Legea Privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Prezenta lege transpune în legislația națională art. 1 și anexa I secțiunea A din Regulamentul (CE) nr.116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (versiunea codificată), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 39/1 din 10 februarie 2009. Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Obiectul prezentei legi Prezenta lege reglementează regimul juridic al bunurilor aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, precum şi activităţile specifice în domeniul identificării, cercetării, inventarierii, clasării, conservării, asigurării securităţii, întreţinerii, preparării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor culturale mobile. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică: a) patrimoniu cultural naţional mobil – bunuri culturale mobile cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman; b) protejare a patrimoniului cultural naţional mobil – ansamblu de măsuri avînd caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil în vederea accesului democratic la cultură şi transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare; c) clasare a bunurilor culturale mobile – procedură de stabilire a categoriei bunurilor culturale mobile şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil; d) declasare a bunurilor culturale mobile – procedură de radiere a bunurilor culturale mobile clasate, în baza expertizelor efectuate de specialişti acreditaţi în domeniu, din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil; e) colecţie publică de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale deţinute de instituţii publice, de culte religioase ca rezultat al achiziţiilor publice, al colectărilor sau al donaţiilor; f) colecţie privată de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale constituit de persoane fizice sau de persoane juridice de drept privat ca rezultat al colectărilor, al achiziţionărilor, al donaţiilor sau al moştenirii; g) laborator de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu aparate, în care se execută lucrări de investigaţii şi de tratamente cu caracter ştiinţific, aplicativ şi tehnic; h) atelier de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu unelte dispuse în raport de un flux tehnologic determinat, în care se execută lucrări de restaurare; i) Registru al patrimoniului cultural naţional mobil – inventar al bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil ţinut în formă electronică de către Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile. Articolul 3. Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil (1) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se face prin intermediul autorităţilor publice centrale şi locale, al instituţiilor specializate precum sînt: muzeele, galeriile de artă, colecţiile publice şi private, casele memoriale, arhivele, bibliotecile, cultele religioase, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu. (2) Statul asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, baza materială şi mijloacele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. Articolul 4. Componenţa patrimoniului cultural naţional mobil Bunuri culturale mobile pasibile pentru a fi clasate în patrimoniul cultural național mobil sunt: 1) bunurile culturale mai vechi de 50 de ani, care fac parte din inventarele cultelor religioase; 2) obiectele arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din: a) descoperiri și săpături arheologice terestre sau subacvatice; b) situri arheologice; c) colecții arheologice; 3) elementele provenite din dezmembrarea unor monumente imobile artistice, istorice sau religioase, ce constituie părți integrante ale acestora, mai vechi de 100 de ani; 4) mozaicurile, desenele realizate integral de mână, în orice tehnică și pe orice tip de suport, mai vechi de 100 de ani; 5) gravurile originale, stampele, serigrafiile și litografiile, împreună cu matrițele și primele exemplare imprimate ale acestora, mai vechi de 100 de ani; 6) producțiile originale de artă statuară sau sculpturile și copiile executate prin același procedeu ca și originalul, mai vechi de 100 de ani; 7) incunabulele și manuscrisele, hărțile, partiturile muzicale, în exemplare individuale sau în colecții, mai vechi de 100 de ani; 8) cărțile, în exemplare izolate sau în colecții, mai vechi de 100 de ani; 9) arhivele și componente ale acestora, de orice tip, în orice tehnică, având elemente mai vechi de 50 de ani, inclusiv arhivele fono-, foto-, cinema-, create cu peste 50 de ani în urmă; 10) specimenele provenite din colecții de zoologie, botanică, mineralogie, paleontologie sau anatomie, mai vechi de 150 de ani; 11) bunurile culturale cu semnificație istorică, etnografică, create cu peste 50 de ani în urmă; 12) bunurile cu semnificație artistică, create cu peste 50 de ani în urmă, precum: a) opere de artă plastică: picturi, sculpturi, desene grafice, desene, gravuri, stampe etc.;  b) opere de artă decorativă și aplicată: mobilier, tapiserii, covoare, piese din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile și din alte materiale, podoabe; c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier etc.; d) proiecte și prototipuri de design; e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare și de animație; 13) bunurile de importanță tehnică: