Articolul 5 din Legea Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în Republica Moldova. Măsurile de precauție privind clienții

(1) Entitățile raportoare aplică măsuri standard de precauție privind clienții:

a) la inițierea relațiilor de afaceri;

b) la efectuarea tuturor tipurilor de tranzacții ocazionale:

– în valoare de peste 20000 de lei – dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune, prin intermediul prestatorilor de servicii de plată, inclusiv cu utilizarea mijloacelor electronice;

– în valoare de peste 200000 de lei – dacă tranzacția se efectuează prin una sau mai multe operațiuni care au legătură între ele, ținînd cont de cerințele la nivel național;

c) în cazul organizatorilor jocurilor de noroc, în momentul colectării cîștigurilor, în momentul punerii unei mize ori în ambele cazuri atunci cînd efectuează tranzacții în valoare de cel puțin 40000 de lei, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele;

d) atunci cînd există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, independent de derogări, scutiri sau limite stabilite;

e) atunci cînd există suspiciuni privind veridicitatea, suficiența și precizia datelor de identificare obținute anterior;

f) în cazul persoanelor care comercializează bunuri, atunci cînd efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 200000 de lei, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

(2) Măsurile standarde de precauție privind clienții cuprind:

a) identificarea și verificarea identității clienților în baza actelor de identitate, precum și a documentelor, a datelor sau a informațiilor obținute dintr-o sursă sigură și independentă, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de organele cu funcții de supraveghere;

b) identificarea beneficiarului efectiv și adoptarea de măsuri rezonabile, adecvate și bazate pe risc pentru verificarea identității acestuia, utilizând documente, date și informații relevante obținute dintr-o sursă sigură, astfel încât entitatea raportoare să aibă certitudinea că știe cine este beneficiarul efectiv și înțelege structura proprietății și structura de control a clientului;

c) evaluarea și înțelegerea scopului și a naturii dorite ale relației de afaceri și, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea;

d) monitorizarea continuă a relației de afaceri, inclusiv examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru a se asigura că tranzacțiile realizate sînt conforme cu informațiile deținute de entitățile raportoare referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv la sursa bunurilor, și că documentele, datele sau informațiile deținute sînt actualizate.

(21) La evaluarea scopului și naturii relației de afaceri, entitățile raportoare sunt obligate să ia în considerare cel puțin unul dintre următorii factori:

a) scopul inițierii relației de afaceri sau al efectuării unei tranzacții ocazionale;

b) tipul serviciilor solicitate;

c) destinația plății;

d) volumul activelor depuse sau mărimea tranzacțiilor efectuate de client;

e) frecvența tranzacțiilor și potențiala durata a relației de afaceri.

 (3) În cazul în care nu este posibilă aplicarea măsurilor standard de precauție privind clienții, entitățile raportoare sînt obligate să nu efectueze nicio activitate sau tranzacție, inclusiv printr-un cont de plăți, să nu stabilească nicio relație de afaceri ori să înceteze o relație de afaceri existentă și să transmit formularele speciale privind raportarea activităților sau tranzacțiilor suspecte Serviciului în conformitate cu prevederile art.11. În acest caz, entitățile raportoare sînt în drept să nu explice clientului motivul refuzului.

(3-1) Entitățile raportoare, atunci când există o suspiciune privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului, nu vor finaliza măsurile standard de precauție privind clienții dacă consideră în mod rezonabil că acest fapt va determina încălcarea obligației de nedivulgare și vor transmite Serviciului formularul special privind raportarea activității sau tranzacției suspecte în raport cu potențialul client în conformitate cu prevederile art. 11.

(4) Entităților raportoare li se interzice să deschidă și să țină conturi anonime, casete de siguranță anonime, conturi pe nume fictive, carnete de economii anonime, să emită și să accepte plăți efectuate prin utilizarea de carduri preplătite anonime, să stabilească ori să continue o relație de afaceri cu o bancă fictivă sau cu o bancă despre care se știe că permite unei bănci fictive să utilizeze conturile sale sau care pune la dispoziție pentru clienții săi conturi anonime.

(41) Entităților raportoare li se interzice să deschidă și să țină conturi clienților nerezidenți în scopul efectuării tranzacțiilor în/din adresa prestatorilor de servicii privind activele virtuale din alte state.

(42) Entităților raportoare li se interzice să deschidă și să țină conturi pentru/la prestatorii de servicii privind activele virtuale din alte state.

(43) Entitățile raportoare nu efectuează tranzacții ocazionale în/din adresa prestatorilor de servicii privind activele virtuale din alte state.

