(1) Despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(2) În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărîre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accident produs de autovehicul aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în Republica Moldova se exercită faţă de asigurătorul de răspundere civilă auto, în limitele obligaţiei lui stabilite prin prezenta lege, cu citarea obligatorie, în calitate de intervenienţi accesorii, a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului.
(3) Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza acordului dintre persoana păgubită sau reprezentantul acesteia şi asigurător în cazul în care:
a) persoanele care formulează pretenţii de despăgubire sînt: soţul (soţia) sau persoanele care se află la întreţinerea asiguratului răspunzător de producerea pagubei ori sînt angajaţii lui;
b) persoanele care formulează pretenţii de despăgubire, în caz de vătămare corporală sau deces, sînt copiii, părinţii, fraţii sau surorile asiguratului răspunzător de producerea pagubei care nu se află la întreţinerea lui.
(4) – abrogat
(5) Acordul dintre persoana păgubită şi asigurător are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile ce decurg din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia situaţiei în care, ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul ei ca urmare a aceluiaşi accident.
(6) În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite în baza unui acord între persoana păgubită şi asigurător dacă:
a) potrivit legii, acţiunea penală poate înceta prin împăcarea părţilor;
b) deşi hotărîrea instanţei de judecată a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor urmează a se face ulterior în acţiune civilă;
c) deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, este posibilă stabilirea despăgubirii în baza acordului dintre persoana păgubită şi asigurător.
(7) În cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, ţinîndu-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege.
(8) În cuantumul despăgubirilor se includ cheltuielile:
a) aferente acţiunilor de limitare a pagubelor;
b) de transport al bunurilor la locul de reparaţie, parcare sau depozitare;
c) aferente cazului asigurat, suportate în proces civil de către asigurat sau păgubit;
d) aferente expertizei tehnice efectuate la cererea păgubitului conform art.21 alin.(2) sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
(9) Cheltuielile enumerate la alin.(8) se rambursează doar în cazul probării lor cu documente justificative.
(10) În caz de avariere sau distrugere a bunurilor, dacă autorităţile publice competente nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, aceste elemente pot fi dovedite de partea interesată prin orice mijloc legal de probă.
(11) Dacă, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul, proprietarul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul acelui contract.
(12) În cazul cînd persoana păgubită se adresează asigurătorului cu care are încheiat contract de asigurare de bunuri pentru recuperarea prejudiciului, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentei legi, dacă asigurătorul de bunuri a respectat procedura de invitare a asigurătorului de răspundere civilă auto prevăzută la alin. (12-1).
(12-1) Asigurătorul care are încheiat contract de asigurare de bunuri cu persoana păgubită este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei persoana vinovată și asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, probînd invitaţia printr-un înscris justificativ. Neprezentarea asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate la data şi locul stabilit nu împiedică asigurătorul de bunuri să constate pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto absent de la procesul de constatare.
(13) Întru respectarea prevederilor alin.(12), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limitele stabilite de prezenta lege pentru unul şi acelaşi accident.
Art 22 Legea Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №414 din 22.12.2006
Structura actului