11. Închiderea investigaţiei fără adoptarea  măsurilor şi introducerea taxelor antidumping definitive
(1) În cazul în care cererea este retrasă, procedurile vor fi închise dacă aceasta nu contravine intereselor Republicii Moldova. Investigaţia sau procedurile se închid şi în cazurile în care introducerea măsurilor protecţioniste nu se consideră necesară.

           (2) În cadrul procedurilor iniţiate conform art.7 alin.(9), de regulă, prejudiciul va fi considerat neglijabil dacă importurile respective sînt mai mici decît volumele stabilite la art.7 alin.(6). Aceste proceduri se vor închide de îndată ce se va constata că marja de dumping este sub 2 la sută din preţul de export, cu condiţia că se va închide doar acea investigaţie în care marja va fi mai mică de 2 la sută pentru exportatorii individuali, aceştia vor continua să fie obiectul procedurilor şi vor fi, în mod automat, reinvestigaţi pe parcursul oricărei reexaminări ulterioare efectuate pentru ţara dată, în conformitate cu art.13.

           (3) Dacă faptele constatate indică existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta, autoritatea de investigare va introduce o taxă antidumping definitivă. Mărimea taxei antidumping nu va depăşi marja de dumping stabilită, dar va fi mai mică decît această marjă dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.

           (4) Taxa antidumping definitivă va fi introdusă într-un cuantum corespunzător fiecărui caz concret şi va fi aplicată, fără discriminare, produselor importate din orice surse referitor la care s-a constatat că fac obiectul unui dumping şi cauzează prejudicii, cu excepţia celor ce provin din surse de la care

           s-au acceptat anumite angajamente în conformitate cu prezentul capitol. Autoritatea de investigare va specifica în decizia de introducere a taxei cuantumul taxei pentru fiecare furnizor sau, dacă aceasta nu va fi posibil, de exemplu, în cazurile prevăzute la art.4 alin.(7), se va referi la ţara exportatoare în cauză.

           (5) În cazul în care autoritatea de investigare şi-a limitat examinarea conform art. 19, orice taxă antidumping aplicată importurilor provenite de la exportatorii sau producătorii care s-au manifestat conform art.19, dar care nu au fost incluşi în examinare, nu va depăşi media ponderată a marjei de dumping stabilite pentru părţile din eşantion. În scopurile acestui alineat, autoritatea de investigare nu va lua în considerare marjele zero şi de minimis, precum şi marjele stabilite în condiţiile art.20. Taxele antidumping individuale se vor aplica importurilor provenite de la orice exportator sau producător căruia i s-a acordat un tratament individual în condiţiile art.19.

Articolul 12. Retroactivitateа
(1) Măsurile antidumping provizorii şi taxele antidumping definitive vor fi aplicate numai produselor introduse pe teritoriul Republicii Moldova pentru consum, după intrarea în vigoare a deciziei adoptate conform art.9 alin.(1), cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul capitol.

           (2) Taxa antidumping definitivă poate fi aplicată produselor introduse pentru consum nu mai înainte de 90 de zile pînă la data introducerii măsurilor provizorii, dar nu înainte de iniţierea investigaţiei, cu condiţia că importurile au fost înregistrate în conformitate cu art.17 alin.(4), autoritatea de investigare le-a oferit importatorilor posibilitatea de a-şi expune punctele lor de vedere şi s-a stabilit că:

           a) produsul investigat a fost obiectul unui dumping un timp îndelungat sau importatorul ştia sau ar fi trebuit să ştie privitor la dumping despre nivelul presupus sau determinat al dumpingului şi al prejudiciului; şi

           b) în plus la volumul importurilor care au cauzat prejudiciul în perioada de investigare au loc importuri care, dat fiind perioada de timp relativ scurtă de efectuare, volumul acestora şi alte circumstanţe (cum ar fi o creştere rapidă a stocurilor produsului importat), ar putea să compromită serios efectul corectiv al taxei antidumping definitive introduse.

           (3) În cazul în care s-a stabilit definitiv existenţa unui prejudiciu (nu însă a unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale) sau s-a stabilit definitiv existenţa unui pericol de prejudiciu, atunci cînd efectul importurilor de dumping ar conduce, în absenţa măsurilor provizorii, la un prejudiciu, taxele antidumping pot fi percepute retroactiv pentru perioada în care au fost aplicate măsurile provizorii.

           (4) Dacă taxa antidumping definitivă este mai mare decît taxa provizorie achitată ori pasibilă achitării sau decît suma garanţiei, diferenţa nu va fi percepută. Dacă taxa definitivă este mai mică decît taxa provizorie achitată ori pasibilă achitării sau decît suma garanţiei, diferenţa va fi recalculată.

           (5) Cu excepţia celor prevăzute la alin.(3), în cazul în care se constată existenţa unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale (dar nu a fost cauzat încă nici un prejudiciu), o taxă antidumping definitivă poate fi introdusă doar începînd cu data constatării existenţei unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative.

           (6) În cazul în care autoritatea de investigare ajunge la o constatare finală negativă, orice garanţie prezentată în perioada de aplicare a măsurilor provizorii va fi restituită în decurs de 45 de zile lucrătoare.

Articolul 13. Durata şi reexaminarea măsurilor antidumping
(1) O măsură antidumping va rămîne în vigoare numai atîta timp şi se va aplica în aşa volum cît este necesar pentru contracararea dumpingului ce cauzează prejudicii.

           (2) O taxă antidumping definitivă se anulează la expirarea termenului de 5 ani de la data introducerii ei sau de la data celei mai recente reexaminări privind atît dumpingul, cît şi prejudiciul, cu excepţia cazului în care autoritatea de investigare, printr-o reexaminare efectuată inaintea acestei date, a ajuns la concluzia că anularea taxei va genera continuarea sau reapariţia unui dumping şi cauzarea de noi prejudicii. În astfel de cazuri, taxa va rămîne în vigoare pînă la finalizarea reexaminării.

           Reexaminarea în legătură cu încetarea acţiunii măsurilor antidumping va începe dacă cererea respectivă va conţine probe suficiente privind faptul că anularea măsurilor va conduce, probabil, la continuarea sau reapariţia unui dumping şi cauzarea de noi prejudicii. O astfel de probabilitate poate fi demonstrată, de exemplu, prin probe că dumpingul şi prejudiciul continuă sau că înlăturarea, parţială ori totală, a prejudiciului se datorează exclusiv aplicării măsurilor antidumping, sau că circumstanţele pentru exportatori ori condiţiile de piaţă confirmă probabilitatea continuării unui dumping ce cauzează prejudicii.

           În cadrul acestor investigaţii, părţilor interesate li se oferă posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere asupra celor formulate în cererea de reexaminare. Concluziile se vor face ţinîndu-se cont de toate probele pertinente şi documentate, prezentate în legătură cu eventualitatea continuării sau reapariţiei unui dumping şi a unui prejudiciu în cazul anulării măsurilor antidumping. 

           Avizul privind apropiata suspendare a măsurilor antidumping va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova pe parcursul ultimului an al perioadei de aplicare a acestor măsuri.

           (3) Oportunitatea aplicării în continuare a măsurilor antidumping poate fi supusă, de asemenea, reexaminării în baza cererii oricărui exportator, importator sau producător autohton, care va conţine probe suficiente pentru argumentarea oportunităţii unei astfel de reexaminări intermediare, cu condiţia că a trecut o perioadă de cel puţin un an de la introducerea măsurilor definitive.

           O reexaminare intermediară va fi iniţiată dacă cererea va conţine probe suficiente privind oportunitatea modificării sau anulării măsurilor de contracarare a unui dumping şi a prejudiciului cauzat de el.

           În cadrul investigaţiilor, desfăşurate conform acestui alineat, autoritatea de investigare va analiza dacă circumstanţele referitoare la dumping şi prejudiciu s-au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente sînt adecvate scopului de eliminare a prejudiciului stabilit în baza art.5. În aceste cazuri, la luarea deciziei finale se va ţine cont de toate probele pertinente şi documentate.

           (4) Reexaminarea va avea drept scop şi stabilirea marjelor de dumping individuale pentru exportatorii noi care nu au exportat produsul în perioada de investigare. O reexaminare va fi iniţiată dacă un exportator sau producător nou va demonstra că nu este legat de nici un exportator sau producător din ţara exportatoare al cărui produs este supus măsurilor antidumping sau că este implicat într-o obligaţie contractuală irevocabilă de export al unei cantităţi semnificative către Republica Moldova.

           Decizia autorităţii de investigare privind iniţierea unei reexaminări suspendă acţiunea taxei cu privire la exportatorul nou, modificînd decizia prin care a fost introdusă o astfel de taxă şi condiţionînd importurile prin procedura de înregistrare, în conformitate cu art.17 alin.(4), pentru asigurarea faptului că, dacă reexaminarea va constata existenţa unui dumping în privinţa acestui exportator, taxele antidumping vor putea fi percepute retroactiv începînd cu data de iniţiere a reexaminării.

           Prevederile prezentului alineat nu se vor aplica în cazul în care taxele au fost introduse în baza prevederilor art.11 alin.(5).

           (5) Prevederile relevante ale acestui capitol vizînd procedurile şi modul de infăptuire a investigaţiilor, cu excepţia celor privind termenele limită, se vor aplica oricărei reexaminări efectuate conform alin.(2), (3) şi (4). Orice reexaminare de acest fel se va efectua expeditiv şi nu va depăşi, de regulă, termenul de 12 luni de la data iniţierii ei.

           (6) Reexaminările efectuate conform acestui articol vor fi iniţiate de către autoritatea de investigare. În cazurile în care sînt justificate prin reexaminare, măsurile pot fi anulate sau menţinute conform alin.(2) ori anulate, menţinute sau modificate conform alin.(3) şi (4). Dacă măsurile sînt anulate pentru exportatorii individuali, nu şi pentru întreaga ţară exportatoare, aceşti exportatori vor continua să fie obiectul procedurilor şi vor fi, în mod automat, reinvestigaţi pe parcursul oricărei reexaminări ulterioare, efectuate pentru ţara dată în conformitate cu prezentul articol.

           (7) În cazul în care reexaminarea măsurilor conform alin.(3) se desfăşoară la finele perioadei de aplicare a acestora potrivit alin.(2), o astfel de reexaminare va avea drept obiect şi circumstanţele formulate la alin.(2).

           (8) În toate cazurile de reexaminare efectuate conform acestui articol, autoritatea de investigare va aplica aceeaşi metodologie ca şi în cazul investigaţiei care a condus la introducerea taxelor, luîndu-se în considerare prevederile art.4 alin.(12) şi (13) şi ale art.19.

           (9) În cadrul oricărei investigaţii efectuate conform prezentului articol, autoritatea de investigare va examina veridicitatea preţului de export conform art.4. În cazul în care preţul de export este stabilit conform art.4 alin.(9), el se va calcula fără o deducere a sumei taxelor antidumping plătite, dacă au fost prezentate probe incontestabile că taxa este corect reflectată în preţurile de vînzare şi revînzare ulterioară pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 14. Rambursările taxelor antidumping
(1) Prin derogare de la prevederile art.13 alin.(2), importatorul poate solicita rambursarea taxelor antidumping percepute dacă marja de dumping a fost eliminată sau redusă sub nivelul taxei în vigoare.

           (2) Pentru a solicita rambursarea taxelor antidumping, importatorul va prezenta o cerere autorităţii de investigare. Cererea va fi prezentată în termen de 6 luni de la data determinării mărimii taxelor antidumping definitive sau de la data luării deciziei definitive privind depunerea garanţiilor în legătură cu perceperea taxelor provizorii.

           (3) Cererea de rambursare a taxelor percepute se va considera argumentată prin probe dacă va conţine informaţii exacte privind suma solicitată a fi rambursată a taxelor antidumping presupuse şi la ea vor fi anexate toate documentele vamale privind calcularea şi achitarea acestei sume. Cererea va include şi date, pentru o perioadă reprezentativă, privind valoarea normală şi preţul de export în Republica Moldova ale exportatorului sau producătorului căruia i se aplică taxa. În cazurile în care importatorul nu este asociat cu exportatorul sau producătorul în cauză şi această informaţie nu poate fi prezentată de îndată ori exportatorul sau producătorul nu doreşte să o dezvăluie importatorului, cererea va conţine o declaraţie din partea exportatorului sau producătorului privind reducerea sau eliminarea marjei de dumping conform prezentului articol şi o obligaţie de a prezenta probe relevante autorităţii de investigare. Dacă primirea unor astfel de probe nu se prevede într-o perioadă de timp rezonabilă, cererea va fi respinsă.

           (4) În baza probelor, autoritatea de investigare va decide oportunitatea şi gradul de satisfacere a cererii sau va putea iniţia în orice moment o reexaminare intermediară. Informaţia obţinută în cadrul acestei reexaminări va fi utilizată pentru luarea deciziei de justificare a rambursării. Rambursarea taxelor se va face, de regulă, pe parcursul a 12 luni şi nu va depăşi nici într-un caz termenul de 18 luni de la data prezentării cererii de rambursare suficient argumentate cu probe. Rambursarea autorizată va avea loc în termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei menţionate.

Articolul 15. Reinvestigarea
(1) Dacă informaţia prezentată de o ramură a industriei naţionale conţine probe suficiente că măsurile antidumping nu au condus la vreo schimbare sau au generat schimbări nesemnificative în preţurile de vînzare sau revînzare ulterioară în Republica Moldova, investigaţia va fi redeschisă pentru examinarea efectelor produse de măsurile respective asupra preţurilor menţionate.

           (2) În cadrul unei reinvestigări conform prezentului articol, exportatorilor, importatorilor şi producătorilor autohtoni li se va oferi dreptul de a clarifica situaţia privind preţurile de vînzare şi revînzare ulterioară. În cazul cînd se stabileşte că măsura trebuia să conducă la modificarea acestor preţuri, atunci, pentru a inlătura prejudiciul, preţurile de export vor fi reevaluate conform art.4 şi marja de dumping va fi recalculată luîndu-se în considerare preţurile de export reevaluate. Dacă se va constata că modificarea insuficientă a preţurilor în Republica Moldova este cauzată de o scădere a preţurilor de export, care a avut loc înainte de sau după aplicarea măsurilor, marjele de dumping vor fi recalculate luîndu-se în considerare aceste preţuri de export scăzute.

           (3) Dacă o reinvestigare iniţiată conform prezentului articol demonstrează existenţa unui dumping majorat, măsurile în vigoare vor fi modificate de către autoritatea de investigare în concordanţă cu noile constatări privind preţurile de export.

