(1) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, pornind de la natura juridică şi de la menirea lor, reprezintă acţiuni concrete de constrîngere administrativă cu caracter represiv (de stopare), iar în funcţie de modalitatea de realizare a acestor acțiuni, reprezintă mijloace violente de influenţă asupra persoanei care a săvîrşit ori care săvîrşeşte fapte prejudiciabile, asupra unui animal ori asupra unui mijloc de transport, în condiţiile şi în limitele legii.
(2) În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni utilizate semnifică:
aplicare a armei de foc – efectuare a unei împuşcături asupra ţintei;
atentat la securitatea personală – apropiere a presupusului delincvent, după ce a fost somat să se oprească şi/sau să ocupe o poziţie inofensivă ori în cazul unui atac armat, de subiectul legii la o distanţă care, potrivit circumstanţelor apărute, generează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea acestuia;
rezistenţă armată – împotrivire activă a persoanei sau a unui grup de persoane faţă de îndeplinirea de către subiecţii legii a atribuţiilor funcţionale, efectuată cu aplicarea armei de foc sau cu alte obiecte folosite în calitate de armă, ce pot constitui, potrivit circumstanţelor apărute, un pericol real pentru viaţă şi sănătate, precum şi rezistenţa opusă cu o armă defectată dacă, în situaţia creată, aceasta nu a putut şi nici nu putea fi percepută ca fiind defectată;
pericolul aplicării armei de foc – aducerea de către o persoană a armei de foc în poziţie de pregătire pentru tragere, avertizarea verbală privind aplicarea acesteia sau efectuarea gesturilor caracteristice care permit a presupune intenţia recurgerii la armă de foc, cum ar fi tentativa de a scoate obiecte din buzunare, din genţi, dulapuri, sertare etc. după somarea de a ţine mîinile la vedere sau de a ocupa o poziţie inofensivă;
atac – acţiuni directe, imediate, materiale şi reale, îndreptate împotriva subiecţilor legii sau împotriva unei terţe persoane, asupra clădirilor, încăperilor, obiectivelor şi mijloacelor de transport, acțiuni care, în mod evident, pot pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi integritatea bunurilor atacate;
atac armat – atac sau rezistenţă efectuată cu ajutorul armelor de orice construcţie, al mijloacelor speciale ori al obiectelor, substanţelor şi mecanismelor care realmente pot cauza decesul, pot dăuna sănătăţii oamenilor ori pot provoca pagube materiale considerabile;
mijloace speciale – obiecte, muniţii, echipament, substanţe chimice, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de stopare forţată a unităţilor de transport, mijloace de transport, utilaje şi tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fără efecte cu caracter letal, destinate înfrîngerii rezistenţei opuse, imobilizării și dezorientării persoanei sau distrugerii obstacolelor;
forţă fizică – măsuri de constrîngere realizate exclusiv prin încordarea muşchilor, a puterii fizice a persoanei, inclusiv prin aplicarea procedeelor speciale de luptă;
principiul proporţionalităţii – utilizarea de către subiecţii legii a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc în așa mod încît această utilizare să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.
Art 2 Legea Privind modul de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №218 din 19.10.2012
Structura actului