În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate semnifică următoarele:
agent economic – persoană fizică sau juridică, inclusiv grupurile de producători și asociațiile acestora, responsabilă pentru respectarea cerințelor de conformitate și calitate a produselor aflate sub controlul acesteia;
ambalaj de comercializare – parte a unui lot, individualizată prin ambalajul și conținutul său, concepută astfel încît să constituie, la punctul de vînzare, o unitate de vînzare pentru utilizatorul sau consumatorul final;
analiză a riscului – mod sistematic de colectare, evaluare, înregistrare și diseminare a informațiilor, care să conducă la recomandări pentru o poziție sau o acțiune ca răspuns la un pericol iminent;
colet – parte a unui lot, individualizată prin ambalajul și conținutul său, concepută astfel încît să faciliteze manipularea și transportul unui anumit număr de unități de vînzare sau de produse în vrac sau ordonate, pentru a se evita deteriorarea cauzată de manipularea fizică și de transportul acestora. Containerele de transport rutier, feroviar, maritim și aerian nu sînt considerate colete;
control de conformitate – totalitate a acțiunilor care includ controlul documentelor ce însoțesc lotul de produse și controlul fizic pentru verificarea conformității produselor cu cerințele de calitate;
control fizic – verificare direcționată, prin intermediul probelor prelevate, a produselor, a ambalajelor, a etichetelor, a condițiilor de păstrare în conformitate cu cerințele de calitate;
control selectiv – verificare a calității produselor prin prelevarea probelor secundare;
expediție – cantitate de produse destinate comercializării de către același agent economic, prezentă în momentul controlului și definită printr-un document. Expediția poate fi constituită din unul sau mai multe tipuri de produse și poate conține unul sau mai multe loturi de produse;
inspector – persoană instruită și împuternicită de către organul de control să exercite, în mod efectiv, un control pentru determinarea conformității produselor cu cerințele de calitate;
lanț alimentar – etapele la care sînt efectuate diverse operațiuni, de la etapa de producere pînă la ajungerea produsului către consumatorul final, și anume: producere, depozitare, prelucrare, sortare, ambalare, import, export și/sau comercializare;
lot – cantitate de produse care, în momentul controlului, este prezentată ca avînd aceleași caracteristici privind identitatea ambalatorului și/sau a expeditorului, țara de origine, tipul produsului, categoria produsului, calibrul acestuia (dacă produsul este clasificat în funcție de calibrul său), soiul sau tipul comercial al produsului (dacă este prevăzut în cerințele de calitate), tipul ambalajului și prezentarea acestuia. În cazul în care identificarea loturilor este dificilă și/sau nu este posibilă prezentarea loturilor individuale, toate loturile din cadrul unui transport se consideră ca formînd un singur lot dacă sînt similare în ceea ce privește tipul produsului, expeditorul, țara de origine, categoria și soiul sau tipul comercial al produsului (dacă este prevăzut în cerințele de calitate);
prelevare – acțiune de extragere a unei anumite cantități sau unități de produs dintr-un lot sau colet în timpul unui control de conformitate;
probă elementară – cantitate sau unitate de produs prelevată aleatoriu dintr-un lot sau, în cazul produselor prezentate în vrac, dintr-o parte a lotului;
probă globală – mai multe probe elementare reprezentative pentru lot, prelevate pentru a permite evaluarea lotului în funcție de cerințele de calitate;
probă secundară – cantitate sau unitate egală de produs prelevată aleatoriu din proba elementară:
a) în cazul fructelor cu coajă (din culturile nucifere) ambalate, proba secundară constituie între 0,3 kg și 1 kg. Dacă proba elementară conține colete, iar acestea conțin ambalaje de comercializare, atunci proba secundară va constitui unul sau mai multe ambalaje de comercializare care, în total, cîntăresc minimum 0,3 kg;
b) în cazul altor produse ambalate, proba secundară constituie 30 de unități dacă greutatea netă a coletului este de maximum 25 kg și acesta nu conține ambalaje de comercializare. Dacă proba elementară nu conține mai mult de 30 de unități, atunci trebuie de controlat întregul conținut al coletului;
probă compozită (doar în cazul culturilor nucifere) – amestec cu greutate de cel puțin 3 kg al tuturor probelor secundare prelevate din proba globală. Produsele care alcătuiesc proba compozită sînt amestecate în mod omogen;
probă redusă – cantitate reprezentativă pentru produs, prelevată aleatoriu din proba globală, cu un volum limitat la cantitatea minimă necesară, care este suficientă pentru a permite evaluarea în funcție de numărul de criterii stabilite. Dacă, în urma controlului, produsele sînt distruse, atunci proba redusă nu va depăși 10% din proba globală;
procent minim al riscului de nerespectare a cerințelor de calitate – caracteristici minime la toate categoriile, ținînd seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise la fructele și legumele care trebuie să fie întregi, sănătoase (sînt excluse produsele atinse de putregai sau de alterare, din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum), curate, lipsite de materii străine vizibile, de paraziți ori de atacuri ale paraziților, fără umiditate exterioară anormală și fără mirosuri și/sau gusturi străine;
sistem de autocontrol – proceduri interne de control, de care dispune agentul economic, elaborate în baza unuia sau a mai multor standarde avansate de management al calității, recunoscute la nivel internațional (ISO, HACCP, Global GAP etc.).
Art 4 Legea Cu privire la controlul de conformitate cu cerințele de calitate pentru fructele și legumele proaspete în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №237 din 08.11.2018, versiune în vigoare din 08.11.2008
Structura actului