Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi caracteristica de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum redus al unei resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii ale ciclului de viaţă a unui produs, după caz (cum ar fi o limită pentru consumul de apă în faza de folosire sau a cantităţilor dintr-un material dat încorporat în produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material reciclat).
Actele normative corespunzătoare identifică, în funcţie de produsul reglementat, parametrii de proiectare ecologică relevanţi dintre cei menţionaţi în anexa nr.1 partea 1 şi fixează nivelurile acestor cerinţe după cum urmează:
1. O analiză tehnică, de mediu şi economică trebuie să selecteze un număr de modele reprezentative ale produsului în cauză aflate pe piaţă şi să identifice opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitînd orice pierdere semnificativă de performanţă sau de utilitate pentru consumatori.
Analiza tehnică, de mediu şi economică trebuie să identifice, de asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai bune performanţe, disponibile pe piaţă.
Performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de referinţă fixate în legislaţiile altor ţări trebuie să fie luate în considerare pe parcursul analizei, precum şi la fixarea cerinţelor.
În baza acestei analize şi luînd în considerare fezabilitatea economică şi tehnică, precum şi potenţialul de ameliorare, trebuie să se ia măsuri concrete în vederea reducerii la minimum a impactului produsului asupra mediului.
În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului trebuie să se fixeze urmărind costul minim pe ciclu de viaţă la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinînd cont de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viaţă foloseşte o rată reală de actualizare şi o durată de viaţă realistă pentru produs, se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din variaţiile costurilor industriale) şi ale cheltuielilor de exploatare, rezultate din niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viaţă a modelelor reprezentative a produselor vizate. Cheltuielile de exploatare acoperă, în primul rînd, consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sînt apa sau detergenţii).
Trebuie să se efectueze o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanţi (cum sînt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime, costurile de producţie, rata de actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a verifica dacă există schimbări semnificative şi dacă sînt fiabile concluziile generale. Cerinţa se adaptează în consecinţă.
O metodologie similară poate fi aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.
2. Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice pot fi utilizate informaţii disponibile în cadrul altor activităţi din Republica Moldova.
Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente aplicate în alte ţări ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de proiectare ecologică a produselor comercializate cu partenerii economici ai Republicii Moldova.
3. Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină seama de ciclul de reproiectare a produsului.