Legea Privind siguranţa traficului rutier*

Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
(1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridico-sociale din domeniul traficului rutier, stabileşte drepturile, obligaţiile, responsabilităţile autorităţilor de resort şi ale participanţilor la acest trafic, determină principiile de organizare a activităţii unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, precum şi condiţiile de admitere la trafic a conducătorilor de vehicule.

	(2) Dispoziţiile prezentei legi vizează traficul rutier din punctul de vedere al asigurării desfăşurării lui fluente şi în plină siguranţă, ceea ce presupune protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, apărarea proprietăţii acestora, ocrotirea sănătăţii, integrităţii corporale şi a vieţii participanţilor la trafic, precum şi protecţia mediului înconjurător.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

	accident în trafic rutier – eveniment produs ca urmare a încălcării normelor de siguranţă a traficului rutier, în care au fost implicate unul sau mai multe vehicule aflate în circulaţie pe drum public, în urma căruia a rezultat vătămarea sănătăţii, integrităţii corporale, decesul uneia sau al mai multor persoane ori a fost cauzat un prejudiciu material;

	administrator de drum – autoritate a administraţiei publice locale sau un alt organ de stat abilitat de Guvern cu funcţii de administrare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor publice;

	agent de circulaţie – persoană abilitată cu funcţii de reglementare şi de control asupra traficului rutier pe drumurile publice;

	audit de siguranţă rutieră – verificare detaliată, tehnică şi sistematică, independentă, din punctul de vedere al siguranţei, a caracteristicilor de proiectare proprii unui proiect de infrastructură rutieră în toate etapele, de la planificare pînă la începutul exploatării;

	auditor de siguranţă rutieră – persoană fizică atestată potrivit reglementărilor legale să efectueze evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere, auditul de siguranţă rutieră şi inspecţia de siguranţă rutieră;

	autovehicul – vehicul autopropulsat, cu excepţia ciclomotorului şi a vehiculului care circulă pe şine, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori efectuării de lucrări;

	bicicletă – vehicul cu cel puţin două roţi, propulsat exclusiv de energia musculară a persoanei care îl conduce, în special cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;

	caroserie – parte a vehiculului aşezată deasupra osiilor şi a roţilor, amenajată pentru transportul de persoane sau de bunuri;

	certificat de atestare profesională – act permisiv, eliberat în condiţiile prezentei legi profesorului de siguranţă rutieră sau instructorului în conducere auto, care atestă dreptul la prestarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier;

	ciclomotor – vehicul cu două sau trei roţi, care dezvoltă prin construcţie o viteză maximă de 45 km/h (cu excepţia celor care dezvoltă o viteză mai mică sau egală cu 25 km/h) şi care este echipat cu un motor cu ardere internă sau electric. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă nu depăşeşte 50 cm3, iar puterea motorului, atît a celui cu ardere internă, cît şi a motorului electric, nu depăşeşte 4 kW;

	coloană oficială – coloană de vehicule precedată de un vehicul cu regim prioritar de circulaţie, care are în funcţiune semnale speciale de avertizare sonore şi luminoase de culoare albastră şi/sau roşie;

	comportament agresiv – efectuarea în mod intenționat de către un conducător de vehicul a unor acţiuni sau manevre succesive, prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. d) din prezenta lege, neconforme cu prevederile Regulamentului circulației rutiere sau cu normele de conducere preventivă, prin care acesta creează neîntemeiat obstacole circulației, prejudiciază drepturile altor participanţi la trafic sau îi obligă să ia măsuri suplimentare pentru a preveni producerea unui accident sau a nu pune în pericol siguranţa traficului;

	conducător – persoană care conduce pe drum public un vehicul, un grup de persoane, însoţeşte animale izolate, turme, cirezi etc., animale de povară sau de călărie, precum şi persoană care efectuează instruirea în conducerea vehiculului;

	conducere preventivă – comportament al conducătorului de vehicul, conform cu prevederile Regulamentului circulației rutiere, care asigură prevenirea accidentelor în traficul rutier prin neadmiterea situațiilor periculoase în timpul conducerii vehiculului, precum și prin anticiparea și evitarea situațiilor periculoase ce pot fi provocate de ceilalți participanți la trafic;

	drum public – orice cale de comunicaţie terestră, inclusiv construcţii artificiale şi drumuri cu înveliş natural, deschisă pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor, administrată de un organ abilitat;

	drum public local – drum proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, care asigură legătura între oraşele reşedinţă de raion şi satele (comunele) din componenţa raionului, precum şi legătura între sate (comune), inclusiv accesul spre drumurile publice naţionale;

	drum public naţional – drum proprietate publică a statului, care asigură principalele legături rutiere internaţionale, legătura între capitala ţării şi oraşele reşedinţă de raion, municipiile şi obiectivele de importanţă republicană, precum şi legătura între ele;

	evaluare de impact asupra siguranţei rutiere – analiză comparativă strategică a impactului asupra gradului de siguranţă a infrastructurii rutiere în cazul unui proiect al unui nou drum public sau în cazul unui proiect privind modificări substanţiale ale infrastructurii existente a drumului;

	garantare a siguranţei traficului rutier – activităţi de prevenire a factorilor ce contribuie la producerea accidentelor în traficul rutier şi de diminuare a gravităţii acestora;

	inspecţie de siguranţă rutieră – verificare periodică a infrastructurii rutiere din punctul de vedere al siguranţei circulaţiei, cu identificarea eventualelor disfuncţionalităţi sau deficienţe de proiectare, construcţie, operare şi/sau de întreţinere a drumului care pot conduce la producerea de accidente rutiere;

	inspecţie tehnică periodică – verificare tehnică periodică a vehiculelor în staţiile de inspecţie tehnică autorizate sau în staţiile specializate ale autorităţilor publice abilitate, în vederea corespunderii cu normele şi standardele naţionale de securitate a circulaţiei rutiere şi de protecţie a mediului, confirmată printr-un raport de verificare tehnică şi prin ecusonul corespunzător;

	instructor în conducere auto - cadru didactic atestat profesional în condiţiile prezentei legi pentru instruirea practică în conducerea vehiculelor a cursanţilor în cadrul unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule;

	motocicletă – vehicul cu 2 sau 3 roţi, cu sau fără ataş, dotat cu motor avînd capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, şi/sau cu viteză maximă, prin construcţie, de peste 45 km/h, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;

	organizare a traficului rutier – ansamblu de măsuri juridico-organizatorice şi inginereşti de sistematizare, reglementare şi dirijare a traficului rutier;

	participant la trafic – persoană care ia parte la procesul circulaţiei în calitate de conducător, pieton sau pasager;

	pieton – persoană care se află pe drum, în afara vehiculului, şi care nu efectuează lucrări de drum, inclusiv persoana care se deplasează în cărucior (fără motor) pentru invalizi, care duce o bicicletă, un ciclomotor, o motocicletă, săniuţă, un cărucior manual, un cărucior pentru copii sau invalizi;

	profesor de siguranţă rutieră – cadru didactic atestat profesional în condiţiile prezentei legi pentru instruirea teoretico-practică la modulele de specialitate a cursanţilor în cadrul unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule;

	program special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare – program de instruire a conducătorilor vehiculelor care are ca scop reeducarea și sensibilizarea conducătorilor vehiculelor sancționați contravențional cu privire la consecințele încălcarii prevederilor regulamentului circulației rutiere. Programul special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare se efectuează contra plată în modul stabilit de Guvern;

	remorcă – vehicul destinat tractării de către un autovehicul; siguranţă a traficului rutier – stare de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecţie a participanţilor la trafic împotriva accidentelor şi consecinţelor acestora;

	staţie de inspecţie tehnică – centru tehnic specializat şi autorizat care asigură inspecţia tehnică periodică a vehiculelor prin examinarea vizuală şi diagnosticarea echipamentelor, agregatelor şi sistemelor aferente securităţii circulaţiei rutiere şi protecţiei mediului, cu eliberarea raportului de verificare tehnică şi a ecusonului corespunzător;

	trafic rutier – sistem dinamic complex, constituit din pietoni şi vehicule care, în procesul deplasării pe drumurile publice în condiţii stabilite, generează un ansamblu de relaţii juridico-sociale;

	unitate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier – persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care asigură formarea iniţială, recalificarea şi/sau perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a instructorilor în conducere auto, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier, precum şi a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică, în baza programelor de instruire aprobate de Ministerul Educației și Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale;

	 vehicul – sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori echipat cu mecanisme care pot executa anumite lucrări.

Articolul 3. Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier
Principiile de bază privind garantarea siguranţei traficului rutier sînt:

	a) prioritatea vieţii şi integrităţii corporale a participanţilor la trafic asupra rezultatelor activităţilor economice;

	b) prioritatea responsabilităţii statului privind garantarea siguranţei traficului rutier faţă de responsabilitatea participanţilor la trafic;

	c) respectarea intereselor persoanei, ale societăţii şi ale statului în activitatea de garantare a siguranţei traficului rutier;

	d) abordarea problemei privind garantarea siguranţei traficului rutier prin programe cu obiective bine determinate.

Articolul 4. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic privind siguranţa traficului rutier însumează prezenta lege şi alte acte legislative şi normative, precum şi tratatele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

	(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenți economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.

Articolul 5. Competenţa Guvernului
De competenţa Guvernului sînt:

	a) dirijarea activităţii organelor centrale de specialitate ale statului cu atribuţii în domeniul traficului rutier;

	b) aprobarea programelor de stat privind dezvoltarea traficului rutier şi siguranţa pe drumurile publice, precum şi a actelor normative înaintate de autorităţile competente;

	c) finanţarea, dirijarea şi exercitarea controlului asupra realizării programelor de dezvoltare a traficului rutier şi siguranţei acestuia;

	d) organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi construcţii tehnologice în domeniul traficului rutier şi siguranţei acestuia;

	e) exercitarea controlului asupra executării şi respectării legislaţiei privind siguranţa traficului rutier;

	f) aprobarea listei de medicamente contraindicate conducătorilor de vehicule;

	g) stabilirea conţinutului minim al truselor medicale de prim ajutor din dotarea vehiculelor;

	h) stabilirea normelor metodologice privind organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul pregătirii conducătorilor de vehicule şi a personalului din sfera transporturilor rutiere;

	i) stabilirea categoriilor de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate;

	j) aprobarea programelor de stat privind protecţia mediului înconjurător, standardelor privind starea tehnică a vehiculelor şi a utilajului.

Capitolul II. COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR DE RESORT  ÎN DOMENIUL TRAFICULUI RUTIER
Articolul 6. Competenţa Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere
(1) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, instituit de Guvern, este organ consultativ în promovarea şi dirijarea politicii statului în domeniul siguranţei traficului rutier.

	(2) Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere are următoarele atribuţii:

	a) examinează starea de lucruri şi apreciază activitatea autorităţilor de resort în domeniul siguranţei traficului rutier;

	b) coordonează activităţile din domeniu, participă la elaborarea şi examinarea actelor normative privind traficul rutier şi siguranţa acestuia şi le înaintează spre aprobare Guvernului.

	(3) Activitatea curentă a Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere este realizată de Biroul executiv, care îndeplineşte funcţiile de secretariat al consiliului menţionat, coordonează la nivel naţional procesul de elaborare şi promovare a strategiilor şi planurilor de acţiuni în domeniul siguranţei rutiere în baza obiectivelor identificate de consiliu, asigură cooperarea interinstituţională şi monitorizează implementarea de către autorităţile de resort a politicilor în domeniu.

	(4) Biroul executiv este constituit prin desemnarea în componenţa acestuia, de către conducătorii autorităţilor publice centrale reprezentate în Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, a reprezentanţilor acestora cu atribuţii pe segmentul coordonării politicilor în domeniul siguranţei traficului rutier. Componenţa deplină şi competenţele Biroului executiv se stabilesc în regulamentul acestuia, aprobat de Guvern.

	(5) Pe lîngă Biroul executiv funcţionează comisiile de specialitate ale Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere, care asigură efectuarea studiilor detaliate în baza datelor privind accidentele în traficul rutier, a analizelor cost-beneficiu, care vor fi înaintate organelor de resort şi Guvernului în vederea fundamentării planurilor de buget şi politicilor conexe.

Articolul 7. Competenţa Ministerului Afacerilor Interne
De competenţa Ministerului Afacerilor Interne sînt:

	a) exercitarea controlului interdepartamental asupra respectării prevederilor actelor legislative şi ale actelor normative din domeniul traficului rutier;

	b) coordonarea, pe domenii de competenţă, a activităţilor de ridicare a gradului de organizare şi de siguranţă a traficului rutier;

	c) asigurarea dirijării, supravegherii şi controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate şi verificate metrologic, conform cerinţelor actelor normative în vigoare;

	d) exercitarea controlului asupra vehiculelor în privinţa corespunderii lor cu normele de siguranţă a traficului rutier;

	e) exercitarea controlului asupra calităţii lucrărilor din domeniile: de exploatare, întreţinere, reparare şi inspecţie tehnică periodică, efectuate de persoane care practică activitate de întreprinzător în aceste domenii;

	f) monitorizarea evoluţiei fenomenului accidentar şi reflectarea în mass-media a stării de lucruri din traficul rutier, a modului în care participanţii la trafic respectă legislaţia privind siguranţa lui;

	g) asigurarea activităţii echipelor de intervenţie rapidă pentru întreprinderea măsurilor de urgenţă în cazul producerii de accidente în trafic rutier;

	h) organizarea după programe a instruirii angajaţilor poliţiei rutiere, serviciului de pompieri, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical persoanelor care au avut de suferit în accidente în trafic rutier;

	i) eliberarea permiselor speciale pentru conducătorii de ehicule speciale de încasare şi de comunicaţie specială la absolvirea cursurilor de instruire în cadrul unui centru de formare profesională din subordine, coordonarea itinerarelor pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice;

	j) ţinerea evidenţei centralizate a contravenţiilor din domeniul traficului rutier şi a sancţiunilor aplicate, eliberarea către solicitanţi a certificatelor de cazier contravenţional, a certificatelor cu privire la accidentele rutiere, a actelor juridice cu privire la neridicarea în procesul de constatare a contravenţiilor a permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare а vehiculului şi/sau a plăcilor de înmatriculare;

	k) coordonarea schemelor de transportare a încărcăturilor de mare tonaj, cu gabarit depăşit şi a încărcăturilor periculoase;

	l) escortarea coloanelor oficiale.

