În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
acvifer – strat sau straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficiente pentru a permite fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie captarea unor cantităţi importante de ape subterane;
aglomerări – zone în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibilă colectarea apelor uzate din localităţile urbane şi rurale şi direcţionarea acestora spre o staţie de epurare sau spre un punct final de deversare;
albie majoră (luncă) – porțiune de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari la ieșirea lor din albia minoră;
albie minoră – suprafață de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, între maluri, a apelor la niveluri obișnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor;
apă potabilă – astfel cum este definită la art. 2 din Legea nr. 182/2019 privind calitatea apei potabile;
ape interioare – totalitatea apelor stătătoare sau curgătoare de pe suprafața solului și a apelor subterane situate în amonte față de linia de bază care servește la măsurarea întinderii apelor teritoriale;
ape de suprafaţă – ape stătătoare şi ape curgătoare de la suprafaţa solului;
ape subterane – ape care se află sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
ape uzate – ape ce provin din activităţi casnice, sociale şi economice, conţinând poluanţi sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale;
autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de către Agenția de Mediu, al cărei titular are dreptul la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi;
bazin hidrografic – porţiune de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de râuri, fluvii şi lacuri spre mare într-o singură gură de vărsare, estuar sau deltă, delimitată prin cumpăna apelor;
bazin de apă – corp de apă artificial provizoriu, care se umple prin pompare sau prin scurgere, destinat irigaţiei şi/sau altor scopuri, cu excepţia reproducerii şi creşterii peştelui;
bilanţul apelor – set de calcule privind gestionarea resurselor de apă, realizate la pregătirea schemelor şi proiectelor, care determină raportul dintre resursele de apă disponibile (volumul apelor de suprafaţă şi celor subterane disponibile pentru utilizarea multianuală garantată) şi consumul de apă calculat la nivelul prognozat de dezvoltare a economiei;
brâul meandrelor – teritoriul dintre liniile care unesc extremele exterioare ale cotiturilor râului în locurile de meandrare intensă;
Cadastrul de stat al apelor – sistem informaţional de stat în care sunt colectate, prelucrate şi păstrate datele privind resursele de apă, gestionarea resurselor de apă, construcţiile hidrotehnice, zonele protejate, bilanţul apelor, terenul fondului apelor;
cerinţă de calitate a mediului pentru ape – concentraţie a unui poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, în sedimente sau în biotă care nu trebuie depăşită pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului;
comitet al districtului bazinului hidrografic – organ coordonator şi consultativ al districtului bazinului hidrografic;
construcţii hidrotehnice – construcţii destinate utilizării resurselor de apă în diferite scopuri, protecţiei acestora, precum şi prevenirii efectelor distructive ale apelor, inclusiv ale celor care conţin poluanţi;
corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă, cum ar fi: lac, lac de acumulare, iaz, curs de apă – râu sau canal, segment al unui curs de apă – râu sau canal;
corp de apă puternic modificat – corp de apă de suprafață al cărui caracter este modificat fundamental ca urmare a modificărilor fizice cauzate de activitatea umană;
corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai multor acvifere;
corp de apă unic și indivizibil – totalitatea apelor de suprafață, inclusiv terenul fondului apelor și construcțiile hidrotehnice, precum și a apelor subterane cu stratul acvifer și roca impermeabilă care le limitează;
costuri de mediu – valoarea materială a prejudiciilor aduse mediului prin utilizarea neconformă a apei;
costuri ale resurselor – valoarea beneficiilor ratate care ar fi putut fi obținute dacă resursele de apă și capacitatea lor de autorefacere nu ar fi fost reduse de cei care le utilizează;
cumpănă a apelor – linie de separare a scurgerilor precipitațiilor atmosferice pe două pante orientate în direcții opuse; catena muntoasă sau sectorul de teren înalt care desparte două bazine de scurgere;
curs de apă – masă de apă, verigă a reţelei hidrografice, care curge în mod natural prin formele negative liniare de relief. Cursul de apă poate fi permanent, intermitent sau efemer;
curs de apă efemer – curs de apă în care se atestă curgere de apă doar în perioada căderii precipitaţiilor atmosferice şi/sau topirii zăpezilor, precum şi pentru o perioadă scurta după finalizarea fenomenului respectiv;
curs de apă intermitent – curs de apă în care nu se atestă curgere de apă peste 2 luni în decurs de un an;
curs de apă permanent – curs de apă în care se atestă curgere de apă peste 10 luni în decurs de un an;
debit salubru – debit minim într-o secţiune pe un curs de apă necesar pentru asigurarea condiţiilor de viaţă a ecosistemelor acvatice existente;
district al bazinului hidrografic – suprafaţă de teren din Republica Moldova, constituită din unul sau din mai multe bazine hidrografice învecinate, precum şi din apele subterane asociate, identificat ca principală unitate de gestionare a bazinelor hidrografice;
epuizare a apelor – micșorare a volumului de apă sub nivelul minim admisibil care asigură o stare ecologică bună a corpului de apă;
eutrofizare – poluare a apei cu compuși azotați care provoacă o dezvoltare accelerată a algelor și a vegetalelor din specii superioare ce perturbă echilibrul organismelor prezente în apă și cauzează o degradare a calității apei respective;
fâșie riverană de protecție a apelor – teren, cu dimensiuni stabilite, din componența zonei de protecție a apelor destinat pentru protecția resurselor de apă prin crearea perdelelor forestiere sau prin înierbare;
heleşteu – corp de apă artificial, format prin îndiguirea unei suprafeţe adiacente unui curs de apă şi destinat reproducerii şi creşterii peştilor;
