(1) Statul asigură protecţie şi asistenţă copiilor sau prezumate victime victime ale traficului de fiinţe umane din momentul în care apar temeiuri de a crede că ei sînt în risc de a fi victime ale traficului, pînă la identificarea, integrarea şi recuperarea lor deplină, independent de cooperarea acestora cu autorităţile, conform art.20 alin.(4).
(2) După identificare ca victimă a traficului de fiinţe umane, copilul este transmis de urgenţă sub supravegherea serviciilor competente de protecţie, asistenţă şi reabilitare a copiilor.
(3) Comitetul național, autoritățile administrației publice, inclusiv organele de drept, comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de ființe umane, echipele multidisciplinare teritoriale, centrele, organizațiile necomerciale și alte organizații competente, în cazul în care dispun de informații despre un copil victimă sau prezumată victimă a traficului de ființe umane, sînt obligate să informeze imediat autoritatea tutelară teritorială pentru a se asigura protecția drepturilor copilului.
(4) Dacă copilul victimă a traficului de fiinţe umane este lipsit de îngrijire părintească, autoritatea tutelară va numi în condiţiile legii, un tutore, care va asigura ca toate deciziile luate să fie în interesul copilului, va face declaraţii în numele lui, va participa împreună cu el la toate acţiunile procesual-penale şi judiciare, pînă la găsirea unei soluţii conforme interesului superior al copilului.
(5) Copilului identificat drept victimă a traficului de fiinţe umane i se acordă o perioadă de reflecţie de 30 de zile pentru a decide personal sau prin reprezentantul său legal ori tutore dacă va face declaraţie împotriva traficantului.
(6) În cazul cazării copiilor victime ale traficului de fiinţe umane în centre, aceştia trebuie să fie amplasaţi separat de adulţi.
(7) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în centru pe o perioadă de pînă la 12 luni sau pe durata procesului judiciar.
(8) Toate agenţiile şi instituţiile a căror activitate vizează copiii victime ale traficului de fiinţe umane vor stabili practici şi programe speciale de identificare, referire, protecţie şi asistenţă a acestora, respectînd confidenţialitatea informaţiei personale şi statutului de victimă al copilului.
(9) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane li se asigură dreptul de a frecventa instituţiile de învăţămînt de stat în condiţiile legislației din domeniul educației.
(10) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane care au rămas fără îngrijirea părinţilor sau care nu cunosc locul unde se află părinţii li se asigură posibilitatea căutării urgente a familiei ori li se instituie tutela sau curatela în condiţiile legii.
(11) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul la protecţie şi asistenţă pe termen lung, pînă la reabilitarea deplină. Copiii rămași fără ocrotire părintească au dreptul la măsuri de protecție sub forma tutelei și curatelei sau la servicii de plasament, în condiţiile legii.
Art 29 Legea Privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №241 din 20.10.2005
Structura actului