Legea Privind regimul juridic al adopţiei

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind:

 a) protecţia drepturilor copilului prin adopţie;

 b) stabilirea regimului juridic al adopţiei;

 c) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii neguvernamentale pentru a asigura copilului un mediu familial sănătos;

 d) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei copilului prin adopţie.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

	adopţie – formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului;

	adopţie naţională – adopţie în care atît copilul adoptat, cît şi adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova;

	adopţie internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate ori adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova;

	adoptator – cuplu căsătorit (soț și soție), persoană necăsătorită, persoană căsătorită, dar care adoptă singură, fiind ruda copilului de până la gradul al IV-lea inclusiv, persoană cu care copilul a stabilit relații apropiate (inclusiv din rândul vecinilor sau al prietenilor de familie), care a depus cerere de adopție și care a fost luată la evidență de autoritățile cu atribuții în domeniul adopției, în condițiile prezentei legi;

	atestat de adoptator – act eliberat adoptatorului, în condiţiile prezentei legi, care face dovada capacităţii de adopţie, rezultată din îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a copilului prin adopţie;

	copil adoptabil – copil luat la evidenţă în scopul adopţiei care întruneşte toate condiţiile prevăzute de prezenta lege în vederea încuviinţării adopţiei;

	copil adoptabil fără nevoi speciale – copil adoptabil cu vîrsta de pînă la 7 ani;

	copil adoptabil cu nevoi speciale – copil adoptabil:

	a) încadrat în grad de dizabilitate sau care prezintă un risc sporit de dezvoltare ulterioară a maladiilor ereditare şi/sau o anamneză ereditară/genetică agravată;

	b) care a împlinit vîrsta de 7 ani;

	c) care are unul sau mai mulți frați;

	domiciliu al copilului – loc de aflare a copilului, care poate fi: domiciliu al părinţilor, al unui părinte, al tutorelui sau al curatorului, loc al instituţiei sociale sau al serviciului de tip familial sau loc stabilit prin hotărîre judecătorească;

	manager de caz – specialist din cadrul structurii teritoriale de asistență socială, al Direcției generale pentru protecția drepturilor copilului Chișinău, al Direcției principale a sănătății și protecției sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia sau al serviciului social în care este plasat copilul, responsabil de elaborarea și de implementarea planului individual de asistență a copilului;

	părinte adoptiv – adoptator care a adoptat copilul;

	permis de vizită – permisiune scrisă, eliberată adoptatorului în procesul de potrivire pentru a vizita copilul în scopul unei eventuale adopţii;

	potrivire a adoptatorului – procedură de selectare a adoptatorului pentru copilul adoptabil, ţinîndu-se cont de vîrsta copilului şi a adoptatorului, de necesităţile copilului şi de posibilităţile familiei de a le satisface, de particularităţile psihologice şi medicale ale copilului, de recomandările autorităţii competente în domeniul adopţiei şi ale instituţiei de plasament al copilului.

Articolul 3. Principiile de bază ale adopţiei
Protecţia drepturilor copilului prin adopţie se realizează pe următoarele principii de bază:

 a) respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale copilului;

 b) respectarea interesului superior al copilului;

 c) informarea copilului şi luarea în considerare a opiniei acestuia în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate;

 d) prioritatea adopţiei naţionale faţă de cea internaţională;

 e) continuitatea în creşterea şi în educarea copilului, ţinîndu-se cont de originea etnică, culturală şi lingvistică;

 f) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;

 g) garantarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în procesul de adopţie în ceea ce priveşte datele de identificare ale copilului adoptabil, adoptatorului, precum şi ale părinţilor biologici.

Articolul 4. Informarea şi opinia copilului
(1) Pe tot parcursul procedurii de adopţie, autoritatea competentă în domeniul adopţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să-i ofere informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vîrstei şi gradului său de maturitate, referitor la etapele şi la durata procesului de adopţie, la efectele adopţiei, la adoptator şi la rudele acestuia.

 (2) Scopul informării copilului este de a-l pregăti pentru adopţie şi integrare într-un mediu familial.

 (3) În procesul adopţiei se va ţine cont de opinia, de dorinţele şi de sentimentele copilului în funcţie de vîrsta şi de capacitatea lui de înţelegere.

Capitolul II. CADRUL INSTITUŢIONAL
Articolul 5. Autorităţile competente în domeniul adopţiei
(1) În Republica Moldova, autorităţile competente în domeniul protecţiei copilului prin adopţie sînt:

	a) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (denumit în continuare autoritate centrală);

	b) agențiile teritoriale de asistență socială, Direcția generală pentru protecția drepturilor copilului din Chișinău, Direcția principală a sănătății și protecției sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.

	(2) Pe lîngă autoritatea centrală activează Consiliul Consultativ pentru Adopţii, a cărui componenţă şi al cărui regulament de activitate sînt aprobate de Guvern.

Articolul 6. Atribuţiile în domeniul adopţiei ale autorităţii centrale
(1) Autoritatea centrală este abilitată să asigure îndeplinirea obligaţiilor asumate de Republica Moldova ca urmare a aderării la Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale din 29 mai 1993 (denumită în continuare Convenţia de la Haga) şi la alte tratate relevante.

 (2) Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adopţiei, autoritatea centrală exercită următoarele atribuţii principale:

 a) îndeplineşte obligaţiile autorităţii centrale prevăzute de Convenţia de la Haga şi de alte tratate internaţionale;

 b) elaborează proiecte de acte legislative şi normative, metodologii în domeniul adopţiei;

 c) coordonează activitatea în domeniul adopţiei a autorităţilor tutelare teritoriale;

 d) colectează, analizează şi protejează informaţiile despre adopţiile naţionale şi cele internaţionale;

 e) monitorizează respectarea drepturilor copilului în perioada pre şi post adopţie internaţională;

 f) ţine Registrul de stat al adopției;

 g) acreditează organizaţii străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale;

 h) examinează plîngerile şi contestaţiile la actele emise de autorităţile tutelare teritoriale;

 i) îndeplineşte alte atribuţii în materie de adopţie prevăzute de legislaţia naţională sau de tratatele internaţionale şi tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte.

 (3) Autoritatea centrală încheie acorduri de colaborare şi colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţii publice din ţară şi din străinătate, cu organizaţii internaţionale şi regionale, cu alte persoane juridice din ţară şi din străinătate care au atribuţii în domeniul adopţiei.

Articolul 6-1. Atribuțiile Consiliului Consultativ pentru Adopţii
Consiliul Consultativ pentru Adopţii are următoarele atribuţii:

 a) avizează în prealabil propunerile autorităţii centrale privind selectarea adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil în baza criteriilor aprobate de autoritatea centrală în cadrul procedurilor de adopţie internaţională;

 b) examinează propunerile autorității centrale și ale autorităților tutelare teritoriale privind oportunitatea separării fraților, cărora le-a fost stabilit statut de copil rămas fără ocrotire părintească și/sau statut de copil adoptabil, prin adopție națională sau internațională, și eliberează avizele respective.

Articolul 7. Atribuţiile în domeniul adopţiei ale autorităţii tutelare teritoriale
(1) Autoritatea tutelară teritorială îndeplineşte în domeniul adopţiei următoarele atribuţii:

  a) colectează şi analizează informaţii, ţine evidenţa adoptatorilor şi a copiilor adoptabili din raza sa teritorială;

 b) evaluează capacitatea de adopţie a adoptatorilor în raza teritorială de competență şi eliberează atestate de adoptator;

  c) informează şi pregăteşte adoptatorii în vederea adopţiei conform cerinţelor stabilite de autoritatea centrală;

 c-1) informează copilul despre stabilirea statutului de copil adoptabil și îl pregătește pentru adopție, ținând cont de vârsta și gradul său de maturitate;

  d) asigură potrivirea adoptatorilor;

 e) monitorizează evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator în perioada preadopţie;

 f) se expune prin aviz asupra compatibilităţii adoptatorului cu copilul adoptabil şi corespunderii adopţiei interesului superior al copilului;

 g) participă în cauze judecătoreşti la soluţionarea cererilor de încuviinţare a adopţiei;

 h) monitorizează situaţia copilului în perioada postadopţie în cazul adopţiei naţionale;

 i) îndeplineşte alte atribuţii în materie de adopţie prevăzute de lege.

 (2) Autoritatea tutelară teritorială funcţionează în bază de regulament-cadru, aprobat de Guvern.

Articolul 8. Atribuţiile în domeniul adopţiei ale misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare ale Republicii Moldova
În domeniul adopţiei, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova au următoarele atribuţii:

 a) difuzează materiale informative privind drepturile copiilor în Republica Moldova, parvenite de la autoritatea centrală, reglementările juridice ce ţin de protecţia copilului prin adopţie în Republica Moldova;

 b) ţin evidenţa consulară a copiilor din Republica Moldova adoptaţi de cetăţeni străini sau de cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara ţării;

 c) ţin evidenţa organizaţiilor din statele respective cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale acreditate în Republica Moldova şi prezintă autorităţii centrale informaţii despre aceste organizaţii;

 d) la solicitarea autorității centrale din Republica Moldova, asigură monitorizarea condițiilor în care se află copiii din Republica Moldova adoptați peste hotare și o informează despre rezultate;

  e) exercită alte atribuţii în domeniu potrivit statutului lor.

Articolul 9. Organizaţiile străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale
(1) Organizaţiile străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova sînt organizaţii necomerciale, constituite legal în statul primitor, care întrunesc următoarele condiţii:

 a) sînt acreditate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor care este parte a Convenţiei de la Haga sau care a încheiat acord bilateral cu Republica Moldova;

 b) sînt acreditate de autoritatea centrală din Republica Moldova şi, ulterior, înregistrate ca persoane juridice la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, potrivit legislaţiei.

 (2) Lista serviciilor şi activităţilor în domeniul adopţiei internaţionale pe care le pot presta/desfăşura organizaţiile străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale se aprobă de Guvern.

