Articolul 4 din Legea Pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal în Republica Moldova. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Obligaţiile fiscale privind impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare, apărute pînă la 1 ianuarie 2001, se reglementează conform legislaţiei în vigoare la momentul apariţiei acestor obligaţii fiscale.

(2) Pînă la 1 ianuarie 2024, prin derogare de la prevederile Codului fiscal, aplicarea impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor alin.(4)-(11) din prezentul articol şi ale anexelor nr.1 şi nr.2 la prezenta lege.

(3) Prevederile alin.(2) nu se extind asupra:

a) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) – începînd cu 1 ianuarie 2007;

a-1) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din satele (comunele) municipiilor Chişinău şi Bălţi – începînd cu 1 ianuarie 2012;

b) garajelor şi terenurilor pe care acestea sînt amplasate, loturilor întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele; bunurilor imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă – începînd cu 1 ianuarie 2010.

Începînd cu datele prevăzute la prezentul alineat, impozitarea bunurilor respective se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal.

c) terenurilor agricole cu construcţii amplasate pe ele – începînd cu 1 ianuarie 2012.

d) altor bunuri imobiliare evaluate de organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate – începînd cu 1 ianuarie 2017.

(3-1) Bunurile imobiliare prevăzute la art. 280 din Codul fiscal, care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate se impozitează în baza prevederilor prezentei legi.

(4) Cotele concrete ale impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexele nr.1 şi nr.2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota maximă, cu excepția cotelor stabilite aferent bunurilor imobiliare reglementate în anexa nr. 2 pct. 2.

(5) Costul bunurilor imobiliare impozabile se determină după cum urmează:

– în cazul persoanelor juridice şi persoanelor fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – în baza documentelor contabile;

– în cazul persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de întreprinzător – în baza documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale şi/sau conform valorii de inventariere apreciate de către comisiile de specialitate formate în cadrul primăriilor.

(6) Subiecţi ai impunerii cu impozit funciar şi/sau impozit pe bunurile imobiliare sînt persoanele specificate la art.277 din Codul fiscal, ţinînd cont de prevederile art.283 şi 284 din Codul fiscal şi ale anexei nr.2 la prezenta lege (în ce priveşte impozitul pe bunurile imobiliare).

(7) Impozitul funciar se determină prin înmulţirea cotei concrete a impozitului la numărul de grad-hectare, hectare sau la suprafaţa terenului ce aparţine persoanei juridice sau persoanei fizice, se calculează şi se achită după cum urmează:

a) persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), prezintă Serviciului Fiscal de Stat calculul impozitului funciar și achită suma anuală a impozitului funciar până la data de 25 septembrie inclusiv a anului fiscal în curs. Pentru terenurile dobîndite după 1 iulie a perioadei fiscale respective, calculul menţionat se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. Calculul impozitului funciar se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art. 187 alin.(2-1) din Codul fiscal;

b) pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la lit. a), precum şi pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) calcularea sumei anuale a impozitului funciar şi întocmirea avizelor de plată a impozitului se efectuează, conform instrucţiunii aprobate de Guvern, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor. Avizele de plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu până la 15 iunie a anului fiscal în curs, iar în cazul terenurilor dobîndite după 31 martie inclusiv a anului fiscal în curs – cel tîrziu pînă la 1 februarie a anului următor anului fiscal de gestiune;

c) persoanele specificate la lit. b) din prezentul alineat achită impozitul funciar în bugetul local, conform locului de amplasare a terenurilor, nu mai târziu de data de 30 iunie a anului curent. Pentru terenurile dobândite după data de 31 martie a anului fiscal în curs, achitarea se efectuează nu mai târziu de data de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune;

d) prevederile lit. a) şi b) nu se extind asupra întreprinzătorilor individuali al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi, care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. şi care prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată, cu achitarea impozitului în acelaşi termen.

(9) Impozitul pe bunurile imobiliare se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare impozabile la cota concretă a impozitului, se calculează şi se achită după cum urmează:

a) persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare, pornind de la valoarea contabilă a bunurilor imobiliare conform situaţiei din 1 ianuarie a anului fiscal în curs, iar în cazul bunurilor imobiliare dobîndite în cursul anului, inclusiv în cazul bunurilor imobiliare la care se schimbă subiectul impunerii în cursul anului – conform valorii contabile de la data dobîndirii acestora. Pentru bunurile imobiliare existente şi/sau dobîndite pînă la 25 septembrie inclusiv a anului fiscal în curs, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător prezintă Serviciului Fiscal de Stat calculul impozitului pe bunurile imobiliare pînă la dată de 25 septembrie inclusiv a perioadei fiscale respective, cu achitarea impozitului la bugetele locale, conform amplasării obiectelor impunerii, nu mai târziu de 25 septembrie a anului curent. Pentru bunurile imobiliare dobîndite după 25 septembrie a anului fiscal în curs, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător prezintă Serviciului Fiscal de Stat calculul impozitului pe bunurile imobiliare pînă la 25 martie a anului următor anului fiscal în curs, cu achitarea impozitului în acelaşi termen. Calculul impozitului pe bunurile imobiliare se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2-1) din Codul fiscal.

b) pentru persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, calcularea sumei anuale a impozitului pe bunurile imobiliare și perfectarea avizelor de plată a impozitului se efectuează, conform instrucțiunii aprobate de Guvern, de către serviciile de colectare a impozitelor și a taxelor locale ale primăriilor. Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare se înmânează subiecților impunerii cel târziu până la 15 iunie a anului fiscal în curs. Persoanele menționate achită impozitul pe bunurile imobiliare, conform locului de amplasare a bunurilor imobiliare, la bugetele locale, conform amplasării obiectelor impunerii, nu mai târziu de 30 iunie a anului respectiv. Pentru bunurile imobiliare dobândite după 31 martie a anului fiscal în curs, achitarea se efectuează nu mai târziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. În cazul bunurilor dobândite după 31 martie a anului fiscal în curs, avizele de plată se înmânează subiecților impunerii cel târziu până la 1 februarie a anului următor anului fiscal de gestiune;

c) prevederile lit. a) şi b) nu se extind asupra întreprinzătorului individual, gospodăriei ţărăneşti (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi, care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. şi care prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată, cu achitarea impozitului în acelaşi termen.

(10) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar, calculate pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.

(11) - abrogat.

(11-1) - abrogat.

(12) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia alineatelor (1), (2), (4)-(11) din prezentul articol, care se pun în aplicare la data intrării în vigoare a titlului VI din Codul fiscal.

Art 4 Legea Pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №1056 din 16.06.2000

Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021

Structura actului