(1) Compensaţia financiară pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune se acordă de către stat dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
1) actul de constatare a săvîrşirii infracţiunii a intrat în vigoare (este definitiv şi irevocabil). Prin act de constatare a săvîrşirii infracţiunii se are în vedere, după caz:
a) hotărîrea instanţei de judecată de condamnare;
b) hotărîrea instanţei de judecată de încetare a procesului penal pe temei de nereabilitare;
) ordonanţa procurorului de încetare a urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5), 7) şi 8) şi art. 285 alin. (2) pct. 2) şi 3) din Codul de procedură penală sau al art. 53 din Codul penal;
2) cererea a fost depusă în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a actului de constatare a săvîrşirii infracţiunii;
3) victima infracţiunii, personal sau prin reprezentantul său, este parte civilă în cadrul procesului penal;
4) dacă sursele făptuitorului sînt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului rezultat din infracţiune, în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, dacă aceasta nu a fost executată integral, benevol sau silit, în perioada indicată la pct. 2);
5) prejudiciul cauzat prin săvîrşirea infracţiunii nu a fost şi nu poate fi compensat din alte surse (indemnizaţii, plăţi din asigurări, despăgubiri acordate de către făptuitor, benevol sau silit, pînă la emiterea hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală de sine stătător sau în temeiul acesteia).
(2) Dacă, în cadrul termenului indicat la alin. (1) pct. 2) din prezentul articol, a fost intentată procedura de executare silită a hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, însă, la momentul depunerii cererii de acordare a compensaţiei financiare de către stat, executarea hotărîrii nu a avut loc sau a avut loc parţial, statul asigură compensarea prejudiciului prevăzut la art. 15, integral sau în partea neacoperită, dar nu mai mult decît în limitele indicate la art. 19 alin. (1).
(3) Dacă, la data emiterii hotărîrii instanţei de judecată în acţiunea civilă născută din cauza penală, compensaţia financiară a fost achitată deja de către stat, instanţa care examinează acţiunea civilă născută din cauza penală deduce suma compensaţiei din suma stabilită victimei în calitate de prejudiciu. Suma compensaţiei urmează să fie achitată de către făptuitor în bugetul de stat.
(4) La acordarea de către stat a compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, din cuantumul acesteia se scad sumele achitate de către făptuitor pînă la acea dată ca despăgubiri, precum şi sumele obţinute sau în drept de a fi obţinute din alte surse pentru prejudiciile cauzate prin săvîrşirea infracţiunii.
(5) În cazul în care victima infracţiunii este minor, iar reprezentantul acesteia nu a depus cererea în termenul prevăzut la alin. (1) pct. 2), termenul respectiv începe să curgă din momentul în care victima infracţiunii a împlinit18 ani.
Art 14 Legea Cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №137 din 29.07.2016
Structura actului