instrumente, instalații, aparataj; echipamente din domeniul științei, echipamente de producție, de uz casnic, cu destinație militară și/sau componente ale acestora, create cu peste 50 de ani în urmă; automobilele de epocă, mai vechi de 75 de ani; 14) instrumentele muzicale, inclusiv instrumente populare de autor, create cu peste 50 de ani în urmă; 15) mărcile și efectele poștale, timbrele fiscale și analoage ale acestora, create cu peste 50 de ani în urmă; bunurile aflate în Conservatorul de mărci și efecte poștale din cadrul furnizorului de serviciu poștal universal; 16) monedele, bonurile, bancnotele, hârtiile de valoare, emise cu peste 50 de ani în urmă; 17) ordinele și medaliile (cu excepția celor personale, însoțite de legitimațiile de primire a acestora) instituite cu peste 100 de ani în urmă. Articolul 5. Categoriile de bunuri care aparţin patrimoniului cultural naţional mobil În funcţie de semnificaţia sau de importanţa lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, de vechimea, unicitatea sau de raritatea lor, bunurile aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil fac parte din: categoria A – „Tezaur”, care include bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate; categoria B – „Fond”, care include bunuri culturale cu valoare deosebită pentru Republica Moldova; categoria C – „Patrimoniul mobil comun”, care include bunuri culturale de însemnătate locală, fără o semnificație aparte, cu tipologii comune, eventual executate în serii mari. Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil (1) Bunurile cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pot fi proprietate publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a asociaţiilor obşteşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi proprietate a cultelor religioase sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat. (2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi. (3) Statul garantează, în condiţiile legii, dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi juridice de drept public sau privat asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pe care le deţin. Capitolul II. CERCETAREA, CLASAREA ŞI INVENTARIEREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE Articolul 7. Cercetarea bunurilor culturale mobile (1) Activitatea de cercetare are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în special a celui gestionat de instituţiile publice specializate, deţinătoare de bunuri culturale mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional. (2) Cercetarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil se realizează de către instituţiile publice specializate în domeniu. Articolul 8. Clasarea bunurilor culturale mobile (1) Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face: a) din oficiu în cazul:  - bunurilor culturale mobile care se află în proprietatea statului sau a unităţilor teritorial-administrative şi care sînt administrate de instituţii publice, de alte persoane juridice la care statul sau o autoritate publică este deţinător de acţiuni; - bunurilor culturale mobile care se află în proprietatea cultelor religioase; - bunurilor culturale mobile care fac obiectul unor vînzări prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat; - bunurilor culturale mobile pentru care se solicită export temporar sau definitiv; - bunurilor culturale mobile descoperite întîmplător sau în cadrul unor cercetări sistematice; - bunurilor culturale mobile confiscate; - bunurilor culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilicit ori care au fost scoase ilegal din teritoriul Republicii Moldova; - bunurilor culturale mobile din domeniul public ce urmează a fi restaurate; - bunurilor culturale mobile care fac obiectul unei cercetări penale; b) la solicitarea persoanelor fizice şi juridice de drept privat proprietare de bunuri culturale mobile. (2) Clasarea bunurilor culturale mobile se efectuează în baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Ministerul Culturii. (3) Organismul ştiinţific competent să hotărască clasarea bunurilor culturale mobile este Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor. (4) Hotărîrea de clasare, însoţită în mod obligatoriu de raportul de expertiză elaborat de experţi ai bunurilor culturale mobile acreditaţi de Culturii va fi semnată de preşedintele Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii în termen de 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare. (5) La hotărîrea de clasare se vor anexa la extras concluziile din raportul de expertiză, fişa standard a bunului cultural clasat şi fotografia alb-negru sau color, după caz. (6) Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile eliberează pentru fiecare bun cultural clasat un certificat, care nu constituie prin sine un certificat de proprietate. (7) Proprietarii, titularii unor alte drepturi reale şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor de către experţi acreditaţi de Ministerul Culturii. (8) Bunurile culturale mobile clasate pot fi preluate în custodie temporară pentru analize de laborator numai în cazuri speciale şi pentru o perioadă stabilită în normele de clasare, aprobate de Ministerul Culturii, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor de alte drepturi reale, în baza unui act de predare-primire, încheiat cu persoanele fizice sau juridice menţionate la