           (4) Prevederile relevante ale art.7 şi 8 se vor aplica oricărei reexaminări efectuate conform prezentului articol, cu condiţia că astfel de reexaminări se vor efectua expeditiv şi nu vor depăşi, de regulă, termenul de 6 luni de la data iniţierii reinvestigării.

           (5) Schimbările presupuse în valoarea normală se vor lua în considerare, în sensul acestui articol, doar în cazul în care o informaţie completă privind valoarea normală revizuită, argumentată cu probe suficiente, va fi prezentată autorităţii de investigare în termenul stabilit în avizul de iniţiere a investigaţiei. Dacă o investigaţie include reexaminarea valorii normale, importurile vor fi supuse înregistrării, conform art.17 alin.(4), pînă la finalizarea investigării.

Articolul 16. Eludarea măsurilor antidumping
(1) Taxele antidumping introduse în condiţiile prezentei legi pot fi extinse asupra importurilor de produse similare sau de părţi ale lor din terţe ţări atunci cînd are loc eludarea măsurilor antidumping în vigoare. Eludarea este o modificare a uzanţelor de comerţ dintre terţe ţări şi Republica Moldova, ce derivă dintr-o practică, proces sau activitate pentru care nu există un motiv suficient corespunzător sau un temei economic, altul decît introducerea taxei, atunci cînd există probe că efectele corective ale taxei sînt subminate în ceea ce priveşte preţurile şi/sau cantităţile produselor similare şi există probe de dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior pentru produsele similare.

           (2) Investigaţiile vor fi iniţiate conform prezentului articol dacă cererea va conţine probe suficiente privind factorii specificaţi la alin.(1). Investigaţiile se vor iniţia de către autoritatea de investigare care va da indicaţii autorităţilor vamale să supună importurile înregistrării conform art.17 alin.(4) sau să ceară garanţii. Investigaţiile vor fi efectuate de către autoritatea de investigare, cu concursul autorităţilor vamale, şi vor fi finalizate în termen de 9 luni. Dacă faptele stabilite justifică extinderea măsurilor, autoritatea de investigare va decide aplicarea lor de la data introducerii înregistrării conform art.17 alin.(4) sau de la data cererii garanţiilor.

           (3) Produsele nu vor fi supuse înregistrării conform art.17 alin.(4) sau măsurilor antidumping dacă sînt însoţite de un certificat vamal prin care se va atesta că importul acestora nu constituie o eludare a măsurilor. Asemenea certificate pot fi eliberate importatorilor, la cererea lor, prin decizia autorităţii de investigare. Certificatele sînt valabile pe termenul şi în condiţiile specificate în ele.

           (4) Dispoziţiile prezentului articol nu vor împiedica aplicarea prevederilor în vigoare privind taxele vamale.

Articolul 17. Dispoziţii generale privind taxele antidumping
(1) Taxele antidumping provizorii sau definitive vor fi introduse prin decizia autorităţii de investigare, fiind percepute în forma şi în cuantumurile specificate şi conform altor criterii stabilite în decizia de introducere a acestor taxe. Aceste taxe se vor percepe separat de taxele vamale, impozite şi alte plăţi impuse, de regulă, importurilor. Nici un produs nu va fi supus, în acelaşi timp, taxelor antidumping şi taxelor compensatorii.

           (2) Deciziile privind introducerea taxelor antidumping provizorii sau definitive şi deciziile privind acceptarea angajamentelor ori închiderea investigaţiilor sau procedurilor se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste decizii vor conţine, respectîndu-se întru totul confidenţialitatea informaţiei, numele exportatorilor sau ale ţărilor investigate, o descriere a produsului şi un rezumat al faptelor şi concluziilor relevante pentru determinarea existenţei unui dumping şi a unui prejudiciu. În fiecare caz, o copie a deciziei va fi remisă părţilor interesate cunoscute. Prevederile acestui alineat se vor aplica în mod corespunzător reexaminărilor.

           (3) În interesul Republicii Moldova, măsurile introduse conform acestui capitol pot fi suspendate printr-o decizie a autorităţii de investigare pentru o perioadă de 9 luni. Suspendarea poate fi extinsă pînă la un an. Măsurile pot fi suspendate numai dacă condiţiile de piaţă s-au modificat temporar în măsură să excludă prejudiciul în urma suspendării şi dacă avizul ramurii industriei naţionale a fost luat în considerare. Măsurile pot fi reintroduse în orice moment dacă motivele suspendării nu mai există.

           (4) Autoritatea de investigare poate da indicaţii autorităţilor vamale privind înregistrarea importurilor pentru a li se putea aplica ulterior măsuri antidumping de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării în baza unei cereri din partea ramurii industriei naţionale, care va conţine probe suficiente pentru a justifica o astfel de acţiune. Înregistrarea va fi introdusă prin decizia autorităţii de investigare, care va specifica scopul acţiunii şi, dacă este nevoie, suma estimată a eventualelor angajamente. Importurile vor fi supuse înregistrării pentru o perioadă de cel mult 9 luni.

Articolul 18. Vizitele de verificare
(1) În cazul în care consideră oportun, autoritatea de investigare va înfăptui vizite pentru a examina înregistrările importatorilor, exportatorilor, comercianţilor, agenţilor comerciali, producătorilor, asociaţiilor şi organizaţiilor comerciale şi pentru a verifica informaţia prezentată privind existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu. În lipsa unui răspuns corect şi în termen, vizita de verificare poate să nu fie efectuată.

           (2) Autoritatea de investigare va putea să efectueze investigaţii în terţe ţări dacă va obţine acordul companiilor în cauză şi dacă reprezentanţii guvernului ţării respective vor fi înştiinţaţi şi nu vor obiecta împotriva investigaţiei. După obţinerea acordului companiilor în cauză, autoritatea de investigare va comunica autorităţilor ţării exportatoare denumirile şi adresele companiilor care vor fi vizitate şi termenele convenite ale vizitelor.

           (3) Companiile în cauză vor fi înştiinţate despre tipul de informaţie care va fi verificată în timpul vizitei de verificare şi despre oricare altă informaţie suplimentară care trebuie prezentată pe parcursul acestei vizite. Totuşi, aceasta nu va împiedica solicitarea, în timpul verificării, a unor detalii suplimentare în legătură cu informaţia anterior obţinută.

Articolul 19. Eşantionarea
(1) În cazurile în care numărul reclamanţilor, exportatorilor sau importatorilor, al tipurilor de produse sau al tranzacţiilor este mare, investigaţia poate fi limitată la un număr rezonabil de părţi, produse sau tranzacţii, utilizîndu-se eşantioane valabile din punct de vedere statistic (în baza informaţiilor parvenite la momentul selectării), ori la cota maximă reprezentativă a volumului de producţie, de vînzări sau de exporturi, care pot să fie investigate, în mod rezonabil, în perioada de timp disponibilă.

           (2) Selectarea finală a părţilor, a tipurilor de produse sau a tranzacţiilor, efectuată conform regulilor de eşantionare, ţine de competenţa autorităţii de investigare, cu toate că se va da prioritate unui eşantion selectat în urma consultărilor şi cu acordul părţilor interesate, cu condiţia că acestea s-au manifestat şi au furnizat suficiente informaţii pentru selectarea lui în timp de 3 săptămîni de la data iniţierii investigaţiei.

           (3) În cazurile în care examinarea a fost limitată conform acestui articol, o marjă de dumping individuală se va calcula pentru fiecare exportator sau producător care nu a fost selectat iniţial dacă acesta a prezentat informaţiile necesare în termenele stabilite prin prezenta lege, cu excepţia cazurilor în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atît de mare, încît examinările individuale ar putea complica nejustificat investigaţia şi ar putea împiedica finalizarea ei în termen.

           (4) Dacă s-a decis să se recurgă la eşantionare şi se constată o anumită nedorinţă de a coopera din partea unor sau a tuturor părţilor selectate, fapt care ar putea afecta semnificativ rezultatul investigaţiei, se va selecta un nou eşantion. Totuşi, dacă nedorinţa de a coopera persistă într-un grad semnificativ sau nu este timp suficient pentru selectarea unui nou eşantion, se vor aplica prevederile corespunzătoare ale art.20.

Articolul 20. Noncooperarea
(1) În cazul cînd oricare din părţile interesate nu permite accesul la informaţiile necesare, nu le prezintă în termenele stabilite de prezenta lege ori împiedică substanţial investigaţia, constatările provizorii sau finale, afirmative sau negative, se vor face în temeiul faptelor disponibile. Dacă se va constata că oricare din părţile interesate a prezentat informaţii false sau care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza datele disponibile. Părţile interesate vor fi avertizate asupra consecinţelor noncooperării.

           (2) Neputinţa de a comunica răspunsul într-o formă computerizată nu va fi considerată ca noncooperare dacă partea interesată va demonstra că prezentarea răspunsului în forma cerută implică dificultăţi sau cheltuieli suplimentare nejustificate.

           (3) Informaţiile prezentate de către părţile interesate cu anumite deficienţe nu vor fi ignorate dacă eventualele lor imperfecţiuni nu fac dificilă tragerea concluziilor corecte, dacă această informaţie a fost prezentată în modul cuvenit şi în timp util, dacă este verificabilă şi dacă partea în cauză şi-a depus în acest sens toată diligenţa.

           (4) Dacă probele sau informaţiile nu sînt acceptate, părţii care le-a prezentat i se vor comunica de îndată motivele şi i se va acorda posibilitatea de a furniza explicaţii suplimentare în termenele stabilite. Dacă explicaţiile sînt considerate nesatisfăcătoare, motivele de respingere a acestor probe sau informaţii vor fi dezvăluite şi vor fi prezentate în concluziile publicate ulterior.

           (5) Dacă determinările, inclusiv cele privind valoarea normală, se vor baza pe dispoziţiile alin.(1), inclusiv pe informaţiile cuprinse în cerere, autoritatea de investigare, ţinînd cont de termenele de investigare, va confrunta aceste informaţii cu cele primite din alte surse independente disponibile, cum ar fi listele de preţuri publicate, statistica oficială a importurilor şi încasările vamale, sau cu informaţiile obţinute în cadrul investigaţiei de la alte părţi interesate.

Articolul 21. Confidenţialitatea
(1) Pe parcursul investigaţiei şi după finalizarea acesteia, autoritatea de investigare va păstra confidenţialitatea informaţiilor ce i-au fost furnizate de către părţile interesate, conform alin.(2).

           (2) Orice informaţie care este confidenţială prin însăşi natura ei (de exemplu, dezvăluirea ei ar putea avantaja

           într-o măsură importantă un concurent sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra persoanei care a furnizat informaţia ori asupra persoanei de la care aceasta deţine informaţia) sau care a fost furnizată pentru investigare de către părţi cu titlu confidenţial va fi, pe bază de probe temeinice, tratată în regim confidenţial de către autoritatea de investigare.

           (3) Autoritatea de investigare va solicita părţilor interesate care furnizează informaţii confidenţiale prezentarea de sinteze neconfidenţiale ale acestora. Aceste sinteze trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite o înţelegere rezonabilă a esenţei informaţiilor furnizate cu titlu confidenţial. În situaţii excepţionale, părţile în cauză vor menţiona că astfel de informaţii nu pot fi sintetizate şi vor indica motivele.

           (4) Dacă autoritatea de investigare consideră că cererea de tratament confidenţial nu este justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, autoritatea de investigare poate ignora astfel de informaţii.

           (5) Prevederile prezentului articol nu vor împiedica dezvăluirea de către autorităţile Republicii Moldova a informaţiilor cu caracter general şi, în special, a motivelor de adoptare a deciziilor, conform prezentei legi, sau dezvăluirea probelor pe care se bazau autorităţile Republicii Moldova, în măsura în care este necesară expunerea acestor motive în procedurile de judecată. Asemenea dezvăluiri vor lua în considerare interesul legitim al părţilor implicate în păstrarea secretelor lor de afaceri.

           (6) Autoritatea de investigare nu va dezvălui, fără o permisiune specială a furnizorului, informaţiile primite în condiţiile prezentei legi, pentru care s-a solicitat de către furnizor un regim confidenţial.

           (7) Informaţiile primite în condiţiile prezentei legi vor fi utilizate numai în scopul în care au fost solicitate.

Articolul 22. Dezvăluirea
(1) Reclamanţii, importatorii, exportatorii, asociaţiile lor reprezentative şi reprezentanţii ţării exportatoare pot solicita dezvăluirea detaliilor privind faptele principale şi concluziile în baza cărora au fost introduse măsurile provizorii. Cererile pentru aceste dezvăluiri vor fi depuse în scris, imediat după introducerea măsurilor provizorii, iar dezvăluirea va fi efectuată în scris, cît mai curînd posibil după solicitare.

           (2) Părţile menţionate la alin.(1) pot solicita o dezvăluire finală a faptelor principale şi a concluziilor în baza cărora se vor propune măsuri definitive ori închiderea investigaţiei sau a procedurilor fără introducerea măsurilor.

           (3) Cererile pentru dezvăluirea finală specificată la alin.(2) se prezintă în scris autorităţii de investigare în termen de o lună de la data publicării avizului privind introducerea taxei provizorii. Dacă taxa provizorie nu se aplică, părţile vor putea solicita o dezvăluire finală în termenele stabilite de autoritatea de investigare.

           (4) Dezvăluirea finală va fi prezentată în scris. Ea se efectuează, luîndu-se în considerare protecţia informaţiilor confidenţiale, în termen de o lună pînă la luarea deciziei definitive sau pînă la prezentarea de către autoritatea de investigare a oricăror propuneri privind acţiunile finale conform art.11. Dacă autoritatea de investigare nu are posibilitatea să dezvăluie anumite fapte sau concluzii la acel moment, această dezvăluire trebuie făcută mai tîrziu, cît mai curînd posibil. Dezvăluirea nu va afecta nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare, însă dacă această decizie se întemeiază pe oricare alte fapte şi concluzii, ele vor fi dezvăluite cît mai curînd posibil.

           (5) Prezentările făcute după dezvăluirea finală vor fi luate în considerare numai dacă vor fi primite în termenele stabilite de autoritatea de investigare pentru fiecare caz în parte, dar nu mai mici de 10 zile, ţinîndu-se cont de urgenţa cazului.

Articolul 23. Interesul naţional
(1) Faptul că interesul naţional reclamă o intervenţie se va constata, conform acestui articol, pe baza analizei tuturor intereselor în ansamblu, inclusiv a intereselor ramurii industriei naţionale, ale utilizatorilor şi consumatorilor, cu condiţia că toate părţile au avut posibilitatea să-şi expună punctele de vedere în conformitate cu alin.(2). La o astfel de examinare, o atenţie deosebită se acordă necesităţii de eliminare a efectelor de distorsionare a comerţului, cauzate de un dumping producător de prejudicii, şi necesităţii de restabilire a unei concurenţe eficiente. Măsurile stabilite în baza constatării existenţei dumpingului şi a prejudiciului pot să nu fie aplicate dacă autoritatea de investigare va ajunge, în baza informaţiei prezentate, la concluzia univocă că aplicarea lor nu corespunde interesului naţional.