iaz – corp de apă artificial format prin stăvilirea apei cu baraj sau prin abaterea unui curs de apă, destinat pisciculturii, irigaţiei etc., cu volum de apă la nivelul normal de retenţie de până la un milion m3;
inundaţii – acoperire temporară cu apă, provenită din revărsarea exagerată a apelor mari de viitură sau din precipitaţii abundente, a unei porţiuni de teren care, în mod obişnuit, nu este acoperit de apă;
înnămolire – acumulare în albia râului sau în matca bazinului de apă a particulelor organice și anorganice care duce la formarea unui strat de nămol și la micșorarea volumului de apă;
lac – corp de apă interioară stătătoare de suprafaţă care nu are legătură cu oceanul planetar;
lac de acumulare – corp de apă artificial care constituie o rezervă de apă, cu o posibilă utilizare în diferite scopuri, cu un volum de apă, la nivel normal de retenţie, de peste un milion m3;
managementul la nivelul bazinului hidrografic – sistem de gestionare a resurselor de apă din cadrul unui bazin hidrografic;
măsuri suplimentare – măsuri elaborate de comitetul districtului bazinului hidrografic, concepute și puse în aplicare, pe lângă măsurile de bază, în scopul îndeplinirii obiectivelor de mediu pentru ape stabilite în temeiul art. 38;
modificare hidromorfologică – modificare a caracteristicilor fizice ale formei, limitelor și conținutului unui corp de apă;
perdea forestieră de protecție a malului – perdea forestieră situată de-a lungul malului corpului de apă, menită să-l protejeze împotriva eroziunii și alunecărilor de teren;
poluare a apei – introducere directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe sau a căldurii în aer, în apă ori sol care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice ori a ecosistemelor terestre, ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice, care duce la deteriorarea bunurilor materiale sau care dăunează ori afectează negativ serviciile şi alte folosinţe legale ale mediului;
poluant – orice substanţă care ar putea constitui un factor de poluare;
potențial ecologic bun – stare a unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial;
pârâu – curs de apă interior, permanent sau intermitent, care se alimentează din precipitaţii atmosferice şi ape subterane, având o lungime mai mică de 10 km şi o suprafaţă a bazinului de recepţie mai mică de 50 km2;
priză de apă – loc de extragere a apei din surse subterane sau loc de captare a apei de suprafață, inclusiv totalitatea construcțiilor și instalațiilor folosite în acest scop; priza de apă poate conține unul sau mai multe izvoare, una sau mai multe fântâni, sonde de apă, instalații de captare a apei;
resurse de apă – ape de suprafaţă, ape subterane şi precipitaţii atmosferice căzute pe teritoriul Republicii Moldova;
risc de inundaţii – combinaţie între probabilitatea producerii unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, pentru mediu, pentru patrimoniul cultural şi pentru activitatea economică, asociate inundaţiilor;
reţea hidrografică – totalitatea cursurilor de apă (permanente, intermitente şi efemere) şi a lacurilor (naturale şi antropice) de pe un anumit teritoriu;
râu – curs de apă interior, permanent sau intermitent, care se alimentează din precipitaţii atmosferice şi ape subterane şi care curge prin albia formată de acesta, având o lungime mai mare de 10 km şi o suprafaţă a bazinului de recepţie mai mare de 50 km2;
secetă – deficienţă temporară a apelor de suprafaţă şi a celor subterane ca urmare a modificărilor climatice;
sondă de apă – galerie minieră cilindrică verticală, forată în scoarța terestră în scopul explorărilor hidrogeologice, monitorizării și captării apelor subterane;
subbazin – suprafaţă de teren în cadrul unui district hidrografic din care toate scurgerile de apă se varsă, printr-o reţea de râuri, fluvii şi lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă în cadrul acestui district hidrografic;
substanţe periculoase – substanţe sau grupuri de substanţe toxice, persistente şi bioacumulabile, precum şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care prezintă pericol;
teren al fondului apelor – teren aflat sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştini, terenuri pe care sunt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, terenuri repartizate pentru fâşiile de deviere (de pe maluri) a râurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenuri folosite pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă, altor necesităţi de interes public;
valori-limită de emisie – masă exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţie şi/sau nivel al unei emisii care nu pot fi depăşite pe durata unei anumite perioade sau a mai multor perioade anumite;
zonă de protecție a apelor – teritoriu adiacent albiei/cuvetei (limitele corpurilor de apă), cu dimensiuni stabilite și un regim special de activitate economică, destinat pentru prevenirea sau reducerea poluării, înnămolirii corpurilor de apă și epuizării apelor acestora;
zonă de protecţie – zonă de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, astfel cum este definită în Legea nr. 440/1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă;
zonă protejată – zonă destinată protecţiei apelor de suprafaţă şi celor subterane sau conservării habitatelor şi a speciilor care depind în mod direct de apă;
zonă sensibilă – corp de apă, identificat drept zonă sensibilă, care include:
a) lacurile naturale cu apă dulce, alte mase de apă dulce şi estuare, care au fost identificate drept eutrofe sau care ar putea deveni în curând eutrofe dacă nu sunt întreprinse măsuri de protecţie;
b) apele dulci de suprafaţă destinate captării apei potabile şi care ar putea conţine o concentraţie de nitraţi mai mare decât cea prevăzută de cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, stabilite de către Guvern;
zone umede – întinderi de bălţi, de mlaştini, de turbării, de ape naturale sau de ape artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră ori sărată, a căror adâncime nu depăşeşte 6 m;
zone vulnerabile – suprafeţe de teren din care se alimentează apele de suprafaţă şi/sau apele subterane şi care provoacă poluarea lor cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Art 2 Legea Apelor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №272 din 23.12.2011
Structura actului