(1) O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă:
a) corespunde prevederilor art.5 sau art.6, după caz, precum şi art.8, şi nu este exclusă de la protecţie în temeiul prevederilor art.7;
b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege.
(2) Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentei legi, prin „grup” se înţelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică, alcătuită în principal din producători sau prelucrători ai produselor specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, denumit în continuare Regulament, aprobat de Guvern.
La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate se pot asocia şi alte părţi interesate.
O persoană, fizică sau juridică, ori o autoritate competentă desemnată în conformitate cu art. 34 alin. (1) poate fi asimilată unui grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate în condiţiile stabilite în Regulament.
(3) Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi ori, în cazul unei autorităţi competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1) – doar pentru produsele ce ţin de domeniile reglementate de autoritatea menţionată.
(4) Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucrează şi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
(5) Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
(6) Orice persoană fizică sau orice persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, din aria geografică delimitată corespunzătoare, care produce produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată dobîndeşte dreptul de utilizare a acesteia în condiţiile prezentei legi şi ale Regulamentului.
(7) O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică care comercializează un produs ce este conform cu caietul de sarcini corespunzător.
Art 9 Legea Privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №66 din 27.03.2008
Structura actului