În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
a) patrimoniu arheologic – ansamblu de bunuri materiale, apărute ca rezultat al activităţii umane din trecut, păstrate în condiţii naturale la suprateran, subteran sau subacvatic, sub formă de situri arheologice (aşezări, necropole, morminte izolate, tumuli, cetăţi, valuri, construcţii, biserici, clădiri, anexe gospodăreşti etc.) sau bunuri mobile (obiecte sau fragmente ale acestora), care, pentru a fi identificate şi studiate, necesită aplicarea metodelor arheologice;
b) regim juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice – ansamblu de măsuri juridice, administrative, financiare, tehnice şi ştiinţifice menite să asigure prospectarea, identificarea, descoperirea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, paza, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, a clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca monumente istorice;
c) protejare a patrimoniului arheologic – sistem de măsuri juridice şi administrative cu caracter restrictiv şi punitiv, care au drept scop evidenţa, conservarea, păstrarea şi restaurarea patrimoniului arheologic;
d) cercetare arheologică – ansamblu de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice sau aducerea la lumină prin alte metode, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, inclusiv prin publicaţii, a patrimoniului arheologic;
e) periegeză arheologică – investigaţie arheologică de suprafaţă sau subacvatică care are drept scop identificarea unor vestigii arheologice noi sau precizarea situaţiei siturilor deja cunoscute;
f) cercetare arheologică preventivă – investigaţie avînd drept scop studierea vestigiilor arheologice care sînt sau pot fi afectate de factori umani sau naturali, cum ar fi:
– lucrările de proiectare a unor noi construcţii, de modificare, extindere sau reparare a căilor de comunicaţii sau a dotărilor tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavările, exploatările de cariere, construcţiile de reţele magistrale, reţelele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, amenajările funciare, lucrările de cercetare şi de prospectare a terenurilor (foraje şi excavări) necesare efectuării studiilor geotehnice, precum şi orice alte lucrări care afectează suprafaţa solului, subsolul sau fundul apelor curgătoare ori stătătoare, indiferent dacă se execută în intravilanul sau în extravilanul localităţii şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
– lucrările de restaurare sau de reconstrucţie parţială sau totală a monumentelor istorice;
– alunecările de teren, eroziunile solului etc.;
g) cercetare arheologică de supraveghere – investigaţie care are drept scop monitorizarea şi intervenţiile arheologice operative în siturile arheologice aflate în zonele de construcţii, de amenajări teritoriale, precum şi în zonele cu monumente de arhitectură aflate în proces de restaurare sau reconstrucţie;
h) cercetare arheologică sistematică – investigaţie arheologică de durată, executată în cadrul sitului arheologic în baza unui program ştiinţific multianual;
i) cercetare arheologică de salvare – cercetare efectuată în regim de urgenţă în scopul salvării siturilor arheologice aflate sub pericolul de a fi distruse de factori umani sau naturali;
j) expertiză arheologică – evaluare ştiinţifică a potenţialului arheologic al terenurilor şi a bunurilor mobile în scopul fundamentării propunerilor ce ţin de protejarea şi cercetarea acestora şi, după caz, de includere a lor în circuitul economic;
k) descoperire arheologică – identificare, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, a obiectelor şi a altor urme de activitate umană din trecut;
l) descoperire arheologică întîmplătoare – depistare a bunurilor de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunilor umane, altele decît cercetarea arheologică specializată, sau a acţiunii factorilor naturali, care conduc la modificări asupra mediului natural;
m) tezaur arheologic/comoară – bun sau ansamblu de bunuri mobile cu o deosebită valoare artistică şi/sau documentară, ascunse sau îngropate în trecut, al căror proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, în condiţiile legii, dreptul de proprietate asupra lor, indiferent de faptul că este vorba de o descoperire întîmplătoare sau în rezultatul unor cercetări arheologice ori al unei anchete a organelor de drept sau că sînt obţinute printr-o hotărîre judecătorească;
n) zonă cu potenţial arheologic – teren în care existenţa vestigiilor arheologice este documentată ştiinţific sau este presupusă în baza unor date indirecte;
o) zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat – teren în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la lit. a);
p) zonă cu patrimoniu arheologic evidenţiat întîmplător – teren în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat în mod neprevăzut ca urmare a unor acţiuni umane, altele decît cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrările de construcţii, prospecţiunile geologice, inclusiv teledetecţia, lucrările agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic, sau ca urmare a unor acţiuni ale factorilor naturali, cum ar fi: seismele, alunecările de teren, inundaţiile, eroziunile solului şi altele, şi în cazul cărora este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării şi valorificării ştiinţifice a acestora;
q) sit arheologic declarat zonă de interes naţional – zonă de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice a căror cercetare ştiinţifică, protecţie şi punere în valoare sînt de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională şi internaţională prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sînt propuse să facă parte din categoria „Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil” sau, după caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
r) zonă cu patrimoniu arheologic reperat – teren delimitat în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional. Pînă la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sînt totodată şi zone cu patrimoniu arheologic reperat;
s) zonă de protecţie a siturilor arheologice – spaţiu cu regim special de protecţie, stabilit perimetral în preajma sitului arheologic pe o lăţime de la 50 la 200 m, în funcţie de tipul şi importanţa obiectivului;
t) bază de date a siturilor arheologice – bază de date electronică în care sînt înregistrate informaţii despre siturile arheologice incluse în Repertoriul arheologic naţional şi în Registrul arheologic naţional;
u) instituţie de profil arheologic – instituţie care promovează şi realizează investigaţii arheologice sistematice şi dispune de cel puţin un specialist titular în domeniul arheologiei cu grad ştiinţific de doctor sau doctor habilitat, atestat în calitate de arheolog-expert;
v) finanţator al cercetării arheologice – instituţie publică sau privată, societate comercială sau organizaţie necomercială, persoană fizică, care finanţează investigaţiile arheologice;
w) arheolog profesionist – persoană cu studii superioare sau postuniversitare de specialitate, atestată de către Comisia Naţională Arheologică şi înregistrată în Registrul arheologilor din Republica Moldova;
x) autorizaţie de cercetare arheologică – document de autorizare pentru efectuarea cercetărilor arheologice de teren, eliberat de către Ministerul Culturii în baza deciziei Comisiei Naţionale Arheologice, ca urmare a examinării solicitărilor venite în scris din partea instituţiilor de profil arheologic din Republica Moldova.
Art 2 Legea Privind protejarea patrimoniului arheologic în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №218 din 17.09.2010
Structura actului