(1) Dreptul la pensie în cazul pierderii întreţinătorului îl au membrii inapţi pentru muncă din familiile militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi din familiile funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, decedaţi sau căzuţi la datorie, întreţinuţi de către aceştia. Pensia se acordă, indiferent dacă au fost sau nu întreţinuţi de către cel decedat: copiilor inapţi pentru muncă; părinţilor inapţi pentru muncă şi soţiei (soţului), dacă după moartea întreţinătorului aceştia şi-au pierdut sursa de existenţă; părinţilor inapţi pentru muncă şi soţiilor (soţilor) inapte pentru muncă ale militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, căzuţi pe front sau în timpul participării la operaţiuni de luptă pe timp de pace.
(2) La stabilirea dreptului la pensie în cazul pierderii întreţinătorului, inapţi pentru muncă sînt consideraţi următorii membri de familie:
a) copiii, fraţii, surorile şi nepoţii care nu au atins vîrsta de 18 ani sau care au depăşit această vîrstă, dacă au devenit persoane cu dizabilităţi înainte de a fi împlinit 18 ani, iar elevii din şcolile profesional-tehnice şi licee, colegii, studenţii din instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la pensie pînă la absolvirea acestor instituţii, dar cel mult pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani. Totodată, fraţii, surorile şi nepoţii se bucură de dreptul la pensie doar în cazul în care nu au părinţi apţi pentru muncă;
b) tatăl, mama şi soţia (soţul) care au atins vîrsta pensionării prevăzută de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat sau sînt încadraţi în grad de dizabilitate, precum şi mamele şi soţiile în vîrstă de 50 de ani ale militarilor şi ale persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, care au decedat în urma unei răniri, contuzii, schilodiri sau afecţiuni contractate în timpul participării la operaţiuni de luptă pe timp de pace;
c) soţia (soţul) sau unul dintre părinţi, bunelul, bunica, fratele sau sora, indiferent de vîrstă sau de capacitatea de muncă, dacă ea (el) îngrijeşte copiii, fraţii, surorile sau nepoţii întreţinătorului decedat, atunci cînd aceştia nu au atins vîrsta de 8 ani, indiferent dacă au fost sau nu întreţinuţi de către cel decedat, şi nu lucrează, iar soţia (soţul) militarului, persoanei din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi a (al) pensionarului din categoria acestora, decedaţi ca urmare a cauzelor indicate în art.21 lit.a) care îngrijeşte copii ce nu au atins vîrsta de 8 ani ai militarului, ai persoanei din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, ai funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (pensionarului) decedat, indiferent dacă lucrează sau nu;
d) bunelul şi bunica în cazul în care nu există persoane obligate, conform legii, să-i întreţină.
(3) Pentru părinţii şi soţiile (soţii) unor categorii aparte de militari, de persoane din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi de funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, căzuţi la datorie, Guvernul poate stabili alte condiţii de asigurare cu pensie în cazul pierderii întreţinătorului.
Art 31 Legea Asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №1544 din 23.06.1993
Structura actului