alin. (7). (9) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil. (10) Bunurile culturale mobile proprietate publică aflate în patrimoniul instituţiilor sau al organizaţiilor din subordine cu capital public ori capital public majoritar care se privatizează vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procedurii de privatizare. (11) Autoritatea publică centrală sau locală care declanşează procedura de privatizare a instituţiilor sau a organizaţiilor prevăzută la alin. (10) are obligaţia de a anunţa în scris cu 30 de zile înainte Serviciului de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile despre procedura de privatizare. (12) În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (11), Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile va expertiza bunurile culturale mobile susceptibile de clasare ale instituţiei sau organizaţiei în curs de privatizare şi va declanşa procedura de clasare, după caz. (13) Bunurile culturale mobile clasate în conformitate cu alin. (10) vor fi trecute în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnată de Ministerul Culturii. (14) Dacă un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura de clasare poate fi reluată, la cerere, după minimum 2 ani. În cazul în care au apărut noi argumente în favoarea iniţierii procedurii de clasare, acest termen poate fi redus de Ministerul Culturii prin emiterea actului administrativ corespunzător. (15) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor spre clasare, proprietarul sau titularul de alte drepturi asupra acestora va fi informat cu privire la concluziile raportului de expertiză, de către Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile, în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei. Articolul 9. Registrul patrimoniului cultural naţional mobil (1) Registrul patrimoniului cultural naţional mobil este întocmit în baza ordinelor privind clasarea bunurilor culturale mobile. Registrul se va completa de către Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile în baza registrelor de evidenţă ale proprietarilor de bunuri culturale mobile, ale muzeelor şi ale altor instituţii în a căror proprietate sau folosinţă se află bunurile respective. Evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii registrului vor fi în gestiunea Serviciului de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile. (2) Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil, cu excepţia listei bunurilor culturale mobile şi a imaginilor acestora, sînt făcute publice doar cu acordul proprietarilor de bunuri. (3) Datele patrimoniului cultural naţional mobil pot fi furnizate, la cerere, de către Serviciului de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile, instituţiilor specializate, cercetătorilor şi altor specialişti şi experţi acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi de cercetare. Utilizarea informaţiilor obţinute poate fi făcută doar cu consimţămîntul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul lui. (4) Informaţiile din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti numai cu respectarea prevederilor legale în domeniu. Articolul 10. Clasarea şi înregistrarea bunurilor culturale mobile proprietate privată 1) La solicitarea proprietarilor, bunurile culturale mobile proprietate privată pot fi clasate în conformitate cu prezenta lege. (2) Clasarea şi înregistrarea bunurilor culturale mobile proprietate privată se fac opţional, la cererea proprietarului. Cererea trebuie să fie de un model stabilit de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. (3) Confidenţialitatea datelor despre colecţiile private de bunuri culturale înregistrate şi despre componenţa acestora este garantată. (4) Bunurile culturale mobile arheologice aflate în proprietate privată se înregistrează în mod obligatoriu la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în termen de un an după adoptarea prezentei legi, cu declanşarea procedurii de clasare. Articolul 11. Declasarea bunurilor culturale mobile (1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor dreptului de proprietate sau din oficiu în următoarele cazuri: a) invalidare a expertizei; b) distrugere confirmată prin acte doveditoare; c) deteriorare gravă, care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare; d) pierdere, confirmată prin acte doveditoare. (2) Declasarea urmează procedura stabilită pentru clasare. (3) Ordinul de declasare este luat în evidenţa Registrului patrimoniului cultural naţional mobil, procedîndu-se la radierea bunului respectiv. (4) Ordinul de declasare se comunică proprietarului, titularilor de alte drepturi reale, precum şi deţinătorilor cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile, după caz. Articolul 12. Trecerea unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta Trecerea unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea procedurii stabilite pentru clasare. Articolul 13. Contestarea clasării, declasării sau trecerii unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta estarea clasării, declasării sau trecerii unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere a unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta poate fi contestat de proprietar sau de titularul unor alte drepturi reale la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în termen de 30 de zile de la