(44) Entitățile raportoare, la efectuarea tranzacțiilor de către clienții rezidenți în/din adresa prestatorilor de servicii privind activele virtuale autorizați în alte state, nu admit tranzacții cu un volum ce depășește cumulativ echivalentul a 50000 de lei pe parcursul unei luni.

(5) Clienții sînt obligați să prezinte, la cererea entității raportoare, toată informația, documentele și copiile de pe acestea necesare implementării măsurilor standarde de precauție, iar în cazul survenirii circumstanţelor noi legate de beneficiarii efectivi, să actualizeze, din propria inițiativă, datele deja prezentate. Corectitudinea și veridicitatea documentelor prezentate, inclusiv a documentelor prezentate prin mijloace electronice, sunt certificate de către clienți în mod obligatoriu.

(6) Măsurile standard de precauție privind clienții sunt aplicate de către entitățile raportoare atât clienților noi, cât și clienților existenți, prin adoptarea de măsuri adecvate și bazate pe risc. Circumstanțele relevante care pot determina necesitatea aplicării măsurilor standard de precauție clienților existenți includ cel puțin: neaplicarea anterioară a măsurilor standard de precauție privind clienții, perioada aplicării acestora, gradul de adecvare a datelor obținute, noi cerințe normative privind măsurile standard de precauție și/sau modificarea circumstanțelor relevante privind clientul.

(7) În cadrul aplicării măsurilor standarde de precauție privind clienții prevăzute la alin. (2), entitățile raportoare urmează să stabilească și să verifice legalitatea împuternicirilor și identitatea reprezentanților clientului.

(8) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b), operațiunea de schimb valutar în numerar cu o valoare care depășește 10000 de lei se efectuează cu prezentarea actelor de identitate, iar datele din acestea urmează a fi înregistrate de către unitatea de schimb valutar.

(9) Pe baza unei evaluări corespunzătoare a riscurilor, care demonstrează existența unui risc scăzut de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, entitățile raportoare prestatoare de servicii de plată și emitente de monedă electronică specificate în Legea nr. 114/2012 cu privire la serviciile de plată și moneda electronică, cu excepția cazurilor de răscumpărare în numerar sau retragere a numerarului ce depășește suma de 1000 de lei și a cazurilor de operațiuni de plată la distanță, pot aplica măsuri standard de precauție simplificate privind clienții referitoare la moneda electronică în cazurile de respectare a următoarelor condiții:

a) valoarea maximă depozitată electronic nu depășește suma de 3000 de lei;

b) valoarea transferurilor lunare nu depășește suma de 3000 de lei;

e) emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacțiilor sau a relației de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor suspecte.

 (10) Procedura și cerințele aferente aplicării măsurilor standarde de precauție, inclusiv de identificare a clientului și a beneficiarului efectiv, sînt elaborate de către entitățile raportoare în baza recomandărilor și instrucțiunilor organelor cu funcții de supraveghere.

(11) În cazul asigurărilor de viață și al asigurărilor cu participarea la investiții prevăzute de legislația cu privire la asigurări, entitățile raportoare, suplimentar la măsurile prevăzute la alin. (2), aplică următoarele măsuri standarde de precauție privind clienții:

a) consemnează numele persoanei în cazul beneficiarilor care sînt persoane identificate după nume;

b) în cazul beneficiarilor desemnați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obțin unele informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încît entitatea raportoare să fie sigură că, la momentul plății, va putea stabili identitatea beneficiarului.

(12) În cazurile menționate la alin.(11), verificarea identității beneficiarilor are loc la momentul plății. În caz de atribuire, totală sau parțială, către un terț a unei asigurări de viață și asigurări cu participarea la investiții prevăzute de legislația cu privire la asigurări, entitățile raportoare care cunosc despre atribuirea respectivă identifică beneficiarul efectiv la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică care primește, pentru beneficiul propriu, valoarea poliței cedate.

(13) În cazul beneficiarilor bunurilor aflate sub orice formă de administrare fiduciară, care sînt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitatea raportoare obține informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încît să se asigure că va putea stabili identitatea beneficiarului la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobîndite.

(14) Entitățile raportoare furnizează clienților informațiile solicitate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, înainte de a stabili o relație de afaceri sau de a efectua o tranzacție ocazională. Informațiile includ, în special, o informare generală cu privire la obligațiile legale care le revin entităților raportoare în temeiul prezentei legi atunci cînd prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului.

Art 5 Legea Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №308 din 22.12.2017

Legea este valabilă. Relevanța verificată la 03.09.2021

Structura actului