Capitolul II-1. PROCEDURA DE ACREDITARE ŞI MODUL DE FUNCŢIONARE  A ORGANIZAŢIILOR STRĂINE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL  ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE
Articolul 9-1. Actele necesare pentru acreditarea în Republica Moldova a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale
(1) Acreditarea în Republica Moldova a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale se face în baza următoarelor acte şi informaţii:

 1) actele (licenţe, autorizaţii şi certificate) eliberate de autorităţile competente din statul primitor, care confirmă dreptul organizaţiei străine de a activa în domeniul adopţiei internaţionale, inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova, dacă legislaţia statului primitor prevede o astfel de procedură, precum şi actele ce confirmă că organizaţia îndeplineşte criteriile de calificare necesare pentru a activa în condiţiile prevederilor Convenţiei de la Haga, în cazul în care statul primitor este parte la această Convenţie;

 2) statutul şi structura organizaţiei în statul primitor;

 3) documentele ce atestă calificarea personalului organizaţiei care activează pe teritoriul statului primitor şi confirmă experienţa de lucru a acestuia în domeniul adopţiei internaţionale;

 4) istoricul activităţii organizaţiei în domeniul adopţiilor internaţionale, descrierea programelor de cooperare şi de asistenţă în domeniul protecţiei drepturilor copilului, implementate în statul primitor şi în statele de origine;

 5) informaţia privind numărul de copii adoptaţi în ultimii 10 ani prin procedura de adopţie internaţională, cu specificarea numărului de copii cu nevoi speciale;

 6) informaţia privind metodologia de lucru în domeniul adopţiei internaţionale pe teritoriul statului primitor, inclusiv descrierea detaliată a etapelor pe care le parcurge solicitantul:

 a) depunerea şi examinarea cererii;

 b) criteriile de evaluare multilaterală a adoptatorilor (starea psihoemoţională, sănătatea, situaţia materială şi condiţiile de trai, mediul social);

 c) procedura şi programul de pregătire a adoptatorilor; asistenţa oferită copiilor adoptaţi şi părinţilor adoptivi în perioada postadopţie;

 7) informaţia privind eventuale avertizări, suspendări sau retrageri ale acreditării/autorizaţiei în statul primitor sau alte state în care organizaţia activează sau a activat, precum şi motivele acestora, fie declaraţia scrisă, pe propria răspundere, privind lipsa acestora;

 8) dosarul persoanei propuse să activeze în calitate de reprezentant al organizaţiei străine în Republica Moldova pentru realizarea procedurii de adopţie internaţională, care trebuie să conţină:

 a) copia de pe actul de identitate;

 b) copia de pe diploma de absolvire a instituţiei de învăţămînt superior în domeniul asistenţei sociale, psihologiei, pedagogiei, sociologiei, medicinei sau al dreptului;

 c) Curriculum Vitae;

 d) copia de pe carnetul de muncă sau alte acte care atestă activitatea desfăşurată şi experienţa profesională;

 e) cazierul judiciar;

 f) copia de pe certificatele care atestă instruirea în domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv în domeniul adopţiei;

 g) certificatul medical privind starea de sănătate a persoanei;

 9) documentul prin care se confirmă împuternicirea persoanei propuse să activeze în calitate de reprezentant al organizaţiei străine în Republica Moldova pentru realizarea procedurii de adopţie internaţională, eliberat de organizaţia în cauză.

 (2) Toate actele prezentate pentru acreditare urmează să fie traduse în limba de stat şi legalizate.

 (3) Pot activa în calitate de reprezentanţi ai organizaţiilor străine numai persoanele care au cetăţenia Republicii Moldova cu domiciliul pe teritoriul acesteia.

Articolul 9-2. Termenul de acreditare şi de prelungire a acreditării în Republica Moldova a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale
(1) Cererea de acreditare însoţită de actele menţionate la art.9-1 se depune la autoritatea centrală pînă în data de 31 ianuarie a anului în curs.

(2) Cererea pentru prelungirea acreditării, însoţită de raportul de activitate pe anul precedent întocmit conform prevederilor alin.(3), tradus în limba de stat şi legalizat, se prezintă la autoritatea centrală de către organizaţia străină acreditată pînă în data de 15 februarie.

(3) Raportul de activitate pe anul precedent va conţine informaţii cu privire la:

1) activitatea organizaţiei străine în domeniul adopţiei internaţionale pe anul precedent în statul primitor şi în Republica Moldova, inclusiv informaţii privind:

a) numărul de adopţii internaţionale realizate;

b) profilul copiilor adoptaţi, programele implementate pentru pregătirea adoptatorilor;

c) asistenţa acordată copiilor adoptaţi şi părinţilor adoptivi în procesul de adopţie şi în perioada postadopţie;

d) programele de cooperare în domeniul promovării drepturilor copilului;

2) costurile fiecărei adopţii internaţionale realizate pe teritoriul Republicii Moldova, cu descifrarea sumelor achitate de către adoptatori, direct sau indirect, către organizaţia străină, autorităţi, instituţii şi prestatori de servicii din statul primitor, precum şi a sumelor achitate către reprezentantul organizaţiei străine în Republica Moldova, către autorităţi, instituţii şi prestatori de servicii din Republica Moldova în procesul adopţiei, inclusiv costul examenului medical al copilului adoptabil, costurile călătoriei şi ale şederii în Republica Moldova, taxele pentru acoperirea costurilor operaţionale ale organizaţiei străine, taxele pentru serviciile reprezentantului în Republica Moldova.

(4) Cererile de acreditare sau de prelungire a acreditării organizaţiilor străine se examinează de autoritatea centrală pînă pe data de 1 martie.

(5) În cazul prelungirii acreditării, menţiunea corespunzătoare se face în certificatul de acreditare.

(5-1) Certificatul de acreditare obținut în condițiile prezentei legi este valabil timp de un an din data ultimei înscrieri privind prelungirea acreditării.

(6) În cazul rezilierii contractului cu reprezentantul organizaţiei străine în Republica Moldova, organizaţia străină este obligată să informeze despre acest fapt autoritatea centrală din Republica Moldova în termen de 3 zile lucrătoare.

(7) În perioada în care organizaţia străină nu are un reprezentant angajat pe teritoriul Republicii Moldova, procedurile de adopţie internaţională aflate în derulare prin intermediul organizaţiei străine respective se suspendă pînă la angajarea unui nou reprezentant conform procedurii în vigoare.

(8) În cazul schimbării reprezentantului organizaţiei străine în Republica Moldova, dosarul specificat la art.9-1 alin. (1) pct.8) se examinează, în termen de 3 zile lucrătoare, de către autoritatea centrală din Republica Moldova.

Articolul 9-3. Suspendarea acreditării în Republica Moldova a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale
Autoritatea centrală suspendă acreditarea acreditării organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în următoarele cazuri:

  a) prezentarea rapoartelor de activitate fără respectarea cerinţelor stabilite;

 b) prezentarea rapoartelor sau a informaţiilor false privind adopţia internaţională a copiilor domiciliaţi în Republica Moldova;

 c) la sesizarea organelor de drept sau a organelor de control financiar;

 d) pornirea unei urmăriri penale în privinţa organizaţiei străine;

 e) la solicitarea autorităţii centrale cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor.

Articolul 9-4. Anularea acreditării în Republica Moldova a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale
Autoritatea centrală solicită instanţei de judecată anularea acreditării organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în următoarele cazuri:

a) neprezentarea raportului de activitate pe anul precedent pînă în data de 31 ianuarie, conform art.9-2 alin.(2);

b) retragerea acreditării organizaţiei străine de către autorităţile competente din statul primitor;

c) reorganizarea şi/sau modificarea statutului organizaţiei străine, dacă acest fapt conduce la încălcarea condiţiilor de acreditare;

d) neprezentarea rapoartelor de evaluare postadopţie, conform prevederilor prezentei legi.

Capitolul III. CONDIŢIILE DE FOND ALE ADOPŢIEI
Articolul 10. Copilul adoptabil
(1) Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.

 (2) Prin derogare de la alin.(1), persoana care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a convieţuit cu acestea nu mai puţin de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.

 (3) Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al copilului.

 (3-1) În baza criteriilor, procedurilor și termenelor aprobate de către autoritatea centrală, Consiliul Consultativ pentru Adopții examinează oportunitatea separării fraților prin adopție națională sau internațională:

 a) la cererea expresă și cu participarea reprezentanților autorității tutelare teritoriale de la domiciliul copiilor – în cazul adopției naționale;

 b) din inițiativa autorității centrale și cu participarea reprezentanților autorității tutelare teritoriale de la domiciliul copiilor – în cazul adopției internaționale.

   (4) Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către:

 a) acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul;

 b) un alt adoptator domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior, doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenţiei de la Haga sau este parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova.

 (5) În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea tutelară teritorială în colaborare cu organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de informare a acestora cu privire la adopţie.

Articolul 10-1. Datele depersonalizate privind copiii adoptabili
(1) În baza rapoartelor privind situația copiilor adoptabili, autoritatea centrală întocmește extrase de date depersonalizate privind copiii adoptabili, care se publică pe pagina web oficială a acesteia.

 (2) Autoritatea centrală asigură accesul securizat al organizațiilor străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale acreditate în Republica Moldova la rapoartele privind situația copiilor adoptabili cu nevoi speciale.

 (3) Tipul de date conținute în extrasele indicate la alin. (1) se stabilește și se aprobă de către autoritatea centrală.

Articolul 11. Interdicţii referitoare la adopţia copiilor
(1) Adopţia între fraţi este interzisă.

 (2) Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori este interzisă, cu excepţia cazului în care aceasta se face de către ambii soţi simultan.

 (3) Prin derogare de la alin.(2), poate fi încuviinţată o nouă adopţie în cazul în care:

 a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, adopţia anterioară fiind considerată desfăcută la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;

 b) adopţia anterioară a încetat ca urmare a declarării nulităţii ei.

Articolul 12. Adoptatorii
(1) Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani.

 (2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani.

 (3) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), în cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de ani sau să nu fie mai în vârstă cu mai mult de 48 de ani.

  (4) Nu pot adopta copii persoanele:

 a) decăzute din drepturile părinteşti;

 b) a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;

 c) care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;

 d) în privința cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părintești sau de la care au fost luați copiii, fără decădere din drepturile părintești;

  e) exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor;

 f) care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;

 g) care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.

 (5) Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului.

 (6) Adopţia copilului de către un cuplu căsătorit (soț și soție) este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.

  (7) Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta copii în condiţiile prezentei legi, conform procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în Republica Moldova de cel puţin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.

 (8) Tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul parental profesionist au dreptul prioritar de a adopta copilul pe care îl au în îngrijire sau în plasament, cu excepţia cazurilor în care el este adoptat de rudele sale de pînă la gradul IV inclusiv. Dacă persoana specificată este în acelaşi timp şi rudă a copilului de pînă la gradul IV, dreptul prioritar de a-l adopta i se păstrează.

Capitolul IV. ADOPŢIA NAŢIONALĂ
Articolul 13. Depunerea cererii de adopţie
(1) Persoanele care doresc să adopte copii depun cerere la autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază îşi au domiciliul.

 (2) Drept confirmare a depunerii cererii de adopţie, persoanelor menţionate la alin.(1) li se eliberează certificat.

Articolul 14. Conţinutul cererii de adopţie
(1) Cererea de adopţie trebuie să conţină:

 a) numele, prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa de la domiciliu şi de la reşedinţă;

 b) motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte;

 c) eventuala disponibilitate de a adopta mai mulţi copii și/sau copii cu nevoi speciale, conform prevederilor prezentei legi.

  (2) Cererea de adopţie poate conţine şi alte date, informaţii şi solicitări în vederea adopţiei.

