În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
anvelopă a clădirii – elemente integrante ale unei clădiri care separă interiorul acesteia de mediul exterior;
cazan – ansamblu format din corpul cazanului și arzător, destinat să transmită unor fluide căldura rezultată în urma procesului de ardere;
certificat de performanță energetică – document eliberat de evaluatorul energetic, care indică performanța energetică a unei clădiri sau a unei unități de clădire, calculată în baza metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor aprobate în conformitate cu art. 15;
certificat preliminar de performanță energetică – document eliberat de evaluatorul energetic, care indică performanța energetică viitoare a unei clădiri proiectate, a unei clădiri existente înainte de a fi supusă renovării majore sau a unei unități de clădire corespunzătoare, calculată în baza metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor;
clasă energetică – sistem de măsurare, de la „A” la „G”, pentru indicarea performanței energetice a clădirii;
clădire – ansamblu de spații cu funcțiuni precizate, delimitat de elementele de construcție exterioare care alcătuiesc anvelopa clădirii, inclusiv instalațiile aferente, în care energia este utilizată pentru reglarea climatului interior. În sensul prezentei legi, noțiunea „clădire” desemnează clădirea în totalitate;
clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero (NZEB) – clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, care corespunde cerințelor stabilite la art. 21. Necesarul de energie aproape egal cu zero sau foarte scăzut ar trebui să fie acoperit, într-o măsură foarte mare, cu energie din surse regenerabile, inclusiv produsă la fața locului sau în apropiere;
clădire cu destinație mixtă – clădire cu mai multe destinații, în care cel puțin 10% din suprafața totală au alte destinații decât destinația principală a clădirii;
clădire de locuit – clădire cu destinație de locuit, care se atribuie la categoriile de clădiri specificate la art. 3 alin. (1) lit. a) și b);
clădire existentă – clădire aflată în exploatare la data intrării în vigoare a prezentei legi;
clădire nerezidențială – clădire cu altă destinație decât cea de locuit (rezidențială);
clădire publică – clădire ce aparține cu drept de proprietate statului și în care își desfășoară activitatea autorități ale administrației publice centrale de specialitate;
clădire viitoare – clădire care se află în proces de proiectare sau de construire;
cogenerare – producere simultană, în același proces, a energiei termice și a energiei electrice, și/sau a energiei mecanice;
construcție cu caracter provizoriu – construcție autorizată care, conform documentației de urbanism și de amenajare a teritoriului, are termenul de utilizare planificat de cel mult doi ani. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, gherete, pavilioane, cabine, corpuri și panouri de afișaj, copertine, pergole sau alte obiecte similare;
element al clădirii – sistem tehnic al clădirii sau element al anvelopei clădirii;
energie din surse regenerabile – astfel cum este definită la art. 3 din Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;
energie primară – energie din surse regenerabile și neregenerabile care nu a trecut prin vreun proces de conversie sau de transformare;
evaluator energetic – persoană fizică care certifică performanța energetică a clădirii și este calificată și înregistrată în Registrul electronic al evaluatorilor energetici;
generator de căldură – parte a unui sistem de încălzire care generează căldură utilă prin unul sau mai multe dintre următoarele procese:
a) arderea de combustibili, de exemplu, într-un cazan;
b) efectul Joule, care are loc în elementele de încălzire ale unui sistem de încălzire cu rezistență electrică;
c) captarea căldurii din aerul ambiant, din aerul evacuat din instalațiile de ventilare sau dintr-o sursă de apă ori de căldură din sol folosind o pompă de căldură;
indicator de performanță energetică – cantitate de energie evaluată raportată la suprafața totală condiționată a clădirii;
inspector al sistemelor de încălzire – persoană fizică care evaluează sistemele de încălzire și este calificată și înregistrată în Registrul electronic al inspectorilor sistemelor de încălzire;
inspector al sistemelor de ventilare și condiționare – persoană fizică care evaluează sistemele de ventilare și condiționare și este calificată și înregistrată în Registrul electronic al inspectorilor sistemelor de ventilare și condiționare;
încălzire centralizată – distribuție de energie termică sub formă de abur sau apă fierbinte de la o sursă centrală de producere, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau locații, în vederea utilizării acesteia pentru încălzirea spațiilor ori pentru procese industriale;
nivel optim din punctul de vedere al costurilor – nivel de performanță energetică ce determină cel mai redus cost pe durata normată de funcționare rămasă a clădirii, unde:
a) costul cel mai redus este stabilit ținându-se cont de costurile de investiție legate de energie, de costurile de întreținere și exploatare, inclusiv de costurile și economiile privind energia, de categoria clădirii vizate, de veniturile din energia produsă, sau ținându-se cont de costurile de demolare/demontare a unui element al clădirii, după caz;
b) durata normată de funcționare a clădirii se stabilește în documentele normative în construcții. Aceasta se referă la durata normată de funcționare rămasă a unei clădiri, cerințele de performanță energetică fiind stabilite pentru clădire în totalitate, sau la durata normată de funcționare a unui element al clădirii, cerințele de performanță energetică fiind stabilite pentru elementele clădirii.