Articolul 8. Competenţa Ministerului Economiei și Infrastructurii Drumurilor
De competenţa Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale sînt:

	a) administrarea, întreţinerea, repararea şi înzestrarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice naţionale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei circulaţiei; amenajarea drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală, vehiculelor autopropulsate şi amenajarea pistelor pentru biciclişti;

	b) autorizarea persoanelor care practică activitate de întreprinzător în domeniile de omologare, inspecţie tehnică periodică, prestări servicii de reparaţie şi de întreţinere tehnică a vehiculelor;

	c) coordonarea, prin avizarea programelor de instruire, a procesului de formare iniţială şi perfecţionare periodică, în cadrul unităţilor de instruire specializate, a experţilor implicaţi în procesul de omologare, inspecţie tehnică periodică, reparaţie şi deservire tehnică a vehiculelor, certificare a transportului conform actelor normative ale Conferinţei Europene a Miniştrilor de Transport (CEMT), Acordului european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), Acordului cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP), precum şi a personalului din domeniul transportului rutier, în vederea eliberării certificatului de competenţă profesională;

	d) elaborarea reglementărilor tehnice de construcţie, reconstrucţie şi reutilare a vehiculelor, elaborarea condiţiilor tehnice şi a metodologiei de omologare, de prestare a serviciilor de reparaţie şi întreţinere tehnică, de inspecţie tehnică periodică, precum şi de certificare a echipamentelor şi subansamblurilor vehiculelor, în vederea admiterii în traficul rutier;

	e) controlul, în conformitate cu principiile şi procedurile stabilite de Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, al activităţii de omologare a vehiculelor şi de inspecţie tehnică periodică, precum şi de certificare a echipamentelor şi subansamblurilor vehiculelor, evaluarea situaţiei în acest domeniu, în vederea perfecţionării reţelei de staţii autorizate care prestează astfel de servicii;

	f) elaborarea de norme obligatorii, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind organizarea şi buna desfăşurare a transporturilor rutiere, monitorizarea respectării acestor norme;

	g) elaborarea de reglementări speciale, care urmează a fi aprobate de Guvern, în domeniul transporturilor rutiere de mărfuri periculoase şi al transporturilor efectuate cu vehicule a căror masă totală şi/sau gabarit depăşesc limitele admise şi stabilirea măsurilor de siguranţă privind efectuarea acestor transporturi;

	h) stabilirea reglementărilor tehnice privind întreţinerea şi repararea drumurilor publice şi a pasajelor la nivel cu calea ferată, privind amenajarea acestora cu mijloace de semnalizare, sistematizare şi organizare a traficului rutier;

	i) elaborarea de norme legale privind condiţiile de organizare de către agenţii transportatori a transporturilor rutiere de mărfuri şi pasageri pe rute interne şi internaţionale şi modul de desfăşurare a acestora;

	j) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind reglementarea şi controlul respectării regimului de muncă şi odihnă al conducătorilor de vehicule antrenaţi în transporturile interne şi internaţionale de mărfuri şi pasageri;

	k) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice privind pregătirea, perfecţionarea şi atestarea experţilor antrenaţi în activitatea de omologare a vehiculelor şi de inspecţie tehnică periodică, precum şi a personalului din domeniul transportului rutier;

	l) elaborarea metodologiei, care urmează a fi aprobată de Guvern, privind montarea, utilizarea şi verificarea tahografelor şi limitatoarelor de viteză de la bordul vehiculelor, privind eliberarea, înlocuirea, schimbarea şi reînnoirea cartelelor tahografice, privind descărcarea şi stocarea datelor acumulate în tahografele digitale şi în cartelele tahografice;

	m) elaborarea de norme privind implementarea evaluării de impact asupra siguranţei rutiere, auditului de siguranţă rutieră, inspecţiei de siguranţă rutieră, precum şi privind reglementarea activităţii de formare iniţială, perfecţionare profesională şi atestare a auditorilor de siguranţă rutieră.

Articolul 9. Competenţa Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
De competenţa Ministerului Sănătății sînt:

	a) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

	b) elaborarea regulamentului, care urmează a fi aprobat de Guvern, privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei;

	c) stabilirea de norme privind recoltarea şi analiza probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei, a consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de medicamente capabile să influenţeze negativ comportamentul conducătorului de vehicul;

	d) elaborarea de programe pentru cursurile de instruire a conducătorilor de vehicule, a angajaţilor poliţiei, ai Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor persoanelor care au avut de suferit în accidentele de trafic rutier;

	e) stabilirea conţinutului minim al truselor medicale de prim ajutor din dotarea vehiculelor, care urmează a fi aprobat de Guvern;

	f) acordarea de asistenţă medicală urgentă victimelor accidentelor rutiere;

	g) evidenţa, în sistemul informaţional integrat, a persoanelor care s-au adresat la instituţii medico-sanitare, a celor traumatizate şi/sau decedate în urma accidentelor rutiere, afectate de maladii incompatibile cu calitatea de conducător de vehicul, dependente de alcool sau de alte substanţe psihoactive, evidenţa concluziilor consultative narcologice şi a adeverinţelor medicale, a actelor de examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, a concluziilor în baza cercetărilor medico-legale, în modul stabilit de actele normative în vigoare.

Articolul 10. Competenţa Ministerului Educației, Culturii și Cercetării
De competenţa Ministerului Educației și Cercetării sînt:

	a) elaborarea de programe şi materiale metodico-didactice ilustrative şi vizual-auditive în domeniul educaţiei rutiere şi asigurarea activităţii în acest domeniu în instituţiile de învăţămînt preşcolare şi şcolare, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice desemnate să desfăşoare astfel de activităţi;

	b) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind organizarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule, precum şi privind modelul certificatului de absolvire a acestora;

	c) elaborarea, în comun cu autorităţile competente, a programelor de instruire şi recalificare, a testelor de verificare a cunoştinţelor teoretice şi a criteriilor de evaluare a aptitudinilor practice ale conducătorilor pe categorii şi subcategorii de vehicule, precum şi monitorizarea implementării acestora;

	d) stabilirea, în conlucrare cu alte autorităţi de resort, a normelor metodologice şi organizarea pregătirii, perfecţionării, examinării şi atestării cadrelor didactice din domeniul instruirii personalului din domeniul transportului rutier, a evaluatorilor examenelor de calificare a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

	e) monitorizarea activităţii didactice, evaluarea şi acreditarea unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, informarea Agenției Servicii Publice privind existenţa hotărîrilor definitive cu privire la neacreditarea acestora;

	f) - abrogată.

Articolul 12. Competenţa Ministerului Apărării
De competenţa Ministerului Apărării sînt:

	a) instruirea, în baza programelor aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, a efectivului de conducători de vehicole necesar forţelor armate în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care îi aparţin;

	b) înmatricularea vehiculelor din parcul propriu şi ţinerea evidenţei lor;

	c) organizarea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor din parcul propriu;

	d) reglementarea, dirijarea şi supravegherea circulaţiei pe drumurile publice a vehiculelor care îi aparţin, verificarea modului în care conducătorii acestora respectă Regulamentul circulaţiei rutiere;

	e) cooperarea cu unităţile poliţiei rutiere în escortarea coloanelor oficiale şi a coloanelor de vehicule militare;

	f) elaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne, de norme privind condiţiile de deplasare pe drumurile publice a vehiculelor speciale şi controlul asupra circulaţiei lor.

Articolul 13. Competenţa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului
De competenţa Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare sînt:

	a) elaborarea de acte normative privind pregătirea, perfecţionarea, atestarea şi eliberarea permiselor de conducător de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole) cu remorci;

	b) îndrumarea, coordonarea şi supravegherea instruirii şi perfecţionării conducătorilor de vehicule autopropulsate (tractoare, maşini agricole);

	c) înmatricularea vehiculelor autopropulsate (tractoarelor, maşinilor agricole) şi remorcilor la ele din parcul propriu, ţinerea evidenţei lor;

	d) organizarea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor autopropulsate (tractoare, maşini agricole).

	e) elaborarea, în conformitate cu cerințele internaționale și cu standardele naționale, de programe privind protecția mediului înconjurător de către participanții la traficul rutier;

	f) elaborarea de regulamente, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind controlul de stat ecologic instrumental și testarea gradului de poluare a mediului înconjurător cu gaze de eșapament și de poluare fonică de către vehiculele aflate în trafic rutier;

	g) asigurarea testării, cu mijloace de măsurare omologate și verificate metrologic, a emisiilor de noxe ale vehiculelor aflate în trafic rutier;

	h) organizarea monitorizării la nivel național a stocării și a prelucrării datelor despre poluarea mediului înconjurător de către transportul auto; crearea punctelor de recoltare a probelor privind nivelul poluării rețelelor rutiere, precum și determinarea zonelor critice;

	i) verificarea periodică, sistematică, la stațiile de alimentare, a calității carburanților și a lubrifianților, făcînd publice rezultatele;

	j) impunerea utilizării pe teritoriul țării a carburanților curați din punct de vedere ecologic;

	k) asigurarea respectării legislației privind emisiile de noxe ale surselor mobile de poluare.

Articolul 14. Competenţa Agenției Servicii Publice
De competenţa Agenției Servicii Publice sînt:

	a) elaborarea modelelor şi eliberarea permiselor de conducător de vehicul, certificatelor şi numerelor de înmatriculare a vehiculelor;

	b) organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule; înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor;

	c) elaborarea de norme, care urmează a fi aprobate de Guvern, privind evidenţa permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare, documentarea cu aceste acte, desfăşurarea examenelor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, precum şi înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor;

	d) crearea, utilizarea, actualizarea şi gestionarea Registrului de stat al vehiculelor şi Registrului de stat al conducătorilor de vehicule;

	e) verificarea îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de licențiere pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în baza declarației pentru eliberarea licenței și a documentelor anexate, precum și organizarea verificării prealabile la fața locului, în comun cu alte autorități publice competente, a îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de licențiere.

Articolul 15. Competenţa Agenției Servicii Publice
Pe lîngă atribuţiile prevăzute în Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, de competenţa Agenției Servicii Publice ţin verificarea îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de licenţiere pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi a documentelor anexate, precum şi organizarea verificării prealabile la faţa locului, în comun cu alte autorităţi publice competente, a îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de licenţiere.

Articolul 16. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale
De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sînt:

	a) administrarea, întreţinerea, repararea şi dotarea cu mijloace de semnalizare a drumurilor publice locale şi a construcţiilor rutiere, în conformitate cu exigenţele siguranţei traficului rutier;

	b) amenajarea drumurilor publice locale pentru sistematizarea şi organizarea traficului rutier în vederea garantării siguranţei lui;

	c) înregistrarea şi evidenţa troleibuzelor, a ciclomotoarelor şi a vehiculelor autopropulsate utilizate la lucrările de construcţii sau agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi a vehiculelor cu tracţiune animală, în corespundere cu regulamentul-tip aprobat de Guvern;

	d) întocmirea şi actualizarea planurilor de organizare a traficului în localităţile urbane pentru îmbunătăţirea fluenţei şi siguranţei lui şi pentru reducerea pe această cale a gradului de poluare a mediului înconjurător;

	e) stabilirea reglementărilor privind regimul de acces, circulaţie, staţionare şi parcare a diferitelor categorii de vehicule;

	f) amenajarea trotuarelor pentru pietoni, pistelor pentru biciclişti, drumurilor laterale pentru circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală şi a vehiculelor autopropulsate;

	g) asigurarea evacuării de pe drumurile publice şi depozitării în locuri special amenajate vehiculelor, a caroseriilor sau subansamblurilor, devenite inutile din punct de vedere tehnic sau abandonate;

	h) asigurarea amenajării de locuri speciale pentru păstrarea vehiculelor cu tracţiune animală depistate circulînd neregulamentar pe drumurile publice;

	i) elaborarea şi aprobarea proiectelor de sistematizare a traficului rutier cu avizul poliţiei rutiere.

Capitolul III. CONDUCĂTORII DE VEHICULE.  ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE INIŢIALĂ,  RECALIFICARE ŞI PERFECŢIONARE PERIODICĂ  A CONDUCĂTORILOR DE VEHICULE
Articolul 17. Competenţa asociaţiilor obşteşti
În scopul asocierii eforturilor de prevenire a accidentelor în traficul rutier, asociaţiile obşteşti de protejare a drepturilor şi intereselor participanţilor la trafic rutier au dreptul, potrivit statutului lor, în modul stabilit de legislaţia în vigoare:

	a) să înainteze autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale propuneri de îmbunătăţire a regulilor, standardelor de stat, normelor tehnice şi a altor acte normative din domeniul siguranţei traficului rutier;

	b) să realizeze, la solicitarea membrilor asociaţiilor obşteşti, examinarea cauzelor şi circumstanţelor accidentelor produse în trafic rutier, transmiterea materialelor către organele procuraturii şi reprezentarea intereselor membrilor lor în instanţă de judecată;

	c) să întreprindă de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile publice abilitate acţiuni de prevenire a accidentelor de trafic rutier.

