(1) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se atribuie copiilor:
a)ai căror părinți lipsesc o perioadă mai mare de 30 de zile din cauza aflării la tratament în condiții de staționar în instituții medicale, fapt confirmat de certificatul medical eliberat de instituția medicală corespunzătoare;
b)ai căror părinţi nu au posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile de creştere şi educare a copiilor din cauza unor probleme grave de sănătate, fiind imobilizați la pat, sau din cauza unei dizabilități severe, fapt confirmat de certificatul consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau de certificatul medical eliberat de instituţia medicală care supraveghează pacientul;
c)ai căror părinţi se află în arest, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
d)luaţi de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
e)ai căror părinţi lipsesc, fiind anunţaţi în căutare de către organele de drept pentru comiterea de infracţiuni, fapt confirmat printr-un act eliberat de organul de poliţie;
f)ai căror părinţi au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
g)ale căror date de identitate nu sînt cunoscute;
h)în privința părinților cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părintești, privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare sau privind declararea lor ca fiind dispăruți fără urmă sau decedați.
(2) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
a) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5)–(6) și art. 48 din Codul familiei;
b) încetării circumstanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol şi constatării faptului că părinţii/unicul părinte sînt apţi să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile privind creşterea şi educaţia copiilor, fapt confirmat prin avizul autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii;
c) prezentării adeverinţei de eliberare dintr-o instituţie penitenciară sau de sub arest a mamei/tatălui copilului şi a cererii acestora cu privire la înapoierea copilului, depusă la autoritatea tutelară teritorială care a stabilit statutul copilului, precum şi a avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului pentru educaţie mamei/tatălui, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor;
d) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti;
e) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind înapoierea copilului care a fost luat de la părinţi fără ca aceștia sa fie decăzuți din drepturile părinteşti conform procedurii judiciare;
f) scoaterii mamei/tatălui de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale în condiţiile art. 284 şi 285 din Codul de procedură penală;
g) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu;
h) obţinerii documentelor ce confirmă identitatea copilului ale cărui date de identitate nu erau cunoscute, precum și a datelor despre părinţii lui, în baza avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor.
Art 14 Legea Privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №140 din 14.06.2013
Structura actului