(1) Valorile-limită de emisie pentru substanțele poluante se stabilesc în punctul în care emisiile părăsesc instalația, neluându-se în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.
(2) În cazul evacuărilor indirecte de substanțe poluante în apă, la stabilirea valorilor-limită de emisie ale instalației se ia în considerare efectul unei stații de preepurare și/sau epurare, cu condiția să fie asigurat un nivel echivalent de protecție a mediului în întregul său, prevăzut de normativele și standardele de calitate a mediului, astfel încât aceasta să nu conducă la un nivel mai ridicat de poluare a mediului.
(3) Stabilirea valorilor-limită de emisie, a parametrilor și a măsurilor tehnice echivalente se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. a)–j) şi la alin. (2) al prezentului articol, fără a impune utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii și fără a aduce atingere prevederilor art. 21 alin. (6).
(4) Agenția de Mediu stabilește valorile-limită de emisie care asigură că, în condiții normale de funcționare, emisiile nu depășesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt prevăzute în concluziile BAT prin:
a) stabilirea unor valori-limită de emisie pentru aceleași perioade sau pentru perioade mai scurte de timp, precum și în aceleași condiții de referință ca și nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
b) stabilirea unor valori-limită de emisie diferite de cele prevăzute la lit. a).
(5) În cazul în care se aplică prevederile alin. (4) lit. b), Agenția de Mediu evaluează rezultatele monitorizării emisiilor, cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura că, în condiții normale de funcționare, emisiile nu au depășit nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(6) Agenția de Mediu, prin derogare de la prevederile alin. (4) şi (5) și fără a aduce atingere art. 21 alin. (6), poate stabili în cazuri specifice valori-limită de emisie mai puțin riguroase.
(7) Excepția prevăzută la alin. (6) se aplică numai în situațiile în care, în baza unei evaluări, se demonstrează că respectarea valorilor-limită de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT presupune costuri disproporționat de mari în comparație cu beneficiile pentru mediu, luând în considerare următoarele:
a) amplasarea geografică a instalației sau condițiile locale de mediu; sau
b) caracteristicile tehnice ale instalației în cauză.
(8) Agenția de Mediu, la emiterea autorizației integrate de mediu sau a autorizației de mediu, prezintă într-o notă anexată la autorizație motivele aplicării prevederilor alin. (7), incluzând rezultatul evaluării și justificarea condițiilor impuse.
(9) Valorile-limită de emisie stabilite pentru instalațiile mari de ardere, în conformitate cu alin. (7), nu depășesc valorile-limită de emisie stabilite în anexa nr. 10, astfel încât să se asigure că instalația nu produce niciun risc semnificativ şi se atinge un nivel ridicat de protecție a mediului.
(10) Agenția de Mediu reevaluează aplicarea prevederilor alin. (6), (7) şi (9) la reexaminarea condițiilor autorizației integrate de mediu în temeiul art. 24.
(11) Agenția de Mediu acordă derogări temporare de la prevederile alin. (3)–(5) ale prezentului articol şi ale art. 4 alin. (2) lit. a) şi b) pentru testarea și utilizarea unor tehnici emergente, pe o perioadă totală de cel mult 9 luni, cu condiția că, la expirarea perioadei menționate, utilizarea acestor tehnici să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puțin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
Art 30 Legea Privind emisiile industriale în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №227 din 30.09.2022
Structura actului