(1) Solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui financiară de a-şi onora la momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată asumate.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate.
(3) Marja de solvabilitate disponibilă este constituită din patrimoniul asigurătorului (reasigurătorului) liber de orice angajament previzibil, cu excepţia activelor nemateriale.
(4) În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sînt obligaţi să-şi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi.
(5) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui de a respecta rata de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor certe, asumate conform contractelor de asigurare (reasigurare), precum şi a obligaţiilor viitoare.
(6) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este garantată prin:
a) nivelul capitalului propriu;
b) totalitatea activelor şi gradul lor de diversificare şi lichiditate;
c) rezervele tehnice şi matematice;
d) coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasigurare;
e) eficienţa politicii investiţionale.
(7) Cerinţele faţă de capitalul propriu, activele admise să acopere marjele de solvabilitate, regulile de dispersare a acestora, structura şi componentele marjelor de solvabilitate se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(8) În cazul în care situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este afectată și acesta se află în dificultate financiară, cînd rata de solvabilitate este sub nivelul stabilit în actele normative emise în conformitate cu prezenta lege, cînd asigurătorul (reasigurătorul) nu își onorează obligațiile rezultate din contractele de asigurare, autoritatea de supraveghere va decide și va solicita asigurătorului (reasigurătorului) să prezinte pentru aprobare un plan de redresare financiară sau, după caz, va decide deschiderea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului).
(9) Planul de redresare financiară și cel de remediere financiară vor cuprinde măsuri exacte și intervalul de timp în interiorul căruia acestea vor fi întreprinse și vor fi obţinute rezultate pentru ameliorarea situației asigurătorului (reasigurătorului). Autoritatea de supraveghere poate aproba planul de redresare sau de remediere financiară în versiunea în care a fost prezentat sau poate solicita modificări pe care le consideră necesare pentru a proteja interesele consumatorilor. Autoritatea de supraveghere este în drept să restricţioneze înstrăinarea liberă a activelor asigurătorului (reasigurătorului) şi/sau să întreprindă măsuri suplimentare de protejare a intereselor consumatorilor pînă la restabilirea situației anterioare a asigurătorului (reasigurătorului).
Art 30 Legea Cu privire la asigurări în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №407 din 21.12.2006
Structura actului