comunicare. Ministerul va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei. (2) În cazul în care nu este mulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, proprietarul sau titularul unor alte drepturi reale poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente. Articolul 14. Inventarierea patrimoniului cultural naţional mobil (1) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a le inventaria atît analitic, prin fişa standard, cît şi sinoptic, prin banca electronică de date. În fişele standard ale bunurilor culturale mobile clasate ce conţin metale şi pietre preţioase se va indica greutatea acestora. (2) Autorităţile publice în a căror subordine funcţionează instituţii deţinătoare de bunuri aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare inventarierii informatizate a bunurilor. (3) Bunurile culturale mobile clasate care se află în colecţiile instituţiilor specializate, ale cultelor religioase sînt inventariate conform prevederilor prezentei legi. Capitolul III. ASIGURAREA SECURITĂŢII PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL MOBIL Articolul 15. Asigurarea securităţii patrimoniului cultural naţional mobil (1) Proprietarii, titularii unor alte drepturi reale, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil au următoarele obligaţii: a) să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, de conservare şi depozitare a bunurilor; b) să asigure securitatea bunurilor; c) să nu distrugă şi să nu deterioreze bunurile; d) să nu permită utilizarea bunurilor în scopuri care le-ar supune pierderii, deteriorării, sustragerii sau pereclitării integrităţii; e) să aducă la cunoştinţă Ministerului Culturii, în termen de 5 zile, cazurile de constatare a unui pericol iminent de distrugere sau degradare a bunurilor; f) să permită accesul specialiştilor autorizaţi de către Ministerul Culturii pentru a constata starea de conservare a bunurilor; g) să asigure restaurarea bunurilor; h) să permită executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Ministerul Culturii; i) în cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile, să informeze, în termen de 24 de ore de la constatare, Ministerul Culturii şi serviciile Ministerului de Interne, iar în cazul constatării distrugerii lor, să informeze Ministerul Culturii în termen de 3 zile. (2) Instituţiile publice, cultele religioase, precum şi agenţii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile. (3) Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri. (4) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile clasate au obligaţia de a permite accesul experţilor şi al specialiştilor acreditaţi, precum şi al cercetătorilor, la bunurile culturale mobile clasate pe care le deţin pentru efectuarea de studii şi de lucrări de specialitate în condiţiile convenite de comun acord. Articolul 16. Executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunurile culturale mobile clasate (1) Copiile, mulajele, facsimilele, tirajele postume de pe bunuri culturale mobile clasate care se află în proprietate publică, în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat, a titularilor de alte drepturi reale pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarilor şi al titularilor de alte drepturi reale asupra acestor bunuri, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. (2) Reproducerea prin mijloace video, foto a bunurilor culturale mobile clasate se permite doar cu acordul scris al titularului sau al titularului de alt drept real asupra acestor bunuri. (3) Persoanele care execută copii, mulaje, facsimile, tiraje postume de pe bunuri culturale mobile clasate sînt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsuri pentru a nu afecta integritatea originalelor. Capitolul IV. CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE Articolul 17. Conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile (1) Lucrările de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile care se află în proprietatea publică a statului, în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, a titularilor de alte drepturi reale se efectuează numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi, în baza unui contract încheiat în conformitate cu actele normative în vigoare. (2) Acreditarea conservatorilor şi a restauratorilor care execută lucrări de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile se face de către Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor. (3) În baza acreditării, Ministerul Culturii eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de liberă practică, emise în conformitate cu normele stabilite prin ordin al ministrului culturii. (4) Conservatorii şi restauratorii acreditaţi, alţi specialişti autorizaţi de Ministerul Culturii sînt singurii care au calitatea de a face, la solicitare, expertize pentru organe de urmărire penală, pentru instanţe judecătoreşti şi notari publici. (5) În bază de aviz al Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, Ministerul Culturii eliberează laboratoarelor şi atelierelor care efectuează lucrări de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile certificate de acreditare, emise în conformitate cu normele stabilite prin ordin al ministrului culturii. (6) Bunurile culturale mobile clasate în categoriile „Tezaur” şi „Fond” care se află în pericolul iminent de distrugere sau