Articolul 18. Cerinţele faţă de conducătorul de vehicul
Pentru a conduce vehiculul pe drumurile publice, conducătorul lui trebuie să întrunească condiţiile stabilite și să corespundă normelor minime privind aptitudinile fizice și mintale necesare pentru a poseda dreptul de a conduce vehicule din categoria sau subcategoria vehiculului condus, aprobate de către Guvern, precum şi să dispună de autorizaţia corespunzătoare în cazul efectuării anumitor transporturi.

Articolul 19. Dreptul de a conduce vehicule
(1) Dreptul de a conduce vehicule reprezintă un drept special de a conduce vehicule din anumite categorii și/sau subcategorii, obținut în conformitate cu legislația Republicii Moldova și înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule. Dreptul de a conduce vehicule se confirmă prin deținerea permisului de conducere, în care este indicată categoria sau subcategoria de vehicul pentru care se deține dreptul de a conduce, sau prin înregistrarea acestui drept în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule, cu condiția că persoana care conduce vehiculul deține asupra sa un act de identitate valabil pe numele său.

	(2) Persoanele care dețin dreptul de a conduce vehicule înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule pot conduce vehicule din categoria/subcategoria corespunzătoare pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent dacă acestea dețin sau nu permis de conducere de categoria/subcategoria respectivă, cu condiția că persoana care conduce vehiculul dispune de permis de conducere digital generat prin intermediul aplicației guvernamentale integrate a serviciilor electronice sau deține asupra sa un act de identitate valabil pe numele său.

	Prevederile prezentului alineat nu se răsfrâng asupra conducătorilor de vehicule care conduc vehicule în trafic internațional.

Articolul 20. Categoriile permisului de conducere
(1) Categoriile şi subcategoriile permisului de conducere se stabilesc de Guvern, în funcţie de tipul, destinaţia şi particularităţile de conducere a vehiculului.

	(2) Modelul permisului de conducere se stabileşte de Guvern, în conformitate cu cerinţele tratatelor internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte.

Articolul 21. Obținerea dreptului de a conduce vehicule și emiterea permisului de conducere
(1) Condițiile de obținere a dreptului de a conduce vehicule, de emitere a permisului de conducere, de generare a permisului de conducere digital prin intermediul aplicației guvernamentale integrate a serviciilor electronice și evidența acestora în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule se stabilesc de Guvern.

	[Art.21 al.(1) modificat prin LP321 din 09.11.23, MO441/22.11.23 art.754; în vigoare 22.12.23]

	(2) Persoana care solicită dreptul de a conduce vehicule din anumite categorii și/sau subcategorii trebuie să corespundă condiţiilor de vîrstă, să fie aptă din punct de vedere medical, să facă dovada pregătirii teoretice şi practice la cursurile organizate de unităţile licenţiate de instruire a conducătorilor de vehicule şi să susţină examenul de calificare la autoritatea competentă.

	(3) Modul de organizare a activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule, precum şi condiţiile de eliberare a certificatului de absolvire în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule sînt stabilite de Guvern.

	(4) Pregătirea teoretică şi practică a solicitanţilor în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule se realizează de cadre didactice atestate, în baza programelor aprobate prin ordin al ministrului educației și cercetării.

	(5) Evaluarea persoanelor care au urmat cursurile de pregătire în cadrul unităţilor de instruire a conducătorilor de vehicule în vederea eliberării certificatului de absolvire, precum şi a candidaţilor pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, se efectuează în baza testelor de verificare a cunoştinţelor teoretice şi a criteriilor de evaluare a aptitudinilor practice aprobate prin ordin al ministrului educației și cercetării, cu avizul autorităţilor competente.

Articolul 21-1. Rebobîndirea dreptului de conducere a vehiculului
(1) Anularea dreptului de conducere a vehiculului se dispune de către instanța de judecată în următoarele cazuri:

	a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărîre judecătorească rămasă definitivă cu pedeapsă penală care prevede anularea dreptului de conducere a vehiculului;

	b) titularul permisului de conducere a fost declarat inapt de către cadrele medicale abilitate să testeze medical conducătorii vehiculelor.

	(2) Dreptul de conducere anulat poate fi redobîndit, în condiții generale, după decăderea temeiurilor de anulare a acestuia, la prezentarea unei dovezi în acest sens, și susținerea de către solicitant, la autoritatea competentă, a examenului de calificare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, pe categorii și subcategorii de vehicule solicitate. Suplimentar, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), dreptul de conducere anulat poate fi redobîndit după frecventarea programului probațional antialcoolic și antidrog și expirarea termenului de 4 ani din momentul condamnării.

	(2-1) Sunt degrevați de obligația frecventării programului probațional antialcoolic și antidrog persoanele condamnate pentru infracțiunile prevăzute la art. 264 alin.(1), (3) și (5) și art. 2641 alin. (2) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002.

	(3) Organele care asigură executarea pedepsei penale sau sancțiunii contravenționale de privare de dreptul de a conduce vehicule, în termen de pînă la 10 zile, solicită autorității competente înregistrarea anulării dreptului de a conduce vehicule și remit către aceasta permisele de conducere ridicate pentru anularea lor. După înregistrarea anulării dreptului de a conduce vehicule, permisele de conducere digitale devin indisponibile, fapt comunicat în procesul de verificare a acestora.

Articolul 21-2. Repunerea în drepturi în cazul suspendării exercitării dreptului special de a conduce mijloace de transport
(1) În cazul suspendării exercitării dreptului special de a conduce vehicule, titularul acestui drept este obligat să se prezinte la subdiviziunea de poliție la care se află spre examinare dosarul de executare a sancțiunii sau la subdiviziunea de poliție în a cărei rază își are domiciliul sau reședința, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea înștiințării scrise privind suspendarea, pentru a preda permisul de conducere.

	(2) Neprezentarea nejustificată a titularului dreptului de a conduce vehicule, în termenul prevăzut la alin. (1), la subdiviziunea de poliție pentru predarea permisului de conducere atrage majorarea cu 30 de zile a perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule.

	(3) În cazul prevăzut la alin. (2), majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule poate fi dispusă repetat, până la acumularea cumulativă a termenului de 180 de zile stabilit de Codul contravențional.

	(4) La expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului special de a conduce vehicule sau a termenului de 180 de zile menţionat la alin. (3), titularul acestui drept se prezintă la subdiviziunea de poliție la care a predat permisul de conducere pentru a-l ridica.

Articolul 22. Condiţiile activității de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Pentru inițierea și desfășurarea activității de instruire a personalului din domeniul transportului rutier trebuie să fie îndeplinite cumulativ:

	a) condiţia de onorabilitate;

	b) condiţia privind baza tehnico-materială;

	c) condiţia privind competenţa profesională.

	(2) Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită în cazul în care cadrele manageriale şi didactice:

	a) nu au fost condamnate pentru infracţiuni care le fac incompatibile cu activitatea prestată şi nu au fost private, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa anumite funcţii;

	b) nu au fost sancţionate contravenţional pentru încălcări repetate, în decursul unui an calendaristic, ale normelor în vigoare privind drepturile de muncă, condiţiile de plată şi de angajare sau privind regimul din transporturi şi din domeniul circulaţiei rutiere. Condiţia de onorabilitate rămîne neîndeplinită pînă la expirarea termenului de prescripţie privind răspunderea contravenţională, stingerea antecedentelor penale sau reabilitarea judecătorească, după caz.

	(3) Condiţia privind baza tehnico-materială se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că:

	a) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de locaţiune/arendă, de săli de studii destinate desfăşurării instruirii teoretico-practice (încăperi cu destinaţie nelocativă), terenuri de instruire în conducerea vehiculelor, care întrunesc condiţiile stabilite în anexa la prezenta lege;

	b) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de locaţiune/leasing, de un număr de vehicule din categoriile/ subcategoriile pentru care se va desfăşura instruirea în conducere, corelat cu numărul de ore stabilit în programele de instruire, dotate conform condiţiilor prevăzute de Regulamentul circulaţiei rutiere;

	c) dispune de programe, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, de instruire a conducătorilor de vehicule şi/sau de programe de pregătire şi perfecţionare a instructorilor în conducere auto, pe categoriile/subcategoriile de vehicule pentru care se va desfăşura instruirea, ori, după caz, de programe, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, privind formarea iniţială şi perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

	d) deţine echipamente şi materiale metodico-didactice corespunzătoare conţinutului programelor de instruire teoretică şi practică în conducerea vehiculului, prevăzute în anexa la prezenta lege;

	e) dispune de scheme, notificate poliției în modul stabilit de Guvern, ale itinerarelor pentru efectuarea instruirii practice în conducerea ehiculelor pe drumurile publice;

	f) dispune de săli de studii în condiţiile specificate la lit.a) precum şi deţine echipamente şi materiale metodico-didactice corespunzătoare cerinţelor stabilite de normele metodologice aprobate de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/ sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

	g) dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de leasing/locaţiune, de amenajările şi echipamentele tehnice prevăzute la art. 41 alin. (3) ori are încheiat cu o staţie de inspecţie tehnică autorizată un contract de locaţiune a utilajului tehnologic menţionat-pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică.

	(4) Condiţia privind competenţa profesională se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că:

	a) are angajaţi profesori de siguranţă rutieră şi instructori în conducere auto, cu contract de muncă, într-un număr corespunzător normelor privind organizarea activităţii didactice în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, aprobate de Guvern;

	b) profesorii de siguranţă rutieră deţin diplome de studii superioare sau medii de specialitate corespunzătoare modulului respectiv şi certificate de atestare profesională;

	c) instructorii în conducere auto deţin documente care certifică experienţa lor de conducători profesionişti şi certificate de atestare profesională;

	d) are angajat personal didactic specializat, cu contract de muncă, pentru disciplinele Acordarea primului ajutor şi Instruirea antialcoolică şi antidrog, cu studii superioare în domeniul medicinii de urgenţă sau, după caz, narcologiei ori are încheiat cu o instituţie medico-sanitară publică un contract de prestări servicii pentru instruirea la disciplinele menţionate;

	e) profesorii deţin diplome de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transport auto, documente care să certifice experienţa de muncă de minimum 5 ani în acest domeniu şi certificate de atestare profesională – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică.

	(5) Persoana care intenționează să inițieze activitatea de instruire practică în conducerea vehiculelor pe drumurile publice (activitate de școală auto), cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de inițierea activității respective, este obligată să notifice Ministerul Educației și Cercetării, Culturii și Cercetării și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la acest fapt, prezentînd și o schiţă a itinerarului pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice. Notificarea va conține datele de identificare ale persoanei, adresa unității de instruire și o declarație pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea cerințelor stabilite de prezenta lege. La notificare se vor anexa copiile de pe documentele indicate la art. 23.

	(6) Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Educației și Cercetării, la data recepționării notificării, vor elibera gratis și necondiționat o confirmare a recepționării (care, după caz, poate fi un act separat sau al doilea exemplar al notificării recepționate, vizat cu data și semnătura funcționarului responsabil de recepționare). Ministerul Educației și Cercetării va înregistra unitatea de instruire în modul corespunzător și, după caz, va înștiința alte autorități publice responsabile. Modul de notificare și formularul notificării se stabilesc de către Guvern.

	(7) În cazul în care itinerarul notificat este întocmit cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare și poate crea un pericol iminent pentru siguranța traficului rutier, Ministerul Afacerilor Interne, în maximum 10 zile lucrătoare, va înștiința persoana despre acest fapt și va prescrie ajustările de itinerar necesare, pe care persoana care a notificat itinerarul este obligată să le respecte pînă la prezentarea unei schițe de itinerar alternative.

Articolul 23. Documentele necesare pentru activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Fiecare unitate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, pe durata întregii sale activități, trebuie să dețină obligatoriu următoarele documente (în copie sau în original):

	a) titlul de proprietate sau contractul de locațiune a sălilor de studii, a terenurilor speciale sau, după caz, a locului în care se va desfăşura activitatea de instruire în conducerea vehiculelor, precum şi schiţa cu dimensiunile acestora şi amplasarea elementelor obligatorii necesare procesului de instruire şi efectuării probelor de verificare a aptitudinilor şi a comportamentului în conducerea vehiculelor;

	b) autorizaţia sanitară de funcţionare pentru clădirea sau, după caz, încăperea în care se va desfăşura procesul de instruire;

	c) programele de instruire a conducătorilor de vehicule, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, şi/sau programele de pregătire şi perfecţionare a instructorilor în conducerea auto pe categorii/subcategorii de vehicule pentru care se va desfăşura instruirea ori, după caz, programele aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, cu avizul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, privind formarea iniţială şi perfecţionarea periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor de la staţiile de inspecţie tehnică;

	d) lista vehiculelor utilizate la unitatea de instruire în cauză cu drept de proprietate, de locaţiune sau de leasing, însoţită de certificatele de înmatriculare pentru fiecare vehicul destinat instruirii în conducere (în cazul în care unitatea utilizează vehicule în procesul de instruire);

	e) lista nominală a personalului didactic din cadrul unității de instruire în cauză, însoţită de următoarele documente în copii;

	– pentru profesorii de siguranţă rutieră – diplomele de studii, certificatul de atestare profesională, permisul de conducere, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale;

	– pentru instructorii în conducerea auto – certificatul de atestare profesională, permisul de conducere pentru categoriile/subcategoriile de vehicule pentru care va presta activitatea de instruire, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale şi contravenţionale;

	– pentru personalul didactic specializat în disciplinele Acordarea primului ajutor şi Instruirea antialcoolică şi antidrog – diplomele de studii în domeniu, certificatul de atestare profesională sau, după caz, contractul de prestări servicii încheiat cu o instituţie medico-sanitară publică pentru instruirea la disciplinele menţionate;

	– pentru profesorii unităţilor de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică – diploma de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transportul auto, documentele care certifică experienţa de muncă de minimum 5 ani în domeniu şi certificatul de atestare profesională;

	– pentru managerul unităţii de instruire (după caz, al subdiviziunii acesteia) – contractul individual de muncă, diploma de studii superioare în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto ori, după caz, al tehnologiilor de operare în transportul auto, documentele care certifică experienţa de muncă de minimum 5 ani în domeniu, o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa antecedentelor penale şi contravenţionale;

	 f) lista de echipamente şi dotări tehnico-didactice proprii, conform anexei la prezenta lege;

	g) schiţa itinerarului pentru efectuarea instruirii practice în conducerea vehiculelor pe drumurile publice (notificată poliției);

	h) lista dotărilor metodico-didactice corespunzătoare cerinţelor stabilite de normele metodologice aprobate de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a conducătorilor de vehicule, a cadrelor manageriale din domeniul transportului rutier şi/sau a experţilor din cadrul staţiilor de inspecţie tehnică;

	i) schiţa amenajărilor şi lista echipamentelor tehnice deţinute, prevăzute la art. 41 alin. (3), sau contractul de locaţiune a utilajului tehnologic menţionat, încheiat cu o staţie de inspecţie tehnică autorizată – pentru unităţile de formare iniţială şi perfecţionare periodică a experţilor de la staţiile de inspecţie tehnică.

