Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi performanţa ecologică a produselor, axîndu-se pe caracteristicile de mediu semnificative ale acestora, fără să stabilească valori-limită. Metoda menţionată în prezenta anexă trebuie să se aplice atunci cînd nu este oportună stabilirea unor valori-limită pentru grupa de produse supusă examinării.
La elaborarea actelor normative aferente proiectării ecologice, se identifică, în funcţie de produsul reglementat de actul normativ, parametrii relevanţi de proiectare ecologică dintre cei enumeraţi în partea 1, cerinţele în materie de furnizare a informaţiilor dintre cele enumerate în partea a 2-a şi cerinţele aplicabile producătorului enumerate în partea a 3-a.
Partea 1
Parametrii de proiectare ecologică pentru produse
1.1. În măsura în care se referă la proiectarea produsului, se identifică caracteristicile de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de viaţă a produsului:
a) alegerea şi utilizarea materiei prime;
b) fabricarea;
c) ambalarea, transportarea şi distribuţia;
d) instalarea şi întreţinerea;
e) utilizarea;
f) sfîrşitul vieţii semnificînd starea unui produs ajuns la termenul primei utilizări pînă la eliminarea finală.
1.2. Pentru fiecare fază, trebuie să fie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după caz:
a) consumul prevăzut de materiale, energie şi de alte resurse, cum ar fi apa dulce;
b) emisiile anticipate în aer, apă sau în sol;
c) poluarea anticipată prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, cîmpurile electromagnetice;
d) generarea prevăzută de deşeuri;
e) posibilităţile de refolosire, reciclare şi recuperare a materialelor şi/sau a energiei.
1.3. Pentru evaluarea potenţialului de ameliorare a caracteristicilor de mediu menţionate la pct.1.2, se aplică următorii parametri, completaţi, după caz, cu alţii:
a) greutatea şi volumul produsului;
b) folosirea materialelor rezultate din activităţi de reciclare;
c) consumul de energie, apă şi de alte resurse pe durata ciclului de viaţă;
d) folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau mediu şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase;
e) cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o întreţinere corespunzătoare;
f) refolosirea şi reciclarea cu uşurinţă exprimată prin numărul materialelor şi al componentelor utilizate, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare, folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi reciclare (inclusiv marcarea pieselor din masă plastică în conformitate cu standardele de referinţă), folosirea materialelor uşor reciclabile, accesul facil la componente şi la materiale valoroase reciclabile şi la alte componente şi materiale reciclabile, accesul facil la componente şi la materiale care conţin substanţe periculoase;
g) încorporarea unor componente uzate;
h) evitarea soluţiilor tehnice care sînt în detrimentul refolosirii şi reciclării componentelor şi a aparatelor în întregime;
i) prelungirea duratei de viaţă exprimată prin durata de viaţă minimă garantată, prin perioada minimă de disponibilitate a pieselor de schimb, construcţia modulară, capacitatea de îmbunătăţire şi prin posibilitatea de a suporta reparaţii;
j) cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de deşeuri periculoase generate;
k) emisii atmosferice (gaze cu efect de seră, agenţi acidifianţi, compuşi organici volatili, substanţe ce atacă stratul de ozon, poluanţi organici persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie);
l) emisii în apă (metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra balanţei de oxigen, poluanţi organici persistenţi);
m) emisii în sol (în special, scurgeri şi împrăştieri de substanţe periculoase în faza de utilizare a produsului şi potenţialul de percolare bazică la eliminarea ca deşeu).
Partea a 2-a
Cerinţe privind furnizarea de informaţii
Actul normativ poate obliga producătorul să furnizeze informaţii care pot influenţa modul de manipulare, folosire sau de reciclare a produsului de alte părţi în afara producătorului. Aceste informaţii cuprind, după caz:
a) informaţii de la proiectant privind procesul de fabricare;
b) informaţii pentru consumatori despre performanţa şi caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, însoţind produsul atunci cînd este introdus pe piaţă, pentru a permite consumatorilor să compare aceste caracteristici ale produselor;
c) informaţii pentru consumatori privind instalarea, utilizarea şi întreţinerea produsului pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului şi a asigura o durată optimă de viaţă, precum şi despre modul de returnare a produsului la sfîrşitul vieţii şi, după caz, informaţii despre perioada de disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a produsului;
d) informaţii destinate instalaţiilor de tratare privind dezasamblarea, reciclarea şi eliminarea la sfîrşitul vieţii.
Informaţiile trebuie să fie prezentate pe produs, ori de cîte ori este posibil.
Partea a 3-a
Cerinţe pentru producător
3.1. La abordarea caracteristicilor de mediu identificate în actul normativ, care pot fi influenţate substanţial de proiectarea produsului, producătorii vor efectua o evaluare a modelului de produs pe durata ciclului său de viaţă, în baza unor ipoteze realiste despre condiţiile şi scopurile normale de utilizare. Pot fi examinate şi alte caracteristici de mediu pe bază de voluntariat.
În baza acestei evaluări, producătorii trebuie să stabilească profilul ecologic al produsului. Profilul se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale produsului şi pe intrările/ieşirile de-a lungul ciclului de viaţă, exprimate în cantităţi fizice măsurabile.
3.2. Producătorii trebuie să folosească această procedură pentru a evalua soluţiile alternative de proiectare şi performanţa de mediu realizată prin raportare la criterii de referinţă.
Criteriile de referinţă sînt identificate în actul normativ în baza informaţiilor acumulate în perioada elaborării actului respectiv.
Alegerea unei anumite soluţii de proiectare trebuie să reprezinte un echilibru rezonabil între diferite caracteristici de mediu şi alte considerente relevante, cum sînt sănătatea şi siguranţa, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate, performanţă şi aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă, respectînd în acelaşi timp întreaga legislaţie aplicabilă.