           (2) Pentru a asigura probe fundamentate în baza cărora autoritatea de investigare va putea lua în considerare toate punctele de vedere şi informaţiile la luarea deciziei privind faptul că introducerea măsurilor corespunde sau nu interesului naţional, reclamanţii, importatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor se vor manifesta şi vor prezenta informaţii autorităţii de investigare în termenele stabilite în avizul de iniţiere a investigaţiei antidumping.

           (3) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita o audiere. Cererile vor fi satisfăcute dacă ele vor fi depuse în termenele stabilite la alin.(2) şi se vor referi la motivele de interes naţional pentru care părţile trebuie audiate.

           (4) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot să-şi prezinte comentariile privind aplicarea oricăror taxe provizorii introduse. Astfel de comentarii trebuie să fie primite în termen de o lună de la data aplicării măsurilor respective, pentru a fi luate în considerare, urmînd ca aceste comentarii sau rezumatul lor să fie prezentate şi altor părţi, cărora li se va acorda posibilitatea să răspundă la ele.

           (5) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita să li se pună la dispoziţie faptele şi probele în baza cărora urmează să fie luate deciziile finale. Astfel de informaţii vor fi dezvăluite într-o măsură maximal posibilă, fără a se prejudicia nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare.

           (6) Informaţiile vor fi luate în considerare doar cu condiţia că există probe reale care confirmă valabilitatea lor.

Capitolul III. MĂSURI COMPENSATORII
Articolul 24. Principii generale
(1) Produsul este considerat subvenţionat dacă el beneficiază de subvenţii, precum sînt ele definite la art.25 şi 26.

           (2) Subvenţiile pot fi acordate de către guvernul ţării de origine a produsului importat sau de către guvernul ţării intermediare din care produsul este exportat în Republica Moldova. În scopul prezentului capitol, prin guvern se înţelege guvernul sau orice altă autoritate publică a ţării de origine sau exportatoare.

           (3) În cazul în care produsul nu este importat direct din ţara de origine, ci este exportat în Republica Moldova

           dintr-o ţară intermediară, prevederile prezentului capitol vor fi aplicate integral şi tranzacţiile vor fi considerate, pe cît va fi posibil, ca avînd loc între ţara de origine şi Republica Moldova.

Articolul 25. Definiţia subvenţiei
(1) Subvenţia se va considera existentă, dacă:

           1) a) există o contribuţie financiară a guvernului ţarii de origine sau exportatoare, în cazul în care:

           i) guvernul practică transferul direct de fonduri (de exemplu, sub formă de dotaţii, împrumuturi, participare la capitalul social) sau transferuri directe potenţiale de fonduri sau pasive (de exemplu, garanţii de împrumut);

           ii) guvernul nu percepe sau renunţă la unele încasări publice (de exemplu, la înlesnirile fiscale, cum ar fi creditarea impozitelor); în acest sens, scutirile de taxe sau impozite la produsele de export, cu care sînt impuse produsele identice destinate consumului intern, sau reducerile unor astfel de taxe sau impozite, într-o valoare ce nu depăşeşte suma calculată, nu vor fi considerate drept subvenţii;

           iii) guvernul furnizează bunuri sau servicii, altele decît cele de infrastructură generală, sau achiziţionează bunuri;

           iv) guvernul:

           - efectuează plăţi către o structură de finanţare; sau

           - autorizează sau dispune unei organizaţii private să exercite una sau mai multe din funcţiile enumerate la punctele i)-iii), care ţin de competenţele lui, şi să utilizeze proceduri ce nu diferă, în mod efectiv, de practica uzuală a guvernelor; sau

           b) există orice formă de sprijin al veniturilor sau al preţurilor, în sensul art.XVI al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, 1994;

           2) un avantaj este conferit în alt mod.

Articolul 26. Caracterul specific al subvenţiilor
(1) Subvenţiile vor face obiectul unor măsuri compensatorii numai dacă ele sînt specifice în sensul în care sînt definite la alin.(2), (3) şi (4). Măsurile împotriva subvenţiilor interzise sau a subvenţiilor acţionabile se aplică numai în cazul în care subvenţia este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri a industriei ori unui grup de întreprinderi sau de ramuri.

           (2) Pentru a determina dacă o subvenţie este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri a industriei ori unui grup de întreprinderi sau de ramuri, denumite în continuare anumite întreprinderi, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie, vor fi aplicate următoarele principii:

           a) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate acţionează, limitează în mod expres accesul la subvenţie pentru anumite întreprinderi, această subvenţie se va considera specifică;

           b) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate acţionează, stabileşte criterii sau condiţii obiective ce reglementează dreptul la subvenţie şi cuantumul acesteia, specificitatea nu va exista cu condiţia că dreptul la subvenţie este automat şi că astfel de criterii vor fi strict respectate;

           c) dacă, independent de orice aparenţă de nespecificitate ce rezultă din aplicarea principiilor enumerate la lit.a) şi b), există motive pentru a considera că subvenţia poate să fie specifică de facto, atunci vor putea fi luaţi în considerare şi alţi factori, cum ar fi: utilizarea unui program de subvenţii de către un număr limitat de anumite întreprinderi, utilizarea predominantă a subvenţiilor de către anumite întreprinderi, acordarea, în mod disproporţionat, a unor sume mari de subvenţii pentru anumite întreprinderi şi modul în care autoritatea care acordă subvenţia a exercitat o putere discreţionară în luarea deciziei de a acorda o subvenţie. În acest scop, se va ţine cont de informaţiile referitoare la frecvenţa cu care cererile privind subvenţiile au fost respinse sau satisfăcute şi motivele acestor decizii.

           (3) Subvenţia a cărei utilizare este limitată la anumite întreprinderi situate în interiorul unei zone geografice determinate, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie, va fi specifică. Stabilirea sau modificarea cotelor de impozitare cu aplicabilitate generală de către autorităţile publice abilitate de toate nivelurile nu va fi considerată ca fiind o subvenţie specifică în înţelesul prezentei legi.

           (4) Cu excepţia subvenţiilor prevăzute la alin.(2) şi (3) şi a celor privind agricultura, vor fi considerate specifice:

           a) subvenţiile subordonate, de drept sau de facto, exclusiv sau prin mai multe condiţii, rezultatelor exportului, inclusiv cele care sînt enumerate în anexa la prezenta lege;

           b) subvenţiile subordonate, exclusiv sau prin mai multe condiţii, utilizării de produse autohtone în locul celor importate.

           (5) Orice determinare a caracterului specific al subvenţiei conform dispoziţiilor prezentului articol va fi bine fundamentată prin probe pozitive.

Articolul 27. Subvenţiile care nu constituie obiectul măsurilor compensatorii
(1) Nu pot constitui obiectul măsurilor compensatorii:

           a) subvenţiile care nu sînt specifică în sensul art.26 alin.(2) şi (3);

           b) subvenţiile care sînt specifice în sensul art.26, dar care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(2), (5) sau (6) din prezentul articol.

           (2) Subvenţiile acordate pentru activităţi de cercetare, desfăşurate de întreprinderi sau de instituţii de învăţămînt superior sau de cercetare pe bază de contracte cu unităţile producătoare, nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii dacă aceste subvenţii acoperă nu mai mult de 75 la sută din costurile de cercetare industrială sau nu mai mult de 50 la sută din costurile activităţii de dezvoltare preconcurenţială şi dacă asemenea subvenţii sînt limitate exclusiv la următoarele elemente:

           a) cheltuielile de personal (cercetători, tehnicieni şi alt personal auxiliar folosit exclusiv pentru activitatea de cercetare);

           b) costurile instrumentelor, echipamentului, terenului şi clădirilor utilizate exclusiv şi în mod permanent pentru activitatea de cercetare (cu excepţia cazului cesiunii pe o bază comercială);

           c) costurile serviciilor de consultanţă şi ale altor servicii analogice, utilizate exclusiv pentru activitatea de cercetare, inclusiv cercetările, cunoştinţele tehnice, brevetele etc.;

           d) costurile generale suplimentare aferente activităţii de cercetare;

           e) alte costuri curente, cum ar fi cheltuielile pentru materiale, pentru asistenţa tehnică aferente activităţii de cercetare.

           Dispoziţiile prezentului alineat nu se vor aplica cercetărilor privind aeronavele civile dat fiind faptul că în asemenea cazuri se vor aplica reglementările multilaterale specifice.

           (3) În scopul prezentului articol, nivelul admisibil al subvenţiilor, vizate la alin.(2), care nu constituie obiectul măsurilor compensatorii va fi stabilit prin referinţă la costurile totale, pe durata unui anumit proiect.

           (4) În cazul unor programe care includ atît lucrări de cercetare industrială, cît şi o activitate de dezvoltare preconcurenţială, nivelul admisibil al subvenţiei care nu va constitui obiectul măsurilor compensatorii nu va depăşi media simplă a nivelurilor admisibile pentru cele două categorii menţionate, calculate pe baza tuturor cheltuielilor indicate la alin.(2) lit.(a)-(e) care pot fi luate în considerare.

           (5) Subvenţiile acordate zonelor defavorizate ale ţării de origine şi/sau exportatoare în cadrul unui program general de dezvoltare regională şi care au un caracter nespecific, în sensul art.26 alin.(2) şi (3), în zonele respective nu vor fi supuse măsurilor compensatorii cu condiţia că:

           a) fiecare regiune defavorizată este o zonă geografică, precis delimitată, cu o identitate economică şi administrativă distinctă;

           b) regiunea se consideră defavorizată pe bază de criterii neutre şi obiective, care indică faptul că dificultăţile regiunii se datorează nu numai unor circumstanţe temporare; şi

           c) criteriile vor cuprinde gradul de dezvoltare economică ce se va determina pe baza a cel puţin unul din următorii indicatori, evaluaţi pe o perioadă de trei ani:

           - venitul pe cap de locuitor sau venitul pe membru de familie, sau P.I.B.-ul pe cap de locuitor, care nu va depăşi 85 la sută din media pentru ţara de origine sau exportatoare în cauză;

           - nivelul şomajului, care va atinge cel puţin 110 la sută din media pentru ţara de origine sau exportatoare în cauză.

           Cuantificarea respectivă va putea fi complexă şi va putea include şi alţi factori.

           (6) Subvenţiile pentru adaptarea infrastructurii existente la noile cerinţe de mediu impuse prin acte legislative şi alte acte normative, din care rezultă constrîngeri şi sarcini financiare mai mari pentru întreprinderi, nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii cu condiţia ca subvenţia:

           a) să fie o măsură unică irepetabilă;

           b) să fie limitată la 20 la sută din costul de adaptare;

           c) să nu acopere costul înlocuirii şi exploatării investiţiilor subvenţionate, acesta urmînd să fie în întregime în sarcina întreprinderilor;

           d) să fie direct legată de şi proporţională cu reducerea inconvenientelor şi a poluării prevăzute de către întreprindere şi să nu acopere economia care poate fi obţinută pe seama costurilor de fabricaţie; şi

           e) să fie accesibilă tuturor întreprinderilor care pot să implementeze noul echipament şi/sau noile procedee de producţie.

Articolul 28. Calcularea marjei de subvenţie
(1) În sensul prezentului capitol, marja de subvenţie va fi calculată pornindu-se de la avantajul conferit beneficiarului subvenţiei în timpul perioadei de investigare a subvenţiei. De regulă, această perioadă va alcătui ultimul an de gestiune al beneficiarului, dar poate fi şi orice altă perioadă, de cel puţin 6 luni, anterioară iniţierii investigaţiei, pentru care sînt disponibile date financiare credibile şi alte date relevante.

           (2) Autoritatea de investigare va determina metodele de calculare a avantajului acordat beneficiarului subvenţiei. În fiecare caz concret, aplicarea unei metode va fi transparentă şi suficient explicată cu condiţia ca oricare din metodele selectate să fie compatibilă cu următoarele principii:

           a) participarea guvernului la capitalul social al unei întreprinderi nu va fi considerată drept acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care decizia privind investiţiile poate fi considerată incompatibilă cu practica investiţională obişnuită a agenţilor privaţi pe teritoriul ţării de origine şi/sau exportatoare;

           b) împrumutul acordat de guvern nu va fi considerat drept acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea beneficiară o achită pentru împrumutul guvernamental şi cea pe care ea ar fi

           plătit-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care

           l-ar putea obţine pe piaţă. În acest caz, avantajul va corespunde cu diferenţa dintre cele două sume;

           c) garanţia de împrumut acordată de către guvern nu va fi considerată drept acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea beneficiară o plăteşte pentru împrumutul garantat de guvern şi cea pe care ar fi plătit-o pentru un împrumut comercial comparabil în absenţa unei garanţii guvernamentale. În acest caz, avantajul va corespunde cu diferenţa dintre aceste două sume, ajustată cu diferenţele de comisioane;

           d) furnizarea de bunuri sau servicii ori achiziţionarea de bunuri de către guvern nu va fi considerată drept acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care furnizarea se va efectua cu o achitare mai puţin decît adecvată sau în care achiziţionarea se va efectua cu o achitare mai mult decît adecvată. Caracterul adecvat al plăţii va fi determinat în raport cu condiţiile de piaţă existente pentru bunul sau serviciul respectiv în ţara furnizoare sau cumpărătoare (inclusiv preţul, calitatea, accesibilitatea, posibilitatea de comercializare rapidă, transportul şi alte condiţii de cumpărare sau de vînzare).

           (3) Marja de subvenţie va fi stabilită pentru fiecare unitate de produs subvenţionat exportat către Republica Moldova.

           (4) La stabilirea marjei de subvenţie, din suma totală a subvenţiei se exclud următoarele elemente:

           a) orice taxă plătită la depunerea cererii sau alte cheltuieli necesare pentru stabilirea sau obţinerea subvenţiei;

           b) taxele de export, impozitele sau alte plăţi aplicate exportării produsului către Republica Moldova în scopul de a compensa subvenţia.

           (5) Dacă subvenţia nu este acordată în conformitate cu cantităţile prelucrate, fabricate, exportate sau transportate, marja de subvenţie va fi stabilită prin alocarea, în mod corespunzător, a valorii subvenţiei totale asupra nivelului producţiei, vînzării sau exportului produselor investigate în perioada de investigare a subvenţiei.