Articolul 15. Actele care se anexează la cererea de adopţie
(1) La cererea de adopţie, adoptatorul anexează:

a) copia de pe actul de identitate;

b) copia de pe certificatul de naştere;

c) copia de pe certificatul de căsătorie, în cazul adopţiei de către un cuplu căsătorit, sau copia de pe certificatul de divorţ, dacă este divorţat;

d) certificatul de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de venituri, sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni;

e) copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ;

f) cazierul judiciar;

f-1) certificat despre lipsa pe parcursul ultimilor 5 ani a contravențiilor prevăzute la art. 63, 78-1, 85, 87, 89–91 din Codul contravențional nr. 218/2008, eliberat de subdiviziunea teritorială a Poliției de la domiciliul solicitantului;

g) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical;

h) datele sale biografice, alte acte permise de lege.

(2) Autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului care a primit cererea de adopţie poate solicita şi alte documente permise de lege, pentru a se constata că adoptatorul îndeplineşte garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare adopţiei.

Articolul 16. Evaluarea capacităţii de adopţie a adoptatorului
(1) Autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului evaluează corespunderea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului necesităţilor de dezvoltare a copilului, conform unui regulament aprobat de autoritatea centrală, întocmind un raport de evaluare.

 (2) Raportul de evaluare trebuie să cuprindă:

 a) informaţii şi date privind personalitatea, starea de sănătate, situaţia economică a adoptatorului, viaţa familială, mediul social, condiţiile de trai, aptitudinile de îngrijire şi de educare a unui copil, opinia celorlalţi membri de familie despre eventuala adopţie;

 b) motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte un copil;

 c) concluzia cu privire la capacitatea de adopţie a adoptatorului.

 (3) Dacă în procesul de evaluare a capacităţii de adopţie a adoptatorului este necesar să se examineze suplimentar în ce măsură maladia adoptatorului limitează capacitatea acestuia de a îndeplini obligaţiile şi responsabilităţile privind îngrijirea şi educarea copilului, la solicitarea autorităţii tutelare teritoriale instituţia medicală din raza domiciliului acestuia organizează consultaţiile şi investigaţiile necesare şi eliberează documentul cu concluziile de rigoare.

Articolul 17. Atestatul de adoptator
(1) În baza rezultatelor evaluării prevăzute la art. 16, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziția privind eliberarea atestatului de adoptator și luarea la evidență a adoptatorului sau privind refuzul eliberării atestatului respectiv.

  (1-1) În cazul schimbării domiciliului, adoptatorul depune:

 a) cererea privind scoaterea din evidență – la autoritatea tutelară teritorială care i-a eliberat atestatul de adoptator;

 b) cererea privind luarea la evidență – la autoritatea tutelară teritorială de la noul domiciliu.

  (2) Atestatul de adoptator se eliberează în termen de două luni de la data depunerii cererii de adopţie. În cazul necesităţii unei evaluări suplimentare, acest termen poate fi prelungit, ca excepţie, pînă la 3 luni.

  (3) În cazul unui rezultat nefavorabil de evaluare, solicitantul atestatului de adoptator este în drept să ceară autorităţii tutelare teritoriale reevaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului. Autoritatea tutelară teritorială creează, în acest sens, o comisie specială, formată din specialişti care vor participa la reevaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale şi care se vor expune într-un raport comun.

 (4) În cazul în care consideră că a fost lezat în drepturi, solicitantul atestatului de adoptator este în drept să conteste, în termen de 30 de zile, refuzul de a i se elibera atestatul în instanţa de judecată.

  (5) Atestatul de adoptator este valabil pentru o perioadă de doi ani. Autoritatea teritorială prelungește valabilitatea atestatului în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului, reevaluând garanțiile morale şi condițiile materiale ale acestuia. Mențiunea cu privire la prelungirea valabilității atestatului de adoptator se aplică pe partea verso a atestatului în rubricile corespunzătoare, iar despre acest fapt este informată autoritatea centrală în termen de 5 zile lucrătoare. Cererea de prelungire a valabilității atestatului de adoptator este depusă de adoptator la autoritatea tutelară teritorială cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de expirarea valabilității.

  (5-1) În lipsa cererii de prelungire a valabilității, la expirarea valabilității atestatului de adoptator, autoritatea tutelară teritorială scoate din evidență adoptatorul în ziua următoare.

  (6) În cazul în care potrivirea adoptatorului a avut loc, termenul de valabilitate a atestatului de adoptator se prelungeşte de drept fără a se solicita reînnoirea lui.

 (6-1) Atestatul de adoptator poate fi retras:

 a) dacă se constată că adoptatorul a ascuns informații sau a prezentat informații false în procesul de evaluare a capacităţii de adopţie a adoptatorului;

 b) dacă se constată că nu mai sunt îndeplinite garanțiile morale și condițiile materiale în temeiul cărora a fost eliberat atestatul;

 c) dacă se constată implicarea directă a adoptatorului în identificarea unui copil cu statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil adoptabil, cu excepția situației în care adoptatorul este rudă de până la gradul al IV-lea inclusiv a copilului respectiv;

 d) la propunerea autorității centrale, dacă se constată că eliberarea atestatului a fost în mod vădit neîntemeiată sau ilegală;

 e) în situația prevăzută la art. 28 alin. (4-1).

  (6-2) Valabilitatea atestatului de adoptator încetează de drept:

 a) în cazul divorțului sau al decesului unuia dintre soți – pentru cuplul căsătorit (soț și soție);

 b) în cazul căsătoriei sau al decesului persoanei care deține atestat de adoptator;

 c) la data devenirii irevocabile a hotărârii instanței judecătorești cu privire la încuviințarea adopției.

  (6-3) În situațiile indicate la alin. (5-1), (6-1) și la alin. (6-2) lit. a) și b), autoritatea tutelară teritorială emite dispoziția de scoatere din evidență a adoptatorului, informând despre acest fapt autoritatea centrală în termen de 5 zile lucrătoare.

Articolul 18. Evidenţa adoptatorilor
(1) Autoritatea tutelară teritorială care a emis dispoziția de luare la evidenţă a adoptatorului transmite, în termen de 10 zile, autorităţii centrale o copie de pe dispoziția şi de pe atestatul de adoptator pentru includerea informaţiei necesare în Registrul de stat al adopției.

 (2) Nu poate adopta persoana sau cuplul căsătorit (soț și soție) care nu deține atestat de adoptator şi nu a fost luat la evidență în conformitate cu art. 17.

  (3) Prin derogare de la alin.(2), luarea la evidenţă a adoptatorului nu este o condiţie a adopţiei în cazul:

 a) adopţiei copilului de către soţul sau soţia părintelui biologic sau părintelui adoptiv al copilului;

 b) adopţiei copilului care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.

Articolul 19. Pregătirea adoptatorilor
Pe parcursul procesului de evaluare, prevăzut la art.16, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului este responsabilă de informarea şi de pregătirea acestuia conform unui program aprobat de autoritatea centrală.

Articolul 20. Statutul de copil adoptabil
(1) Concomitent cu emiterea dispoziției privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească în condițiile Legii nr. 140/2013 cu privire la protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziția privind stabilirea statutului de copil adoptabil și luarea la evidență a acestuia, precum și întreprinde măsuri pentru adopția copilului conform prevederilor legislației, cu excepția copiilor cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească plasați în serviciul tutelă/curatelă în cadrul familiei extinse.

(2) În cazul copiilor cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească plasați în serviciul tutelă/curatelă în cadrul familiei extinse, la cererea tutorelui/curatorului, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziția privind stabilirea statutului de copil adoptabil și informează despre aceasta copilul, în funcție de vârsta și gradul său de maturitate.

(3) Autoritatea tutelară teritorială informează părinții copilului decăzuți din drepturile părintești despre:

a) stabilirea statutului de copil adoptabil;

b) procedura de restabilire în drepturile părintești;

c) necesitatea de a informa autoritatea tutelară teritorială despre depunerea în instanța de judecată a cererii privind restabilirea în drepturile părintești.

(4) Statutul de copil adoptabil se retrage în cazul:

a) plasării copilului în serviciul tutelă/curatelă în cadrul familiei extinse fără intenția tutorilor/curatorilor de a adopta copilul;

b) retragerii statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, în condițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.

Articolul 21. Evidenţa copiilor adoptabili
(1) Evidenţa copiilor adoptabili o ţine autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului, precum şi autoritatea centrală.

 (2) În dispoziția de stabilire a statutului de copil adoptabil, autoritatea tutelară teritorială dispune punerea la evidenţă a copilului.

 (3) În termen de 3 zile din data emiterii dispoziției de stabilire a statutului de copil adoptabil, autoritatea tutelară teritorială remite autorităţii centrale o copie de pe dispoziție.

 (3-1) După stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază îşi are domiciliul copilul, în termen de 30 de zile, întocmeşte şi transmite autorităţii centrale raportul privind situaţia copilului adoptabil, conform modelului aprobat de autoritatea centrală, inclusiv fotografiile copiilor cu nevoi speciale.

  (3-2) Autoritatea tutelară teritorială actualizează informaţia din raportul privind situaţia copilului adoptabil anual, pentru copiii adoptabili fără nevoi speciale, și o dată la doi ani, pentru copiii adoptabili cu nevoi speciale, precum şi:

  a) la solicitarea autorităţii centrale;

 b) în cazurile în care, pînă la expirarea termenului de actualizare a informaţiei din raportul privind situaţia copilului adoptabil, copilului i-a fost stabilit, modificat sau retras gradul de dizabilitate, au fost identificate date privind existenţa riscului sporit de dezvoltare ulterioară a maladiilor ereditare şi/sau a anamnezei ereditare/genetice agravate, fie a fost luat la evidenţă un frate al acestuia cu statut de copil rămas fără ocrotire părintească sau cu statut de copil adoptabil, născut în familia părinţilor biologici ai acestuia (după caz, în familia mamei biologice sau a tatălui biologic).

 (4) Este interzisă adopţia copiilor care nu au fost luaţi la evidenţă în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazului în care:

 a) soţul adoptă copilul celuilalt soţ;

 b) copilul care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani este adoptat de persoana sau de familia care l-a crescut dacă el a convieţuit cu acestea cel puţin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.

Articolul 22. Informaţia privind copiii adoptabili
(1) În vederea potrivirii adoptatorilor, autoritatea centrală și autoritățile tutelare teritoriale se informează reciproc despre adoptatori și copiii adoptabili.

  (2) Autoritatea centrală şi autorităţile tutelare teritoriale vor asigura confidenţialitatea şi securitatea informaţiei privind copiii adoptabili.

Articolul 23. Consimţămîntul la adopţie
(1) Pentru încuviințarea adopției sunt necesare:

 a) consimțământul copilului adoptabil;

 b) în cazul adopției copilului de către celălalt soț – consimțămintele în formă scrisă ale părinților biologici ai copilului, cu excepția situațiilor, confirmate prin acte corespunzătoare, în care consimțământul respectiv nu poate fi obținut deoarece:

 – există o hotărâre judecătorească privind decăderea din drepturile părintești a părintelui copilului;

 – în privința părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei;

 – părintele este declarat ca fiind dispărut fără veste sau decedat;

 – datele despre părinte din certificatul de naștere al copilului au fost înscrise în temeiul declarațiilor celuilalt părinte.