	(2) Documentele indicate la alin. (1), după caz, vor fi utilizate inclusiv pentru obținerea acreditării conform art. 28 și prezentate în cadrul controlului de stat conform art. 27.

Articolul 24. Drepturile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier Unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier dispune, de următoarele drepturi:
Unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier dispune, de următoarele drepturi:

	a) să înmatriculeze, să exmatriculeze şi să reînmatriculeze cursanţi;

	b) să efectueze instruirea teoretică şi pregătirea practică a cursanţilor, cu eliberarea certificatelor de absolvire în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule din categoriile şi subcategoriile corespunzătoare;

	c) să angajeze şi să promoveze cadre didactice, auxiliare şi personal administrativ, să-şi creeze şi să dezvolte baza instructiv-didactică şi tehnico-materială;

	d) să stabilească şi să modifice tarifele pentru serviciile prestate;

	e) să propună cursanţilor care au fost exmatriculaţi în urma absentării neîntemeiate la lecţiile practice sau la peste 25% din numărul de ore teoretice prevăzute de planurile sau programele de instruire audierea unui curs suplimentar obligatoriu contra plată în volumul numărului de ore absentate.

Articolul 25. Obligaţiile unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
Unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier este obligată:

	a) să admită la pregătirea teoretică şi practică persoanele care solicită instruire doar în baza contractului încheiat, asigurînd înscrierea acestora în registrul persoanelor care urmează cursurile de instruire pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule;

	b) să aplice în procesul de pregătire a cursanţilor doar metodologii şi materiale didactice conforme standardelor de instruire, să asigure realizarea strictă a planurilor şi a programelor de studii aprobate, respectarea orarului lecţiilor de instruire teoretică şi practică, precum şi evidenţa frecventării orelor de către cursanţi;

	c) să menţină în stare de funcţionare şi să dezvolte baza tehnico-materială şi metodico-didactică, să afişeze la sediu: copia certificatului de acreditare, orarul lecţiilor de instruire teoretică şi practică, planul de învăţămînt, tarifele pentru serviciile prestate, precum şi situaţia promovabilităţii cursanţilor la examenul de absolvire, semestrial, pentru semestrul anterior, pe categorii/subcategorii de vehicule, pentru fiecare profesor de siguranţă rutieră şi instructor în conducere auto;

	d) să antreneze în procesul de instruire numai cadre didactice atestate profesional, cu studii corespunzătoare modulului respectiv şi angajate în bază de contract;

	e) să desfăşoare activitatea de instruire, cu autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, precum şi să utilizeze în procesul de pregătire practică doar vehiculele indicate în dosarul menţionat, dotate potrivit anexei la prezenta lege şi supuse inspecţiei tehnice periodice şi asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule;

	f) să elibereze zilnic foile de parcurs instructorilor în conducere auto şi să efectueze instruirea iniţială în conducerea vehiculului numai pe teren special, iar pe drumurile publice – numai pe itinerarele coordonate cu poliţia şi doar în cazul în care cursantul are dexteritate suficientă în conducerea vehiculului;

	g) să elibereze certificatul de absolvire numai cursanţilor care au frecventat în totalitate lecţiile practice şi minimul obligatoriu de 75% din orele teoretice prevăzute de planurile de studii, obţinînd calificative de promovare, precum şi au susţinut examenul de absolvire, cu înscrierea acestora în registrul certificatelor de absolvire eliberate;

	i) să deţină la sediu documentele aferente activităţii didactice, completate la zi, precum şi să asigure păstrarea acestora în arhiva unităţii pe un termen de 5 ani. Se consideră documente aferente activităţii didactice registrele de evidenţă a frecvenţei cursanţilor şi fişele de evidenţă a orelor de instruire practică, copiile de pe certificatele de absolvire eliberate, precum şi contractele încheiate cu cursanţii;

	j) să fie periodic evaluată şi acreditată în condiţiile stabilite la art. 28.

Articolul 27. Controlul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Exercitarea controlului asupra activităţii unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier revine Ministerului Educației și Cercetării prin autoritatea sa responsabilă de acreditare, cu cooptarea reprezentanților Ministerului Afacerilor Interne, precum şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate. Controlul agenților economici care prestează servicii de instruire a personalului în domeniul transportului rutier se inițiază și se desfășoară în limitele și în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

	(2) Ministerul Afacerilor Interne supraveghează respectarea prevederilor prezentei legi și a legislației în vigoare cu privire la siguranța traficului rutier.

	(3) Inspectările planificate privind conformitatea procesului instructiv-educativ desfăşurat de unitatea de instruire în raport cu standardele educaţionale de stat, realizarea planurilor şi programelor de studii aprobate, respectarea orarului lecţiilor de instruire teoretică şi practică, precum şi privind frecventarea orelor de către cursanţi, sînt efectuate de Ministerul Educației și Cercetării.

	(4) Unitatea de instruire sau, după caz, subdiviziunea acesteia prezintă informaţiile şi documentele solicitate în cadrul efectuării controlului, asigurînd totodată condiţiile necesare pentru desfăşurarea acestuia.

Articolul 28. Evaluarea şi acreditarea unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Unităţile de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, sînt pasibile procedurii de evaluare, care are drept finalitate acreditarea sau, după caz, neacreditarea acestora, în condiţiile prezentei legi.

	(2) Comisiile de evaluare şi acreditare includ minimum trei persoane şi se instituie de către Ministerul Educației și Cercetării de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, cu cooptarea, după caz, a reprezentanţilor altor instituţii cu funcţii de reglementare şi control, conform competenţei.

	(3) Regulamentul de activitate al comisiilor de evaluare şi acreditare, metodologia de evaluare şi acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, precum şi cuantumul plăţii pentru serviciile de evaluare şi acreditare se aprobă de Guvern.

	(4) Criteriile de evaluare şi de acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier vizează respectarea normelor legale privind modul de organizare şi funcţionare a acestora, precum şi conformitatea procesului instructiv-educativ desfăşurat în raport cu standardele educaţionale de stat, şi includ următoarele aspecte:

	a) cadrul juridic de funcţionare: documentele de constituire, regulamentul de ordine interioară, fişele de post ale angajaţilor;

	b) asigurarea cu cadre didactice: statele de funcţii şi cadrele didactice angajate (contractele de muncă, respectarea legislaţiei muncii), modul de angajare (normă de bază, asociere), volumul normei didactice ce revine unui cadru didactic pe categorii/subcategorii de instruire teoretică şi practică, raportul dintre numărul cursanţilor şi numărul cadrelor didactice;

	c) conţinutul procesului de instruire: planurile de învăţămînt şi corespunderea acestora programelor de instruire aprobate pe categorii şi subcategorii de vehicule pentru care se desfăşoară pregătirea, procedurile utilizate de unitate pentru asigurarea controlului calităţii procesului de instruire conform standardelor educaţionale, preocupările unităţii în domeniul modernizării procesului de instruire;

	d) fluxul de cursanţi pe parcursul anului calendaristic premergător evaluării: dinamica pe perioade de studii, raportul procentual dintre numărul cursanţilor înmatriculaţi şi al celor admişi la examenul de absolvire, precum şi raportul procentual dintre numărul celor admişi la examenul de absolvire şi al celor care au promovat acest examen, organizarea admiterii (completarea grupelor conform categoriilor/subcategoriilor), frecventarea orelor de către cursanţi, ponderea pierderilor de cursanţi din diferite motive (exmatriculări, retrageri, transferuri);

	e) documentaţia aferentă activităţii didactice: planul anual de activitate al unităţii de instruire, dosarele grupelor de instruire, contractele încheiate cu cursanţii, registrele de evidenţă a frecvenţei cursanţilor şi fişele de evidenţă a orelor de instruire practică, registrul de evidenţă a certificatelor de absolvire eliberate, rapoartele anuale de activitate, actele controalelor tematice şi frontale, registrul de ordine şi dispoziţii cu privire la activitatea de bază;

	f) baza tehnico-materială: auditoriile şi terenurile de instruire amenajate şi dotate conform programelor de instruire pe categorii şi subcategorii de vehicule, echipamentele şi dotările metodico-didactice, vehiculele de instruire echipate în corespundere cu prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere.

	(5) Evaluarea unităţilor de instruire se efectuează după un an de la notificarea activității, după finalizarea a cel puţin unui curs de instruire pentru fiecare dintre categoriile de vehicule pentru care este permisă instruirea, soldat cu susţinerea examenului de absolvire, dar nu mai tîrziu de 1,5 ani de la notificare.

	(6) După obţinerea acreditării, unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier este supusă evaluării, de regulă, o dată la 5 ani. În cazul parvenirii sesizărilor cu privire la încălcarea de către unitatea de instruire acreditată a cerinţelor şi/sau a criteriilor de acreditare, Ministerul Educației și Cercetării va dispune efectuarea unei evaluări suplimentare înainte de termenul stabilit în prezentul alineat.

	(7) Procedura de evaluare şi acreditare a unităţii de instruire este iniţiată în baza solicitării acesteia depuse la Ministerul Educației și Cercetării, însoţită de raportul de autoevaluare de modelul prevăzut în metodologia de evaluare şi acreditare a unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

	(8) Graficul evaluării unităţilor de instruire se aprobă anual de către Ministerul Educației și Cercetării. Solicitarea privind includerea unităţii de instruire în graficul de evaluare se depune cu cel puţin o lună înainte de sfîrşitul anului calendaristic pentru care este valabilă acreditarea deţinută.

	(9) Pentru obţinerea acreditării, unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier trebuie să asigure promovarea examenului de absolvire a cel puţin 50% din numărul celor admişi la acest examen.

	(10) Unitatea de instruire nu se acreditează în cazul în care, în urma evaluării, se constată următoarele abateri:

	a) admiterea la pregătirea teoretică sau practică a persoanelor în lipsa unui contract încheiat sau admiterea persoanelor care nu sînt înscrise în registrul persoanelor care urmează cursuri de instruire pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, sau efectuarea pregătirii şi pentru alte categorii de vehicule decît cele pentru care unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier a transmis o notificare;

	b) desfăşurarea activităţii de către filială şi/sau subdiviziunea separată fără notificarea corespunzătoare;

	c) desfăşurarea activităţii de instruire în locuri nedeclarate, implicarea, în procesul de pregătire, a cadrelor didactice neatestate în modul stabilit, precum şi utilizarea, în procesul de pregătire practică, a vehiculelor neindicate în dosarul menţionat sau care nu sînt dotate corespunzător;

	d) falsificarea actelor sau eliberarea certificatelor de absolvire pentru persoane care nu au frecventat minimul obligatoriu de ore teoretice şi practice prevăzute de programele de studii ori nu au obţinut calificative de promovare, ori nu au susţinut testele de evaluare finală a cunoştinţelor teoretice şi a aptitudinilor practice.

	(11) Comisia de evaluare şi acreditare, ţinînd cont de raportul de autoevaluare al unităţii de instruire şi de rezultatele controlului la faţa locului, întocmeşte un proces verbal cu privire la rezultatele evaluării, semnat de membrii comisiei, care va conţine în partea rezolutivă propunerea cu privire la acreditarea sau, după caz, neacreditarea unităţii de instruire în ansamblu sau a unei filiale/subdiviziuni a acesteia. Primul exemplar al procesului-verbal se depune la Ministerul Educației și Cercetării, iar al doilea se transmite unităţii evaluate.

	(12) În baza procesului-verbal cu privire la rezultatele evaluării, semnat de membrii comisiei de evaluare şi acreditare, Ministerul Educației și Cercetării emite, în termen de 15 zile, o decizie privind acreditarea sau, după caz, neacreditarea unităţii de instruire.

	(13) În baza deciziei de acreditare, unităţii de instruire acreditate i se eliberează un certificat de acreditare cu termenul de valabilitate de 5 ani, conform modelului aprobat de Ministerului Educației și Cercetării, cu semnătura ministrului şi cea a secretarului colegiului ministerului.

	(14) Decizia Ministerului Educației și Cercetării cu privire la neacreditarea unităţii de instruire a personalului din domeniul transportului rutier poate fi contestată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

	(16) Cheltuielile pentru serviciile de evaluare şi acreditare sînt acoperite de unitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier. Mijloacele necesare sînt transferate anticipat pe un cont special al Ministerului Educației și Cercetării. Taxele pentru acreditare și pentru serviciile de evaluare, precum și modul de formare a acestora se aprobă de către Guvern. Taxa pentru acreditare și prețul/taxa pentru serviciile de evaluare vor fi egale cu valoarea costurilor aferente prestării acestor servicii și, totodată, se vor încadra în limita costurilor calculate pentru acreditarea și evaluarea instituțiilor publice de învățămînt.

