În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:
organ – o parte vitală diferenţiată a corpului uman, formată din diferite ţesuturi care îi menţin structura, vascularizarea şi dezvoltă funcţiile fiziologice cu un important nivel de autonomie; În înţelesul indicat, constituie organ şi o parte a unui organ dacă este destinată utilizării în corpul uman în acelaşi scop ca şi organul întreg, menţinîndu-se cerinţele legate de structură şi vascularizare
ţesuturi – toate părţile (formaţiunile anatomice) ale corpului uman formate din celule;
celule – celule individuale sau conglomerat de celule care nu sînt legate prin nici o formă de ţesut;
prelevare – procedeu prin care organele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant;
transplant – activitate medicală cu scop de reconstituire a funcţiei organismului uman prin transfer echivalent de organe, ţesuturi şi celule de la un donator la un primitor. Transplantul poate fi de la o persoana la alta (alogenic) sau de la sine la sine (autolog);
donator – persoana care donează unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare terapeutică, indiferent dacă donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză sau după decesul acesteia
primitor – persoana care beneficiază de transplantul de organe şi/sau de ţesuturi, şi/sau de celule umane;
bancă de ţesuturi şi/sau celule – unitate specializată a unui spital sau instituţie care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare şi distribuţie a ţesuturilor şi celulelor umane.
Art 2 Legea Privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №42 din 06.03.2008
Structura actului