   (2) Persoanele al căror consimţămînt la adopţie este solicitat urmează să fie informate corespunzător asupra consecinţelor consimţămîntului lor, în special asupra ruperii, ca urmare a adopţiei, a legăturilor de rudenie dintre copil şi familia lui biologică.

 (3) Autorităţile tutelare teritoriale de la domiciliul persoanelor menţionate la alin.(1) sînt obligate să asigure consilierea şi informarea acestora pînă în momentul exprimării consimţămîntului la adopţie şi să întocmească rapoarte în acest sens.

 (4) Consimţămîntul persoanelor indicate la alin.(1) este exprimat în mod liber şi necondiţionat, autentificat conform prevederilor legislaţiei sau confirmat de autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul acestora.

  (5) Consimţămîntul persoanelor indicate la alin.(1) obţinut prin corupere, înşelăciune, fraudă, contra bani, altor bunuri sau contra avantaje de orice fel promise înainte sau după obţinerea consimţămîntului nu este valabil.

 (6) Instanţa de judecată competentă poate solicita confirmarea consimţămîntului şi la examinarea cauzei în instanţă, asigurînd confidenţialitatea informaţiilor despre adoptatori şi despre părinţii biologici.

Articolul 26. Consimțământul copilului adoptabil
(1) Pentru a-și exprima consimțământul, copilul beneficiază de consiliere și informare, asigurate de autoritatea tutelară teritorială, privind scopul, etapele și efectele adopției, ținând cont de opinia, dorințele și sentimentele copilului în funcție de vârsta și de gradul său de maturitate. 

 (2) Copilul își exprimă consimțământul în formă scrisă (sau, după caz, în mod verbal, în prezența psihologului și a reprezentantului autorității tutelare teritoriale, care confirmă în scris consimțământul copilului) de a fi:

 a) vizitat de adoptator;

 b) încredințat în vederea adopției;

 c) adoptat.

Articolul 27. Potrivirea adoptatorului
(1) După stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului întreprinde măsuri de selectare a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil, ţinînd cont de interesul superior al copilului şi de cererea adoptatorului, conform metodologiei aprobate de către autoritatea centrală pentru protecția copilului.

  (1-1) Procedura de potrivire a adoptatorului presupune următoarele etape:

 a) selectarea adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil;

 b) vizitarea copilului adoptabil de către adoptatorul potrivit;

 c) încredințarea copilului adoptabil adoptatorului în vederea adopției.

  (2) În cazul în care copilul adoptabil se află într-o instituţie socială sau într-un serviciu de tip familial, potrivirea adoptatorului se face de către autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului în comun cu managerul de caz.

 (3) În procesul determinării compatibilităţii adoptatorului, au prioritate:

 a) rudele copilului adoptabil;

 b) tutorele sau curatorul copilului;

 c) persoana care are în plasament familial copilul, ca părinte educator sau ca asistent parental profesionist.

 (4) Despre selectarea adoptatorului potrivit, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului notifică autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului pentru informarea acestuia.

Articolul 28. Condiţiile de potrivire a adoptatorului
(1) Adoptatorul selectat primeşte din partea autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul copilului pentru care a fost declarat potrivit un permis de vizită.

 (2) Autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea adoptatorului cu copilul, luînd în considerare necesităţile, dorinţele şi opiniile copilului.

 (3) Întîlnirile şi vizitele sînt destinate dezvoltării treptate a relaţiei de ataşament dintre copil şi adoptator şi au loc atît în mediul de viaţă al copilului, cît şi în afara lui. Numărul vizitelor necesare pentru constatarea compatibilităţii îl stabileşte autoritatea tutelară teritorială în comun cu managerul de caz, în funcţie de evoluţia cazului.

 (4) Dacă, în termen de 30 de zile din data eliberării permisului de vizită, adoptatorul nu a acceptat potrivirea cu copilul adoptabil, se face o menţiune în acest sens în permisul de vizită, care se semnează de adoptator. În acest caz, adoptatorul este în drept să rămînă în lista adoptatorilor pentru încă cel mult două proceduri de potrivire.

  (4-1) Dacă adoptatorul de trei ori nu acceptă potrivirea cu un copil adoptabil care corespunde informațiilor indicate în atestatul de adoptator, acesta pierde dreptul la o alta procedură de potrivire, iar atestatul de adoptator îi este retras.

  (5) Dacă potrivirea adoptatorului nu a avut loc, autoritatea tutelară teritorială întreprinde noi măsuri de selectare a altor adoptatori pentru copil.

 (6) Potrivirea adoptatorului cu copilul adoptabil, conform prevederilor alin. (1)–(5) din prezentul articol, nu este necesară în cazul adopției copilului de către persoanele indicate la art. 27 alin. (3) lit. b) și c), dacă copilul s-a aflat în grija lor cel puțin 30 de zile.

Articolul 29. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei
(1) În termen de 5 zile de la acceptarea potrivirii, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului îl încredințează adoptatorului pentru o perioadă de la 60 până la 90 de zile, în vederea adaptării copilului cu adoptatorul şi a constatării compatibilității lor.

  (2) Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se face printr-o dispoziție motivată, emisă de autoritatea tutelară teritorială în baza rezultatelor procesului de potrivire.

 (3) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în cazul:

 a) adopţiei copilului de către soţul sau soţia părintelui biologic al copilului;

 b) adopţiei copilului care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani;

 c) adopţiei copilului de către tutore sau curator, de către părintele educator sau de către asistentul parental profesionist în cazul în care copilul s-a aflat în grija lor cel puţin 90 de zile.

 (4) Despre încredinţarea copilului în vederea adopţiei se informează autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului, care este obligată să monitorizeze evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre el şi adoptator pe tot parcursul perioadei de încredinţare, întocmind în acest sens rapoarte lunare.

 (5) Capacitatea de adaptare fizică şi psihică a copilului la mediul familial va fi analizată de autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi de orice alte elemente caracteristice locului unde trăieşte copilul în perioada încredinţării, care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei sale ulterioare în cazul încuviinţării adopţiei.

 (6) La sfîrşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului întocmeşte un raport final şi îl prezintă autorităţii tutelare teritoriale care a decis încredinţarea copilului.

 (7) Perioada de încredinţare în vederea adopţiei se prelungeşte de drept la depunerea cererii de încuviinţare a adopţiei în instanţă de judecată pînă la soluţionarea cererii prin hotărîre judecătorească irevocabilă.

 (8) În cazul în care, în perioada încredinţării în vederea adopţiei, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul adoptatorului constată neadaptarea copilului cu adoptatorul ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, informează imediat autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului pentru a dispune revocarea încredinţării sau, după caz, prelungirea măsurii de încredinţare în condiţiile prevăzute la alin.(1) şi (2).

 (9) Dispoziția prin care autoritatea tutelară teritorială dispune revocarea încredinţării în vederea adopţiei este executorie de drept. Procedura de selectare şi de potrivire a altor adoptatori pentru copil, în acest caz, se reia.

 (10) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, adoptatorul exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile de îngrijire şi de educare a copilului, cu excepţia încheierii de acte juridice.

Articolul 29-1. Suspendarea procedurii de potrivire a adoptatorului
(1) Autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului adoptabil, care a fost informată despre depunerea în instanța de judecată a cererii privind restabilirea în drepturile părintești, suspendă procedura de potrivire a adoptatorului cu copilul adoptabil până la data devenirii irevocabile a hotărârii judecătorești cu privire la cererea de restabilire în drepturile părintești sau până la data scoaterii de pe rol a cererii respective, după care, în termen de 3 zile lucrătoare:

 a) emite dispoziția de retragere a statutului de copil adoptabil și a statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, în condițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți – în cazul restabilirii părinților în drepturile părintești;

 b) reia procedura de potrivire a adoptatorului cu copilul adoptabil de la momentul suspendării – în cazul în care părinții nu au fost restabiliți în drepturile părintești.

 (2) Autoritatea tutelară teritorială care a fost informată despre depunerea în instanța de judecată a cererii privind restabilirea în drepturi părintești este obligată:

 a) în termen de 3 zile lucrătoare, să informeze în scris despre acest fapt autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului adoptabil, dacă este cazul;

 b) să monitorizeze derularea procedurii de restabilire în drepturile părintești;

 c) în termen de 3 zile lucrătoare, să informeze în scris autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului adoptabil asupra hotărârii judecătorești cu privire la cererea de restabilire în drepturile părintești sau asupra scoaterii de pe rol a cererii respective.

Articolul 30. Avizul privind adopţia
(1) La încheierea procesului de potrivire a adoptatorului, după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.16–29, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului explică adoptatorului dreptul de a depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă şi întocmeşte, în termen de 10 zile, un aviz privind adopţia, care conţine informaţii referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului.

(1-1) În cazul adopţiei copilului de către celălalt soţ, eliberarea avizului privind adopţia se efectuează după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 16, 23 şi 26.

(2) O copie de pe avizul privind adopţia se remite autorităţii centrale în termen de 5 zile.

(3) Dacă avizul privind adopţia nu este favorabil, autoritatea tutelară teritorială comunică acest fapt adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a contesta avizul negativ în instanţa de judecată competentă, inclusiv dreptul de a deschide o nouă procedură privind adopţia unui alt copil.

Articolul 31. Încuviinţarea adopţiei în instanţă de judecată
(1) Adoptatorul depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă de la domiciliul copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit în vederea examinării în fond a cauzei.

 (1-1) În cazul adopţiei copilului de către celălalt soţ, adoptatorul depune cererea de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată competentă din raza domiciliului copilului adoptabil.

 (2) Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să conţină:

 a) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu;

 b) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;

 c) solicitarea motivată cu privire la schimbarea numelui şi/sau a prenumelui copilului, precum și numele pe care îl va purta copilul, dacă adoptatorii poartă nume diferite;

  d) numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis (atestatul se anexează la cerere);

 e) alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată.

 (3) Autoritatea tutelară teritorială prezintă instanţei de judecată avizul privind adopţia, întocmit în condiţiile art.30 alin.(1) sau (1-1), precum şi dosarul copilului.

 (4) Dosarul copilului trebuie să conţină:

 a) copia de pe certificatul de naştere al copilului;

 b) raportul privind situația copilului adoptabil și certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul acestuia;

  c) confirmarea în scris a adoptatorului cu privire la faptul că a luat cunoștință de starea de sănătate a copilului;

  d) consimțămintele copilului indicate la art. 26 alin. (2);

  e) consimțămintele părinților indicate la art. 23 alin. (1) lit. b);

  f) actele care confirmă acţiunile întreprinse de autorităţile de resort în scopul (re)integrării copilului în familia biologică sau în familia extinsă;

 g) alte date şi informaţii relevante.