           (6) Dacă subvenţia se poate referi la achiziţionarea sau achiziţionarea ulterioară a mijloacelor fixe, marja de subvenţie va fi calculată prin distribuirea subvenţiei pe o perioadă care reflectă amortizarea reală a acestor active din ramura respectivă. Marja referitoare la perioada de investigare, astfel calculată, inclusiv cea care ţine de mijloacele fixe achiziţionate anterior acestei perioade, va fi alocată în conformitate cu alin.(5).

           (7) Dacă subvenţia nu se referă la achiziţionarea de mijloace fixe, suma avantajului obţinut în perioada de investigare va fi raportată acestei perioade şi alocată în conformitate cu alin.(5), cu excepţia cazurilor cînd apar circumstanţe speciale care justifică raportarea ei la o altă perioadă.

Articolul 29. Determinarea prejudiciului
(1) Determinarea prejudiciului se va baza pe probe pozitive şi va include o examinare obiectivă:

           a) a volumului importurilor subvenţionate şi a efectului importurilor subvenţionate asupra preţurilor produselor similare pe piaţa Republicii Moldova; şi

           b) a impactului importurilor subvenţionate asupra ramurii industriei naţionale.

           (2) În ceea ce priveşte volumul importurilor subvenţionate, se va examina dacă a existat o majorare semnificativă a acestora în expresie absolută sau în raport cu producţia sau consumul din Republica Moldova. În ceea ce priveşte efectul importurilor subvenţionate asupra preţurilor, se va examina dacă în aceste importuri a existat o importantă subcotare a preţurilor în raport cu preţurile unor produse similare ale ramurii industriei naţionale sau dacă, într-un alt mod, importurile în cauză au avut ca efect scăderea considerabilă a preţurilor sau împiedicarea substanţială a creşterii preţurilor care s-ar fi produs în lipsa subcotării. Nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.

           (3) În cazul în care importurile provenite din mai multe ţări vor constitui simultan obiectul unor investigaţii privind existenţa subvenţiilor, se va recurge la o evaluare cumulativă a efectelor acestor importuri numai dacă se va constata că:

           a) marja de subvenţie, stabilită în legătură cu importurile provenite din fiecare ţară, este superioară nivelului minim definit la art.35 alin.(4), iar volumul importurilor provenite din fiecare ţară nu este neglijabil; şi

           b) evaluarea cumulativă a efectelor acestor importuri este oportună în legătură cu condiţiile de concurenţă dintre produsele importate şi cu condiţiile de concurenţă între produsele importate şi produsele autohtone similare.

           (4) Examinarea impactului importurilor subvenţionate asupra ramurii respective a industriei naţionale va include evaluarea: tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care influenţează situaţia acestei ramuri, inclusiv faptul că ramura va necesita un răstimp pentru a-şi reveni după prejudiciul cauzat de efectele subvenţiei precedente sau ale dumpingului precedent, mărimii marjei de subvenţie, diminuării efective sau potenţiale a vînzărilor, a profiturilor, a producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor, a utilizării capacităţilor; factorilor care afectează preţurile pieţei din Republica Moldova; efectelor negative, reale sau potenţiale, asupra fluxului de lichidităţi, asupra stocurilor, forţei de muncă, salariilor, ritmului de dezvoltare, posibilităţii de atragere a capitalului sau a investiţiilor. Această listă nu este completă şi nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.

           (5) În baza tuturor probelor prezentate în legătură cu alin.(1), se va demonstra că importurile subvenţionate cauzează prejudicii în sensul prezentei legi. Aceasta înseamnă, în special, o demonstrare a faptului că volumul importului şi/sau nivelurile de preţuri, determinate conform alin.(2), au avut un impact negativ asupra ramurii industriei naţionale, precum acesta este evaluat la alin.(4), şi că proporţiile acestui impact permit clasificarea lui drept prejudiciu grav.

           (6) Pe lîngă importurile subvenţionate care prejudiciază ramura industriei naţionale, vor fi examinaţi şi alţi factori cunoscuţi pentru ca prejudiciul cauzat de aceştia să nu fie atribuit importurilor subvenţionate în înţelesul alin.(5). Factorii relevanţi, în acest sens, includ, printre altele, volumul şi preţurile importurilor nesubvenţionate, diminuarea cererii sau modificarea configuraţiei consumului, practicile comerciale restrictive ale producătorilor străini şi autohtoni şi concurenţa dintre aceştia, dezvoltarea tehnologiei, activitatea de export şi productivitatea ramurii industriei naţionale.

           (7) Efectul importurilor subvenţionate se va evalua în raport cu producţia produsului similar de către ramura industriei naţionale în cazul în care datele disponibile permit identificarea acestei producţii pe baza unor criterii ca procesul de producţie, vînzările şi profiturile producătorilor. Dacă nu este posibilă identificarea acestei producţii, efectele importurilor subvenţionate vor fi evaluate prin examinarea producţiei unui grup sau a unei serii cît mai înguste de produse care includ produsul similar, pentru care pot fi furnizate datele necesare.

           (8) Determinarea pericolului de prejudiciu grav se va face pe bază de fapte şi nu numai pe bază de presupuneri, ipoteze sau posibilităţi îndepărtate. Modificarea condiţiilor care ar genera o situaţie în care subvenţia poate cauza un prejudiciu trebuie să fie clar prevăzută şi iminentă.

           La determinarea pericolului de prejudiciu grav, se vor lua în considerare următorii factori:

           a) natura subvenţiei sau a subvenţiilor respective şi efectele pe care acestea le-ar putea avea asupra comerţului;

           b) ritmul semnificativ de creştere pe piaţa Republicii Moldova a importurilor subvenţionate, indicînd probabilitatea unei creşteri substanţiale a acestora;

           c) capacitatea suficientă şi liber disponibilă a exportatorului sau creşterea iminentă şi considerabilă a capacităţii exportatorului, fapt care indică probabilitatea unei sporiri substanţiale a exporturilor subvenţionate către Republica Moldova, ţinîndu-se cont de existenţa altor pieţe de export capabile să absoarbă exporturile suplimentare;

           d) intrarea importurilor la preţuri care ar putea reduce considerabil preţurile sau împiedica substanţial creşterea lor, sporind astfel probabilitatea creşterii cererii de noi importuri; şi

           e) stocurile produsului.

           Nici unul din aceşti factori luat separat nu poate constitui, în mod necesar, temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive, totalitatea lor însă va conduce la concluzia că alte exporturi subvenţionate sînt iminente şi că, dacă nu se vor lua măsuri de protecţie a pieţei interne, se va cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale.

Articolul 30. Definirea ramurii industriei naţionale
(1) În completarea definiţiei de la art.2, în cazul în care producătorii autohtoni sînt legaţi cu exportatorii sau importatorii ori sînt ei înşişi importatori ai produsului care ar putea constitui obiectul unei subvenţii, noţiunea de ramură a industriei naţionale poate fi interpretată ca desemnînd restul producătorilor.

           (2) În cazuri excepţionale, piaţa Republicii Moldova poate fi împărţită, în ceea ce priveşte producţia respectivă, în două sau mai multe segmente de piaţă, iar producătorii din interiorul fiecărui segment pot fi consideraţi ca reprezentînd o ramură distinctă a industriei naţionale dacă:

           a) producătorii dintr-un astfel de segment vînd, în totalitate sau aproape în totalitate, producţia lor pe acest segment de piaţă; şi

           b) cererea de pe acest segment de piaţă nu este satisfăcută la un nivel suficient de către producătorii produsului investigat din celelalte părţi ale Republicii Moldova.

           În aceste condiţii, se va putea constata existenţa unui prejudiciu chiar şi atunci cînd acesta nu a afectat cea mai mare parte a ramurii economiei naţionale, cu condiţia ca pe un segment de piaţă izolat să existe o concentrare a importurilor subvenţionate şi ca aceste importuri să prejudicieze producătorii totalităţii sau cvazitotalităţii producţiei în interiorul acestui segment de piaţă.

           (3) În sensul alin.(1), producătorii vor fi consideraţi ca fiind legaţi cu exportatorii sau importatorii numai în cazul cînd:

           a) unul dintre ei îl controlează pe celălalt, direct sau indirect;

           b) ambii sînt controlaţi, direct sau indirect, de o terţă persoană; sau 

           c) împreună controlează, direct sau indirect, o terţă persoană.

           Prevederile prezentului articol se aplică cu condiţia că există motive pentru a se crede sau presupune că efectul acestei relaţii este de natură să impună producătorului în cauză un comportament diferit de cel al producătorilor nelegaţi. Se va considera că o persoană o controlează pe alta atunci cînd prima este în măsură să exercite asupra celeilalte o constrîngere sau o direcţionare juridică sau operaţională.

           (4) Atunci cînd prin ramură a industriei naţionale se înţeleg producătorii dintr-o anumită zonă, exportatorilor li se va acorda posibilitatea de a-şi oferi angajamentele, conform art.34, în ceea ce priveşte zona în cauză. În asemenea cazuri, la evaluarea măsurilor de interes naţional, se va ţine cont în măsură mai mare de interesele zonei respective. Dacă nu se oferă de îndată un angajament adecvat sau dacă s-au creat situaţiile specificate la art.34 alin.(5) şi (6), taxa compensatorie, provizorie sau definitivă, poate fi aplicată la scara întregii ţări. În astfel de cazuri, dacă acest lucru este practic posibil, taxele se pot aplica limitat unor anumiţi producători sau exportatori.

Articolul 31. Iniţierea procedurilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, orice asociere fără personalitate juridică, care acţionează în numele unei ramuri a industriei naţionale ce se consideră prejudiciată sau ameninţată de un import de produse subvenţionate şi deţine probe privind existenţa, nivelul şi efectele acestei subvenţii, poate depune o cerere scrisă de iniţiere a unei investigaţii. Cererea se consideră depusă de la data primirii ei de către autoritatea de investigare. Autoritatea de investigare trebuie să înregistreze cererea şi

           să-i remită reclamantului o confirmare de primire a acesteia.

           (2) Cererea va conţine probe suficiente privind existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului, precum şi a unei legături de cauzalitate între un import subvenţionat presupus şi un prejudiciu presupus. Cererea va include informaţii privind:

           a) identitatea reclamantului, volumul şi valoarea producţiei naţionale a produsului similar. În cazul în care cererea va fi prezentată în numele unei ramuri a industriei naţionale, se va preciza ramura industriei în numele căreia se depune cererea, enumerîndu-se toţi producătorii (asociaţiile de producători) autohtoni ai produsului similar, cu descrierea volumului şi valorii producţiei naţionale a produsului similar ce revine acestor producători;

           b) descrierea completă a produsului presupus a fi subvenţionat, numele ţării (ţărilor) de origine sau exportatoare în cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător străin cunoscut şi lista persoanelor care importă produsul investigat;

           c) probele privind existenţa, mărimea, natura şi posibilitatea de compensare a subvenţiilor în cauză;

           d) evoluţia volumului importurilor presupuse a fi subvenţionate, efectul acestor importuri asupra preţurilor produsului similar pe piaţa Republicii Moldova şi impactul acestor importuri asupra ramurii industriei naţionale, demonstrate pe baza factorilor şi indicilor corespunzători menţionaţi la art.29 alin.(2) şi (4), care influenţează starea acestei ramuri.

           (3) Autoritatea de investigare va verifica exactitatea şi caracterul adecvat al probelor prezentate în cerere pentru a determina dacă există suficiente temeiuri pentru iniţierea investigaţiei.

           (4) O investigaţie poate fi iniţiată pentru a determina existenţa subvenţiilor definite conform art.26 alin.(2) şi (3).

           (5) O investigaţie va fi iniţiată şi în ceea ce priveşte subvenţiile nesupuse măsurilor compensatorii, conform art.27 alin.(2), (3) sau (4), pentru a se determina îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatele respective.

           (6) O investigaţie va fi iniţiată numai dacă, în baza examinării gradului de susţinere sau de respingere a acestei cereri de către producătorii autohtoni ai produsului similar, se va stabili că cererea a fost depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia. Cererea se va considera depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia dacă este susţinută de producătorii autohtoni ale căror producţii cumulate reprezintă mai mult de 50 la sută din producţia totală a produsului similar fabricat de acea parte a ramurii industriei naţionale care şi-a exprimat sprijinul sau opoziţia faţă de cerere. Însă investigaţia nu se va iniţia dacă producătorii autohtoni care susţin, în mod expres, cererea vor reprezenta mai puţin de 25 la sută din producţia totală a produsului similar fabricată de ramura industriei naţionale.

           (7) Pînă la luarea deciziei de iniţiere a investigaţiei solicitate, autoritatea de investigare va evita să facă publică cererea în cauză. Totuşi, după primirea unei asemenea cereri, corect perfectate, şi înainte de a proceda la iniţierea investigaţiei, ea va informa despre aceasta guvernul ţării de origine şi/sau exportatoare.

           (8) Pentru a decide în privinţa oportunităţii iniţierii investigaţiei, probele privind subvenţia şi prejudiciul vor fi examinate simultan. Cererea va fi respinsă dacă nu vor exista probe suficiente pentru iniţierea investigaţiei, care să demonstreze clar existenţa atît a unei subvenţii, cît şi a unui prejudiciu. Procedurile nu vor fi iniţiate contra acelor ţări ale căror importuri reprezintă pe piaţa Republicii Moldova o pondere mai mică de 1 la sută, dacă aceste ţări deţin, în totalitate, o cotă mai mică de 3 la sută din consumul naţional.

           (9) Cererea poate fi retrasă pînă la demararea investigaţiei, caz în care procedura va fi închisă, cu condiţia ca închiderea investigaţiei să fie în interesul Republicii Moldova.

           (10) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente ale existenţei atît a unei subvenţii, cît şi a unui prejudiciu pentru o ramură a industriei naţionale, precum şi a legăturii de cauzalitate între acestea, ea poate iniţia, independent, o investigaţie chiar şi în lipsa unei cereri.

           (11) În cazul în care autoritatea de investigare consideră că există suficiente probe pentru a justifica demararea unei investigaţii, ea iniţiază această procedură în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii, publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Dacă probele nu sînt suficiente, reclamantul va fi înştiinţat despre aceasta în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii la autoritatea de investigare.

           (12) Avizul privind iniţierea investigaţiei va determina produsul şi ţările implicate, va conţine un rezumat al informaţiilor primite şi va prevedea că toate informaţiile utile trebuie comunicate autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot face cunoscute, în scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform art.32 alin.(3).

           (13) Autoritatea de investigare înştiinţează oficial exportatorii şi importatorii implicaţi, reprezentaţii ţărilor exportatoare şi reclamanţii despre iniţierea procedurii.

