(1) Dreptul de asociere religioasă al credincioşilor şi al comunităţilor lor este apărat pe cale juridică sau pe cale administrativă în cadrul supravegherii de către stat a procesului de respectare a legalităţii. Din iniţiativa credincioşilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private, care creează dificultăţi la constituirea comunităţilor religioase şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.
(2) Apărarea judiciară sau administrativă a dreptului de asociere religioasă al credincioşilor poate avea ca urmare restabilirea dreptului încălcat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private care creează dificultăţi în exercitarea dreptului respectiv, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.
(3) Statul garantează comunităţilor religioase apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
(4) Problemele ce aduc atingere intereselor comunităţilor religioase se soluţionează, în cazurile prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor comunităţilor religioase respective sau de comun acord cu aceştia.
(5) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi al comunităţilor religioase în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se admite.
Art 7 Legea Privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №125 din 11.05.2007
Structura actului