 (5) Cererea de încuviințare a adopției se examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului și a reprezentantului autorității tutelare teritoriale de la domiciliul copilului.

  (6) Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă şi-a format convingerea, pe baza probelor administrate, că adopţia este în interesul superior al copilului.

 (7) În cazul inițierii unei proceduri judiciare care ar putea avea ca rezultat retragerea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, procedura de încuviințare a adopției se suspendă până la soluționarea procedurii respective.

  (8) Adopţia se consideră încuviinţată la data devenirii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti. Autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului este obligată să comunice autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi încuviinţarea adopţiei, expediind o copie de pe hotărîrea judecătorească.

Capitolul V. ADOPŢIA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 32. Dispoziţii generale
(1) Adopţia copiilor domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont şi de legislaţia statelor în care aceştia din urmă îşi au domiciliul la data depunerii cererii de adopţie, precum şi în conformitate cu tratatele internaţionale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte. În acelaşi mod se procedează şi în cazul încetării adopţiei internaţionale prin desfacere sau prin declarare a nulităţii ei.

 (2) Adopţia copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara ţării, efectuată de organele abilitate ale statului străin pe al cărui teritoriu adoptatorul îşi are domiciliul, este recunoscută ca fiind valabilă în Republica Moldova doar dacă statul străin este parte la Convenţia de la Haga sau parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova şi dacă autoritatea centrală din Republica Moldova şi-a exprimat anticipat acordul la adopţie.

 (3) Adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu acordul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul al cărui cetăţean este copilul.

 (4) Copiii domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova pot fi adoptaţi de adoptatori cu domiciliul în străinătate doar dacă, potrivit legislaţiei statelor în care urmează să plece, li se vor asigura garanţii şi norme juridice echivalente celor de care s-ar fi bucurat în cazul adopţiei naţionale.

 (5) Persoanele cu domiciliul în Republica Moldova care doresc să adopte copii cu domiciliul în alte state sînt supuse evaluării potrivit reglementărilor generale ale prezentei legi. Autoritatea centrală, în baza unui raport de evaluare întocmit de autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul acestor persoane, emite o dispoziție cu privire la atestarea adoptatorilor, le eliberează atestat de adoptator şi întocmeşte un raport prin care confirmă că:

 a) au capacitate de adopţie;

 b) au beneficiat de pregătirea necesară în vederea adopţiei;

 c) copilul care urmează să fie adoptat este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova.

 (6) În cazurile prevăzute la alin.(5), adopţia se efectuează cu respectarea cerinţelor prezentei legi, precum şi ale legislaţiei în domeniul adopţiei din ţara de reşedinţă a copilului.

Articolul 33. Condiţiile pentru adopţie internaţională
(1) Încuviinţarea adopţiei internaţionale are loc în conformitate cu reglementările generale ale prezentei legi, ţinîndu-se cont de derogările din prezentul capitol.

 (2) Adopţia internaţională a unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova poate fi încuviinţată în cazul în care:

 a) soţul adoptă copilul celuilalt soţ;

 b) copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul în străinătate;

 c) copilul adoptabil fără nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de un an din momentul luării la evidenţă drept copil adoptabil;

 d) copilul adoptabil cu nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de 6 luni din momentul luării la evidenţă drept copil adoptabil.

 (2-1) În cazul în care copilul adoptabil fără nevoi speciale este trecut în categoria copiilor adoptabili cu nevoi speciale, la calculul perioadei după care adopţia internaţională devine posibilă se va lua în considerare perioada anterioară de aflare la evidenţă.

 (3) În cazul adopţiei internaţionale, la selectarea adoptatorului potrivit autoritatea centrală va ţine cont de necesitatea asigurării continuităţii în îngrijirea şi educarea copilului, avînd în vedere originea sa etnică, culturală şi lingvistică, dacă acest fapt nu contravine interesului superior al copilului.

 (4) Adopţia internaţională se încuviinţează dacă statul primitor este parte la Convenţia de la Haga sau dacă are încheiat un acord bilateral în domeniu cu Republica Moldova.

Articolul 34. Depunerea cererii de adopţie internaţională
(1) Cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul în străinătate care doresc să adopte un copil domiciliat în Republica Moldova pot depune cererea de adopţie internaţională numai prin intermediul organizaţiilor străine din statul primitor acreditate şi înregistrate în condiţiile prezentei legi. În cazul în care persoanele vizate sunt rudele copilului adoptabil de până la gradul al IV-lea inclusiv, acestea au dreptul de a depune cererea de adopție prin intermediul autorității centrale cu atribuții în domeniul adopției din statul primitor.

  (2) Cetăţenii străini sau apatrizii aflaţi în Republica Moldova în scop de serviciu şi cu reşedinţa pe teritoriul acesteia de cel puţin 2 ani (în continuare – cetăţeni străini sau apatrizi cu reşedinţa în Republica Moldova) care doresc să adopte un copil domiciliat în Republica Moldova pot depune cererea de adopţie internaţională:

 a) numai prin intermediul organizaţiilor străine din statul primitor acreditate şi înregistrate în Republica Moldova în condiţiile prezentei legi, dacă în statul primitor există astfel de organizaţii;

 b) direct sau prin intermediul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, dacă în statul respectiv nu există organizaţii cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale acreditate şi înregistrate în Republica Moldova în condiţiile prezentei legi.

 (3) Cetăţenii Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate care doresc să adopte un copil domiciliat în Republica Moldova pot depune cererea de adopţie:

 a) conform procedurii de adopție internațională, prin intermediul autorității centrale cu atribuții în domeniul adopției din statul primitor sau prin intermediul organizațiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor, acreditate și înregistrate în Republica Moldova în condițiile prezentei legi;

  b) conform procedurii de adopţie naţională prevăzute de prezenta lege, anexînd la cererea de adopţie, prezentată autorităţii tutelare teritoriale, actele specificate la art.15 alin.(1) lit.d)–g), eliberate de către autorităţile/instituţiile competente din statul primitor, în cazul în care legislaţia statului primitor prevede posibilitatea recunoaşterii hotărîrilor de încuviinţare a adopţiei naţionale pronunţate de judecătoriile din Republica Moldova.

 (4) În cazul cererilor depuse de către cetăţenii Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate sau de către cetăţenii străini sau apatrizii cu reşedinţa în Republica Moldova, actele anexate la cererea de adopţie internaţională prevăzute la art.36 vor fi perfectate de autorităţile competente din statul/statele primitoare şi de autorităţile din Republica Moldova în funcţie de disponibilitatea, relevanţa şi actualitatea informaţiilor necesare pentru asigurarea unei informări complete în procesul de examinare a cererii.

 (5) În cazul adopţiei copilului de către celălalt soţ, adoptatorii pot depune cererea de adopţie internaţională prin intermediul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor sau prin intermediul altor autorităţi/organizaţii cărora li s-au conferit atribuţii corespunzătoare ale autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor în condiţiile prevederilor Convenţiei de la Haga.

 (6) Drept confirmare a primirii cererii de adopţie internaţională şi a actelor specificate la art.36, autoritatea centrală din Republica Moldova va elibera solicitantului un certificat.

Articolul 35. Conţinutul cererii de adopţie internaţională şi luarea la evidenţă a adoptatorilor străini
(1) Cererea de adopţie internaţională trebuie să conţină datele şi informaţia stipulate la art.14.

 (2) Cererea adoptatorului cu domiciliul în străinătate care doreşte să adopte un copil cu domiciliul în Republica Moldova este luată la evidenţă de autoritatea centrală din Republica Moldova numai în cazul în care autorităţile/organizaţiile cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor menţionate la art.34 atestă că:

 a) adoptatorul este apt să adopte, în conformitate cu legislaţia statului primitor;

 b) adoptatorul dispune de garanţii morale şi întruneşte condiţiile materiale pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase copilului după încuviinţarea adopţiei şi, după caz, este pregătit să îngrijească copilul care suferă de o maladie gravă;

 c) adoptatorul este familiarizat cu legislaţia privind adopţia în Republica Moldova şi a beneficiat în statul primitor de informarea şi de pregătirea necesară în vederea adopţiei internaţionale;

 d) este asigurată monitorizarea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 5 ani;

 e) sînt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.

Articolul 36. Actele care se anexează la cererea de adopţie internaţională
(1) La cererea de adopţie internaţională se anexează:

 a) raportul autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor sau al autorităţilor/organizaţiilor cărora li s-au conferit atribuţii corespunzătoare în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor în condiţiile prevederilor Convenţiei de la Haga, însoţit de documente relevante, care să cuprindă informaţii despre:

 - identitatea adoptatorului, confirmată prin copia legalizată a actului de identitate;

 - capacitatea şi aptitudinile adoptatorului pentru a adopta;

 - situaţia personală, familială şi materială a adoptatorului, confirmată prin copie legalizată de pe certificatul de naştere, de căsătorie sau de divorţ, prin certificat de la locul de muncă privind funcţia deţinută şi cuantumul salariului, prin acte ce confirmă dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra unei locuinţe, prin alte acte ce confirmă veniturile;

 - starea de sănătate confirmată printr-un certificat medical în original, separat pentru fiecare adoptator, iar în cazul în care adoptatorul suferă de o maladie sau afecţiune, informaţii suplimentare cu privire la măsura în care maladia sau afecţiunea adoptatorului limitează capacitatea acestuia de a-şi îndeplini corespunzător obligaţiile şi responsabilităţile privind îngrijirea şi educarea copiilor;

 - mediul social al adoptatorului;

  c) declaraţia privind dreptul copilului adoptat de a-şi păstra cetăţenia Republicii Moldova pînă la atingerea majoratului;

 d) consimțământul la adopție al soțului/soției persoanei care dorește să adopte singură, dacă este căsătorită – în cazul rudei copilului de până la gradul al IV-lea inclusiv sau al persoanei cu care copilul a stabilit relații apropiate;

  e) declaraţia adoptatorului că acceptă acţiunile de monitorizare postadopţie;

 f) cazierul judiciar al adoptatorului;

  h) garanţiile socioeconomice şi juridice de care va beneficia copilul în cazul adopţiei internaţionale;

 i) actul de confirmare a achitării taxei pentru prestarea serviciilor aferente realizării procedurii de adopție internațională pe teritoriul Republicii Moldova. Odată cu retragerea cererii de adopție internațională și a actelor anexate la aceasta, adoptatorul este în drept să solicite și restituirea taxei achitate doar în cazul în care nu au fost utilizate surse financiare pentru o procedură de adopție inițiată anterior și care s-a stopat din diverse motive.

  (2) Cererea de adopţie internaţională şi actele prevăzute la alin.(1) se depun la autoritatea centrală din Republica Moldova, însoţite de traducerea lor, autentificată, în limba română, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel.

 (3) Organizaţiile străine au dreptul să aibă depuse şi înregistrate concomitent la autoritatea centrală din Republica Moldova cel mult 2 cereri de adopţie internaţională a copiilor fără nevoi speciale, cu posibilitatea substituirii cererilor respective.

