În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
acord bilateral – acord în care două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii;
acord multilateral – acord în care mai mult de două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii (ISO/CEI 17000);
Acord privind ECA – Acord privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale, protocol la Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte;
acreditare – atestare de către organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standardele de referinţă şi, după caz, orice alte cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în schemele de acreditare specifice relevante, pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii;
agent economic – producător, reprezentant autorizat, importator și distribuitor;
apel – cerere a unui organism de evaluare a conformităţii pentru reconsiderarea oricărei decizii nefavorabile luate de organismul naţional de acreditare în legătură cu statutul de acreditare pe care primul îl doreşte;
atestare – emitere a unei declaraţii, bazată pe o decizie luată în urma unei analize a evaluării, care stipulează că îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată;
autorităţi de supraveghere a pieţei – organe centrale de specialitate sau autorităţi administrative subordonate acestora, abilitate, în limitele competenţelor sale, cu implementarea politicii statului în domeniul supravegherii pieţei;
cerinţe esenţiale – cerințe care sînt stipulate de reglementările tehnice naționale ce transpun legislaţia comunitară de armonizare şi care asigură securitatea naţională şi inofensivitatea produselor şi a serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediul ambiant şi bunurile materiale în scopul protecţiei intereselor consumatorului, inclusiv în vederea prevenirii practicilor care induc în eroare consumatorul în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor;
cerinţă specificată – necesitate sau aşteptare declarată în documente normative precum sînt reglementările, standardele, specificaţiile tehnice;
certificare – atestare efectuată de o terţă parte referitor la produse, la procese, la sisteme şi la persoane;
certificat de acreditare – document oficial sau set de documente oficiale care confirmă acordarea acreditării pentru un domeniu definit;
certificat de conformitate – document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile;
criterii de acreditare – ansamblu de cerinţe, stabilite prin standarde de referinţe şi documente ale organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, utilizate de organismul naţional de acreditare şi indicate spre îndeplinire organismului de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;
declaraţie de conformitate – asigurare scrisă, bazată pe o decizie luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat confirmă cu certitudine că produsul este conform cerinţelor specificate;
distribuitor – orice persoană fizică sau juridică din lanţul de distribuţie, alta decît producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un produs;
domeniu de acreditare – servicii specifice de evaluare a conformităţii pentru care acreditarea a fost solicitată şi/sau a fost acordată;
etalonare – operaţie care, în condiţii specificate, stabileşte: în prima etapă, o relaţie între valorile şi incertitudinile de măsurare asociate, care sînt furnizate de etaloanele şi de indicaţiile corespunzătoare, cu incertitudinile de măsurare asociate; în a doua etapă, utilizarea acestei informaţii pentru stabilirea unei relaţii care să permită obţinerea unui rezultat de măsurare pornind de la o indicaţie;
evaluare a conformităţii – proces prin care se evaluează demonstrarea îndeplinirii cerinţelor specificate pentru un produs, proces, serviciu, sistem, pentru o persoană sau un organism;
evaluare la nivel de omologi – proces de evaluare a organismului naţional de acreditare de către organismele naţionale de acreditare străine, desfăşurat în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi, după caz, cu alte specificaţii tehnice sectoriale suplimentare;
importator – orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă un produs dintr-o altă ţară;
inspecţie – examinare a proiectului unui produs, examinare a unui produs, proces, a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu cerinţele specificate sau, pe baza unor raţionamente (aprecieri) profesionale, cu cerinţele generale;
introducere pe piaţă – punere pentru prima oară la dispoziţie a unui produs pe piaţă;
încercare – determinare, în baza unei proceduri, a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii;
legislaţie comunitară de armonizare – orice legislație comunitară care armonizează condițiile de comercializare a produselor;
marcaj CE – marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul este conform cerinţelor aplicabile stabilite de reglementările tehnice care prevăd aplicarea sa pe produs;
organism de evaluare a conformităţii – organism care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv de etalonare, încercare, certificare şi inspecţie;
organism de evaluare a conformității notificat – organism de evaluare a conformităţii recunoscut de către autoritatea de reglementare pentru activitate în domeniul reglementat, despre care au fost înştiinţate oficial Comisia Europeană și statele membre ale Uniunii Europene;
organism de evaluare a conformității recunoscut – organism de evaluare a conformităţii acreditat de organismul de acreditare sau de organismul naţional de acreditare semnatar al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA MLA) şi recunoscut de autoritatea de reglementare;
organism naţional de acreditare – organism unic avînd autoritatea de a efectua acreditarea, recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale de acreditare;
producător – orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează ori se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul sub numele ori marca sa;
punere la dispoziţie pe piaţă – furnizare pe piaţă a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare în cursul unei activităţi comerciale în schimbul unei plăţi sau în mod gratuit;
reprezentant autorizat – orice persoană fizică sau juridică ce a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acţiona în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;
simbol de acreditare – simbol emis de organismul naţional de acreditare pentru a fi utilizat de organismele de evaluare a conformităţii acreditate spre a indica statutul lor de organism acreditat;
supraveghere a organismelor de evaluare a conformităţii – ansamblu de activităţi pentru monitorizarea îndeplinirii continue a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate, cu excepţia reevaluării.
Art 2 Legea Privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №235 din 01.12.2011
Structura actului