Articolul 29. Condiţiile pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Profesorii de siguranţă rutieră şi instructorii în conducere auto sînt admişi la activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicole numai dacă deţin certificat de competenţă profesională, eliberat în condiţiile prezentei legi.

	(2) Modelul certificatelor de profesor de siguranţă rutieră şi de instructor în conducere auto este stabilit de Guvern, termenul de valabilitate al acestora fiind de 5 ani de la data eliberării.

	(3) Pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră, solicitantul trebuie să deţină diplomă de studii superioare sau medii de specialitate în materie de ştiinţe juridice sau tehnice şi să urmeze un curs de pregătire profesională în cadrul unui centru de perfecţionare profesională a cadrelor didactice din subordinea Ministerului Educației și Cercetării, finalizat cu promovarea examenului de absolvire.

	(4) Pentru obţinerea certificatului de instructor în conducere auto, solicitantul trebuie să deţină actul de studii liceale, medii de specialitate sau superioare, să urmeze un curs de pregătire profesională a instructorilor în conducere auto în cadrul unei unităţi notificate de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, finalizat cu promovarea examenului de absolvire.

	(5) Persoana care solicită eliberarea certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau instructor în conducere auto trebuie, pe lîngă condiţiile de studii, să îndeplinească şi următoarele condiţii:

	a) să aibă vîrsta de cel puţin 25 de ani;

	b) să deţină, de cel puţin 5 ani, dreptul de a conduce vehicule pentru minim categoria pentru care solicită atestarea (pentru certificatul de profesor de siguranţă rutieră – categoria B);

	c) să nu fi avut suspendată exercitarea dreptului de conducere a vehiculelor, în ultimii 3 ani, pentru conducerea vehiculelor în stare de ebrietate;

	d) să fie aptă din punct de vedere medical pentru desfăşurarea activităţii respective.

	(6) Certificatul iniţial de instructor în conducere auto se poate obţine pentru una sau mai multe din categoriile/ subcategoriile A/A1,A2; B/B1 şi BE, urmînd ca după o perioadă de cel puţin 2 ani de activitate efectivă ca instructor în conducere auto să se poată obţine şi atestarea pentru celelalte categorii/subcategorii.

	(7) Activitatea efectivă ca instructor în conducere auto prevăzută la alin. (6) constă în şcolarizarea unui număr minim de 100 de cursanţi care solicită obţinerea dreptului de a conduce vehicule într-o perioadă de 2 ani.

	(8) În cazul în care certificatul unui instructor în conducere auto a fost anulat ca urmare a suspendării dreptului de conducere a vehiculelor, acesta poate solicita obţinerea unui nou certificat de instructor în conducere auto, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, doar după repunerea în dreptul de conducere a vehiculelor.

	(9) Reînnoirea certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto se face numai după absolvirea unui curs de perfecţionare profesională.

	(10) Pentru urmarea cursurilor de perfecţionare profesională în vederea reînnoirii certificatului, titularul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia condiţiei de studii, pentru care se vor aplica dispoziţiile legale valabile la data obţinerii de către titular a primului certificat.

	(11) Pentru urmarea cursurilor de perfecţionare profesională în vederea reînnoirii certificatului, titularul trebuie să depună actele prevăzute la art. 30 alin. (3), la care se adaugă certificatul de profesor de siguranţă rutieră şi/sau de instructor în conducere auto deţinut anterior, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

	(12) Cheltuielile pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră, a certificatului de instructor în conducere auto, precum şi pentru reînnoirea certificatelor menţionate, sînt suportate de angajator sau de persoana interesată.

Articolul 30. Pregătirea şi perfecţionarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Programele de pregătire şi perfecţionare profesională aferente cursurilor prevăzute la art. 29 alin. (3) şi (4) sînt elaborate de centrele de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier şi sînt aprobate de Ministerul Educației și Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale şi al Ministerului Afacerilor Interne.

	(2) Sînt admise la examenele în vederea obţinerii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto doar persoanele care au urmat integral şi continuu orele aferente fiecărui tip de certificat menţionat, prezenţa la cursuri fiind consemnată în registrele de evidenţă.

	(3) Pentru înscrierea la cursuri în vederea obţinerii sau reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto, solicitantul va depune la centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier următoarele acte:

	a) cererea, în care se va menţiona numele şi prenumele solicitantului, tipul certificatului solicitat, categoriile de vehicule pentru care se solicită atestarea;

	b) copia de pe actul de identitate;

	c) copia de pe permisul de conducere;

	d) copia de pe actul de studii;

	e) certificatul de cazier judiciar şi certificatul de cazier contravenţional, din care să rezulte că solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (2) şi la art. 29 alin. (5);

	 f) adeverinţa medicală (F 086/e) valabilă – pentru profesor de siguranţă rutieră; adeverinţa medicală a conducătorului de vehicul (F 083/e), avizul consultativ narcologic (F 092-1/e), valabile – pentru instructor în conducere auto;

	g) dacă este cazul, adeverinţa eliberată de unitatea/ unităţile de instruire a personalului din domeniul transportului rutier în cadrul căreia/cărora instructorul în conducere auto a activat, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 29 alin. (7), precum şi certificatul de instructor în conducere auto valabil pentru categoriile prevăzute la art. 29 alin. (6).

Articolul 31. Examenul pentru atestarea profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier
(1) Examenul pentru obţinerea certificatului de instructor în conducere auto constă din următoarele probe:

	a) proba scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi cunoaşterea vehiculului. Această probă poate fi susţinută şi în sistem informatic;

	b) proba practică în trafic, destinată evaluării cunoştinţelor, competenţelor şi capacităţilor pedagogice necesare desfăşurării procesului de pregătire practică.

	(2) Examenul pentru obţinerea certificatului de profesor de siguranţă rutieră constă din următoarele probe:

	a) proba scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi cunoaşterea vehiculului. Această probă poate fi susţinută şi în sistem informatic;

	b) proba orală pentru evaluarea capacităţilor psihopedagogice, care constă în prezentarea unei teme din domeniul legislaţiei rutiere şi conducerii preventive.

	(3) Procedura de examinare, testele şi modalitatea de evaluare a probelor teoretice şi practice, precum şi obiectivele care stau la baza acestor evaluări pentru fiecare categorie sînt stabilite în metodologia de specialitate, aprobată de Ministerul Educației și Cercetării cu avizul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale şi al Ministerului Afacerilor Interne.

	(4) Examenul în vederea reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto constă în susţinerea probelor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi poate fi susţinut numai de persoanele care au absolvit un curs de perfecţionare profesională.

	(5) Centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier va stabili, de comun acord cu Ministerul Educației și Cercetării, data şi locul desfăşurării examenelor de atestare profesională.

	(6) Comisia de examinare va fi compusă din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Educației și Cercetării, un reprezentant al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale şi un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne.

	(7) La examinarea în vederea obţinerii certificatului de instructor în conducere auto poate participa, cu rol de observator, şi un reprezentant al centrului de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

	(8) Rezultatele examenelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se consemnează în borderoul privind rezultatele obţinute de participanţii la examen, care se întocmeşte în două exemplare, fiind semnate de toţi membrii comisiei de examinare. Primul exemplar se prezintă la Ministerul Educației și Cercetării, iar cel de-al doilea se păstrează la centrul de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care a organizat cursurile respective.

	(9) Ministerul Educației și Cercetării eliberează certificatul de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto persoanei care a promovat examenul, în conformitate cu rezultatele consemnate în borderoul prevăzut la alin.(8), în termen de 15 zile lucrătoare de la data promovării examenului aferent fiecărui tip de certificat.

	(10) Persoanele declarate respinse la examenul în vederea obţinerii sau reînnoirii certificatului de profesor de siguranţă rutieră sau de instructor în conducere auto au dreptul la două reexaminări în termen de un an de la data susţinerii examenului iniţial.

	(11) Persoanele declarate respinse la cele două reexaminări prevăzute la alin. (10) pot susţine un nou examen numai după absolvirea unui nou curs de pregătire profesională.

	(12) Actele aferente persoanelor înscrise la cursuri şi rezultatele obţinute de participanţii la examenele pentru obţinerea sau reînnoirea certificatului de profesor de siguranţă rutieră şi/sau de instructor în conducere auto se păstrează, pentru o perioadă de 5 ani, la sediul centrului de pregătire şi perfecţionare profesională a cadrelor didactice din cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier care a organizat cursurile respective.

Articolul 31-1. Registrul de stat al transporturilor
(1) Registrul de stat al vehiculelor descrie vehiculele supuse înmatriculării și arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.

	(2) În cazurile prevăzute de lege, în Registrul de stat al vehiculelor pot fi notate drepturi, fapte sau raporturi juridice dacă au legătură cu vehiculele cuprinse în acest registru.

	(3) Procedura de înregistrare, înregistrare provizorie, notare sau radiere în Registrul de stat al vehiculelor și alte aspecte legate de funcționarea sa se reglementează prin hotărîre de Guvern.

Articolul 31-2. Efectuarea de intrări în stat registrul de transport
(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al vehiculelor se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în Registrul de stat al vehiculelor, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea în condițiile legii. Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra vehiculelor înmatriculate în Registrul de stat al vehiculelor se sting numai prin radierea lor din registrul de publicitate prevăzut de lege, cu consimțămîntul titularului, exprimat în forma prevăzută de lege.

	(2) Dispozițiile alin. (1):

	a) nu împiedică recunoașterea dreptului de proprietate asupra vehiculelor dobîndite în mod legal în afara Republicii Moldova înainte de înmatricularea în Registrul de stat al vehiculelor;

	b) nu se aplică grevărilor cu acele drepturi reale care, conform legii, se supun înregistrării în Registrul garanțiilor reale mobiliare.

Articolul 31-3. Necesitatea de a marca despre drepturi, documente sau fapte
(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege sînt supuse notării în Registrul de stat al vehiculelor:

	a) reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidență a vehiculului;

	b) prezența la vehicul a unui număr de identificare nimicit intenționat, falsificat sau contrafăcut;

	c) aflarea vehiculului în căutare națională sau internațională.

	(2) Faptele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) nu împiedică înmatricularea vehiculului în Registrul de stat al vehiculelor și nici efectuarea înregistrărilor în folosul dobînditorilor de drepturi dacă nu sînt notate interdicții conform legii.

Capitolul IV. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PARTICIPANŢILOR  LA TRAFIC RUTIER
Articolul 32. Modalităţile de garantare a drepturilor participanţilor la trafic rutier. Obligaţiile lor.
(1) Dreptul participanţilor la trafic rutier de a circula în siguranţă pe drumurile publice este garantat de stat şi se asigură prin executarea prezentei legi, actelor legislative şi normative din domeniu şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

	(2) Exercitarea drepturilor de către unii participanţi la trafic nu trebuie să lezeze drepturile altor participanţi la el.

	(3) Participanţii la trafic au dreptul:

	a) la circulaţie liberă, fără impedimente, pe drumurile publice, în conformitate cu regulile aprobate, la informaţii veridice, din partea administratorilor de drumuri, despre condiţiile de deplasare în siguranţă şi cauzele restricţiilor de circulaţie;

	b) la asistenţă medicală urgentă, conform legislaţiei în vigoare, în caz de accidentare în trafic rutier;

	c) la repararea prejudiciului, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, în caz de leziuni corporale, deteriorare a vehiculelor şi/sau a bunurilor ca urmare a unui accident în trafic rutier;

	d) la contestarea, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare, a acţiunilor nelegitime ale persoanelor cu funcţie de răspundere din domeniul siguranţei traficului rutier.

	(4) Participanţii la traficul rutier sînt obligaţi:

	a) să cunoască şi să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative şi ale actelor normative în vigoare în domeniu;

	b) să manifeste un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa traficului, să nu pericliteze siguranţa unor alţi participanţi la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietăţii publice sau private;

	c) să respecte semnalele agentului de circulaţie;

	d) să acorde prioritate vehiculelor speciale cu drept prioritar de circulaţie, cu dispozitivele de semnalizare luminoasă şi/sau sonoră puse în funcţiune.

Articolul 33. Drepturile şi obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului de vehicul
(1) Proprietarul de vehicul sau, după caz, mandatarul acestuia este obligat:

	a) să înmatriculeze sau, după caz, să înregistreze vehiculul în modul stabilit, să-l menţină în starea tehnică corespunzătoare şi să-l supună la timp inspecţiei tehnice periodice;

	b) la cererea poliţiei, să comunice, în termenul solicitat, datele privind identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumuri publice;

	c) să se documenteze dacă persoana căreia îi încredinţează vehiculul deține dreptul de a conduce vehicule corespunzător categoriei din care face parte vehiculul;

	d) să nu încredinţeze vehiculul unei persoane aflate într-o vădită stare de oboseală, în stare de ebrietate, sub influenţa drogurilor sau altor substanţe cu efecte similare;

	e) să nu încredinţeze vehiculul dacă ştie că acesta are defecţiuni tehnice de natură să afecteze siguranţa traficului rutier.

	(2) Conducătorul de vehicul are dreptul:

	a) să conducă vehiculul, să transporte pasageri şi bunuri pe drumuri publice;

	b) să acorde, în modul stabilit, dreptul de a conduce şi utiliza vehiculul proprietate personal altor persoane care dețin dreptul de a conduce vehicule din categoria/subcategoria respectivă;

	c) să i se comunice motivul pentru care agentul de circulaţie i-a oprit vehiculul, numele şi funcţia acestuia;

	d) să se abată de la exigenţele respective ale legii atunci cînd trebuie să prevină un accident în trafic rutier şi să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor dacă, în virtutea împrejurărilor, pericolul nu poate fi evitat altfel.

