(1) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni de bază semnifică:
contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare și de prezentare a informațiilor privind elementele contabile;
contabilitate de casă – metodă a contabilității conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura încasării/plăţii numerarului sau compensării în altă formă;
contabilitate de gestiune – sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi transmitere a informaţiei pentru planificarea, controlul și analiza activității entității, în scopul întocmirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale;
contabilitate financiară – sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi generalizare a informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor pentru întocmirea situațiilor financiare;
contabilitate în partidă dublă – reflectarea faptelor economice prin dublă înregistrare, cu aplicarea conturilor contabile şi întocmirea situaţiilor financiare;
contabilitate în partidă simplă – reflectarea unilaterală a faptelor economice, conform metodei „intrare-ieşire”, fără aplicarea conturilor contabile şi fără întocmirea situaţiilor financiare;
Depozitarul public al situațiilor financiare – sistem unic integrat de colectare, stocare, generalizare, analiză și publicare a situațiilor financiare, a raportului conducerii și a raportului auditorului ale entităților;
document primar – confirmare documentară care justifică producerea faptelor economice sau care acordă dreptul de a le efectua (produce); certifică producerea unui eveniment;
dublă înregistrare – procedeu de înregistrare a unui fapt economic în cel puțin debitul unui cont şi în creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă;
elemente contabile – activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile, cheltuielile şi faptele economice ale entităţii;
entitate asociată – entitate în care o altă entitate deține un interes de participare și are o influenţă semnificativă asupra politicilor financiare şi operaţionale, dar care nu este nici entitate-fiică, nici participant într-un angajament comun;
entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată; bancă; asigurător (reasigurător)/societate de asigurări; organism de plasament colectiv în valori mobiliare cu personalitate juridică; entitate mare care este întreprindere de stat sau este societate pe acțiuni în care cota statului depășește 50% din capitalul social;
entitate din domeniul exploatării forestiere – entitate care desfășoară activități de exploatare forestieră;
entitate din industria extractivă – entitate care desfășoară activități de explorare, prospectare, descoperire, exploatare și/sau extragere a cărbunelui, petrolului brut, gazelor naturale, minereurilor metalifere, pietrei, nisipului, argilei, turbei și/sau a sării;
entitate-fiică – entitate controlată total sau parțial de entitatea-mamă;
entitate-mamă – entitate care controlează una sau mai multe entități-fiice;
entități afiliate – entitățile din cadrul unui grup;
evaluare – procedeu de determinare a mărimii valorice a elementelor contabile;
fapt economic – tranzacţie, operaţiune, eveniment care a modificat sau poate modifica activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile și/sau cheltuielile entităţii;
grup – entitatea-mamă și toate entitățile-fiice, luate în ansamblu;
interes de participare – drepturile unei entități în cadrul altei entități ce depășesc 20% din capitalul social al ultimei, drepturi care, prin crearea unei legături strategice de lungă durată cu aceasta, sînt destinate să contribuie la activitatea entității care le deține;
inventariere – procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei activelor, capitalului propriu și datoriilor care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii;
Plan general de conturi contabile – act normativ care stabilește nomenclatorul conturilor contabile, caracteristica și modul de aplicare ale acestora;
recunoaștere – înregistrarea în contabilitate și prezentarea în situațiile financiare a unui element contabil care corespunde definiţiei și care îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite în standardele de contabilitate;
registre contabile – registre destinate grupării, sistematizării, înregistrării şi generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea elementelor contabile reflectate în documentele primare;
situații financiare – set de rapoarte care caracterizează poziţia financiară, performanţa financiară și alte informații aferente activității entităţii pentru o perioadă de gestiune;
standarde de contabilitate – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară și Standarde Naţionale de Contabilitate;
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară – standarde şi interpretări emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, acceptate pentru aplicare în Republica Moldova (în continuare – IFRS);
Standarde Naţionale de Contabilitate – acte normative elaborate în baza Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului IFRS, aprobate de Ministerul Finanţelor (în continuare – SNC);
venituri din vînzări – veniturile din vînzarea produselor, mărfurilor, din prestarea serviciilor, executarea lucărilor, din contracte de construcție, contracte de leasing, primele de asigurare, dividendele, participațiile, dobînzile, precum și alte venituri aferente activităților principale ale entității.
(2) Noţiunile utilizate în prezenta lege care nu sînt prevăzute la alin. (1) al prezentului articol sînt definite în standardele de contabilitate, precum şi în alte acte normative aprobate în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. b).
Art 3 Legea Contabilităţii și raportării financiare în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №287 din 15.12.2017
Structura actului