(1) Victimele infracţiunilor indicate la alin. (2) au dreptul de a primi compensaţie financiară în mărimea şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) Au dreptul la compensaţie financiară victimele infracţiunilor prevăzute la următoarele articole din Codul penal: art. 145 (omor intenţionat), art. 146 (omor săvîrşit în stare de afect), art. 149 (lipsirea de viaţă din imprudenţă), art. 151 alin. (4) (vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul persoanei), art. 158 (traficul de organe, ţesuturi şi celule umane), art. 164 alin. (3) lit. b) (răpirea unei persoane care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul acesteia), art. 165 (traficul de fiinţe umane), art. 166 alin. (3) (privaţiunea ilegală de libertate), art. 166-1 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia şi condiţiile similare sclaviei), art. 168 (munca forţată, în cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unui minor), art. 171–175 (infracţiuni privind viaţa sexuală), art. 201-1 (violenţa în familie), art. 206 (traficul de copii), art. 208-1 (pornografia infantilă), art. 208-2 (recurgerea la prostituţia practicată de un copil).
(3) Victima nu are dreptul la compensație financiară acordată de către stat pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune dacă:
a) infracţiunea a fost săvîrşită cu participarea benevolă a victimei, cu excepţia persoanelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani;
b) fapta prevăzută de legea penală a fost săvîrşită în una dintre circumstanţele care înlătură caracterul penal al faptei conform art. 35 din Codul penal;
c) nu a sesizat organele de urmărire penală despre săvîrşirea infracţiunii în cazul în care pornirea urmăririi penale are loc doar în baza plîngerii prealabile a victimei conform art. 276 din Codul de procedură penală;
d) la data săvîrşirii infracţiunii, este condamnată definitiv şi are antecedente penale pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau pentru o infracţiune săvîrşită prin participare la un grup criminal organizat sau organizaţie criminală;
e) după săvîrşirea infracţiunii, a contribuit intenţionat, prin comportamentul său, la apariţia prejudiciului sau la majorarea cuantumului acestuia;
f) a prezentat, cu bună ştiinţă, declaraţii mincinoase sau a refuzat intenţionat să contribuie la descoperirea infracţiunii în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei, cu excepţia cazului în care aceasta are dreptul de a nu face declaraţii conform legii.
(4) Persoana care a beneficiat de compensație financiară, totală sau parţială, pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune contrar prevederilor alin. (3) este obligată la restituirea sumelor primite.
Art 12 Legea Cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №137 din 29.07.2016
Structura actului