	(3) Conducătorul de vehicul este obligat:

	a) să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere;

	b) să urmeze periodic controlul medical, în funcţie de categoriile şi subcategoriile de vehicule. Periodicitatea se stabileşte de Guvern;

	c) să se supună, la solicitarea agentului de circulaţie, procedurii de testare a aerului expirat şi examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.

	d) să aplice în trafic norme de conducere preventivă și să nu adopte comportament agresiv, manifestat prin acţiuni precum:

	1) deplasarea succesivă, neregulamentară, de pe o bandă de circulaţie pe alta în scopul devansării, ocolirii vehiculelor;

	2) efectuarea manevrei de întoarcere prin folosirea sistemului de frînare;

	3) pornirea de pe loc a vehiculului prin demarare bruscă;

	4) agresarea conducătorului unui vehicul prin apropierea excesivă din spate sau din lateral, în mod repetat sau continuu, prin gesturi, cuvinte sau expresii obscene;

	5) folosirea repetată a semnalelor sonore şi/sau luminoase pentru obligarea conducătorului vehiculului care circulă regulamentar în faţa sa de a elibera, în mod nejustificat, banda de circulaţie;

	6) neasigurarea între două vehicule cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, care circulă pe aceeaşi bandă în afara localităţii, a spaţiului necesar revenirii pe bandă a unui vehicul care a efectuat depăşirea;

	7) frînarea bruscă a vehiculului, în mod nejustificat, la revenirea pe bandă, imediat după depăşirea unui vehicul, obligînd conducătorul acestuia să schimbe direcţia de mers sau să frîneze brusc pentru a evita impactul;

	8) depăşirea unei coloane de vehicule, obligate să oprească sau să încetinească la pătrunderea într-o intersecţie, la trecerea la nivel cu calea ferată sau în caz de forţă majoră, în scopul de a plasa vehiculul în faţă sau în interiorul coloanei;

	9) circulaţia cu viteză în limita stabilită sau depășind această limită la o distanţă foarte redusă faţă de un alt vehicul, înaintea, în spatele acestuia ori în lateral, în scopul agresării sau intimidării conducătorului acestuia;

	10) conducerea unui ciclomotor sau a unei motociclete pe o singură roată ori a unui cvadriciclu pe cele două roți din spate;

	11) circulaţia cu viteză redusă nejustificat pe o altă bandă decît prima, împiedicînd circulaţia regulamentară a vehiculelor care se deplasează în urma sa;

	12) mersul înapoi cu spatele în scopul agresării sau intimidării celorlalţi participanţi la circulaţie;

	13) deplasarea neautorizată în grup (cîte doi și mai mulți, cu excepţia coloanelor oficiale) cu vehicule și/sau motociclete sau ciclomotoare care circulă pe aceeaşi bandă sau pe benzi paralele, depășind limita de viteză ori cu viteză redusă nejustificat, sau fără asigurarea între oricare două vehicule consecutive a spaţiului necesar revenirii pe bandă a unui vehicul care a efectuat depăşirea.

Articolul 34. Drepturile şi obligaţiile pasagerului
(1) Pasagerului i se garantează:

	a) furnizarea promptă de informaţie corectă privind condiţiile şi modul de deplasare;

	b) deplasarea sa şi transportul bagajului în siguranţă;

	c) repararea prejudiciului cauzat.

	(2) Pasagerul trebuie să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere referitor la obligaţiile sale.

Articolul 35. Drepturile şi obligaţiile pietonului
(1) Pietonul are dreptul să ceară autorităţilor competente, proprietarilor de drumuri publice, străzi, treceri la nivel cu calea ferată şi de alte construcţii rutiere asigurarea de condiţii pentru deplasare în siguranţă.

	(2) Pietonul este obligat să respecte prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere privind comportamentul pe drumurile publice.

Articolul 36. Drepturile şi obligaţiile bicicliştilor, conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală şi ale pietonilor cu cărucioare manual
(1) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi pietonii cu cărucioare manuale au dreptul să utilizeze drumurile publice conform Regulamentului circulaţiei rutiere.

	(2) Bicicliştii, conducătorii de vehicule cu tracţiune animală şi pietonii cu cărucioare manuale sînt obligaţi să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere.

Capitolul V. ADMITEREA ŞI MENŢINEREA ÎN TRAFIC RUTIER.  RADIEREA DIN REGISTRUL DE STAT  AL TRANSPORTURILOR
Articolul 37. Condiţii privind circulaţia vehiculelor şi inspecţia tehnică periodică a acestora
(1) Se admit în trafic rutier vehiculele a căror stare tehnică şi al căror utilaj corespund standardelor, altor acte normative ce ţin de siguranţa traficului, de protecţia mediului înconjurător, precum şi normelor tehnice de exploatare.

	(2) Vehiculele a căror masă sau al căror gabarit depăşeşte parametrii normativi pot circula pe drumuri publice numai cu autorizaţia de rigoare.

	(3) Vehiculele aflate în trafic internaţional pot circula pe drumurile publice ale Republicii Moldova numai în cazul în care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute de Convenţia asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care Republica Moldova este parte.

	(4) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a vehiculelor care au volanul amplasat pe partea dreaptă, cu excepţia celor aflate în trafic internaţional.

	(5) Pentru a fi menţinute în trafic rutier, vehiculele înmatriculate se supun inspecţiei tehnice periodice.

	(6) Inspecţia tehnică periodică se efectuează la staţii autorizate, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.

	(7) Pentru vehiculele care aparţin Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Administrației Naționale a Penitenciarelor, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi parcurilor de transport electric urban, inspecţia tehnică periodică poate fi efectuată şi la propriile staţii specializate.

	(8) Este interzisă circulaţia pe drumuri publice a vehiculelor care nu corespund prevederilor tehnice sau al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat.

	(9) Constatarea defecţiunilor tehnice la vehiculele aflate în trafic o efectuează poliţia rutieră.

	(10) Nomenclatorul defecţiunilor tehnice ale vehiculelor şi condiţiile în care se interzice circulaţia lor pe drumurile publice sînt prevăzute în Regulamentul circulaţiei rutiere.

	(11) Constatarea stării tehnice a vehiculelor se efectuează cu mijloace de măsurare legalizate şi verificate metrologic în modul stabilit.

Articolul 38. Obligaţiile producătorului şi ale reutilatorului de vehicule
(1) Construcţia şi reutilarea vehiculelor prin modificarea tipului, modelului, destinaţiei sau parametrilor constructivi trebuie să corespundă standardelor, regulilor şi actelor normative privind siguranţa traficului rutier şi protecţia mediului înconjurător.

	(2) Producătorul şi reutilatorul de vehicule sau reprezentanţii lor autorizaţi, persoanele care importă echipamente şi accesorii, construiesc şi reutilează vehicule din subansambluri şi piese detaşate sînt obligaţi să solicite evaluarea conformităţii acestora cu cerinţele de siguranţă şi de protecţie a mediului înconjurător.

	(3) În prealabil producerii lor în serie, vehiculele şi subansamblurile se supun testării şi evaluării conformităţii, eliberîndu-se pentru ele certificat de corespundere standardelor şi cerinţelor tehnice.

	(4) Reutilarea care a condus la modificarea datelor de evidenţă ale vehiculului trebuie să fie reflectată în certificatul de înmatriculare.

	(5) Se interzice construcţia, reutilarea sau asamblarea vehiculelor fără acordul producătorului.

	(6) Construcţia, reutilarea, repararea şi inspecţia tehnică periodică a vehiculelor se efectuează de către un personal specializat, cu mijloace de măsurare adecvate, legalizate şi verificate metrologic, pe standuri de încercări atestate metrologic în modul stabilit, conform legislaţiei şi actelor normative în vigoare.

Articolul 39. Omologarea şi certificarea
(1) Pentru a fi înmatriculate şi admise în trafic rutier, vehiculele trebuie să fie omologate şi certificate în baza condiţiilor tehnice şi a metodologiei stabilite de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	(2) Prin omologare şi certificare pentru admitere în trafic rutier se verifică gradul de corespundere a vehiculelor cu normele tehnice, cu exigenţele de siguranţă a traficului şi de protecţie a mediului, precum şi utilizarea lor la destinaţie.

	(3) Caracteristicile constructive sau de folosinţă ale vehiculelor omologate sau certificate pentru a fi admise în trafic rutier nu pot fi modificate decît în condiţiile legii.

	(4) Categoriile de vehicule care pot fi admise în trafic rutier fără a fi omologate se stabilesc prin ordin al ministrului infrastructurii și dezvoltării regionale.

Articolul 40. Organizarea activităţii de inspecţie tehnică periodică
(1) Inspecţia tehnică periodică se efectuează în cadrul staţiilor de inspecţie tehnică specializate şi autorizate de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, în condiţiile prezentei legi.

	(2) Staţiile autorizate să desfăşoare activitate de inspecţie tehnică periodică nu au dreptul să cesioneze această activitate.

	(3) În activitatea staţiilor de inspecţie tehnică este admisă utilizarea doar a aparatelor de măsurare verificate metrologic, precum şi a utilajului special prevăzut de reglementările tehnice şi metodologia de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică.

	(4) La activitatea de inspecţie tehnică periodică este admis doar personalul pregătit şi atestat profesional în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

	(5) Periodicitatea efectuării inspecţiei tehnice periodice pentru vehiculele înmatriculate în Republica Moldova este următoarea:

	a) o dată la 6 luni – pentru vehiculele antrenate la transportul călătorilor în folos public şi cele implicate în transportarea mărfurilor periculoase;

	b) o dată pe an – pentru alte tipuri de vehicule.

	(6) Datele cu referinţă la vehiculele supuse inspecţiei tehnice periodice se generalizează zilnic, cu transmiterea ulterioară a acestora, în formă electronică, către Registrul de stat al vehiculelor şi la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	(7) Modelul raportului de inspecţie tehnică periodică, precum şi cel al ecusonului corespunzător eliberat vehiculelor inspectate sînt stabilite de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

Articolul 41. Condiţiile de autorizare a activităţii de inspecţie tehnică periodică
(1) Autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică se acordă întreprinderii care îndeplineşte cumulativ:

	a) condiţia de onorabilitate;

	b) condiţia privind baza tehnico-materială;

	c) condiţia privind competenţa profesională.

	(2) Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită în cazul în care cadrele manageriale şi experţii de inspecţie tehnică angajaţi:

	a) nu au fost condamnaţi pentru infracţiuni care îi fac incompatibili cu activitatea prestată şi nu au fost privaţi, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa anumite funcţii;

	b) nu au fost sancţionaţi contravenţional pentru încălcări repetate, în decursul unui an calendaristic, ale normelor în vigoare privind drepturile de muncă, condiţiile de plată şi de angajare sau privind regimul din transporturi. Condiţia de onorabilitate rămîne neîndeplinită pînă la expirarea termenului de prescripţie privind răspunderea contravenţională, stingerea antecedentelor penale sau reabilitarea judecătorească, după caz.

	(3) Condiţia privind baza tehnico-materială se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că deţine în folosinţă exclusivă şi permanentă, în proprietate sau cu contract de locaţiune, spaţii adecvate care permit accesul liber al vehiculelor la standurile de inspecţie, precum şi dispune, cu drept de proprietate sau cu contract de leasing/ locaţiune, de următoarele amenajări şi echipamente tehnice:

	a) canal de vizitare (cu adîncime corespunzătoare) cu instalaţie de iluminare (lampă portabilă de 12 sau 24 V), prevăzut cu platforme culisante pentru verificarea jocurilor în articulaţii care să permită minimum 4 mişcări liniare;

	b) instalaţie pentru evacuarea gazelor de eşapament;

	c) stand de frînare cu role;

	d) analizor cu 4 gaze (pentru CO şi λ) cu precizie de minimum:

	± 0,06% pentru CO;

	± 0,5% pentru CO2;

	± 0,1% pentru O2;

	± 12 ppm pentru HC;

	e) opacimetru, destinat măsurării opacităţii gazelor de eşapament emise de motoarele cu aprindere prin comprimare, cu o precizie de minimum ± 0,2 m-1;

	f) aparat de control al farurilor prevăzut cu nivelă;

	g) dispozitiv de măsurare a presiunii în pneuri, cu o precizie de ± 0,25 atm;

	h) dispozitiv de măsurare a adîncimii profilului pneurilor, cu o precizie de ± 0,1 mm;

	i) cîntar pentru măsurarea maselor (independent sau integrat în standul de frînare), cu o precizie de minimum ± 2% din valoarea măsurată;

	j) dispozitiv pentru verificarea amortizatoarelor prevăzut cu excitator la 15 Hz, în cazul liniilor de control destinate inspecţiei tehnice periodice a autoturismelor;

	k) dispozitiv de măsurare a jocului volanului, cu o precizie de ± 0,50;

	l) indicator al lichidului de frînă;

	m) dispozitiv de apreciere a nivelului de zgomot (cu excepţia staţiilor autorizate pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere cu masa totală autorizată de pînă la 3500 kg inclusiv);

	n) stand de control al unghiului de reglare a roţilor de direcţie;

	o) aparat de măsurare a coeficientului de transparenţă a geamurilor, cu compensare automată de lumină ambientală, indiferent de grosimea geamurilor auto, cu o precizie de minimum 2%;

	p) cameră video cu conectare la reţeaua locală de calculatoare, pentru completarea informaţiei privind mijloacele de transport supuse inspecţiei tehnice periodice;

	q) utilaj de calcul conectat la un program unic de evidenţă a inspecţiei tehnice periodice, pentru monitorizarea procesului tehnologic şi asigurarea schimbului informaţional cu Registrul de stat al vehiculelor şi cu Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	(4) Condiţia privind competenţa profesională se consideră îndeplinită dacă solicitantul face dovada că are angajaţi cadre manageriale şi experţi, cu contract de muncă, cu studii superioare sau medii de specialitate în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto şi cu certificat de atestare profesională, iar pentru experţi, suplimentar, şi permis de conducere valabil pentru categoriile de vehicule pentru care se va presta activitatea de inspecţie tehnică periodică.

