Limba noastră -i o comoară
In adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră -i foc, ce arde
Intr-un neam, ce iără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Limba noastră-i limbă sfintă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.
Răsări-va o com oară
In adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.