Nivelul optim din punctul de vedere al costurilor se situează în intervalul nivelurilor de performanță energetică în care analiza cost-beneficiu, calculată pe durata normată de funcționare rămasă a clădirii, este pozitivă;
performanță energetică a clădirii – cantitatea de energie calculată sau măsurată pentru a se asigura necesarul de energie în condițiile utilizării normale (standard) a clădirii, care presupune, printre altele, energia utilizată pentru încălzire, răcire, ventilare și condiționare, prepararea apei calde menajere și iluminat;
pompă de căldură – mecanism, dispozitiv sau instalație care transferă căldura din mediul natural (din aer, apă sau din sol) către clădiri sau către instalații industriale, inversând fluxul natural al căldurii astfel încât acesta să circule de la o temperatură mai scăzută spre una mai ridicată. În cazul pompelor de căldură reversibile, acestea pot de asemenea transfera căldura din clădire către mediul exterior;
proprietar al clădirii – proprietarul/coproprietarii clădirii sau ai unității de clădire, în cazul unei clădiri existente, sau beneficiarul/beneficiarii lucrărilor de construcție a clădirii, în cazul unei clădiri viitoare;
putere nominală utilă – putere termică maximă, exprimată în kilowați (kW), specificată și garantată de către producător ca fiind livrabilă în decursul unei exploatări continue, cu respectarea randamentului util indicat de producător;
răcire centralizată – distribuție de energie frigorifică de la o sursă centrală de producere, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau locații, în vederea utilizării acesteia pentru răcirea spațiilor ori pentru procese industriale;
renovare majoră a clădirii – efectuare a lucrărilor de renovare în cadrul cărora costul total al renovării anvelopei clădirii sau al renovării sistemelor tehnice depășește 25% din valoarea de piață a clădirii, excluzând valoarea terenului pe care se află clădirea;
sistem de automatizare și de control al clădirii – sistem ce cuprinde toate produsele, software-ul și serviciile de inginerie care pot sprijini funcționarea sigură și eficientă din punct de vedere energetic și economic a sistemelor tehnice ale unei clădiri prin controale automate și prin facilitarea gestionării manuale a respectivelor sisteme tehnice ale clădirii;
sistem de încălzire – combinație a componentelor necesare pentru a asigura o formă de tratare a aerului interior prin care se crește temperatura;
sistem de ventilare și condiționare – combinație a componentelor necesare pentru a asigura schimbul de aer necesar și controlul temperaturii aerului interior prin scădere sau mărire, după caz;
sistem tehnic al clădirii – instalații și echipamente tehnice ale unei clădiri sau ale unei unități de clădire care servesc pentru încălzirea sau răcirea spațiului, pentru ventilare, prepararea apei calde menajere, iluminatul încorporat, automatizarea și controlul clădirii, producerea locală de energie electrică sau pentru o combinație a acestora, inclusiv acele sisteme care folosesc energie din surse regenerabile;
unitate de clădire – secțiune, etaj sau apartament dintr-o clădire care este proiectat sau modificat pentru a fi utilizat separat.
Art 4 Legea Privind performanța energetică a clădirilor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №282 din 05.10.2023
Structura actului