Articolul 42. Genurile de activitate incluse în autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
(1) În funcţie de destinaţia şi masa totală maximă autorizată a vehiculelor inspectate, autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică include următoarele genuri de activitate:

	a) efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere cu masa totală autorizată de pînă la 3500 kg inclusiv;

	b) efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere, inclusiv a vehiculelor rutiere cu masa totală autorizată mai mare de 3500 kg;

	c) efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere în conformitate cu cerinţele actelor normative ale Conferinţei Europene a Miniştrilor de Transport (CEMT);

	d) efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere în conformitate cu condiţiile Acordului european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR);

	e) efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor rutiere în conformitate cu condiţiile Acordului cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP).

	(2) Autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică include menţiunea cu privire la genul/genurile de activitate prevăzute la alin. (1) pentru care a fost autorizată staţia de inspecţie tehnică.

Articolul 43. Documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
Pentru obţinerea autorizaţiei, solicitantul va depune la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, pentru fiecare subdiviziune a staţiei de inspecţie tehnică, un dosar de autorizare, care va cuprinde:

	a) cererea de forma stabilită;

	b) copia de pe certificatul de înregistrare a întreprinderii, eliberat de organul înregistrării de stat;

	c) copia de pe statutul întreprinderii;

	d) actele din care să reiasă dreptul de deţinere sau de folosinţă a edificiului;

	e) declaraţia pe proprie răspundere privind îndeplinirea cerinţei de onorabilitate;

	f) copiile de pe certificatele de atestare profesională ale managerului responsabil de activitatea staţiei şi ale personalului care efectuează inspecţia tehnică periodică;

	g) lista aparatelor şi utilajelor din dotarea staţiei;

	h) copiile de pe certificatele valabile de verificare metrologică a echipamentului şi mijloacelor de măsurare, precum şi copiile de pe certificatele de atestare metrologică a standurilor şi utilajului de încercări;

	i) schiţa staţiei, cu indicarea dimensiunilor şi amplasării aparatelor şi a utilajelor din dotarea staţiei, a parcării, vecinătăţilor.

Articolul 44. Examinarea cererii privind eliberarea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
(1) Cererea de autorizare a staţiei de inspecţie tehnică se examinează de către Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale în termen de 10 zile şi, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare, se eliberează autorizaţia sau se comunică în scris refuzul motivat.

	(2) În cazul în care se constată neregularităţi la documentaţia depusă, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale va informa despre acest fapt solicitantul cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului prescris, precizînd modul de remediere a acestora.

	(3) Refuzul motivat prevăzut la alin. (1) poate fi contestat în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

	(4) Cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică, întreprinderea va solicita de la organul abilitat prelungirea termenului de valabilitate a acesteia.

Articolul 45. Valabilitatea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
(1) Autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică se eliberează pe un termen de 5 ani şi este condiţionată de asigurarea respectării condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii de inspecţie tehnică periodică.

	(2) Modelul autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică se stabileşte de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	(3) Pe durata de valabilitate a autorizaţiei, titularul acesteia poate solicita încetarea activităţii, restrîngerea sau extinderea domeniului de autorizare.

	(4) Autorizaţia cu termenul de valabilitate depăşit este nulă.

Articolul 46. Obligaţiile titularului autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
Staţia de inspecţie tehnică titulară a autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică este obligată:

	a) să admită efectuarea inspecţiei tehnice periodice doar pentru categoriile de vehicule şi genurile de activitate incluse în autorizaţia de inspecţie tehnică periodică;

	b) să admită la activitatea de inspecţie tehnică periodică doar experţi atestaţi profesional corespunzător categoriei din care face parte vehiculul inspectat şi genului de activitate solicitat;

	c) să respecte reglementările tehnice şi metodologia de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică;

	d) să certifice starea tehnică a vehiculului rutier doar după prezentarea acestuia pe linia de testare şi susţinerea tuturor încercărilor, soldată cu constatarea calificativilor corespunzătoare stabilite de reglementările tehnice şi metodologia de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică;

	e) să utilizeze pentru certificarea stării tehnice a vehiculului doar aparate verificate metrologic, precum şi utilaj special prevăzut de reglementările tehnice şi metodologia de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică;

	f) să menţioneze în raportul de inspecţie tehnică periodică toate defectele constatate care condiţionează respingerea vehiculului rutier, precum şi să nu admită menţionarea în raport a unor neconformităţi tehnice pe care vehiculul rutier nu le prezintă;

	g) să transmită la timp către Registrul de stat al vehiculelor şi Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale datele complete şi veridice cu privire la activitatea de inspecţie tehnică periodică;

	h) să nu admită la completarea raportului de inspecţie tehnică periodică alte persoane decît expertul de inspecţie tehnică atestat căruia i-a fost distribuită ştampila pentru aplicare pe raport;

	i) să acumuleze şi să păstreze în arhivă timp de 3 ani dosarele privind vehiculele inspectate, care vor include documentele minime necesare stabilite în metodologia de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică;

	j) să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei, în termen de cel mult 10 zile, despre modificările datelor indicate în documentele anexate la cererea pentru eliberarea autorizaţiei şi a condiţiilor care au stat la baza eliberării acesteia.

Articolul 47. Restrîngerea, suspendarea şi retragerea autorizaţiei pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
(1) Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale restrînge, suspendă sau retrage autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică, precum şi retrage certificatul de atestare profesională a expertului de inspecţie tehnică. În cazul retragerii autorizaţiei, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, în termen de 3 zile lucrătoare, se adresează în instanţa de judecată. În caz contrar, retragerea este nulă.

	(2) Autorizaţia se suspendă pe un termen de 30 de zile în cazul constatării repetate, în decurs de un an, a abaterilor de la normele de desfăşurare a activităţii de inspecţie tehnică periodică. Pentru fiecare abatere suplimentară constatată în decursul aceluiaşi an după aplicarea primei suspendări, autorizaţia se suspendă pe un termen de 60 de zile. Se consideră abatere:

	a) nerespectarea metodologiei de prestare a serviciilor de inspecţie tehnică periodică;

	b) transmiterea către Registrul de stat al vehiculelor şi/sau Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a unor date incomplete, eronate sau fictive cu privire la activitatea de inspecţie tehnică periodică;

	c) nemenţionarea în raportul de inspecţie tehnică periodică a tuturor defectelor constatate care condiţionează respingerea vehiculului rutier;

	d) utilizarea unui aparat de măsurare sau utilaj cu termenul de valabilitate expirat a buletinului de verificare metrologică sau în lipsa acestui buletin;

	e) completarea raportului de inspecţie tehnică periodică de către o altă persoană decît expertul de inspecţie tehnică atestat căruia i-a fost distribuită ştampila pentru aplicare pe raport;

	f) menţionarea în raportul de inspecţie tehnică periodică a unor neconformităţi tehnice pe care vehiculul nu le prezintă;

	g) lipsa documentelor minime necesare din dosarul vehiculului care a trecut inspecţia tehnică periodică;

	h) abaterea comisă de un expert de inspecţie tehnică, soldată cu retragerea certificatului de atestare profesională.

	(3) Autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică se restrînge pentru anumite categorii de vehicule şi/sau pentru anumite genuri de activitate incluse în aceasta, pe perioada în care nu mai sînt îndeplinite condiţiile necesare efectuării inspecţiei tehnice periodice, care au stat la baza eliberării autorizaţiei.

	(4) Autorizaţia se retrage:

	1) la cererea întreprinderii privind încetarea activităţii de inspecţie tehnică periodică;

	2) dacă se constată că întreprinderea a furnizat documente false sau documente conţinînd informaţii eronate la momentul solicitării autorizaţiei;

	3) dacă nu sînt respectate condiţiile care au stat la baza eliberării autorizaţiei;

	4) în cazul comiterii repetate, în decurs de un an, a unor abateri grave de la normele de desfăşurare a activităţii de inspecţie tehnică periodică, după cum urmează:

	a) certificarea stării tehnice a vehiculului în lipsa acestuia;

	b) confirmarea drept corespunzătoare a stării tehnice a unui vehicul care nu corespunde cerinţelor tehnice;

	c) certificarea stării tehnice a vehiculului în perioada în care autorizaţia este suspendată sau restrînsă pentru genul de activitate respectiv;

	d) certificarea stării tehnice a vehiculului în perioada în care aparatele de măsurare sau utilajul necesar efectuării inspecţiei tehnice periodice nu îndeplinesc cerinţele reglementărilor tehnice sau în lipsa aparatelor şi utilajelor necesare pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice;

	e) efectuarea inspecţiei tehnice periodice la vehicule din categorii necuprinse în autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică sau de către expertul de inspecţie tehnică care nu este atestat corespunzător genului de activitate solicitat sau care are certificatul de atestare profesională retras.

Articolul 48. Condiţiile de atestare profesională a cadrelor manageriale şi a experţilor pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică
(1) Persoana care solicită eliberarea sau reînnoirea certificatului de manager pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

	a) să deţină diplomă de studii superioare sau medii de specialitate în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto;

	b) să aibă o vechime în muncă de minimum 5 ani în domeniul reparaţiei, inspecţiei sau deservirii tehnice a vehiculelor rutiere;

	c) să urmeze un curs de calificare iniţială sau, după caz, de formare periodică a managerilor antrenaţi în activitatea de inspecţie tehnică periodică, soldat cu promovarea unui test-grilă de evaluare.

	(2) Persoana care solicită eliberarea sau reînnoirea certificatului de expert pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

	a) să deţină diplomă de studii superioare sau medii de specialitate în domeniul ingineriei şi/sau al tehnologiei transportului auto;

	b) să aibă o vechime în muncă de minimum 2 ani în domeniul reparaţiei sau deservirii tehnice a vehiculelor rutiere;

	c) să urmeze un curs de calificare iniţială sau, după caz, de formare periodică a experţilor antrenaţi în activitatea de inspecţie tehnică periodică, soldat cu promovarea unui test-grilă de evaluare;

	d) să posede permis de conducere valabil corespunzător genului de activitate prestat de staţia de inspecţie tehnică.

	(3) Pregătirea şi atestarea profesională a cadrelor manageriale şi a experţilor pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică în cadrul unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier notificate în acest domeniu sînt organizate în baza programelor de instruire şi normelor metodologice stabilite de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale cu avizul Ministerului Educației și Cercetării.

Articolul 49. Eliberarea certificatelor de atestare profesională a cadrelor manageriale şi a experţilor de inspecţie tehnică
(1) Certificatele de atestare profesională a managerului şi a expertului de inspecţie tehnică se eliberează de către unităţile de instruire a personalului din domeniul transportului rutier în urma promovării unui test-grilă.

	(2) Atestarea personalului care efectuează inspecţia tehnică periodică în conformitate cu prevederile actelor normative ale Conferinţei Europene a Miniştrilor de Transport (CEMT), cu prevederile Acordului european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR) şi ale Acordului cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP) este condiţionată de absolvirea unui curs de specialitate suplimentar în cadrul unei unităţi de instruire a personalului din domeniul transportului rutier notificate în acest domeniu, soldat cu promovarea testului-grilă de atestare profesională susţinut în faţa comisiei de evaluare, cu participarea unui reprezentant al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	(3) În caz de nepromovare a testului-grilă, solicitantul are dreptul la o nouă evaluare în decurs de 14 zile.

	 (4) După un al doilea test nepromovat, candidatul poate solicita o nouă testare doar după urmarea unui nou curs de pregătire profesională.

	(5) Modelul certificatului de atestare profesională a managerului şi a expertului de inspecţie tehnică este aprobat de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale.

	Termenul de valabilitate a certificatului este de 3 ani.

Articolul 50. Retragerea certificatului de atestare profesională a expertului de inspecţie tehnică
(1) Certificatul de atestare profesională a expertului de inspecţie tehnică se retrage de către Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, în condiţiile art. 47 alin. (1), în cazul:

	a) comiterii repetate, în decurs de un an, a uneia dintre abaterile de la normele de desfăşurare a inspecţiei tehnice periodice stipulate la art. 47 alin. (2);

	b) comiterii uneia dintre abaterile grave de la normele de desfăşurare a inspecţiei tehnice periodice stipulate la art. 47 alin. (4) pct. 4).

	(2) Decizia cu privire la retragerea certificatului de atestare profesională poate fi contestată de expertul de inspecţie tehnică la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, care va examina cazul în termen de 7 zile de la data depunerii contestaţiei.

	(3) În cazul retragerii certificatului de atestare profesională, obţinerea unui nou certificat se admite doar după trecerea unei perioade de 60 de zile de la data retragerii certificatului iniţial şi se efectuează în condiţiile art. 49.

	(4) Persoana căreia i s-a retras certificatul de atestare profesională pentru a treia oară este în drept să presteze activitate de expert de inspecţie tehnică numai după expirarea unui termen de 2 ani.

Articolul 51. Controlul asupra activităţii de inspecţie tehnică periodică
(1) Controlul asupra activităţii de inspecţie tehnică periodică ţine de competenţa Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Ministerului Afacerilor Interne, precum şi autorităţii centrale de metrologie, şi urmează a fi efectuat în baza principiilor şi procedurilor stabilite prin Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

	(2) Staţia de inspecţie tehnică titulară de autorizaţie sau, după caz, subdiviziunea acesteia prezintă informaţiile şi documentele solicitate în cadrul efectuării controlului, asigurînd totodată condiţiile necesare pentru desfăşurarea acestuia.

	(3) La finalizarea controlului se întocmeşte, în două exemplare, un act privind inspectarea staţiei de inspecţie tehnică sau a subdiviziunii acesteia, dintre care unul rămîne la staţia verificată. În cazul apariţiei dubiilor la aplicarea legislaţiei, acestea urmează a fi tratate în favoarea staţiei de inspecţie tehnică.