           (14) O investigaţie privind subvenţiile nu va afecta procedurile de vămuire a produsului presupus a fi subvenţionat.

Articolul 32. Investigaţia privind subvenţiile
(1) Investigaţia privind subvenţiile va urmări simultan determinarea existenţei atîta subvenţiei, cît şi a prejudiciului. Selectarea perioadei de investigare se va face astfel încît orizontul de investigare să acopere o perioadă nemijlocit anterioară iniţierii investigaţiei de cel puţin 6 luni. De regulă, informaţiile care se referă la o perioadă ulterioară investigaţiei nu se iau în considerare.

           (2) Părţilor cărora li se expediază chestionare pentru o investigaţie privind aplicarea măsurilor compensatorii li se vor acorda cel puţin 30 de zile pentru răspuns. Termenul completării chestionarului va începe să curgă din ziua primirii chestionarului, adică la expirarea unei săptămîni din ziua expedierii acestuia exportatorului sau reprezentanţei diplomatice corespunzătoare a ţării de origine şi/sau exportatoare. Acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile, ţinîndu-se cont de termenul-limită al investigaţiei, cu condiţia ca partea interesată să motiveze extinderea perioadei prin circumstanţe deosebite.

           (3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate în cazul în care ele au solicitat aceasta în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, demonstrînd că sînt realmente părţi interesate care vor fi afectate de rezultatele procedurii de investigare şi că există motive deosebite pentru a fi audiate.

           (4) Autoritatea de investigare, la cererea părţilor care s-au manifestat conform art.31 alin.(12), le oferă posibilitatea de a se întîlni cu părţi avînd interese opuse pentru confruntarea opiniilor divergente şi a argumentelor negatoare. La acordarea unei asemenea posibilităţi trebuie să se ţină cont de necesitatea păstrării confidenţialităţii informaţiilor şi de asentimentul părţilor în acest sens. Nici o parte nu este obligată să asiste la astfel de întîlniri, iar absenţa nu-i va prejudicia în nici un fel cauza. Informaţiile orale, prezentate în conformitate cu prevederile prezentului alineat, vor fi luate în considerare doar în cazul cînd părţile le vor reproduce ulterior în scris.

           (5) Reclamanţii, importatorii, exportatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor care s-au manifestat conform art.31 alin.(12), precum şi reprezentanţii ţării de origine şi/sau exportatoare vor putea, în baza unei cereri, să ia cunoştinţă de toate informaţiile prezentate de părţi (cu excepţia documentelor interne perfectate de autorităţile Republicii Moldova), relevante pentru completarea dosarelor lor, şi care, nefiind confidenţiale în sensul art.45, se utilizează în cadrul investigaţiei. Părţile în cauză pot să-şi expună punctele de vedere asupra acestor informaţii şi comentariile lor vor putea fi luate în considerare dacă vor fi suficient argumentate.

           (6) Cu excepţia cazurilor stipulate la art.44, informaţiile furnizate de părţile interesate, pe care se bazează constatările, se vor verifica, pe cît este posibil, în ceea ce priveşte exactitatea lor.

           (7) O investigaţie este definitivată fie prin închiderea ei, fie prin pronunţarea deciziei de introducere a unei taxe compensatorii. De regulă, investigaţia va fi definitivată în termen de un an de la data iniţierii. În cazurile prevăzute la art.34 şi 35, investigaţia va fi definitivată în termen de 15 luni de la data iniţierii.

Articolul 33. Măsurile compensatorii provizorii
(1) Măsurile compensatorii provizorii pot fi aplicate dacă procedurile au fost iniţiate conform art.31, s-a publicat avizul respectiv şi părţilor interesate li s-au acordat posibilităţi adecvate pentru a-şi prezenta informaţiile şi a-şi expune punctul de vedere şi dacă, printr-o constatare preliminară, s-a stabilit cu certitudine existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta ramurii industriei naţionale. Măsurile provizorii vor fi introduse numai după expirarea a 60 de zile de la data iniţierii procedurilor, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea acestora.

           (2) Mărimea taxei compensatorii provizorii nu va depăşi marja de subvenţie stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.

           (3) Măsurile compensatorii provizorii pot lua forma de garanţii, iar punerea în circulaţie liberă pe teritoriul Republicii Moldova a produselor investigate va fi condiţionată de acordarea acestor garanţii.

           (4) Taxele compensatorii provizorii pot fi introduse pe o perioadă nu mai mare de 4 luni.

Articolul 34. Angajamentele
(1) Investigaţiile pot fi închise fără introducerea taxelor compensatorii provizorii sau definitive dacă autoritatea de investigare primeşte din partea exportatorului un angajament voluntar acceptabil de a-şi revizui preţurile într-o măsură care să elimine marja de subvenţie sau efectele prejudiciabile ale subvenţiei. Mărimea creşterii preţurilor, ca urmare a angajamentelor, nu va depăşi marja de subvenţie stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă o astfel de creştere va fi suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.

           (2) Autoritatea de investigare este în drept să sugereze unele angajamente, fără ca exportatorii să fie obligaţi să le accepte. Faptul că exportatorii nu oferă asemenea angajamente sau nu acceptă propunerea de a şi le asuma, nu le va afecta în nici un fel examinarea cauzei. Totuşi, autoritatea de investigare poate stabili că iminenţa producerii unui prejudiciu este mai mare în cazul continuării importurilor subvenţionate. Pînă la emiterea unei constatări preliminare, prin care să se constate existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta, exportatorilor nu li se va solicita şi nu li se va accepta nici un angajament. În afara unor cazuri excepţionale, angajamentele nu vor fi oferite mai tîrziu de sfîrşitul perioadei în cadrul căreia pot fi făcute prezentările în conformitate cu prevederile art.46 alin.(5).

           (3) Exportatorul va fi informat despre motivele neacceptării unui angajament şi i se va oferi posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în acest sens. Cauzele neacceptării vor fi menţionate în decizia definitivă.

           (4) Autoritatea de investigare va avea consultări cu Guvernul Republicii Moldova privind acceptarea angajamentelor oferite de către exportatori, în urma cărora va prezenta de îndată Guvernului un raport împreună cu propunerea de a închide investigaţia. Investigaţia se va considera închisă dacă, timp de o lună, Guvernul nu va decide altfel.

           (5) Dacă angajamentele sînt acceptate, investigaţia privind existenţa subvenţiei şi a prejudiciului va continua pînă la capăt. În cazul în care s-a constatat inexistenţa subvenţiei sau a prejudiciului, angajamentul îşi pierde automat valabilitatea, cu excepţia cazurilor cînd constatarea s-a datorat în mare măsură existenţei unui angajament. În asemenea cazuri, se poate solicita ca angajamentul să fie menţinut pe o perioadă rezonabilă. În cazul în care s-a constatat existenţa subvenţiei şi a prejudiciului, angajamentul va fi menţinut în conformitate cu propriile condiţii şi cu prevederile acestui capitol.

           (6) Autoritatea de investigare poate solicita oricărui exportator ale cărui angajamente sînt acceptate să furnizeze periodic informaţii cu privire la modul de îndeplinire a angajamentului respectiv şi să permită verificarea informaţiilor corespunzătoare. Neglijarea acestor cerinţe va fi considerată o violare a angajamentului.

           (7) În cazul violării sau retragerii angajamentului de către oricare dintre părţi, pe baza faptelor stabilite în cadrul investigaţiei care a determinat acceptarea lui, se va introduce o taxă definitivă, în conformitate cu art.35, cu condiţia că investigaţia a finalizat prin constatarea existenţei subvenţiei şi a prejudiciului, iar exportatorului i-a fost oferită posibilitatea să-şi expună punctul de vedere, cu excepţia cazului cînd el şi-a retras angajamentul din proprie iniţiativă.

           (8) Dacă investigaţia care a determinat acceptarea angajamentului nu a fost finalizată şi dacă există temeiuri de a presupune că angajamentul este violat ori în cazul violării sau retragerii acestuia, pe baza informaţiei disponibile poate fi introdusă o taxă compensatorie provizorie în conformitate cu art.33.

Articolul 35. Închiderea investigaţiei fără adoptarea măsurilor şi introducerea taxelor compensatorii definitive
(1) În cazul în care cererea este retrasă, procedurile vor fi închise, dacă aceasta nu contravine intereselor Republicii Moldova. Investigaţia sau procedurile se închid şi în cazurile în care introducerea măsurilor protecţioniste nu se consideră necesară.

           (2) Procedurile se vor închide de îndată ce se va determina că mărimea subvenţiei este de minimis, în conformitate cu dispoziţiile alin.(4), sau dacă volumul efectiv sau potenţial al importurilor subvenţionate ori prejudiciul este neglijabil.

           (3) În cadrul procedurilor iniţiate conform art.31 alin.(11), de regulă, prejudiciul va fi considerat neglijabil dacă importurile respective sînt mai mici decît volumele stabilite la art.31 alin.(8). În cazurile importurilor din ţările în curs de dezvoltare, volumul importurilor subvenţionate va fi considerat neglijabil dacă el va reprezenta, pentru o astfel de ţară, mai puţin de 4 la sută din importurile totale ale produsului similar în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd totalitatea importurilor din ţările în curs de dezvoltare cu o astfel de cotă de import constituite în ansamblu peste 9 la sută din importurile totale ale produsului similar în Republica Moldova.

           (4) De regulă, marja de subvenţie va fi considerată de minimis în cazul în care ea va fi mai mică de 1 la sută din valoarea mărfii. Pentru investigaţiile privind importurile din ţările în curs de dezvoltare, pragul de minimis va constitui 2 la sută din valoarea mărfii, iar pentru ţările în curs de dezvoltare, membre ale Organizaţiei Mondiale de Comerţ, care beneficiază de un regim special, pragul de minimis al subvenţiei va fi de 3 la sută din valoarea mărfii.

           (5) Dacă faptele constatate indică existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta, autoritatea de investigare va introduce o taxă compensatorie definitivă, cu excepţia cazului în care subvenţia sau subvenţiile vor fi retrase. Mărimea taxei compensatorii nu va depăşi marja de subvenţie propusă exportatorului, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă pentru a înlătura prejudiciul cauzat ramurii industriei naţionale.

           (6) Taxa compensatorie definitivă va fi introdusă într-un cuantum corespunzător fiecărui caz concret şi va fi aplicată, fără discriminare, produselor importate din orice surse referitor la care s-a constatat că sînt subvenţionate şi cauzează prejudicii, cu excepţia celor ce provin din surse de la care s-au acceptat anumite angajamente în conformitate cu prezentul capitol. Autoritatea de investigare va specifica în decizia de introducere a taxei cuantumul taxei pentru fiecare furnizor sau, dacă aceasta nu va fi posibil, se va referi la ţara exportatoare în cauză.

           (7) În cazul în care autoritatea de investigare şi-a limitat examinarea conform art.43, orice taxă compensatorie aplicată importurilor provenite de la exportatorii sau producătorii care s-au manifestat conform art.43, dar care nu au fost incluşi în examinare, nu va depăşi media ponderată a marjei de subvenţie stabilite pentru părţile din eşantion. În scopurile acestui alineat, autoritatea de investigare nu va lua în considerare marjele zero şi de minimis, precum şi marjele stabilite în condiţiile art.44. Taxele compensatorii individuale se vor aplica importurilor provenite de la orice exportator sau producător căruia i s-a acordat un tratament individual în condiţiile art.43.

Articolul 36. Retroactivitatea
(1) Măsurile compensatorii provizorii şi taxele compensatorii definitive vor fi aplicate numai produselor introduse pe teritoriul Republicii Moldova pentru consum, după intrarea în vigoare a deciziei adoptate conform art.33 alin.(1), cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul capitol.

           (2) Taxa compensatorie definitivă poate fi aplicată produselor introduse pentru consum nu mai înainte de 90 de zile pînă la data introducerii măsurilor provizorii, dar nu înainte de iniţierea investigaţiei, cu condiţia că importurile au fost înregistrate în conformitate cu art.41 alin.(4), iar autoritatea de investigare le-a oferit importatorilor posibilitatea de a-şi expune punctele lor de vedere şi s-a stabilit că:

           a) există circumstanţe critice cînd un prejudiciu, greu de înlăturat, a fost cauzat prin importul masiv, într-o perioadă relativ scurtă de timp, al produsului ce beneficiază de subvenţii în sensul prezentului capitol; şi

           b) în scopul prevenirii unor noi prejudicii, se consideră necesară impunerea retroactivă a importurilor respective cu taxe compensatorii.

           (3) În cazul în care s-a stabilit definitiv existenţa unui prejudiciu (nu însă a unui pericol de prejudiciu ori a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale) sau s-a stabilit definitiv existenţa unui pericol de prejudiciu atunci cînd efectul importurilor subvenţionate ar conduce, în absenţa măsurilor provizorii, la un prejudiciu, taxele compensatorii pot fi percepute retroactiv pentru perioada în care au fost aplicate măsurile provizorii.

           (4) Dacă taxa compensatorie definitivă este mai mare decît taxa provizorie achitată ori pasibilă achitării, diferenţa nu va fi percepută. Dacă taxa definitivă este mai mică decît taxa provizorie, diferenţa va fi recalculată.

           (5) Cu excepţia celor prevăzute la alin.(3), în cazul în care se constată existenţa unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale (dar nu a fost cauzat încă nici un prejudiciu), o taxă compensatorie definitivă poate fi introdusă doar începînd cu data constatării existenţei unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative.

           (6) În cazul în care autoritatea de investigare ajunge la o constatare finală negativă, orice garanţie prezentată în perioada de aplicare a măsurilor provizorii va fi restituită în decurs de 45 de zile lucrătoare.

Articolul 37. Durata măsurilor compensatorii şi reexaminarea lor
(1) O măsură compensatorie va rămîne în vigoare numai atîta timp şi se va aplica în aşa volum, cît este necesar pentru contracararea subvenţiei ce cauzează prejudicii.

           (2) O taxă compensatorie definitivă se anulează la expirarea termenului de 5 ani de la data introducerii ei sau de la data celei mai recente reexaminări privind atît subvenţia, cît şi prejudiciul, cu excepţia cazului în care autoritatea de investigare, printr-o reexaminare efectuată înaintea acestei date, a ajuns la concluzia că anularea taxei va genera continuarea sau reapariţia subvenţionării şi cauzarea de noi prejudicii. În astfel de cazuri, taxa va rămîne în vigoare pînă la finalizarea reexaminării.

