(1) După finalizarea cercetării cauzei și clasării dosarului special, dacă în cadrul acestuia au fost realizate măsurile contrainformative prevăzute la art. 9 alin.(1) pct.2), Serviciul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data clasării dosarului respectiv, informează persoanele în privința cărora au fost realizate măsurile respective. Materialele ce atestă informarea persoanelor se anexează la dosarul special.
(2) În fiecare caz în care este informată o persoană conform alin. (1), Serviciul notifică despre aceasta judecătorul care a emis mandatul judecătoresc.
(3) Informarea persoanei nu are loc dacă există motive întemeiate de a considera că aceasta ar putea expune unui risc esențial viața sau sănătatea persoanelor, ar periclita altă investigație în desfășurare, ar dăuna securității statului sau ar aduce prejudicii scopului pentru care au fost realizate măsurile contrainformative.
(4) Cu privire la existența motivelor menționate la alin. (3) ofițerul de informații care a efectuat cercetarea cauzei întocmește un raport în formă scrisă, în care specifică detaliat motivele respective și îl prezintă spre aprobare directorului Serviciului. Dacă raportul este aprobat, directorul Serviciului solicită judecătorului care a emis mandatul judecătoresc autorizarea neinformării persoanei.
(5) În urma examinării demersului directorului Serviciului indicat la alin. (4), judecătorul constată existența sau lipsa temeiurilor pentru neinformarea persoanei, stabilește dacă temeiurile respective au caracter permanent sau provizoriu și, după caz, autorizează neinformarea persoanei sau respinge demersul. În funcție de caracterul permanent sau provizoriu al temeiurilor constatate, judecătorul poate autoriza neinformarea permanentă sau neinformarea pentru o perioadă determinată, dar nu mai mare de 1 an. La expirarea perioadei respective, Serviciul este obligat să reevalueze temeiurile care au stat la baza neinformării persoanei și să întreprindă acțiunile necesare, în conformitate cu prevederile prezentului articol, inclusiv, după caz, să solicite autorizarea neinformării persoanei pentru o nouă perioadă. Respingerea demersului pentru autorizarea neinformării persoanei poate fi contestată de către Serviciu cu recurs, aplicându-se, corespunzător, prevederile art. 12.
(6) În cazul în care temeiurile care au stat la baza neinformării persoanei supuse măsurii contrainformative au dispărut înainte de expirarea perioadei stabilite, ofițerul de informații întocmește un raport în acest sens și îl prezintă spre aprobare directorului Serviciului, prin care solicită informarea neîntârziată a persoanei în privința căreia a fost realizată măsura respectivă. În cazul aprobării raportului, persoana este informată în condițiile alin. (1).
(7) Încheierea judecătorului privind autorizarea neinformării persoanei, precum și rapoartele aprobate de către directorul Serviciului se anexează la dosarul special.
Art 20 Legea Privind activitatea contrainformativă și activitatea informativă externă în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №179 din 07.07.2023
Structura actului