În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:
acreditare – procedură prin care autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale apreciază în mod oficial capacitatea funcţională, organizaţională şi administrativă a prestatorilor de a presta servicii sociale în corespundere cu legislaţia şi standardele de calitate;
acreditare iniţială – procedură care se aplică în cazul prestatorului de servicii sociale nou-înfiinţat în vederea determinării capacităţii sale de a începe prestarea serviciilor sociale;
acreditare provizorie – recunoaştere condiţionată a capacităţii prestatorului de servicii sociale de a presta astfel de servicii cu stabilirea unor recomandări specifice privind ajustarea serviciilor la standarde, recomandări care urmează a fi îndeplinite într-o perioadă limitată în timp;
certificat de acreditare – document eliberat de autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative din domeniu, care certifică corespunderea capacităţilor funcţionale, organizaţionale şi administrative ale prestatorului de servicii sociale, cît şi dreptul acestuia de a presta servicii sociale de calitate;
certificat de acreditare iniţială – document eliberat de autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative din domeniu, care certifică corespunderea capacităţilor funcţionale, organizaţionale şi administrative ale prestatorului de servicii sociale nou-înfiinţat de a începe prestarea serviciilor sociale conform legislaţiei;
evaluare – acţiunea de a aprecia din punct de vedere calitativ şi cantitativ corespunderea serviciilor sociale prestate cu standardele de calitate din domeniu, constituind etapa principală a procedurii de acreditare, efectuată de către autoritatea naţională de acreditare în domeniul serviciilor sociale;
raport de autoevaluare – act prin care prestatorul de servicii sociale reflectă nivelul corespunderii activităţii sale cu legislaţia din domeniu, inclusiv cu standardele de calitate;
standarde de calitate – norme obligatorii aprobate la nivel naţional, a căror aplicare garantează calitatea serviciilor sociale.
Art 2 Legea Privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №129 din 08.06.2012
Structura actului