           (3) Reexaminarea în legătură cu încetarea acţiunii măsurilor compensatorii va începe dacă cererea respectivă va conţine probe suficiente privind faptul că încetarea acţiunii măsurilor va conduce, probabil, la continuarea sau reapariţia unei subvenţii şi la cauzarea de noi prejudicii. O astfel de probabilitate poate fi demonstrată, de exemplu, prin probe că subvenţia şi prejudiciul continuă sau că înlăturarea, parţială ori totală, a prejudiciului se datorează exclusiv aplicării măsurilor compensatorii, sau că circumstanţele pentru exportatori ori condiţiile de piaţă confirmă probabilitatea continuării unei subvenţii ce cauzează prejudicii.

           (4) În cadrul acestor investigaţii, părţilor interesate li se oferă posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere asupra celor formulate în cererea de reexaminare. Concluziile se vor face ţinîndu-se cont de toate probele pertinente şi documentate, prezentate în legătură cu eventualitatea continuării sau reapariţiei unei subvenţii şi a unui prejudiciu în cazul anulării măsurilor compensatorii.

           (5) Avizul privind apropiata anulare a măsurilor compensatorii va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe parcursul ultimului an al perioadei de aplicare a acestor măsuri.

           (6) Oportunitatea aplicării în continuare a măsurilor compensatorii poate fi supusă, de asemenea, reexaminării, în baza cererii oricărui exportator, importator sau producător autohton, care va conţine probe suficiente pentru argumentarea oportunităţii unei astfel de reexaminări intermediare, cu condiţia că a trecut o perioadă de cel puţin un an de la introducerea măsurilor definitive.

           (7) O reexaminare intermediară va fi iniţiată dacă cererea va conţine probe suficiente privind oportunitatea modificării sau anulării măsurilor de contracarare a unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta.

           (8) În cazul în care taxele compensatorii introduse sînt mai mici decît marja de subvenţie existentă, se va iniţia reexaminarea intermediară dacă producătorii autohtoni furnizează probe suficiente care demonstrează că aplicarea taxelor compensatorii nu a afectat sau a afectat într-o măsură foarte mică nivelul preţurilor de vînzare a produsului importat în Republica Moldova. Dacă investigaţia constată că reclamaţiile sînt întemeiate, taxele compensatorii pot fi majorate în scopul ridicării preţurilor la un nivel care ar asigura contracararea prejudiciului, fără ca taxele majorate să depăşească marja de subvenţie.

           (9) În cadrul investigaţiilor desfăşurate conform alin.(6), (7) şi (8), autoritatea de investigare va analiza dacă circumstanţele referitoare la subvenţie şi prejudiciu s-au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente şi-au atins scopul în ceea ce priveşte eliminarea prejudiciului stabilit în baza art.29. În aceste cazuri, la luarea deciziei definitive se va ţine cont de toate probele relevante şi documentate.

           (10) Orice exportator ale cărui exporturi sînt obiectul taxelor compensatorii definitive, dar care nu a fost supus unei examinări individuale în cadrul investigaţiei iniţiale din cauza refuzului de a coopera cu autoritatea de investigare, are dreptul, prin depunerea unei cereri, la o reexaminare operativă pentru ca autoritatea de investigare să-i stabilească de îndată o cotă a taxei compensatorii individuale.

Articolul 38. Rambursările taxelor compensatorii
(1) Prin derogare de la prevederile art.37 alin.(2)-(5), importatorul poate solicita rambursarea taxelor compensatorii percepute dacă marja de subvenţie a fost eliminată sau redusă sub nivelul taxei în vigoare.

           (2) Pentru a solicita rambursarea taxelor compensatorii, importatorul va prezenta o cerere autorităţii de investigare. Cererea va fi prezentată în termen de 6 luni de la data determinării mărimii taxelor compensatorii definitive sau de la data luării deciziei definitive privind depunerea garanţiilor în legătură cu perceperea taxelor provizorii.

           (3) Cererea de rambursare a taxelor percepute se va considera argumentată prin probe dacă va conţine informaţii exacte privind suma solicitată a fi rambursată a taxelor compensatorii presupuse şi la ea vor fi anexate toate documentele vamale privind calcularea şi achitarea acestei sume. Cererea va include şi date, pentru o perioadă reprezentativă, privind valoarea subvenţiilor compensatorii ale exportatorului sau producătorului căruia i se aplică taxa. În cazurile în care importatorul nu este asociat cu exportatorul sau producătorul în cauză şi această informaţie nu poate fi prezentată de îndată ori exportatorul sau producătorul nu doreşte să o dezvăluie importatorului, cererea va conţine o declaraţie din partea exportatorului sau producătorului privind reducerea sau eliminarea marjei de subvenţie conform prezentului articol şi o obligaţie de a prezenta probele relevante autorităţii de investigare. Dacă primirea unor astfel de probe nu se prevede într-o perioadă de timp rezonabilă, cererea va fi respinsă.

           (4) În baza probelor, autoritatea de investigare va decide oportunitatea şi gradul de satisfacere a cererii sau va putea iniţia, în orice moment, o reexaminare intermediară. Informaţia obţinută în cadrul acestei reexaminări va fi utilizată pentru luarea deciziei de justificare a rambursării. Rambursarea taxelor se va face, de regulă, pe parcursul a 12 luni şi nu va depăşi nici într-un caz termenul de 18 luni de la data prezentării cererii de rambursare suficient argumentate cu probe. Rambursarea autorizată va avea loc în termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei menţionate.

Articolul 39. Dispoziţii generale privind reexaminarea şi rambursarea taxelor
(1) Prevederile relevante ale art.31 şi 32, cu excepţia celor privind termenele-limită, se vor aplica oricăror reexaminări efectuate conform art.37. Orice reexaminare de acest fel se va efectua expeditiv şi nu va depăşi, de regulă, termenul de 12 luni de la data iniţierii ei.

           (2) Reexaminările efectuate conform art.37 vor fi iniţiate de către autoritatea de investigare. În cazurile în care sînt justificate prin reexaminare, măsurile pot fi anulate sau menţinute conform art.37 alin.(2)-(5) ori anulate, menţinute sau modificate în conformitate cu art.37 alin.(6)-(10). Dacă măsurile sînt anulate pentru exportatorii individuali, nu şi pentru întreaga ţară exportatoare, aceşti exportatori vor continua să fie obiectul procedurilor şi vor fi, în mod automat, reinvestigaţi pe parcursul oricărei reexaminări ulterioare efectuate pentru ţara dată în conformitate cu art.37.

           (3) În cazul în care reexaminarea măsurilor conform art.37 alin.(6)-(9) se desfăşoară la finele perioadei de aplicare a acestora potrivit art.37 alin.(2)-(5), măsurile vor fi şi ele investigate conform prevederilor art.37 alin.(2)-(5).

           (4) În toate cazurile de reexaminare sau rambursare efectuate conform art.37 şi 38, autoritatea de investigare va aplica aceeaşi metodologie ca şi în cazul investigaţiei care a condus la introducerea taxelor, luîndu-se în considerare prevederile art.28 şi 43.

Articolul 40. Eludarea măsurilor compensatorii
(1) Taxele compensatorii introduse în condiţiile prezentei legi pot fi extinse asupra importurilor de produse similare sau de părţi ale lor din terţe ţări atunci cînd are loc eludarea măsurilor compensatorii în vigoare. Eludarea este o modificare a uzanţelor de comerţ dintre terţe ţări şi Republica Moldova, ce derivă dintr-o practică, proces sau activitate, pentru care nu există un motiv suficient corespunzător sau un temei economic, altul decît introducerea taxei, atunci cînd există probe că efectele corective ale taxei sînt subminate în ceea ce priveşte preţurile şi/sau cantităţile produselor similare şi că produsele similare importate şi/sau părţi ale lor încă beneficiază de subvenţii.

           (2) Investigaţiile vor fi iniţiate conform prezentului articol dacă cererea va conţine probe suficiente privind factorii specificaţi la alin.(1). Investigaţiile se vor iniţia de către autoritatea de investigare, care va da indicaţii autorităţilor vamale să supună importurile înregistrării conform art.41 alin.(4) sau să ceară garanţii. Investigaţiile vor fi efectuate de către autoritatea de investigare, cu concursul autorităţilor vamale, şi vor fi finalizate în termen de 9 luni. Dacă faptele stabilite justifică extinderea măsurilor, autoritatea de investigare va decide aplicarea lor de la data introducerii înregistrării conform art.41 alin.(4) sau de la data cererii garanţiilor.

           (3) Produsele nu vor fi supuse înregistrării conform art.41 alin.(4) sau măsurilor compensatorii dacă sînt însoţite de un certificat vamal, prin care se va atesta că importul acestora nu constituie o eludare a măsurilor. Asemenea certificate pot fi eliberate importatorilor, la cererea lor, prin decizia autorităţii de investigare. Certificatele sînt valabile pe termenul şi în condiţiile specificate în ele.

           (4) Dispoziţiile prezentului articol nu vor împiedica aplicarea normală a prevederilor în vigoare privind taxele vamale.

Articolul 41. Dispoziţii generale privind taxele compensatorii
(1) Taxele compensatorii provizorii sau definitive vor fi introduse prin decizia autorităţii de investigare, fiind percepute în forma şi în cuantumurile specificate şi conform altor criterii stabilite în decizia de introducere a acestor taxe. Aceste taxe se vor percepe separat de taxele vamale, impozite şi alte plăţi impuse, de regulă, importurilor. Nici un produs nu va fi supus, în acelaşi timp, taxelor antidumping şi taxelor compensatorii.

           (2) Deciziile privind introducerea taxelor compensatorii provizorii sau definitive şi deciziile privind acceptarea angajamentelor ori închiderea investigaţiilor sau procedurilor se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste decizii vor conţine, respectîndu-se întru totul confidenţialitatea informaţiei, numele exportatorilor sau ale ţărilor investigate, o descriere a produsului şi un rezumat al faptelor şi concluziilor relevante pentru determinarea existenţei unei subvenţii şi a unui prejudiciu. În fiecare caz, o copie a deciziei va fi remisă părţilor interesate cunoscute. Prevederile acestui alineat se vor aplica în mod corespunzător reexaminărilor.

           (3) În interesul Republicii Moldova, măsurile introduse conform acestui capitol pot fi suspendate, printr-o decizie a autorităţii de investigare, pentru o perioadă de 9 luni. Suspendarea poate fi extinsă pînă la un an. Măsurile pot fi suspendate numai dacă condiţiile de piaţă s-au modificat temporar în măsură să excludă prejudiciul în urma suspendării şi dacă avizul ramurii industriei naţionale a fost luat în considerare. Măsurile pot fi reintroduse în orice moment dacă motivele suspendării nu mai există.

           (4) Autoritatea de investigare poate da indicaţii autorităţilor vamale privind înregistrarea importurilor pentru a li se putea aplica ulterior măsuri compensatorii de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării în baza unei cereri din partea ramurii industriei naţionale, care va conţine probe suficiente pentru a justifica o astfel de acţiune. Înregistrarea va fi introdusă prin decizia autorităţii de investigare, care va specifica scopul acţiunii şi, dacă este nevoie, suma estimată a eventualelor angajamente. Importurile vor fi supuse înregistrării pentru o perioadă de cel mult 9 luni.

Articolul 42. Vizitele de verificare
(1) În cazul în care consideră oportun, autoritatea de investigare va înfăptui vizite pentru a examina înregistrările importatorilor, exportatorilor, comercianţilor, agenţilor comerciali, producătorilor, asociaţiilor şi organizaţiilor comerciale şi pentru a verifica informaţia prezentată privind existenţa unei subvenţii şi a unui prejudiciu. În lipsa unui răspuns corect şi în termen, vizita de verificare poate să nu fie efectuată.

           (2) Autoritatea de investigare va putea să efectueze investigaţii în terţe ţări dacă va obţine acordul companiilor în cauză şi dacă reprezentanţii guvernului ţării respective vor fi înştiinţaţi şi nu vor obiecta împotriva investigaţiei. După obţinerea acordului companiilor în cauză, autoritatea de investigare va comunica autorităţilor ţării exportatoare denumirile şi adresele companiilor care vor fi vizitate şi termenele convenite ale vizitelor.

           (3) Companiile în cauză vor fi înştiinţate despre tipul de informaţie care va fi verificată în timpul vizitei de verificare şi despre oricare altă informaţie suplimentară care trebuie prezentată pe parcursul acestei vizite. Totuşi, aceasta nu va împiedica solicitarea, în timpul verificării, a unor detalii suplimentare în legătură cu informaţia anterior obţinută.

Articolul 43. Eşantionarea
(1) În cazurile în care numărul reclamanţilor, exportatorilor sau importatorilor, al tipurilor de produse sau al tranzacţiilor este mare, investigaţia poate fi limitată la un număr rezonabil de părţi, produse sau tranzacţii, utilizîndu-se eşantioane valabile din punct de vedere statistic (în baza informaţiilor parvenite la momentul selectării), ori la cota maximă reprezentativă a volumului de producţie, de vînzări sau de exporturi, care pot fi investigate, în mod rezonabil, în perioada de timp disponibilă.

           (2) Selectarea finală a părţilor, a tipurilor de produse sau a tranzacţiilor, efectuată conform regulilor de eşantionare, ţine de competenţa autorităţii de investigare, cu toate că se va da prioritate unui eşantion selectat în urma consultărilor şi cu acordul părţilor interesate, cu condiţia că acestea s-au manifestat şi au furnizat suficiente informaţii pentru selectarea lui în timp de 3 săptămîni de la data iniţierii investigaţiei.

           (3) În cazurile în care examinarea a fost limitată conform acestui articol, o marjă de subvenţie individuală se va calcula pentru fiecare exportator sau producător care nu a fost selectat iniţial dacă acesta a prezentat informaţiile necesare în termenele stabilite de prezenta lege, cu excepţia cazurilor în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atît de mare, încît examinările individuale ar putea complica nejustificat investigaţia şi ar putea împiedica finalizarea ei în termen.

           (4) Dacă s-a decis să se recurgă la eşantionare şi se constată o anumită nedorinţă de a coopera din partea unor sau a tuturor părţilor selectate, fapt care ar putea afecta semnificativ rezultatul investigaţiei, se va selecta un nou eşantion. Totuşi, dacă nedorinţa de a coopera persistă într-un grad semnificativ sau nu este timp suficient pentru selectarea unui nou eşantion, se vor aplica prevederile corespunzătoare ale art.44.

Articolul 44. Noncooperarea
(1) În cazul cînd oricare din părţile interesate nu permite accesul la informaţiile necesare, nu le prezintă în termenele stabilite de prezenta lege ori împiedică substanţial investigaţia, constatările provizorii sau finale, afirmative sau negative, se vor face în temeiul faptelor disponibile. Dacă se va constata că oricare din părţile interesate a prezentat informaţii false sau care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza datele disponibile. Părţile interesate vor fi avertizate asupra consecinţelor noncooperării.