degradare gravă se vor supune operaţiunilor de restaurare şi de conservare prin ordin al ministrului culturii, în baza unui raport de expertiză, avizat de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor. (7) Pentru acreditarea conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile nu se vor percepe taxe de stat. (8) În cazul depistării unor erori profesionale care au cauzat distrugerea sau deteriorarea bunurilor culturale mobile, precum şi în cazul utilizării unor tehnici şi materiale neadecvate în procesul de restaurare a bunurilor culturale mobile, ceea ce a dus la prejudicierea integrităţii şi autenticităţii lor, Ministerul Culturii va suspenda sau va retrage pe un termen de pînă la 2 ani certificatele de acreditare eliberate conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare, cu reparaţia, după caz, a prejudiciului material în funcţie de valoarea comercială a bunului cultural distrus sau deteriorat. (9) Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii va ţine evidenţa acreditărilor eliberate, precum şi a celor suspendate sau retrase. Capitolul V. CIRCULAŢIA ŞI COMERCIALIZAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE Articolul 18. Circulaţia bunurilor culturale mobile clasate (1) Bunurile culturale mobile care se află în proprietatea publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. (2) Pentru organizarea unor expoziţii sau pentru realizarea unor proiecte culturale, instituţiile publice, în temeiul unui ordin al ministrului culturii, pot împrumuta unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară bunuri culturale mobile pe care le gestionează.  (3) Circulația bunurilor culturale mobile are loc în conformitate cu prezenta lege și Regulamentul privind circulația bunurilor culturale mobile, aprobat de Guvern. Articolul 19. Comercializarea bunurilor culturale mobile (1) Comercializarea bunurilor culturale mobile care se află în proprietate privată sau intermedierea vînzării se va efectua numai prin agenţi economici autorizaţi prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, în baza Normelor de comercializare a bunurilor culturale mobile, aprobate de Ministerul Culturii. (2) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sînt obligaţi: a) să afişeze la loc vizibil Normele de comercializare a bunurilor culturale mobile; b) să deţină un registru, în care să menţioneze corect şi complet numele şi adresa ofertantului, descrierea şi preţul fiecărui bun. Informaţiile din registru au caracter confidenţial; c) să informeze în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, Ministerul Culturii despre existenţa unor bunuri susceptibile de clasare; d) să informeze în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, proprietarul bunului despre posibilitatea declanşării procedurii de clasare; e) să informeze Ministerul Culturii, în termen de 3 zile de la data înscrierii în registrul propriu a bunurilor culturale clasate la categoria „Tezaur”, despre punerea acestora în vînzare. (3) Bunurile culturale mobile proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat clasate la categoria „Tezaur” pot face obiectul unor vînzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune de către statul Republica Moldova, prin Ministerul Culturii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (4) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării ofertei. (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) atrage nulitatea absolută a vînzării. Capitolul VI. FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR SPECIFICE DE PROTEJARE A PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL MOBIL Articolul 20. Modalităţile de finanţare (1) Finanţarea activităţilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare, evidență şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile proprietate publică se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, din alte surse legale. (2) Alocaţiile bugetare destinate activităţilor prevăzute la alin. (1) se nominalizează cu aceste destinaţii în bugetul Ministerului Culturii, în bugetele autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi în bugetele altor instituţii publice cu atribuţii în domeniu. Articolul 21. Finanţarea activităţilor de completare, conservare, restaurare a patrimoniului cultural naţional mobil (1) Achiziţionarea de bunuri culturale mobile pentru completarea colecţiilor instituţiilor publice specializate, în funcţie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi din sumele donate de persoane fizice şi juridice. (2) Operaţiunile de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate proprietate publică aflate în pericolul iminent de distrugere sau degradare vor fi efectuate din contul statului, în baza unui aviz emis de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor. (3) Operaţiunile de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate care se află în proprietate privată, în proprietatea cultelor religioase şi a altor titulari de drept privat se vor efectua din contul proprietarului, iar în cazuri speciale, cum ar fi cel în care proprietarul bunului cultural mobil clasat la categoria „Tezaur” este o persoană de drept privat din a cărei declaraţie rezultă că nu dispune de surse financiare pentru acoperirea cheltuielilor de conservare şi restaurare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, în