 (4) Adoptatorul este obligat să actualizeze anual informaţia din actele anexate la cererea de adopţie internaţională sau, după caz, să confirme în scris faptul că informaţia respectivă nu s-a modificat.

 (5) În cazul nerespectării prevederilor alin.(4), cererea adoptatorului şi actele anexate nu se examinează în procesul de potrivire a adoptatorului cu copilul adoptabil şi se restituie adoptatorului.

Articolul 36-1. Datele depersonalizate privind copiii adoptabili cu nevoi special
(1) În baza rapoartelor privind situaţia copiilor adoptabili, autoritatea centrală din Republica Moldova întocmeşte extrase de date depersonalizate privind copiii adoptabili cu nevoi speciale.

 (2) Tipul de date conţinute în extrasele menţionate la alin.(1) se stabileşte şi se aprobă de către autoritatea centrală.

 (3) Conform procedurii stabilite de autoritatea centrală, aceasta asigură accesul la extrasele de date depersonalizate privind copiii adoptabili cu nevoi speciale:

 a) pentru reprezentanţii organizaţiilor străine;

 b) pentru adoptatorii cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate şi adoptatorii cetăţeni străini sau apatrizi cu reşedinţa în Republica Moldova care au depus cerere de adopţie internaţională la autoritatea centrală din Republica Moldova.

Articolul 36-2. Potrivirea prealabilă a copiilor adoptabili cu nevoi speciale în cazul adopţiei de către adoptatorii cetăţeni străini sau apatrizi cu domiciliul în străinătate
(1) Reprezentantul organizaţiei străine în Republica Moldova transmite datele depersonalizate privind copiii adoptabili cu nevoi speciale organizaţiei străine din statul primitor în scopul identificării adoptatorilor capabili şi disponibili să adopte copii cu nevoi speciale ale căror date depersonalizate le-au fost prezentate.

(2) Cetăţeanul străin sau apatridul cu domiciliul în străinătate interesat de adopţia unui copil adoptabil cu nevoi speciale transmite, prin intermediul organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor, un formular de intenţie însoţit de confirmarea oficială a capacităţii sale de a adopta un copil adoptabil cu nevoi speciale similare cu cele din extrasul de date depersonalizate ale copilului faţă de care adoptatorul îşi exprimă intenţia.

(3) Organizaţia străină va transmite autorităţii centrale din Republica Moldova formularele de intenţie însoţite de confirmările respective, luîndu-se în considerare faptul că în proces de examinare se pot afla concomitent cel mult 2 formulare prezentate de aceeaşi organizaţie străină cu privire la acelaşi copil.

(4) Autoritatea centrală din Republica Moldova va realiza procedura de potrivire prealabilă a cetăţenilor străini sau apatrizilor cu domiciliul în străinătate în termen de cel mult o lună de la expirarea perioadei de 2 luni din data recepţionării primului formular de intenţie.

(5) Despre rezultatele potrivirii prealabile autoritatea centrală din Republica Moldova va informa cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul în străinătate, solicitîndu-le celor potriviţi prealabil să depună cererea şi actele corespunzătoare conform prevederilor art.34–36.

(6) După selectarea adoptatorului potrivit în condiţiile art.37 alin.(1), cererile şi actele anexate depuse de mai mulţi adoptatori potriviţi prealabil pentru adopţia unui copil adoptabil cu nevoi speciale se restituie adoptatorilor nepotriviţi în termen de o lună.

Articolul 36-3. Potrivirea prealabilă a copiilor adoptabili cu nevoi speciale în cazul adopţiei de către adoptatorii cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate
(1) În baza informaţiei din cererea şi actele depuse de către adoptatorii cetăţeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate, autoritatea centrală din Republica Moldova prezintă acestora extrasele de date depersonalizate ale copiilor cu nevoi speciale:

 a) prin intermediul reprezentantului organizaţiei străine în Republica Moldova, în cazul în care cererea de adopţie internaţională a fost depusă în condiţiile art.34 alin.(2) lit.a);

 b) direct sau prin intermediul autorităţii centrale în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor, în cazul în care cererea de adopţie internaţională a fost depusă în condiţiile art.34 alin.(2) lit.b).

 (2) În baza extrasului de date depersonalizate, adoptatorul cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate interesat de adopţia unui copil adoptabil cu nevoi speciale transmite, direct sau prin intermediul organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale din statul primitor, o scrisoare de intenţie privind adopţia unuia dintre copiii adoptabili cu nevoi speciale.

 (3) După primirea scrisorii de intenţie din partea adoptatorului cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate, autoritatea centrală, în termen de o lună, selectează adoptatorul potrivit în condiţiile art.37 alin.(1).

Articolul 36-4. Potrivirea prealabilă a copiilor adoptabili cu nevoi speciale în cazul adopţiei de către adoptatorii cetăţeni străini sau apatrizi cu reşedinţa în Republica Moldova
Potrivirea prealabilă a copiilor adoptabili cu nevoi speciale în cazul adopţiei de către adoptatorii cetăţeni străini sau apatrizi cu reşedinţa în Republica Moldova se realizează în condiţiile art.36-3.

Articolul 37. Potrivirea adoptatorului. Eliberarea avizului privind adopţia internaţională
(1) Autoritatea centrală din Republica Moldova selectează, conform criteriilor stabilite, adoptatorul potrivit pentru copilul adoptabil și transmite adoptatorului selectat, în baza avizului pozitiv al Consiliului Consultativ pentru Adopții, raportul privind situația copilului adoptabil, fără a dezvălui identitatea copilului, locul de naștere și locul de trai, solicitându-i să-și exprime acordul sau dezacordul privind adopția copilului respectiv, precum și informează în scris autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului despre potrivirea prealabilă, solicitând suspendarea acțiunilor de identificare a unui adoptator național pentru copilul adoptabil vizat.

(11) În cazul în care certificatul medical al adoptatorului conține informații privind existenta unei maladii sau afecțiuni, în procesul de selectare a adoptatorului potrivit, autoritatea centrală consultă specialiști de profil din cadrul instituțiilor medicale de nivel republican, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, pentru a determina în ce măsură maladia sau afecțiunea adoptatorului limitează capacitatea acestuia de a-şi îndeplini corespunzător obligaţiile şi responsabilităţile privind îngrijirea şi educarea copilului.

(12) În cazul în care informația privind starea sănătății copilului adoptabil pentru care a fost selectat un adoptator conține un diagnostic care necesită a fi examinat aprofundat, adoptatorul respectiv poate solicita realizarea unor investigații medicale suplimentare, cu indicarea specialiștilor necesari și cu asistența reprezentantului organizației străine acreditate în Republica Moldova cu atribuții în domeniul adopției internaționale, suportând integral cheltuielile pentru realizarea investigațiilor respective.

(2) După obţinerea acordului din partea adoptatorului, autoritatea centrală din Republica Moldova solicită autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor să se expună asupra eventualei adopţii.

(3) În baza acordului autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor privind continuarea procedurii de adopţie a copilului, autoritatea centrală din Republica Moldova adresează autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul copilului un demers pentru a continua procedura de potrivire a adoptatorului, informând despre acest fapt adoptatorul.

(4) Autoritatea tutelară teritorială eliberează adoptatorului un permis de vizită în condițiile art. 28. Adoptatorul vizitează copilul cu participarea obligatorie a reprezentantului autorității tutelare teritoriale de la domiciliul copilului sau a managerului de caz. Numărul vizitelor necesare pentru constatarea compatibilității adoptatorului cu copilul se stabilește de autoritatea tutelară teritorială în comun cu managerul de caz. Vizitele se desfășoară într-o perioadă de 30 de zile de la data eliberării permisului de vizită. Din motive întemeiate, expuse în formă scrisă, autoritatea tutelară teritorială poate prelungi perioada vizitelor cu încă cel mult 30 de zile.

(41) Pe parcursul perioadei de potrivire, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului adoptabil poate dispune încredințarea copilului respectiv adoptatorului, în vederea locuirii copilului la reședința temporară a acestuia din Republica Moldova, în funcție de vârsta și gradul de maturitate al copilului, precum și de evoluția relației dintre copil și adoptator.

(42) Încredințarea copilului în vederea adopției internaționale se efectuează printr-o dispoziție motivată, emisă de autoritatea tutelară teritorială.

(43) În cazul încredințării copilului în vederea adopției internaționale, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului monitorizează dezvoltarea copilului și evoluția relațiilor dintre el și adoptator pe tot parcursul perioadei de încredințare.

(44) Reprezentantul organizației străine acreditate în Republica Moldova cu atribuții în domeniul adopției internaționale care asistă cuplul căsătorit (soț și soție) este obligat să asigure contactul și comunicarea eficientă dintre reprezentantul autorității tutelare teritoriale de la domiciliul copilului adoptabil și adoptator, în vederea monitorizării evoluției relației dintre copil și adoptator.

(45) Dacă adopția internațională se efectuează de un cuplu căsătorit (soț și soție), din motive întemeiate (familiale, de serviciu, alte circumstanțe întemeiate), adoptatorul are dreptul de a pleca în țara sa de origine, pentru o scurtă perioadă, asigurându-se că cel puțin unul dintre soți se va afla cu copilul pentru continuarea procedurii de potrivire.

(5) În cazul potrivirii adoptatorului cu copilul adoptabil, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului întocmeşte, în termen de 5 zile, un raport, în care se expune referitor la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului, expediindu-l imediat autorităţii centrale.

(6) În baza raportului prevăzut la alin.(5), autoritatea centrală elaborează, în termen de 5 zile, un acord de continuare a procedurii de adopţie sau refuză în scris eliberarea acestuia, expediind imediat autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul copilului acordul sau refuzul eliberării.

(7) Refuzul autorităţii centrale de a accepta continuarea procedurii de adopţie internaţională poate fi contestat la Curtea de Apel Chişinău.

(8) În baza acordului de continuare a procedurii de adopţie internaţională şi după îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.20–26, autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului elaborează, în termen de 10 zile, un aviz privind adopţia internaţională, care să conţină informaţii referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului.

(9) Copia de pe avizul privind adopţia internaţională se remite autorităţii centrale în termen de 3 zile.

(10) Dacă avizul privind adopţia internaţională nu este favorabil, autoritatea tutelară teritorială comunică acest fapt adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a-l contesta în instanţa de judecată.

Articolul 38. Înaintarea cererii de încuviinţare a adopţiei internaţionale la curtea de apel
(1) După primirea acordului de continuare a procedurii de adopție din partea autorității centrale din Republica Moldova, adoptatorul depune, direct sau prin intermediul organizației străine acreditate în domeniul adopției, la judecătoria din raza domiciliului copilului adoptabil o cerere prin care solicită încuviințarea adopției internaționale.

