(1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care:
a) este obţinut din materie primă tradiţională; sau
b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau
c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.
(2) Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.
(3) Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.
(4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:
a) să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific; sau
b) să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.
(5) Dacă denumirea specialităţii tradiţionale garantate solicitată spre înregistrare este utilizată de asemenea într-o altă regiune a Republicii Moldova sau într-o altă ţară, pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică ori similară, denumirea specialităţii tradiţionale garantate va fi însoţită de menţiunea „Fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele regiunii sau ţării corespunzătoare denumirii solicitate spre înregistrare.
(6) Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.
(7) Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.
Art 6 Legea Privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №66 din 27.03.2008
Structura actului