conformitate cu prezenta lege. În cazul vînzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costul operaţiunilor de conservare şi restaurare vor fi returnate instituţiei finanţatoare de către proprietarul vînzător. Capitolul VII. SISTEMUL DE PROTEJARE A PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL MOBIL Articolul 22. Ierarhizarea sistemului de protejare a patrimoniului cultural naţional mobil (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului cultural naţional mobil conform legislaţiei în vigoare. (2) Parlamentul asigură cadrul legislativ în domeniul protejării, conservării şi restaurării patrimoniului cultural naţional mobil, aprobă strategiile naţionale în domeniul vizat şi finanţarea acestora de la bugetul de stat. (3) Guvernul asigură realizarea politicii de stat în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil, aprobă cadrul normativ şi programele de stat privind protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural naţional mobil. (4) Ministerul Culturii este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate responsabilă de elaborarea şi de realizarea politicilor, programelor, strategiilor şi normelor specifice în vederea protejării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil. (41) Serviciul de evidență și circulație a bunurilor culturale mobile este o autoritate administrativă subordonată Ministerului Culturii, cu competențe în domeniul evidenței și circulației bunurilor culturale mobile. (5) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi cele de nivelul al doilea cooperează cu autorităţile centrale de specialitate, în condiţiile legii, în vederea elaborării şi realizării programelor privind protejarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil. Articolul 23. Atribuţiile Ministerului Educației, Culturii și Cercetării în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil (1) Ministerul Culturii îşi exercită atribuţiile în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil direct sau prin instituţiile de specialitate subordonate. (2) Atribuţiile de bază ale Ministerului Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil sînt următoarele: a) elaborarea politicilor, strategiilor și programelor în domeniul protejării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil; b) elaborarea normelor și metodologiilor specifice domeniului de conservare, restaurare, clasare şi de protejare a patrimoniului cultural naţional mobil; c) monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. (3) În scopul promovării unei politici eficiente în domeniul cercetării, completării, evidenţei, clasării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, Ministerul Culturii: a) creează Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor ca organ consultativ în domeniu şi asigură activitatea ei; b) eliberează, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, autorizaţii pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de comercializare a bunurilor culturale mobile, certificate de acreditare a experţilor, conservatorilor, restauratorilor, a laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile; c) elaborează şi aprobă norme de clasare, de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile, de acreditare a experţilor, conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de comercializare a bunurilor culturale mobile; d) instituie Registrul conservatorilor şi al restauratorilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil şi Registrul experţilor acreditaţi în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil; e) supraveghează şi verifică lucrările de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile; f) monitorizează dosarele de clasare a bunurilor culturale mobile; g) iniţiază, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, demersurile de rigoare în vederea protejării unor bunuri culturale exportate ilegal sau sustrase din colecţiile publice şi păstrate fără temei legal în străinătate; h) participă la orice operaţiune internaţională, organizată în comun în baza unui acord de cooperare, în vederea împiedicării sau interzicerii operaţiunilor ilicite de import, de export şi de transfer de proprietate asupra bunurilor culturale mobile. Articolul 26. Serviciile publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil Serviciile publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil (secţiile de cultură raionale, municipale) au următoarele atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil: a) întocmesc baza de date privind evidenţa bunurilor culturale mobile din raza lor teritorială; b) înregistrează cererile de clasare a bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane fizice şi juridice;  c) înaintează Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor propuneri privind clasarea bunurilor culturale mobile; d) înregistrează informaţiile despre schimbarea proprietarului sau a deţinătorului în cazul bunurilor culturale mobile clasate; e) fac propuneri de includere în priorităţile de restaurare a bunurilor mobile clasate la categoria „Tezaur”, aflate în instituţii nespecializate, culte religioase, în proprietatea unor alte persoane fizice şi juridice; f) verifică modul în care agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile respectă obligaţiile ce le revin conform prezentei legi; g) controlează periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordînd consultanţă de specialitate, la solicitare, proprietarilor sau titularilor de alte drepturi reale. Capitolul VIII. RESTITUIREA ŞI RECUPERAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE CARE AU FĂCUT OBIECTUL IMPORTULUI SAU AL EXPORTULUI ILEGAL Articolul 27. Restituirea bunurilor culturale mobile scoase ilegal de pe teritoriul unui stat (1) În sensul prezentului articol, prin scoatere ilegală de pe teritoriul unui stat a bunurilor culturale mobile se înţelege: a) scoaterea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat cu încălcarea legislaţiei acestui stat în domeniul protecţiei bunurilor culturale; b) nerevenirea bunului cultural la sfîrşitul unui export temporar legal sau orice încălcare a uneia din condiţiile acestui export temporar. (2) În sensul prezentului articol, prin posesor al bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul unui stat se înţelege persoana fizică sau juridică deţinătoare a bunului respectiv. (3) În sensul prezentului articol, prin deţinător al bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul unui stat se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine bunul cultural respectiv în numele unei persoane fizice sau juridice alta decît proprietarul de drept. (4) Ministerul Culturii întreprinde măsurile de rigoare pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul lui, precum şi pentru revenirea în ţară a bunurilor culturale scoase ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova. (5) Procedurile de restituire şi de recuperare a bunurilor culturale scoase ilegal de pe teritoriul unui stat sau de pe teritoriul Republicii Moldova se vor exercita în conformitate cu prevederile şi cu normele stabilite de legislaţia internaţională, inclusiv de Convenția UNESCO din 14 noiembrie 1970 asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale. (6) Autorităţile competente ale Republicii Moldova: a) vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice tentativă de ignorare a procedurii de restituire a bunului cultural scos ilegal de pe teritoriul unui stat; b) vor acţiona ca mediatori între posesorul sau, după caz, deţinătorul bunului cultural scos ilegal de pe teritoriul unui stat şi statul solicitant în vederea restituirii acelui bun. Articolul 28. Recuperarea bunurilor culturale mobile scoase ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova (1) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării poate cere oricărui stat, prin intermediul autorităţilor competente şi în condiţiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului de aflare a bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova şi identificării posesorului sau deţinătorului acestuia. (2) Recuperarea bunurilor culturale identificate se efectuează conform procedurilor legale, convenite între părţi. Capitolul IX. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI Articolul 29. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi (1) Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional sau penal, în conformitate cu legislaţia, pentru: a) efectuarea fără certificat de acreditare a lucrărilor de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile; b) comercializarea neautorizată a bunurilor culturale mobile; c) exportul neautorizat al bunurilor culturale mobile; d) distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor culturale mobile; e) sustragerea de bunuri culturale mobile din colecţiile publice şi din cele private; f) încălcarea prevederilor privind accesul la colecţiile de bunuri culturale mobile al specialiştilor acreditaţi în domeniu. (2) Prejudiciul material cauzat de către persoane fizice sau juridice bunurilor culturale mobile urmează a fi reparat în modul stabilit de legislaţie. (3) Reparaţia prejudiciului cauzat bunurilor culturale mobile se efectuează în mod benevol sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. Capitolul X. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 30. (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la... (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării. (2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi: 1) Guvernul: a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege; b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege; 2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării: a) va aproba: - Normele de clasare a bunurilor culturale mobile; - Normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile; - Normele de acreditare a experţilor în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil; - Normele de acreditare a conservatorilor şi a restauratorilor în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil; - Normele privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi de restaurare a patrimoniului cultural naţional mobil; - Normele privind executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile; - Normele privind autorizarea agenţilor economici care comercializează bunuri culturale mobile; - Normele de comercializare a bunurilor culturale mobile; b) va institui: - Registrul experţilor acreditaţi în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil; - Registrul conservatorilor şi al restauratorilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil. Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021