	(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art.31 alin.(2) lit.a)–c) şi să fie însoţită de documentele prevăzute la art.36 alin.(1), precum şi de actul care garantează dreptul copilului adoptabil de a intra şi a locui permanent în statul primitor în cazul încuviinţării adopţiei, eliberat de către autoritatea competentă din statul primitor.

	(3) Autoritatea tutelară teritorială va prezenta instanţei un aviz privind adopţia internaţională, elaborat în condiţiile art.37 alin.(8), cu concluzii referitor la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil şi la corespunderea adopţiei interesului superior al copilului, dosarul copilului cu documentele specificate la art.31 alin.(4), precum şi acordurile privind continuarea procedurii de adopţie internaţională eliberate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor şi autoritatea centrală din Republica Moldova.

	(4) Cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale se examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul copilului şi a reprezentantului organizației străine acreditate în Republica Moldova cu atribuții în domeniul adopției internaționale, care asistă adoptatorul.

	(5) Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale numai dacă, în baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.

	(6) În temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile prezentată autorităţii centrale, aceasta eliberează, în termen de 5 zile, un certificat care atestă că adopţia este conformă normelor Convenţiei de la Haga.

	(7) Deplasarea din Republica Moldova în statul primitor a copilului adoptat este posibilă numai după ce hotărîrea irevocabilă de încuviinţare a adopţiei a fost certificată. Copilul adoptat se deplasează însoţit neapărat de adoptator, în condiţii de siguranţă corespunzătoare necesităţilor sale.

	(8) Autoritatea centrală din Republica Moldova informează autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor, misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova în acest stat despre adopţia încuviinţată şi despre deplasarea copilului, în vederea respectării cerinţelor prevăzute la art.45.

Articolul 39. Cheltuielile aferente procedurii de adopţie internaţională
Odată cu depunerea cererii de adopţie internaţională, adoptatorul achită o taxă unică şi fixă reprezentînd contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii de adopţie internaţională pe teritoriul Republicii Moldova. Cuantumul, modul de achitare şi destinaţia acestei taxe se stabilesc de Guvern.

Capitolul V-1. ADOPŢIA COPILULUI DE CĂTRE CELĂLALT SOŢ
Articolul 39-1. Durata căsătoriei
Adopţia copilului de către celălalt soţ este permisă numai în cazul în care, la data depunerii cererii de adopţie, durata căsătoriei soţilor este de cel puţin un an.

Articolul 39-2. Adopţia copilului de către celălalt soţ conform procedurii de adopţie naţională
(1) Copilul cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid al cărui părinte este cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid poate fi adoptat de către soţul părintelui său conform procedurii de adopţie naţională numai în cazul în care se confirmă prin acte corespunzătoare că copilul, părintele acestuia şi adoptatorul domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova de cel puţin un an la momentul depunerii cererii de adopţie.

(2) În situaţia prevăzută la alin.(1):

a) adoptatorul va prezenta, suplimentar faţă de actele anexate la cererea de adopţie, cazierul judiciar şi actele care confirmă lipsa impedimentelor la adopţie menţionate la art.12 alin.(4) lit.a), c)–g), eliberate de autorităţile statului străin, în cazul în care adoptatorul este cetăţean străin;

b) procedura de adopţie se realizează prin derogare de la art.17–22, art.25, art.27–29, art.31 alin.(2) lit.d) şi alin.(4) lit.f), art.45 şi art.46 alin.(4).

(3) Adopţia copiilor cetăţeni străini menţionaţi la alin.(1) se realizează cu acordul prealabil al autorităţilor competente ale statului al cărui cetăţean este copilul.

Articolul 39-3. Adopţia copilului de către celălalt soţ conform procedurii de adopţie internaţională
(1) Copilul cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid, domiciliat în Republica Moldova de cel puţin un an, al cărui părinte este cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid poate fi adoptat de către soţul părintelui cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid cu domiciliul în străinătate conform procedurii de adopţie internaţională.

 (2) În situaţiile menţionate la alin.(1) din prezentul articol, procedura de adopţie se realizează prin derogare de la art.20–22, art.25, art.31 alin.(4) lit.f), art.35 alin.(2) lit.c)–e), art.36 alin.(1) lit.c) şi e), art.37, art.38 alin.(7) şi (8) şi art.45.

 (3) După luarea la evidenţă a cererii de adopţie internaţională de către autoritatea centrală din Republica Moldova, aceasta va solicita autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor să se exprime asupra oportunităţii continuării procedurii de adopţie şi, în cazul unei atitudini favorabile, să elibereze acordul de continuare a procedurii de adopţie internaţională.

 (4) În baza acordului de continuare a procedurii de adopţie internaţională al autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, autoritatea centrală din Republica Moldova va solicita autorităţii tutelare teritoriale în a cărei rază domiciliază copilul să se exprime asupra faptului corespunderii adopţiei cu interesul superior al copilului şi să-i expedieze avizul său motivat.

 (5) În baza avizului autorităţii tutelare teritoriale privind oportunitatea adopţiei, autoritatea centrală din Republica Moldova, în termen de 5 zile, eliberează sau refuză eliberarea acordului de continuare a procedurii de adopţie internaţională, transmiţîndu-l autorităţii tutelare teritoriale în a cărei rază domiciliază copilul.

 (6) Refuzul autorităţii centrale de a accepta continuarea procedurii de adopţie internaţională poate fi contestat la Curtea de Apel Chişinău.

 (7) Pe baza acordurilor de continuare a procedurii de adopţie internaţională eliberate de autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor şi de autoritatea centrală din Republica Moldova şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art.23, 24 şi 26, autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază domiciliază copilul elaborează, în termen de 10 zile, un aviz privind adopţia internaţională, care va conţine informaţii referitoare la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil şi corespunderea adopţiei cu interesul superior al copilului.

 (8) Copia de pe avizul privind adopţia internaţională se remite autorităţii centrale în termen de 3 zile.

 (9) Dacă avizul privind adopţia internaţională nu este favorabil, autoritatea tutelară teritorială va comunica acest fapt adoptatorului, explicîndu-i dreptul de a-l contesta în instanţa de judecată.

Articolul 39-4. Adopţia copilului cetăţean al Republicii Moldova domiciliat în străinătate de către celălalt soţ
(1) Copiii cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate sînt adoptaţi de către celălalt soţ al părintelui biologic conform legislaţiei statului străin, cu acordul prealabil al autorităţii centrale din Republica Moldova, în cazul în care legislaţia statului respectiv prevede acest lucru.

 (2) Acordul autorităţii centrale din Republica Moldova se eliberează pe baza demersului autorităţilor competente ale statului străin.

Capitolul VI. EFECTELE JURIDICE ALE ADOPŢIEI
Articolul 40. Efectele asupra filiaţiei şi a legăturilor de rudenie
(1) Efectele juridice ale adopţiei survin de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei.

 (2) Din momentul încuviinţării adopţiei se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copil şi rudele adoptatorului.

 (3) În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia naturală dintre copilul adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi biologici şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepţia adopţiei copilului de către soţul părintelui biologic.

 (4) Impedimentul la căsătorie izvorît din rudenie există, potrivit legii, atît între copilul adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele părinţilor biologici, pe de altă parte, cît şi între copil şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi persoanele cu care a devenit rudă prin efectul adopţiei, pe de altă parte.

 (5) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei copilului adoptat sînt prevăzute în legislaţia privind cetăţenia.

Articolul 41. Înscrierea adoptatorilor în calitate de părinţi adoptivi
(1) Adoptatorii se înscriu în actul de naştere al copilului adoptat în calitate de părinţi ai lui în conformitate cu hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei.

 (2) În caz de necesitate, la cererea adoptatorilor sau a copilului adoptat care a împlinit vîrsta de 10 ani, instanţa de judecată păstrează datele despre părinţii biologici ai copilului adoptat, fapt consemnat în hotărîrea judecătorească de încuviinţare a adopţiei.

 (3) În baza hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, la solicitarea adoptatorilor, organul de stare civilă competent operează modificările de rigoare în actul de naştere al copilului.

 (4) Efectele juridice ale adopţiei, prevăzute de prezenta lege, survin indiferent de faptul dacă adoptatorii sînt sau nu înscrişi în calitate de părinţi ai copilului adoptat.

Articolul 42. Drepturile şi obligaţiile părinţilor adoptive
(1) Părintele adoptiv are faţă de copilul adoptat drepturile şi obligaţiile părintelui biologic faţă de copilul său.

 (2) În cazul în care părintele adoptiv este soţul părintelui biologic al copilului adoptat, drepturile şi obligaţiile părinteşti le exercită părintele adoptiv şi părintele biologic căsătorit cu acesta.

Articolul 43. Numele şi prenumele copilului adoptat
(1) La adopţie, copilului i se asigură dreptul de a-şi păstra numele şi prenumele.

 (2) La cererea adoptatorilor, instanţa de judecată poate schimba numele copilului adoptat, dacă acest fapt nu afectează interesul superior al copilului şi dreptul lui la nume, atribuindu-i numele adoptatorilor sau al unuia dintre adoptatori (soţ ori soţie) dacă ultimii poartă nume diferite.

 (3) Din motive temeinice, instanţa, încuviinţînd adopţia, poate dispune, la cererea adoptatorului, schimbarea prenumelui copilului adoptat.

 (4) Pentru schimbarea numelui şi/sau a prenumelui copilului adoptat care a împlinit vîrsta de 10 ani se cere şi acordul lui.

 (5) În caz de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui copilului adoptat, se face menţiunea respectivă în hotărîrea judecătorească privind încuviinţarea adopţiei, iar organul de stare civilă competent operează aceste modificări în actul de naştere al copilului potrivit normelor stabilite în legislaţia cu privire la actele de stare civilă.

Articolul 44. Drepturile şi obligaţiile copilului adoptat
(1) Din momentul încuviinţării adopţiei, copilul adoptat pierde drepturile personale nepatrimoniale şi patrimoniale şi este exonerat de îndeplinirea obligaţiilor faţă de părinţii săi biologici şi de rudele acestora.

 (2) Copilul adoptat are faţă de părinţii adoptivi drepturi şi obligaţii de orice natură, similare celor pe care le are o persoană faţă de părinţii săi biologici.

Articolul 45. Perioada postadopţie
(1) După încuviinţarea adopţiei, copilul adoptat se află la evidenţa autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi sau a autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, în cazul adopţiei internaţionale, pînă la împlinirea vîrstei lui de 18 ani.

(2) Monitorizarea situaţiei postadopţie a copilului se efectuează de către autorităţile în a căror evidenţă se află copilul, pe o perioadă de 2 ani de la încuviinţarea adopţiei, cu următoarea periodicitate:

a) în primul an – 4 rapoarte (la o lună, la 3, la 6 și la 12 luni);

b) în al doilea an – două rapoarte (la 6 şi la 12 luni).

(3) În cazul adopţiei naţionale, rapoartele de evaluare se întocmesc de către autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul părinţilor adoptivi şi se prezintă autorităţii centrale.