           (2) Neputinţa de a comunica răspunsul într-o formă computerizată nu va fi considerată ca noncooperare dacă partea interesată va demonstra că prezentarea răspunsului în forma cerută implică dificultăţi sau cheltuieli suplimentare nejustificate.

           (3) Informaţiile prezentate de către părţile interesate cu anumite deficienţe nu vor fi ignorate dacă eventualele lor imperfecţiuni nu fac dificilă tragerea concluziilor corecte, dacă această informaţie a fost prezentată în modul cuvenit şi în timp util, dacă este verificabilă şi dacă partea în cauză şi-a depus în acest sens toată diligenţa.

           (4) Dacă probele sau informaţiile nu sînt acceptate, părţii care le-a prezentat i se vor comunica de îndată motivele şi i se va acorda posibilitatea de a furniza explicaţii suplimentare în termenele stabilite. Dacă explicaţiile sînt considerate nesatisfăcătoare, motivele de respingere a acestor probe sau informaţii vor fi dezvăluite şi vor fi prezentate în concluziile publicate ulterior.

           (5) Dacă determinările, inclusiv cele privind valoarea normală, se vor baza pe dispoziţiile alin.(1), inclusiv pe informaţiile cuprinse în cerere, autoritatea de investigare, ţinînd cont de termenele de investigare, va confrunta aceste informaţii cu cele primite din alte surse independente disponibile, cum ar fi listele de preţuri publicate, statistica oficială a importurilor şi încasările vamale, sau cu informaţiile obţinute în cadrul investigaţiei de la alte părţi interesate.

Articolul 45. Confidenţialitatea
(1) Pe parcursul investigaţiei şi după finalizarea acesteia, autoritatea de investigare va păstra confidenţialitatea informaţiilor ce i-au fost furnizate de către părţile interesate, conform alin.(2).

           (2) Orice informaţie care este confidenţială prin însăşi natura ei (de exemplu, dezvăluirea ei ar putea avantaja

           într-o măsură importantă un concurent sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra persoanei care a furnizat informaţia ori asupra persoanei de la care aceasta deţine informaţia) sau care a fost furnizată pentru investigare de către părţi cu titlu confidenţial va fi, pe bază de probe temeinice, tratată în regim confidenţial de către autoritatea de investigare.

           (3) Autoritatea de investigare va solicita părţilor interesate care furnizează informaţii confidenţiale prezentarea de sinteze neconfidenţiale ale acestora. Aceste sinteze trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite o înţelegere rezonabilă a esenţei informaţiilor furnizate cu titlu confidenţial. În situaţii excepţionale, părţile în cauză vor menţiona că astfel de informaţii nu pot fi sintetizate şi vor indica motivele.

           (4) Dacă autoritatea de investigare consideră că cererea de tratament confidenţial nu este justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, autoritatea de investigare poate ignora astfel de informaţii.

           (5) Prevederile prezentului articol nu vor împiedica dezvăluirea de către autorităţile Republicii Moldova a informaţiilor cu caracter general şi, în special, a motivelor de adoptare a deciziilor conform prezentei legi sau dezvăluirea probelor pe care se bazau autorităţile Republicii Moldova, în măsura în care este necesară expunerea acestor motive în procedurile de judecată. Asemenea dezvăluiri vor lua în considerare interesul legitim al părţilor implicate în păstrarea secretelor lor de afaceri.

           (6) Autoritatea de investigare nu va dezvălui fără o permisiune specială a furnizorului informaţiile, primite în condiţiile prezentei legi, pentru care s-a solicitat de către furnizor un regim confidenţial.

           (7) Informaţiile primite în condiţiile prezentei legi vor fi utilizate numai în scopul în care au fost solicitate.

Articolul 46. Dezvăluirea
(1) Reclamanţii, importatorii, exportatorii, asociaţiile lor reprezentative şi reprezentanţii ţării exportatoare pot solicita dezvăluirea detaliilor privind faptele principale şi concluziile în baza cărora au fost introduse măsurile provizorii. Cererile pentru aceste dezvăluiri vor fi depuse în scris, imediat după introducerea măsurilor provizorii, iar dezvăluirea va fi efectuată în scris, cît mai curînd posibil după solicitare.

           (2) Părţile menţionate la alin.(1) pot solicita o dezvăluire finală a faptelor principale şi a concluziilor, în baza cărora se vor propune măsuri definitive ori închiderea investigaţiei sau a procedurilor, fără introducerea măsurilor.

           (3) Cererile pentru dezvăluirea finală specificată la alin.(2) se prezintă în scris autorităţii de investigare în termen de o lună de la data publicării avizului privind introducerea taxei provizorii. Dacă taxa provizorie nu se aplică, părţile vor putea solicita o dezvăluire finală în termenele stabilite de autoritatea de investigare.

           (4) Dezvăluirea finală va fi prezentată în scris. Ea se efectuează, luîndu-se în considerare protecţia informaţiilor confidenţiale, în termen de o lună pînă la luarea deciziei definitive sau pînă la prezentarea de către autoritatea de investigare a oricăror propuneri privind acţiunile finale conform art.35. Dacă autoritatea de investigare nu are posibilitatea să dezvăluie anumite fapte sau concluzii la acel moment, această dezvăluire trebuie făcută mai tîrziu, cît mai curînd posibil. Dezvăluirea nu va afecta nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare, însă dacă această decizie se întemeiază pe oricare alte fapte şi concluzii, ele vor fi dezvăluite cît mai curînd posibil.

           (5) Prezentările făcute după dezvăluirea finală vor fi luate în considerare numai dacă vor fi primite în termenele stabilite de autoritatea de investigare pentru fiecare caz în parte, dar nu mai mic de 10 zile, ţinîndu-se cont de urgenţa cazului.

Articolul 47. Interesul naţional
(1) Faptul că interesul naţional reclamă o intervenţie se va constata, conform acestui articol, în urma analizei tuturor intereselor în ansamblu, inclusiv a intereselor ramurii industriei naţionale, ale utilizatorilor şi consumatorilor, cu condiţia că toate părţile au avut posibilitatea să-şi expună punctele de vedere în conformitate cu alin.(2). La o astfel de examinare, o atenţie deosebită se acordă necesităţii de eliminare a efectelor de distorsionare a comerţului, cauzate de subvenţia producătoare de prejudicii, şi necesităţii de restabilire a unei concurenţe eficiente. Măsurile stabilite în baza constatării existenţei subvenţiei şi a prejudiciului pot să nu fie aplicate dacă autoritatea de investigare va ajunge, în baza informaţiei prezentate, la concluzia univocă că aplicarea lor nu corespunde interesului naţional.

           (2) Pentru a asigura probe fundamentate în baza cărora autoritatea de investigare va putea lua în considerare toate punctele de vedere şi informaţiile la luarea deciziei privind faptul că introducerea măsurilor corespunde sau nu interesului naţional, reclamanţii, importatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor se vor manifesta şi vor prezenta informaţii autorităţii de investigare în termenele stabilite în avizul de iniţiere a investigaţiei privind subvenţiile.

           (3) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita o audiere. Cererile vor fi satisfăcute dacă ele vor fi depuse în termenele stabilite la alin.(2) şi se vor referi la motivele de interes naţional pentru care părţile trebuie audiate.

           (4) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot să-şi prezinte comentariile privind aplicarea oricăror taxe provizorii introduse. Astfel de comentarii trebuie să fie primite în termen de o lună de la data aplicării măsurilor respective pentru a fi luate în considerare, urmînd ca aceste comentarii sau rezumatul lor să fie prezentate şi altor părţi, cărora li se va acorda posibilitatea să răspundă la ele.

           (5) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita să li se pună la dispoziţie faptele şi probele în baza cărora urmează să fie luate deciziile finale. Astfel de informaţii vor fi dezvăluite într-o măsură maximal posibilă, fără a se prejudicia nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare.

           (6) Informaţiile vor fi luate în considerare doar cu condiţia că există probe reale ce confirmă valabilitatea lor.

Capitolul IV. MĂSURI DE SALVGARDARE
Articolul 48. Principii generale
Măsurile de salvgardare (de limitare a importurilor unui produs sau a unui grup restrîns de produse) se instituie numai după ce autoritatea de investigare a constatat pătrunderea acestor produse în Republica Moldova în cantităţi excesiv de mari, raportate, absolut sau relativ, la producţia şi consumul naţional şi/sau în condiţii care cauzează un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale sau creează pericol de astfel de prejudiciu.

Articolul 49. Procedura de investigare
(1) Investigaţia va determina dacă importurile produsului respectiv cauzează un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale sau creează pericol de astfel de prejudiciu.

           (2) În sensul prezentului capitol:

           a) prin prejudiciu grav se înţelege o degradare semnificativă a ramurii industriei naţionale;

           b) prin pericol de prejudiciu grav se înţelege stabilirea certă a iminenţei unui prejudiciu grav;

           c) prin producători autohtoni se înţeleg producătorii de produse similare sau direct concurente din Republica Moldova luaţi în ansamblu sau aceia dintre ei ale căror producţii cumulate de produse similare sau direct concurente constituie o parte majoră a producţiei naţionale totale a acestor produse.

Articolul 50. Iniţierea investigaţiei
(1) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente pentru a justifica iniţierea investigaţiei, aceasta:

           a) iniţiază investigaţia publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Avizul va conţine un rezumat al informaţiei primite şi va prevedea că toate informaţiile utile trebuie comunicate autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot face cunoscute, în scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform alin.(3);

           b) începe investigaţia propriu-zisă.

           (2) Autoritatea de investigare va solicita informaţiile necesare, după opinia ei, şi, dacă va considera oportun, le va verifica la importatori, comercianţi, agenţi comerciali, producători, asociaţii şi organizaţii comerciale.

           Părţile interesate, ce şi-au prezentat punctul de vedere conform prevederilor alin.(1) lit.a), şi reprezentanţii ţării exportatoare vor putea, în baza unei cereri, lua cunoştinţă de toate informaţiile prezentate autorităţii de investigare în legătură cu investigaţia, cu excepţia documentelor interne perfectate de către autorităţile Republicii Moldova, cu condiţia că informaţiile sînt relevante pentru completarea dosarelor lor şi, nefiind confidenţiale în sensul art.53, se utilizează în cadrul investigaţiei. Părţile interesate pot să-şi expună punctele de vedere asupra acestor informaţii şi comentariile lor vor putea fi luate în considerare dacă vor fi suficient argumentate.

           (3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate, în cazul în care ele au solicitat aceasta, în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, demonstrînd că sînt realmente părţi interesate care vor fi afectate de rezultatele procedurii de investigare şi că există motive deosebite pentru a fi audiate.

           (4) Dacă informaţiile nu sînt prezentate în termenele stabilite de prezenta lege sau investigaţia este împiedicată substanţial, constatările pot fi făcute în temeiul faptelor disponibile. Dacă autoritatea de investigare va constata că oricare din părţile interesate a furnizat informaţii false sau care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza faptele disponibile.

Articolul 51. Rezultatele investigării
(1) În cazul în care, după 9 luni de investigaţii, autoritatea de investigare ajunge la concluzia că nu sînt necesare măsuri de salvgardare şi de supraveghere, investigaţia va fi închisă în termen de o lună. Decizia privind închiderea investigaţiei, cuprinzînd principalele concluzii ale investigaţiei şi rezumatul motivelor în baza cărora a fost luată decizia, este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

           (2) Dacă autoritatea de investigare va considera că măsurile de salvgardare şi de supraveghere sînt necesare, ea va adopta decizia corespunzătoare, în conformitate cu art.55, 56 şi 57, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea investigaţiei. În cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit cu cel mult 2 luni, iar autoritatea de investigare va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind prelungirea acestui termen, cu un rezumat al motivelor în baza cărora a fost luată decizia.

Articolul 52. Măsuri de salvgardare provizorii
(1) Prevederile art.49-54 nu vor împiedica aplicarea, în orice moment, a măsurilor de supraveghere în conformitate cu art.55 şi 56 sau a măsurilor de salvgardare în conformitate cu art.57.

           (2) Măsurile de salvgardare provizorii vor fi aplicate:

           a) în circumstanţe critice, cînd întîrzierea poate cauza un prejudiciu greu de reparat, reclamînd astfel o acţiune imediată; şi

           b) atunci cînd constatările preliminare demonstrează pregnant că importurile majorate au cauzat un prejudiciu grav sau creează pericol de astfel de prejudiciu.

           (3) Durata măsurilor de salvgardare provizorii nu va depăşi 200 de zile.

           (4) Măsurile de salvgardare provizorii pot lua forma de majorări ale nivelului existent al taxelor vamale (cînd acesta este zero sau mai înalt) dacă o asemenea măsură va putea preveni sau înlătura un prejudiciu grav.

           (5) În cazul în care se constată că importurile nu cauzează un prejudiciu grav sau nu creează pericol de astfel de prejudicii, măsurile de salvgardare provizorii se vor anula, iar taxele vamale percepute prin aplicarea măsurilor de salvgardare provizorii se vor rambursa în cel mai scurt timp posibil.

Articolul 53. Confidenţialitatea
(1) Informaţiile primite în condiţiile prezentei legi vor fi utilizate numai în scopul în care au fost solicitate.

           (2) Autoritatea de investigare nu va dezvălui, fără permisiunea specială a furnizorului, informaţii confidenţiale prin însăşi natura lor, primite în condiţiile prezentei legi, sau informaţii furnizate cu titlu confidenţial.

           (3) Fiecare cerere de tratament confidenţial trebuie să conţină motivele în baza cărora informaţiile sînt confidenţiale. Dacă se va stabili că cererea de tratament confidenţial nu este justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, asemenea informaţii pot fi ignorate.

           (4) Informaţia se va considera, în toate cazurile, confidenţială dacă dezvăluirea ei va avea un efect negativ semnificativ asupra părţii care a prezentat-o sau asupra sursei acestei informaţii.

           (5) Prevederile prezentului articol nu vor împiedica dezvăluirea de către autorităţile Republicii Moldova a informaţiilor cu caracter general şi, în special, a motivelor de adoptare a deciziilor conform prezentei legi. Autorităţile vor lua, totuşi, în considerare interesul legitim al persoanelor juridice şi fizice implicate în ceea ce priveşte păstrarea secretelor lor de afaceri.

