(1) În cazul în care consideră că avizul comisiei narcologice este fondat, instanţa de judecată poate emite o hotărîre privind trimiterea persoanei pentru supraveghere şi tratament obligatoriu pe un termen de cel mult 43 de zile, aceasta fiind obligată să se prezinte în termen de 3 zile la instituţia narcologică indicată în hotărîre. În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate prelungi termenul de tratament pînă la 3 luni.
(2) Dacă persoana absentează nemotivat de la şedinţa de judecată ori se eschivează de la examenul comisiei narcologice sau de la tratament obligatoriu în instituţie narcologică, instanţa de judecată hotărăşte aducerea ei forţată de către poliţia judecătorească din teritoriu.
(3) Dacă persoanele menţionate la art.13 se eschivează de la testările comisiei narcologice, instanţa de judecată, după ce va întreprinde măsurile prevăzute la art.14 alin.(2), va emite o hotărîre privind internarea lor într-o instituţie narcologică pe un termen de pînă la 10 zile pentru narcotestări. În unele cazuri, la cererea comisiei narcologice a instituţiei narcologice, termenul examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată pînă la 20 de zile. Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurată de poliţia judecătorească din teritoriu.
(4) Cazul trimiterii la tratament narcologic obligatoriu trebuie să fie examinat în instanţă de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii. În cazurile prevăzute la alin.(3), durata examinării cauzei în judecată se prelungeşte cu perioada aflării persoanei testate la examen staţionar.
(5) Instanţa de judecată, după ce emite o hotărîre privind supunerea la tratament narcologic obligatoriu, poate stabili pe durata lui un curator din rîndul rudelor apropiate ale pacientului.
(6) Persoanei vizate în hotărîrea judecătorească privind supunerea la tratament narcologic obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără permisiunea conducătorului acesteia.
(7) Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în termenele stabilite de instanţa de judecată. La propunerea comisiei narcologice, instanţa de judecată poate reduce durata tratamentului narcologic obligatoriu, însă nu mai mult de jumătate din termenul indicat în hotărîrea sa.
(8) Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:
a) la expirarea termenului stabilit de instanţa de judecată;
b) în baza unei hotărîri judecătoreşti privind reducerea duratei lui;
c) în cazul unor situaţii care fac imposibilă continuarea tratamentului obligatoriu, fapt constatat de comisia narcologică şi adus de aceasta la cunoştinţa instanţei de judecată.
(9) Dacă apare necesitatea tratării într-o instituţie medicală de un alt profil, pacientul, în baza hotărîrii comisiei narcologice, se transferă în instituţia respectivă pe termenul necesar, instanţa de judecată fiind informată despre acest fapt.
(10) Instanţa de judecată poate emite o hotărîre privind aplicarea repetată a tratamentului narcologic obligatoriu numai după cel puţin 3 luni de la expirarea ultimului tratament obligatoriu.
(11) În cazul cînd constată pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei şi a legăturilor ei sociale, instanţa de judecată emite o hotărîre privind plasarea acesteia într-o casă-internat a Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale .
(12) Bolnavilor care se află la tratament obligatoriu în instituţii narcologice li se păstrează dreptul la protecţie socială prevăzut de legislaţie pentru bolnavii de profil general.
Art 16 Legea Privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №713 din 06.12.2001
Structura actului