(1) Autoritatea administrației publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății și autoritatea competentă în domeniul muncii asigură că supravegherea medicală a lucrătorilor expuși se bazează pe principiile care guvernează în general medicina muncii.
(2) Supravegherea medicală a personalului de categoria A se efectuează de către instituțiile abilitate ale autorității administrației publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății și ale autorității competente în domeniul muncii. Supravegherea medicală permite stabilirea stării de sănătate a lucrătorilor supravegheați în ceea ce privește capacitatea lor de a-și desfășura activitatea. În acest scop, serviciul de medicină a muncii are acces la orice informație relevantă pe care o solicită, inclusiv la informațiile privind condițiile ambientale de la locul de muncă.
(3) Supravegherea medicală include:
a) un control medical efectuat înainte de angajarea lucrătorului sau de clasificarea acestuia în categoria A, cu scopul de a determina capacitatea lucrătorului respectiv de a desfășura o activitate de categoria A în postul solicitat;
b) reexaminări periodice ale stării de sănătate cel puțin o dată pe an, pentru a se stabili dacă lucrătorii din categoria A sunt în continuare apți pentru munca pe care o desfășoară. Natura reexaminărilor, efectuate ori de câte ori serviciul de medicină a muncii consideră că este necesar, depinde de tipul activității desfășurate și de starea de sănătate a lucrătorului respectiv.
(4) În urma supravegherii medicale se indică necesitatea de continuare a acesteia și după încetarea activității, pentru perioada considerată necesară pentru protejarea sănătății persoanei respective.
Art 45 Legea Cu privire la cerințele de bază în securitatea radiologică în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №289 din 20.10.2022, versiune în vigoare din 01.01.1973
Structura actului