Articolul 54. Prejudiciul grav
(1) Studierea evoluţiei importurilor, a condiţiilor în care acestea au loc şi a prejudiciului grav cauzat ramurii industriei naţionale de aceste importuri sau a pericolului de astfel de prejudicii se va baza, în particular, pe următorii factori:

           a) volumul importurilor, în special în cazul unei majorări semnificative în expresie absolută sau relativă în raport cu producţia sau consumul din Republica Moldova;

           b) preţul importurilor, în special în cazurile cînd s-a produs o scădere semnificativă a preţurilor în raport cu preţurile unor produse similare din Republica Moldova;

           c) impactul ulterior asupra producătorilor autohtoni, condiţionat de tendinţele dezvoltării anumitor factori economici, cum ar fi volumul producţiei, utilizarea capacităţilor de producţie, stocurile, vînzările, cota pe piaţă, nivelul preţurilor, profiturile, rentabilitatea investiţiilor, fluxurile de numerar şi gradul de utilizare a forţei de muncă;

           d) alţi factori (cu excepţia evoluţiei importurilor) ce cauzează un prejudiciu grav producătorilor autohtoni în cauză sau creează pericol de astfel de prejudiciu.

           (2) Dacă se profilează un pericol de prejudiciu grav, autoritatea de investigare va studia şi posibilitatea soldării situaţiei cu prejudiciu real. În acest sens, se vor lua în considerare următorii factori:

           a) rata majorării exporturilor către Republica Moldova;

           b) capacitatea de export a ţării de origine sau exportatoare la momentul dat sau în viitorul apropiat şi probabilitatea utilizării acestei capacităţi pentru exporturile către Republica Moldova.

Articolul 55. Măsurile de supraveghere
(1) Dacă evoluţia importurilor unui produs ameninţă să prejudicieze producătorii autohtoni şi dacă interesele naţionale o reclamă, importul produsului respectiv poate constitui obiectul:

           a) supravegherii retrospective, efectuate în conformitate cu decizia autorităţii de investigare;

           b) supravegherii preliminare, efectuate conform art.56.

           (2) Măsurile de supraveghere se aplică pe o perioadă limitată de timp. Dacă în decizia autorităţii de investigare nu se stipulează altfel, acţiunea acestor măsuri va expira la sfîrşitul perioadei a doua de 6 luni, care urmează perioadei de 6 luni în care aceste măsuri au fost aplicate.

Articolul 56. Supravegherea preliminară
(1) Produsele ce constituie obiectul supravegherii preliminare pot fi introduse în circulaţie liberă pe teritoriul Republicii Moldova numai la emiterea unui document de supraveghere. Documentul respectiv trebuie să fie emis gratuit de autoritatea de investigare pentru orice volum cerut şi în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii importatorului. Cererea importatorului de eliberare a documentului de supraveghere trebuie să conţină: numele (sau denumirea) şi adresa solicitantului (inclusiv telefoanele de contact), numărul de înregistrare pentru T.V.A., o descriere a mărfii, cu indicarea mărcii de comerţ, codului, locului de origine şi de expediere, cantităţii în kilograme sau în alte unităţi de măsură, valorii mărfii, preţului CIF (valoarea, asigurarea, navlul) la frontiera Republicii Moldova, şi o declaraţie cu data şi semnătura solicitantului, cu următorul cuprins:

           "Subsemnatul _________________________________, confirm că informaţia cuprinsă în cerere este corectă şi autentică şi că sînt înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova."

           În unele cazuri pot fi solicitate şi informaţii suplimentare.

           (2) Dacă s-a determinat că preţul pe unitate de produs la care s-a efectuat tranzacţia nu depăşeşte 5 la sută din preţul indicat în documentele de import sau dacă valoarea totală sau cantitatea totală a produselor destinate importului nu depăşeşte 5 la sută din valoarea sau cantitatea indicată în documentele de import, introducerea în circulaţie liberă a produsului respectiv nu va fi limitată. Luînd în considerare natura produselor şi alte caracteristici speciale ale tranzacţiilor în cauză, autoritatea de investigare poate stabili un procentaj diferit, dar care totuşi nu va depăşi, de regulă, plafonul de 10 la sută.

           (3) Documentele de import pot fi utilizate doar pentru perioada în care aranjamentele de liberalizare a importurilor sînt în vigoare referitor la tranzacţia în cauză. Aceste documente nu pot fi utilizate categoric după expirarea termenului stabilit din acelaşi moment şi în condiţiile aceleiaşi proceduri de introducere a supravegherii.

           (4) În cazul în care decizia adoptată conform art.55 o cere, originea produsului supravegheat trebuie să fie confirmată printr-un certificat de origine.

Articolul 57. Măsurile de salvgardare
(1) Dacă un produs este importat în Republica Moldova în cantităţi atît de mari şi/sau în astfel de condiţii încît cauzează un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale sau creează pericol de astfel de prejudiciu, autoritatea de investigare, în scopul protecţiei interesului naţional, este în drept:

           a) să reducă perioada de valabilitate a documentelor de import, prevăzute la art.56, care vor fi confirmate după intrarea în vigoare a unei astfel de măsuri de salvgardare;

           b) să modifice regulile de import pentru produsele respective, condiţionînd introducerea acestor produse în circulaţie liberă cu acordarea unei autorizaţii de import, eliberate în condiţiile stabilite de autoritatea de investigare.

           Măsurile prevăzute la lit.a) şi b) vor intra în vigoare de îndată.

           (2) Măsurile stipulate la alin.(1) vor fi aplicate doar dacă ambele condiţii prevăzute în partea introductivă a acestui alineat sînt îndeplinite.

           (3) Dacă se vor stabili cote la import, se vor lua în considerare următorii factori:

           a) intenţia de a menţine pe o perioadă maximal posibilă fluxurile comerciale tradiţionale;

           b) volumul produselor exportate conform contractelor semnate pînă la intrarea în vigoare a măsurilor de salvgardare, cu condiţia că aceste contracte au fost aduse la cunoştinţă autorităţii de investigare;

           c) necesitatea de a evita periclitarea obiectivului urmărit prin introducerea cotelor.

           (4) Cota de import nu va fi stabilită sub nivelul mediu al importurilor din ultimii trei ani reprezentativi pentru care există date statistice, cu excepţia cazului cînd stabilirea unui alt nivel este necesară pentru prevenirea sau înlăturarea prejudiciului grav.

           (5) În cazul în care cota de import este divizată între ţările furnizoare, repartizarea ei va fi convenită cu ţările ce au un interes substanţial în livrarea produsului respectiv în Republica Moldova. Din aceste considerente cota va fi repartizată ţărilor furnizoare conform ponderii fiecăreia în importul produsului în cauză în Republica Moldova pe o perioadă reprezentativă de timp, luîndu-se în considerare factorii specifici ce afectează sau pot afecta comercializarea produsului respectiv.

           (6) După intrarea în vigoare a măsurilor de salvgardare prevăzute în prezentul articol, ele se aplică oricărui produs introdus în circulaţie liberă.

           (7) Măsurile de salvgardare nu vor împiedica, totuşi, introducerea în circulaţie liberă a produselor transportate către Republica Moldova dacă destinaţia acestor produse nu este schimbată şi dacă ele sînt într-adevăr însoţite de documentele de import prevăzute la art.55 şi 56.

Articolul 58. Măsurile de salvgardare privind produsele originare din ţările în curs de dezvoltare
Măsurile de salvgardare nu vor fi aplicate unui produs originar dintr-o ţară în curs de dezvoltare membră a O.M.C. atîta timp, cît ponderea ţării respective în importurile acestui produs în Republica Moldova nu depăşeşte 3 la sută, cu condiţia că ponderea cumulativă a ţărilor în curs de dezvoltare membre ale O.M.C. nu depăşeşte 9 la sută din importurile totale ale produsului în cauză în Republica Moldova.

Articolul 59. Durata măsurilor de salvgardare şi reexaminarea lor
(1) Durata măsurilor de salvgardare va fi limitată la perioada de timp necesară pentru prevenirea sau înlăturarea prejudiciului grav şi pentru facilitarea adaptării economice a producătorilor autohtoni. Această perioadă nu va depăşi 4 ani, cu excepţia cazului în care ea este prelungită conform alin.(2).

           (2) Perioada iniţială poate fi prelungită dacă se constată că:

           a) măsura de salvgardare continuă să fie necesară pentru a preveni sau a înlătura un prejudiciu grav; şi

           b) există probe ce demonstrează că producătorii autohtoni sînt în faza de adaptare economică.

           (3) Perioada totală de aplicare a unei măsuri de salvgardare, incluzînd perioada de aplicare a oricăror măsuri provizorii, perioada iniţială de aplicare şi orice prelungire a acesteia, nu va depăşi 8 ani.

           (4) În cazul în care perioada prevăzută pentru o măsură de salvgardare este mai mare de un an, aceasta din urmă va fi liberalizată progresiv la intervale regulate, în timpul perioadei de aplicare, inclusiv perioada de prelungire.

           (5) O măsură de salvgardare poate fi aplicată repetat importurilor unui produs ce a constituit obiectul unei asemenea măsuri în decursul unei perioade egale cu cea în care această măsură fusese aplicată anterior, cu condiţia că perioada neaplicării este de cel puţin 2 ani.

           (6) Prin derogare de la prevederea alin.(5), o măsură de salvgardare cu o durată de 180 de zile sau mai puţin poate fi aplicată repetat importurilor unui produs dacă:

           a) a trecut cel puţin un an de la data introducerii unei măsuri de salvgardare faţă de importul produsului respectiv; şi

           b) o asemenea măsură de salvgardare a fost aplicată produsului respectiv de cel mult două ori în decursul perioadei de 5 ani nemijlocit premergătoare introducerii măsurii.

Capitolul V. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 60. Autoritatea de investigare
(1) Competenţele şi organigrama autorităţii de investigare se stabilesc prin hotărîre de Guvern. Jumătate din numărul membrilor autorităţii de investigare va fi selectată dintre specialiştii Ministerului Economiei şi Reformelor, iar cealaltă jumătate va fi formată din reprezentanţii altor autorităţi ale administraţiei publice centrale.

           (2) Ministerul Economiei şi Reformelor, în termen de 6 luni, va elabora şi va prezenta, spre aprobare, Guvernului regulamentul autorităţii de investigare şi va aproba actele normative privind implementarea prevederilor prezentei legi.

Articolul 61. Actualizarea legislaţiei în vigoare
Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

Articolul 62. Intrarea în vigoare a prezentei legi
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, dar nu mai înainte de data ratificării instrumentelor de aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului.

LISTA EXEMPLIFICATIVĂ DE SUBVENŢII LA EXPORT
1. Acordarea de către guvern a subvenţiilor directe unei întreprinderi sau unei ramuri ale industriei naţionale, în funcţie de rezultatele exportului.

2. Programe ce admit reţinerea valutei sau orice practici similare care au drept urmare acordarea unei prime la export.

3. Tarifele la transportul intern şi tarifele de navlu, stabilite sau percepute de către guvern pentru expedierile la export în condiţii mai favorabile decît pentru expedierile în trafic intern.

4. Livrările de produse sau servicii, importate sau autohtone, destinate fabricării de produse pentru export, efectuate de către guvern sau de către instituţiile acetuia, în condiţii mai favorabile decît livrările de produse sau servicii, similare sau direct concurente, destinate fabricării de produse pentru consum intern, dacă, în cazul produselor, aceste condiţii sînt mai favorabile decît cele de care exportatorii ar putea beneficia pe piaţa mondială.

5. Exonerarea de plată totală sau parţială, reducerea sau amînarea impozitelor directe sau a primelor de asigurări sociale, achitate sau datorate de către întreprinderile industriale sau comerciale, care le-au fost acordate, într-un mod specific, în legătură cu exporturile practicate de ele.

6. Deducerile speciale, direct legate de exporturi sau de rezultatele obţinute la export, care, în calcularea bazei de impunere directă, depăşesc cuantumul deducerilor acordate pentru producţia destinată consumului intern.

7. Exonerarea de plată sau reducerea impozitelor indirecte la fabricarea sau distribuţia produselor pentru export în măsură mai mare decît exonerarea sau reducerea impozitelor percepute la fabricarea şi distribuţia produselor similare destinate consumului intern.

8. Exonerarea de plată, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte cumulative, percepute în etapele anterioare, asupra produselor sau serviciilor folosite pentru fabricarea produselor pentru export, în măsură mai mare decît exonerarea, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte cumulative similare, percepute în etapele anterioare, asupra produselor sau serviciilor folosite pentru fabricarea produselor similare destinate consumului intern; cu condiţia că exonerarea de plată, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte cumulative, percepute în etapele anterioare, va putea fi aplicată produselor pentru export, chiar dacă exonerarea de plată, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte nu este aplicabilă produselor similare destinate consumului intern, în cazul cînd impozitele indirecte cumulative, percepute în etapele anterioare, se aplică materiei prime şi materialelor folosite la fabricarea produselor pentru export.

9. Reducerea sau rambursarea taxelor de import, altele decît cele percepute pentru materiile prime şi materialele de import folosite la fabricarea produselor pentru export; cu condiţia că, în cazuri aparte, întreprinderea va putea folosi, în calitate de înlocuitori, materie primă şi materiale autohtone în aceeaşi cantitate şi cu aceleaşi caracteristici de calitate ca şi materia primă şi materialele importate, pentru a beneficia de aceste dispoziţii dacă importul şi operaţiunile de export corespunzătoare se vor efectua într-un interval de timp care nu va depăşi 2 ani.

10. Promovarea de către guvern (sau de către anumite instituţii controlate de acesta) a unor programe de garantare sau de asigurare a creditelor la export, a unor programe de asigurare sau de garantare contra creşterii costului produselor exportate, precum şi a unor programe contra riscurilor de schimb valutar, folosindu-se cote de prime care sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile şi pierderile pe termen lung aferente gestionării acestor programe.

11. Acordarea de către guvern (sau de către anumite instituţii controlate şi/sau conduse de acesta) a creditelor pentru export, cu rata inferioară celei pe care o va plăti efectiv pentru mijloacele folosite (sau pe care ar trebui să o plătească dacă ar apela pe piaţa internaţională a capitalurilor la împrumuturi rambursabile în aceleaşi condiţii de creditare şi în aceeaşi monedă ca şi creditele pentru export) sau achitarea, totală sau parţială, a cheltuielilor suportate de exportator sau de instituţiile financiare la dobîndirea creditelor, în măsura în care aceste acţiuni servesc la asigurarea unui avantaj important în acordarea creditelor pentru export.

12. Orice alte cheltuieli din contul bugetului de stat care constituie o subvenţie pentru export în sensul articolului XVI al Acordului General pentru Tarife Vamale şi Comerţ, 1994.  


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021