(1) Verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului şi consecinţele acestora, circumstanţele în care au fost comise, precum şi orice alte date concludente din care să se poată stabili existenţa sau inexistenţa elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării.
(1-1) Dacă nu se întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie motivată, respinge sesizarea. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestaţiilor al colegiului disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepţionării deciziei motivate. Decizia motivată de respingere a sesizării Ministerului Justiției, depusă în conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. e), se transmite în adresa ministerului în termen de 3 zile de la data emiterii.
(1-2) În cazul în care inspectorul-judecător constată existenţa elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare, acesta dispune prin rezoluţie pornirea procedurii disciplinare, începerea cercetării disciplinare, care se efectuează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data dispunerii acestora.
(2) Inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea este obligat:
a) să întreprindă toate măsurile necesare pentru a verifica faptele invocate de autorul sesizării şi a stabili existenţa sau inexistenţa elementelor faptei care poate constitui abatere disciplinară;
b) să solicite judecătorului subiect al sesizării opinia scrisă cu privire la circumstanţele invocate în sesizare, cu excepția cazurilor în care sesizarea se restituie sau se respinge;
c) să întocmească dosarul cauzei disciplinare care include sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare, opinia scrisă a judecătorului subiect al sesizării, precum şi toate materialele şi alte probe obţinute în urma verificării;
d) să examineze admisibilitatea sesizării pentru pornirea procedurii disciplinare, cu încadrarea juridică a faptelor invocate în sesizare, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(1);
e) să transmită dosarul disciplinar colegiului disciplinar şi să susţină raportul cu privire la rezultatele cercetării disciplinare;
f) să se abţină de la verificarea sesizării şi cercetarea disciplinară dacă se află în raporturi de rudenie pînă la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate pînă la al treilea grad inclusiv cu judecătorul subiect al procedurii disciplinare sau cu persoana care a depus sesizarea, precum şi în cazul în care are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei disciplinare sau există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi imparţialitatea sa. Pentru aceleaşi motive, judecătorul subiect al procedurii disciplinare sau persoana care a depus sesizarea poate cere recuzarea inspectorului-judecător.
(2-1) Abţinerea sau recuzarea înaintată unui inspector-judecător se examinează de către inspectorul-judecător principal, iar în privinţa inspectorului-judecător principal se examinează de către un inspector-judecător numit ad-hoc de către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
(2-2) În cazul în care inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea este în imposibilitate de a continua verificarea ori în cazul admiterii recuzării sau abţinerii inspectorului-judecător, inspectorul-judecător principal sau, după caz, inspectorul-judecător numit ad-hoc de către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, prin dispoziţie motivată, redistribuie aleatoriu sesizarea respectivă unui alt inspector-judecător care va continua activitatea de verificare în termenul stabilit de lege. După caz, la cererea inspectorului-judecător nou, termenul de verificare prealabilă a sesizării poate fi prelungit cu până la 10 zile lucrătoare, prin dispoziția motivată a inspectorului-judecător principal, fapt despre care se informează autorul sesizării. Dispoziţia inspectorului-judecător principal privind distribuirea sesizărilor sau, după caz, dispoziţia motivată privind redistribuirea sesizării se anexează la dosarul cauzei disciplinare.
(3) În procesul de verificare a sesizării, inspectorul-judecător este în drept:
a) să facă copii de pe documentele relevante, inclusiv din dosarele la examinarea cărora se afirmă că au fost comise faptele descrise în sesizare;
b) să solicite alte informaţii necesare de la preşedintele instanţei şi alţi judecători de la instanţa în care activează judecătorul vizat în sesizare, precum şi de la alte autorităţi publice, persoane cu funcţii de răspundere sau persoane private;
c) să solicite, în caz de necesitate, persoanei care a depus sesizarea explicaţii verbale şi în scris, precum şi probe suplimentare în legătură cu faptele invocate în sesizare;
d) să întreprindă alte măsuri pe care le consideră necesare pentru a demonstra existenţa sau inexistenţa elementelor abaterii disciplinare în faptele indicate în sesizare.
(4) Inspectorul-judecător trebuie să informeze Consiliul Superior al Magistraturii dacă, în procesul de verificare a sesizării, constată existența temeiurilor de efectuare a evaluării performanțelor judecătorului vizat, prevăzute la art. 8 alin.(1) lit. b) și f) din Legea nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor.
Art 23 Legea Cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №178 din 25.07.2014
Structura actului