(4) În cazul adopţiei internaţionale, rapoartele de evaluare postadopţie se prezintă autorităţii centrale din Republica Moldova de către autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor sau prin intermediul organizaţiilor străine din statul primitor acreditate şi înregistrate în Republica Moldova. Autoritatea centrală din Republica Moldova solicită, în caz de necesitate, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în statele primitoare informaţii privind monitorizarea postadopţie efectuată.

Articolul 46. Confidenţialitatea adopţiei
(1) Persoanele competente cărora le este cunoscut faptul adopţiei sînt obligate să păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul de adopţie, inclusiv în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului, precum şi ale părinţilor biologici. În caz contrar, ele poartă răspundere juridică conform legislaţiei în vigoare.

 (2) Părintele adoptiv va informa copilul că este adoptat, de îndată ce vîrsta şi gradul lui de maturitate o permit.

 (3) Părintele adoptiv şi copilul adoptat au dreptul să obţină din partea autorităţii centrale extrase din Registrul de stat al adopției al căror conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor biologici ai adoptatului.

 (4) Identitatea părinţilor biologici ai copilului adoptat poate fi dezvăluită înainte ca acesta să dobîndească capacitate deplină de exerciţiu numai din motive medicale, cu autorizarea instanţei de judecată, la cererea oricăruia dintre părinţii adoptivi, a copilului adoptat, a autorităţii tutelare teritoriale ori a reprezentantului unei instituţii medicale.

 (5) După dobîndirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul adoptat poate solicita instanţei de judecată de la domiciliul său ori Curţii de Apel Chişinău, în cazul în care nu are domiciliu în Republica Moldova, să-i autorizeze accesul la informaţiile referitoare la identitatea părinţilor săi biologici, aflate în posesia autorităţii centrale ori a organelor de stare civilă.

 (6) Instanţa de judecată citează autoritatea tutelară teritorială de la domiciliul copilului adoptat, după caz, autoritatea centrală, precum şi orice altă persoană ale cărei cunoştinţe profesionale pot fi utile în soluţionarea cererii, şi acceptă spre soluţionare cererea dacă, potrivit probelor existente, constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea autorităţilor competente în domeniul adopţiei.

 (7) Se interzice eliberarea fără acordul adoptatorului sau al autorităţii tutelare teritoriale a extraselor din registrele de stare civilă ori a copiilor de pe acestea din care rezultă că părinţii adoptivi nu sînt părinţii biologici ai copilului adoptat.

Capitolul VII. ÎNCETAREA ADOPŢIEI
Articolul 47. Încetarea adopţiei
Adopţia încetează ca urmare a desfacerii sau a declarării nulităţii ei în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.

Articolul 48. Desfacerea adopţiei
Adopţia se desface în cazul în care părintele sau părinţii adoptivi au decedat, iar copilul adoptat este propus spre o nouă adopţie. Adopţia anterioară se consideră desfăcută la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii dacă, anterior, nu a fost emisă o altă hotărîre judecătorească în acest sens.

Articolul 49. Nulitatea adopţiei
(1) Adopţia poate fi declarată nulă în cazul în care se constată că:

 a) încuviinţarea ei s-a întemeiat pe documente false;

 b) adopţia s-a încuviinţat fără consimţămîntul părinţilor biologici ai copilului sau al soţului adoptatorului, dacă acest consimţămînt era obligatoriu conform legii;

 c) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de legislaţie;

 d) adopţia a fost solicitată şi încuviinţată fără intenţia de a produce efecte juridice caracteristice acestei forme legale de protecţie a copilului (adopţie fictivă).

 (2) La declararea nulităţii adopţiei, instanţa de judecată va ţine cont şi de interesul superior al copilului. Instanţa poate respinge cererea privind nulitatea adopţiei dacă va constata că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.

Articolul 50. Dreptul de a cere nulitatea adopţiei
(1) Au dreptul de a cere nulitatea adopţiei:

 a) autoritatea tutelară teritorială;

 b) copilul adoptat care a împlinit vîrsta de 14 ani;

 c) părinţii biologici ai copilului adoptat;

 d) părinţii adoptivi;

 e) procurorul.

 (2) După ce copilul adoptat dobîndeşte capacitate deplină de exerciţiu, cererea privind nulitatea adopţiei o poate înainta numai el.

Articolul 51. Competenţa la examinarea cererii privind nulitatea adopţiei
(1) Cererea privind nulitatea adopţiei naţionale se examinează în instanţa de judecată de la domiciliul părinţilor adoptivi.

 (2) Cererea privind nulitatea adopţiei internaţionale se examinează la curtea de apel care a încuviinţat adopţia.

 (3) În cazul în care nu cunosc părinţii adoptivi şi nici domiciliul acestora, părinţii biologici se adresează instanţei de judecată de la domiciliul lor.

Articolul 52. Hotărîrea privind nulitatea adopţiei
Hotărîrea privind nulitatea adopţiei, rămasă irevocabilă, se remite autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul copilului sau autorităţii centrale în cazul adopţiei internaţionale.

Articolul 53. Efectele încetării adopţiei
(1) Adopţia desfăcută sau declarată nulă încetează în momentul în care hotărîrea judecătorească de încuviinţare a unei noi adopţii sau hotărîrea privind nulitatea adopţiei a rămas irevocabilă.

 (2) În momentul încetării adopţiei ca urmare a declarării nulităţii ei, se sting toate drepturile şi obligaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre copilul adoptat şi descendenţii lui, pe de o parte, şi părinţii adoptivi şi rudele lor, pe de altă parte. În acelaşi moment, se restabilesc drepturile şi obligaţiile dintre copil şi descendenţii lui, pe de o parte, şi părinţii biologici şi rudele lor, pe de altă parte.

 (3) Dacă părinţii biologici lipsesc sau dacă înapoierea copilului către aceştia contravine intereselor lui, instanţa de judecată, la cererea autorităţii tutelare teritoriale sau a procurorului, instituie tutelă sau curatelă asupra copilului ori îl dă în grija autorităţii tutelare teritoriale de la domiciliul lui pentru a întreprinde alte măsuri de protecţie prevăzute în Codul familiei.

 (4) În cazul încetării adopţiei, problema restabilirii numelui şi a prenumelui copilului adoptat o soluţionează instanţa de judecată la examinarea cererii de încetare a adopţiei. Dacă adoptatul a împlinit vîrsta de 10 ani, se ia în considerare şi părerea lui.

 (5) În cazul încetării adopţiei din orice motiv, copilul poate fi din nou adoptat în baza regulilor generale prevăzute de prezenta lege.

Capitolul VIII. REGISTRUL DE STAT AL ADOPȚIEI
Articolul 54. Registrul de stat al adopției
(1) Pentru organizarea şi ţinerea la nivel de stat a evidenţei în materie de adopţie, autoritatea centrală instituie Registrul de stat al adopției în conformitate cu Legea nr.71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre.

 (2) Registrul de stat al adopției conţine următoarele date:

 a) copiii adoptabili;

 b) copiii adoptaţi (adopţii naţionale şi internaţionale);

  d) adoptatorii (adopţii naţionale şi internaţionale);

 e) părinţii adoptivi (adopţii naţionale şi internaţionale);

 f) organizaţiile străine acreditate cu atribuţii în domeniul adopţiilor internaţionale;

 g) adopţiile care au încetat.

Articolul 55. Organizarea evidenţei şi transmiterea datelor
(1) Pentru ţinerea Registrului de stat al adopției, autorităţile tutelare teritoriale remit autorităţii centrale, în termenele prevăzute de prezenta lege, copii de pe următoarele documente:

 a) dispoziția privind eliberarea atestatului de adoptator şi luarea la evidenţă a adoptatorului;

 b) dispoziția privind stabilirea statutului de copil adoptabil şi luarea la evidenţă a copilului adoptabil;

 b-1) raportul privind situaţia copilului adoptabil;

 c) avizul privind adopţia sau avizul privind adopţia internaţională;

 d) hotărîrea judecătorească privind încuviinţarea adopţiei naţionale;

  e) hotărîrea judecătorească privind încetarea adopţiei;

 f) alte documente relevante.

 (2) La întocmirea Registrului de stat al adopției vor fi luate în considerare şi copiile de pe documentele prevăzute la alin.(1), care se păstrează la autoritatea centrală şi care se referă la cazurile de adopţie internaţională.

Capitolul IX. PREVENIREA ŞI COMBATEREA ÎNCĂLCĂRII  LEGISLAŢIEI ÎN DOMENIUL ADOPŢIEI
Articolul 56. Măsurile de prevenire a abuzului în domeniul adopţiei
(1) Autorităţile competente în domeniul adopţiei iau toate măsurile ce se impun în vederea prevenirii unor cîştiguri ilegale – financiare sau de orice altă natură – ce ar putea fi obţinute în procesul adopţiei, precum şi în vederea reprimării oricăror acţiuni ce contravin obiectivelor Convenţiei de la Haga şi legislaţiei naţionale în domeniul adopţiei.

 (2) Este interzisă oferirea de către adoptator, în nume propriu sau prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, a oricăror foloase materiale ilegale autorităţilor competente în domeniul adopţiei sau funcţionarilor din cadrul instituţiilor publice implicaţi în procesul de adopţie. Primirea sau oferirea unor asemenea foloase atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţie.

 (3) În cazul în care se constată nerespectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege, autoritatea centrală sau procuratura solicită instanţei de judecată anularea sau suspendarea acreditării organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova.

Articolul 57. Răspunderea pentru abuzuri în domeniul adopţiei
(1) Fapta părintelui, a tutorelui sau a curatorului de a pretinde ori de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului, precum şi constrîngerea în orice formă a acestora de a consimţi la adopţie se pedepsesc penal. Sînt supuse răspunderii penale şi faptele persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil în scopul obţinerii unui beneficiu material sau de altă natură.

 (2) Primirea sau oferirea unor informaţii conţinute în rapoartele privind situaţia copiilor adoptabili persoanelor fizice sau juridice pentru care nu este autorizat accesul la informaţiile respective se pedepseşte conform legislaţiei contravenţionale sau penale.

Capitolul X. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 58. (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la...
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă capitolul 18 şi art.162 şi 163 din Codul familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000.

(3) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării in vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale a actelor normative ce contravin prezentei legi;

d) va aproba procedura de acreditare a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale, lista serviciilor şi activităţilor pe care acestea le pot desfăşura, conform art.9, va stabili cuantumul, modul de achitare şi destinaţia taxei prevăzută la art.39, în cazul procedurilor referitoare la adopţia internaţională.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, autorizaţiile de acreditare a organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, emise în baza Regulamentului cu privire la acreditarea organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul înfierii copiilor în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.62 din 3 februarie 1994, îşi pierd valabilitatea.

(5) Cererile de încuviinţare a adopţiei aflate pe rol la data intrării în vigoare a prezentei legi în instanţele de judecată competente se soluţionează potrivit dispoziţiilor legale, în vigoare la data depunerii cererii în instanţă.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021