În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
aer atmosferic – amestec de gaze care alcătuiesc stratul inferior al atmosferei pământului (în sensul prezentei legi – troposferă);
aglomerare – zonă urbană cu o populație al cărei număr este egal cu sau depășește 250000 de locuitori și cu o densitate a populației pe km2 care justifică necesitatea evaluării și gestionării calității aerului atmosferic;
compuși organici volatili (COV) – compuși organici proveniți din surse antropogene și biogene, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;
contribuții din surse naturale – emisii de poluanți atmosferici care nu rezultă direct sau indirect din activități umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi activitățile seismice, incendiile de pe terenuri necultivate, furtunile, resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
depuneri totale sau acumulate – cantitatea totală de poluanți care este transferată din atmosferă pe suprafețe precum sol, vegetație, apă, clădiri etc., pe o anumită arie, într-un anumit interval de timp;
emisii din surse difuze de poluare – emisii eliberate în aerul atmosferic din surse de emisii nedirijate de poluanți atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii și alte surse care nu au fost definite specific;
hidrocarburi aromatice policiclice – compuși organici formați în totalitate din carbon și hidrogen, alcătuiți din cel puțin două cicluri aromatice condensate;
inventarul național al emisiilor de poluanți atmosferici – instrument de monitorizare a emisiilor de poluanți atmosferici estimate la nivel național;
marjă de toleranță – procentul din valoarea-limită cu care poate fi depășită această valoare conform prevederilor prezentei legi;
măsurări fixe – măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii, pentru a determina nivelurile concentrațiilor poluanților atmosferici, în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
măsurări indicative – măsurări care respectă obiectivele de calitate a datelor, cu utilizarea metodelor alternative, care completează informațiile obținute din măsurările fixe;
mercur total gazos – vapori de mercur elementar și radicali gazoși de mercur care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;
modelare – utilizare de reprezentări matematice ale proceselor fizice și chimice din atmosferă în vederea estimării cantitative a dispersiei și a impactului poluanților atmosferici;
nivel – concentrația unui poluant atmosferic sau depunerile acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;
nivel critic – nivel stabilit pe baza cunoștințelor științifice, care, dacă este depășit, poate produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copacii, plantele sau ecosistemele naturale, dar nu și asupra oamenilor;
obiectiv pe termen lung (OTL) – nivel care trebuie să fie atins pe termen lung, cu excepția cazurilor în care acest fapt nu este realizabil prin măsuri proporționate, cu scopul de a asigura o protecție efectivă a sănătății umane și a mediului;
operator – orice persoană fizică sau juridică care exploatează instalații și/sau gestionează o activitate cu impact asupra calității aerului atmosferic;
oxizi de azot – suma concentrațiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de dioxid de azot, exprimată în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (µq/m-3);
planuri privind calitatea aerului – planuri ce stabilesc măsuri pentru a atinge valorile-limită sau valorile-țintă;
PM10 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 µm;
PM2,5 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 µm;
prag de alertă – nivel la care, dacă este depășit, expunerea pe termen scurt a populației în general prezintă un risc pentru sănătatea umană și la care trebuie să se acționeze imediat;
prag de informare – nivel la care, dacă este depășit, expunerea pe termen scurt prezintă un risc pentru sănătatea anumitor grupuri ale populației deosebit de sensibile și pentru care este necesară informarea imediată și adecvată;
prag superior de evaluare (PSE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, se poate utiliza o combinație de măsurări fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative;
prag inferior de evaluare (PIE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;
rezoluție spațială – distribuția geografică și densitatea informațiilor și/sau a datelor;
stație de monitorizare – echipament fix sau mobil pentru prelevarea mostrelor din unul sau mai multe puncte de prelevare de pe aceeași arie, care efectuează măsurări ale concentrațiilor poluanților atmosferici;
substanțe precursoare ale ozonului – substanțe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului (ozonul troposferic);
ținta națională de reducere a expunerii – reducere procentuală a expunerii medii a populației, stabilită pentru anul de referință cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
valoare-limită – nivel stabilit pe baza cunoștințelor științifice în scopul evitării și prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum și în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadă dată și care nu trebuie depășit odată ce a fost atins;
valoare-țintă – nivel stabilit în scopul evitării și prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum și în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
zonă – o parte a teritoriului țării, delimitată în scopul monitorizării, evaluării și gestionării calității aerului atmosferic.
Art 3 Legea Privind calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №110 din 14.04.2022
Structura actului