	(4) În cazul în care, în urma controlului, se constată încălcări ale condiţiilor de autorizare, Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, autoritatea centrală de metrologie expediază o sesizare în adresa Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, iar în cazul stabilirii altor încălcări ale legislaţiei în vigoare, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia penală, contravenţională şi civilă, înaintează în adresa staţiei de inspecţie tehnică verificate o prescripţie pentru înlăturarea neajunsurilor depistate.

	(5) La efectuarea controlului, organul de control se va conduce de următoarele principii:

	a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege;

	b) neadmiterea aplicării de sancţiuni care nu sînt stabilite de lege;

	c) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului;

	d) emiterea prescripţiilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului;

	e) dreptul de a ataca acţiunile organului de control.

	(6) Se interzice aplicarea oricărei sancţiuni fără verificarea corectitudinii ei de către conducătorul organului de control şi fără acordarea posibilităţii ca staţia de inspecţie tehnică sau subdiviziunea acesteia să o conteste în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 52. Reluarea valabilităţii autorizaţiei pentru activitatea de inspecţi tehnică periodică
(1) Staţia de inspecţie tehnică căreia i-a fost retrasă autorizaţia pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică este în drept să solicite o nouă autorizaţie numai după expirarea unui termen de 6 luni, perioadă în care nu este în drept să solicite nici autorizarea unei subdiviziuni de inspecţie tehnică.

	(2) Staţia de inspecţie tehnică căreia i-a fost retrasă de 3 ori autorizaţia de desfăşurare a activităţii de inspecţie tehnică periodică este în drept să solicite autorizaţie pentru activitatea de inspecţie tehnică periodică numai după expirarea unui termen de 2 ani.

Articolul 53. Înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor
(1) Proprietarul este obligat să înmatriculeze vehiculul ori să îl înregistreze, după caz, în modul stabilit, înainte de a-l pune în circulaţie.

	(2) Pentru a circula pe drumuri publice, vehiculele, cu excepţia cărucioarelor manuale şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate şi să poarte plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare de un model prevăzut în standardele în vigoare.

	(2-1) Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcile cu număr de înmatriculare eliberate în unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului și municipiul Bender în cazul conducătorilor de vehicule care au domiciliul în altă localitate decît localitățile din stînga Nistrului, municipiul Bender ori localitățile Gîsca, Chițcani, Zahorna, Merenești și Cremenciug din raionul Căușeni, precum și circulația vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare dintr-un stat străin nerecunoscut de Republica Moldova.

	(2-2) Prin derogare de la alineatul (21) se permite circulația pe drumurile publice a vehiculelor cu plăcile cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcile cu număr de înmatriculare eliberate în unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului și municipiul Bender în cazul conducătorilor de vehicule care dețin dreptul de a conduce vehicule și/sau permis de conducere al Republicii Moldova, emis în modul stabilit de legislația națională, și domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, dacă vehiculele sînt în proprietatea agenților economici din unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului, municipiul Bender sau din localitățile Gîsca, Chițcani, Zahorna, Merenești și Cremenciug din raionul Căușeni, înregistrați la organul înregistrării de stat al Republicii Moldova, și dacă conducătorii de vehicule sînt angajați ai acestora.

	(3) Vehiculele se înmatriculează, în modul stabilit, la autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa.

	(4) Vehiculele din dotarea Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului de Informaţii şi Securitate se înregistrează în cadrul acestor instituţii şi pot, după caz, să fie înmatriculate în condiţiile prevăzute la alin.(3).

	(6) Troleibuzele, ciclomotoarele şi vehiculele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii de drumuri sau în lucrări agricole, care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale, care ţine evidenţa lor.

Articolul 54. Certificatul şi numărul de înmatriculare
(1) Autoritatea care efectuează înmatricularea vehiculului eliberează proprietarului sau mandatarului certificatul de înmatriculare și plăcile de număr de înmatriculare fie la ghișeu, fie cu livrare prin intermediul serviciului guvernamental de livrare (MDelivery), conform solicitării proprietarului sau mandatarului, depusă la ghișeu sau în format electronic. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se vor menționa, în mod obligatoriu, datele de identificare ale utilizatorului.

	(1-1) Certificatul de înmatriculare digital este un act ce confirmă înmatricularea vehiculului și poate fi generat prin intermediul aplicației guvernamentale integrate a serviciilor electronice pe dispozitivul inteligent (telefon sau tabletă) al proprietarului vehiculului sau mandatarului.

	(1-2) Certificatul de înmatriculare digital conține datele stabilite de către Guvern, care sunt preluate în regim automatizat din Registrul de stat al vehiculelor, și, suplimentar, un identificator electronic (cod QR).

	(1-3) În cazul actualizării în Registrul de stat al vehiculelor a informațiilor incluse în certificatul de înmatriculare, certificatul de înmatriculare digital se anulează în regim automatizat și un certificat nou este generat în baza informațiilor curente.

	(1-4) Proprietarul vehiculului înmatriculat în Republica Moldova sau mandatarul acestuia poate genera certificatul de înmatriculare digital fără perceperea unor plăți.

	(1-5) Pentru vehiculele înmatriculate în Republica Moldova se pot elibera concomitent un certificat de înmatriculare pe suport material și un certificat de înmatriculare digital.

	(1-6) Certificatul de înmatriculare digital permite titularului acestuia exploatarea vehiculului în traficul rutier național.

	(2) Pentru vehiculele prevăzute la art. 53 alin.(4) şi (6), autoritatea competentă eliberează proprietarilor sau mandatarilor certificate şi plăci cu număr de înmatriculare sau atribuie număr de înregistrare, conform categoriei/ subcategoriei din care fac parte vehiculele.

	(3) Modelul certificatului de înmatriculare pe suport material și modelul certificatului de înmatriculare digital, precum și cel al certificatului de înregistrare se stabilesc de Guvern.

	(4) Tipurile, structura, dimensiunile plăcilor cu număr de înmatriculare, modul de compunere a numărului pe placă, condiţiile privind montarea plăcilor se stabilesc în standardul de stat.

	(5) Este interzisă punerea în circulaţie a vehiculului înmatriculat sau înregistrat care nu are montate plăci cu număr de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sînt conforme standardelor în vigoare sau al cărui certificat de înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada lui înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie.

	(6) Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea unui număr provizoriu vehiculului se anulează de autoritatea care a efectuat-o dacă se constată că au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operaţiuni.

Articolul 55. Radierea din Registrul de stat al transporturilor
(1) Radierea vehiculelor din Registrul de stat al vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:

	a) proprietarul sau mandatarul doreşte retragerea din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia în afara domeniului public;

	b) proprietarul sau mandatarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate;

	c) vehiculul urmează să fie scos definitiv din Republica Moldova.

	(2) Radierea din evidenţă a vehiculului indisponibilizat prin instituirea de sechestru se poate face prin hotărîre judecătorească, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

	(3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din Registrul de stat al vehiculelor, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(1) lit.c).

	(4) Vehiculul declarat prin hotărîre judecătorească fără stăpîn sau abandonat se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la adoptarea hotărîrii.

Capitolul VI. SIGURANŢA INFRASTRUCTURII RUTIERE.  ASIGURAREA MEDICALĂ ÎN SIGURANŢA  TRAFICULUI RUTIER
Articolul 56. Actele normative şi acţiunile privind semnalizarea rutieră
(1) Organizarea, sistematizarea şi reglementarea traficului rutier se efectuează în baza Regulamentului circulaţiei rutiere, standardelor şi altor acte normative privind siguranţa traficului rutier, aprobate de Guvern, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

	(2) Actele legislative, actele normative şi standardele de stat cu privire la traficul rutier trebuie să asigure desfăşurarea în plină siguranţă a circulaţiei rutiere.

	(3) Acţiunile de organizare, de sistematizare şi de reglementare a traficului rutier se efectuează în vederea creşterii siguranţei lui şi capacităţii de trafic a drumurilor.

	(4) Semnalizarea rutieră se efectuează, potrivit Regulamentului circulaţiei rutiere, prin indicatoare, marcaje şi semnale luminoase, precum şi prin semnalele agenţilor de circulaţie.

	(5) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar coerent, se realizează şi se instalează astfel încît să fie observate cu uşurinţă şi din timp şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare. Mijloacele de semnalizare rutieră şi alte dispozitive speciale se execută, se instalează, cu avizul poliţiei, şi se întreţin de către administratorul de drum.

Articolul 57. Obligaţiile administratorului de drum
(1) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum sînt obligaţi, în corespundere cu avizul Ministerului Afacerilor Interne, cu reglementările tehnice şi cu standardele de stat în vigoare, să semnalizeze lucrările prin aplicarea de marcaje, instalarea de indicatoare sau de alte dispozitive speciale, pe care le menţin în permanentă stare de funcţionare.

	(2) Administratorul de drum este obligat să semnalizeze corespunzător, cît mai urgent orice obstacol, aflat pe partea carosabilă sau pe acostament, care stînjeneşte sau pune în pericol siguranţa traficului şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestui obstacol.

	(3) Administratorul drumului este obligat să amenajeze, cu avizul poliţiei rutiere, staţiile vehiculelor de rută.

	(4) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea comerţului pe acostament sau pe partea carosabilă, iar în afara localităţilor, şi în zona de siguranţă a drumului public.

	(5) În perimetrul staţiilor vehiculelor de rută pot fi amenajate doar spaţii:

	a) de aşteptare pentru călători;

	b) de comercializare a biletelor de călătorie.

	(6) În caz de producere a unui accident în trafic rutier ca urmare a stării drumului, dotării lui necorespunzătoare sau incorecte cu mijloace de semnalizare, administratorul de drum, antreprenorul ori executantul lucrărilor de drum poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

	(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice este dispusă de administratorul de drum numai cu avizul poliţiei rutiere.

	(8) Prin derogare de la alin.(7), pe banda de urgenţă, destinată staţionării vehiculelor numai în cazuri justificate, precum şi circulaţiei vehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă, poliţia rutieră poate dispune, fără acordul administratorului de drum, măsuri temporare de restricţie.

	(9) Pentru desfăşurarea în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice ori din motive de securitate naţională, poliţia rutieră poate solicita administratorului de drum executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.

	(10) Administratorul de drum este obligat să stabilească, la sesizarea poliţiei, limitări de viteză sau alte reglementări de circulaţie în zonele cu risc sporit de accident de pe sectoarele de drum aflate în administrarea sa şi să ia măsuri de amenajare.

	(11) Se interzice amplasarea, în zona drumurilor publice, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele de semnalizare rutieră ori a amenajărilor ce pot distrage atenţia participanţilor la trafic, punînd în pericol siguranţa circulaţiei.

Articolul 58. Auditul şi inspecţia de siguranţă rutieră
(1) Modul de organizare a activităţii de audit de siguranţă rutieră, inspecţie de siguranţă rutieră şi evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere, precum şi reglementarea exercitării profesiei de auditor de siguranţă rutieră se stabilesc de Guvern.

	(2) Auditul de siguranţă rutieră este parte integrantă a managementului siguranţei rutiere, prin care se realizează evaluarea impactului asupra siguranţei rutiere al diferitor alternative ale proiectelor de construcţie a drumurilor publice, ale proiectelor de reabilitare şi/sau de modernizare a drumurilor publice existente, precum şi ale proiectelor privind inspecţia de siguranţă rutieră, în vederea identificării detaliate a riscurilor care pot contribui la producerea accidentelor rutiere, în scopul creşterii siguranţei infrastructurii rutiere.

	(3) Auditul de siguranţă rutieră se realizează pentru infrastructura rutieră aflată în proiectare, construcţie, reabilitare şi/sau modernizare.

	(4) Auditul de siguranţă rutieră se realizează pe baza normativelor de specialitate, inclusiv a celor internaţionale.

	(5) Scopul auditului de siguranţă rutieră constă în asigurarea şi creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, prevenirea pierderii de vieţi, prevenirea vătămării integrităţii corporale a persoanelor, precum prevenirea pagubelor materiale produse în urma accidentelor în traficul rutier.

Articolul 59. Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier
(1) Asigurarea medicală în siguranţa traficului rutier rezidă în:

	a) examinarea, reexaminarea medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători de vehicule;

	b) efectuarea de teste medicale la ieşirea pe rută, la întoarcere şi examinarea curentă;

	c) acordarea de asistenţă medicală persoanelor traumatizate în accidente în trafic rutier;

	d) instruirea participanţilor la trafic rutier, angajaţilor poliţiei şi ai altor structuri specializate privind acordarea de prim ajutor medical în caz de accident în traficul rutier.

	(2) Examinarea, reexaminarea medicală obligatorie a conducătorilor şi a candidaţilor la conducători de vehicule se efectuează pentru a se stabili contraindicaţii sau restricţii în activitatea lor.

	(3) Cadrele medicale abilitate să testeze medical conducătorii de vehicule sînt obligate să informeze unitatea poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea despre persoanele constatate inapte de a mai fi titular al dreptului de a conduce vehicule în vederea suspendării acestuia în modul stabilit.

Articolul 60. Finanţarea acţiunilor cu caracter de siguranţă rutieră
(1) Pentru finanţarea acţiunilor cu caracter de siguranţă rutieră este creat un cont special pentru siguranţa rutieră, constituit din donaţiile şi granturile oferite de organizaţii de caritate şi donatori din ţară şi de peste hotare, precum şi din alte surse care nu contravin legislaţiei.

	(2) Mijloacele contului special pentru siguranţa rutieră sînt gestionate în modul stabilit de Guvern.

Capitolul VII. RĂSPUNDEREA
Articolul 61. Răspunderea
Persoanele fizice şi persoanele juridice vinovate de încălcarea dispoziţiilor prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul VIII. DISPOZIŢII FINALE
Articolul 62. Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sal...
Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.


Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021