(1) Părintele copilului cu comportament deviant, reprezentantul legal al acestuia, persoana în grija căreia acesta se află, instituția de învățămînt în care acesta își urmează studiile, organele de drept sau autoritatea tutelară locală sesizează în scris autoritatea tutelară teritorială cu privire la necesitatea stabilirii unei măsuri destinate copiilor cu comportament deviant.
(2) Autoritatea tutelară teritorială, imediat după ce a fost sesizată, solicită autorității tutelare locale elaborarea unui raport privind evaluarea situației copilului cu comportament deviant. Autoritatea tutelară locală, în termen de 10 zile lucrătoare, prezintă la autoritatea tutelară teritorială un raport privind evaluarea situației copilului.
(3) După recepționarea raportului privind evaluarea situației copilului cu comportament deviant, autoritatea tutelară teritorială solicită președintelui Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate convocarea acesteia în vederea examinării solicitării și emiterii avizului privind oportunitatea stabilirii, în privința copilului respectiv, a uneia dintre măsurile prevăzute de prezenta lege, în conformitate cu mecanismul intersectorial de cooperare aprobat de Guvern.
(4) În cazul obținerii unui aviz pozitiv din partea Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate, autoritatea tutelară teritorială înștiințează persoanele și instituțiile prevăzute la alin. (1) despre recepționarea sesizării privind stabilirea, în privința copilului, a uneia dintre măsurile prevăzute de prezenta lege și a avizului Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate și solicită opinia acestora privind măsura ce urmează a fi stabilită. Autoritatea tutelară teritorială asigură ascultarea opiniei copilului în privința căruia se examinează oportunitatea stabilirii unei măsuri.
(5) Informațiile colectate de autoritatea tutelară teritorială în conformitate cu prevederile alin. (1), (2) și (3) se sistematizează în cadrul unui dosar deschis pe numele copilului (în continuare – dosarul copilului).
(6) Dispoziția emisă de autoritatea tutelară teritorială se comunică persoanelor și instituțiilor prevăzute la alin. (1), precum și altor instituții considerate relevante de către autoritatea în cauză, în termen de 3 zile lucrătoare de la emitere.
(7) Dacă nu sînt de acord cu măsura stabilită de către autoritatea tutelară teritorială, părintele copilului cu comportament deviant, reprezentantul legal al acestuia ori persoana în grija căruia acesta se află poate contesta dispoziția în contencios administrativ, fără respectarea procedurii prealabile de examinare a cererii. Pînă la soluționarea cererii depuse împotriva dispoziției autorității tutelare teritoriale, copilul este scutit de obligația realizării măsurii stabilite prin aceasta.
(8) În cazul în care, în baza informației sistematizate în dosarul copilului, autoritatea tutelară teritorială constată că sînt întrunite condițiile pentru stabilirea măsurii prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) sau în cazul în care dispoziția autorității tutelare teritoriale este contestată în conformitate cu alin. (7), autoritatea tutelară teritorială transmite dosarul copilului în instanța judecătorească, anexînd următoarele acte, după caz:
a) ordonanța privind neînceperea/încetarea urmăririi penale;
b) copiile de pe dispozițiile anterioare ale autorității tutelare teritoriale, prin care au fost stabilite măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)–c), atunci cînd astfel de dispoziții există;
c) copiile de pe actele de stare civilă ale copilului și ale părinților acestuia/ale reprezentantului legal al acestuia/ale persoanei în grija căreia acesta se află;
d) ancheta socială, întocmită potrivit Legii asistenței sociale nr. 547/2003;
e) avizul Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate.
(9) Instanța judecătorească asigură examinarea în regim de urgență a cererii privind aplicarea, în privința copilului cu comportament deviant, a uneia dintre măsurile prevăzute de prezenta lege în cadrul unei ședințe secrete, la care sînt citate persoanele și instituțiile considerate relevante de către instanța judecătorească pentru asigurarea protecției drepturilor și a interesului superior ale copilului.
(10) În hotărîre, instanța judecătorească se pronunță asupra respectării procedurii prevăzute de prezentul articol, asupra oportunității stabilirii unei măsuri în privința copilului cu comportament deviant și asupra tipului acesteia. Hotărîrea instanței judecătorești este irevocabilă, cu excepția cazului în care aceasta a fost adoptată conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b). Instanța de apel examinează cauza cu respectarea prevederilor alin. (9).
(11) În cazul examinării contestației depuse de către părinți privind aplicarea măsurii prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) în privința copilului lor, dacă instanța de apel se pronunță în favoarea aplicării măsurii respective, în hotărîrea sa instanța se va referi expres și la luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești.
(12) În cazul în care reprezentantul legal al copilului, altul decît părintele, împiedică aplicarea măsurilor enunțate la art. 6–9, autoritatea tutelară teritorială poate schimba reprezentantul legal al copilului în vederea atingerii scopurilor menționate la art. 3.
(13) Este interzis să se facă publice date care permit identificarea copilului care a săvîrşit o faptă prevăzută de legea penală sau de legea contravențională, acesta nefiind pasibil de răspundere penală sau contravențională, în afară de cazurile excepționale în care acest fapt este imperativ necesar pentru a asigura securitatea unor persoane.
Art 11 Legea Privind măsurile și serviciile destinate copiilor cu comportament deviant în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №299 din 30.11.2018
Structura actului