În sensul prezentei legi, suplimentar la noțiunile definite la art.4 din Legea nr.132/2012, se definesc următoarele noțiuni:
accelerator de particule – echipament sau instalație în care particulele încărcate sunt accelerate, emițând radiații ionizante cu o energie mai mare de 1 megaelectronvolt (MeV);
activare – proces de transformare a unui nuclid stabil în radionuclid prin iradierea cu particule sau fotoni cu energie înaltă a materialului în care acesta se conține;
aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale –derularea fizică a unei expuneri medicale și orice aspecte conexe, inclusiv manipularea și utilizarea echipamentului radiologic medical, evaluarea parametrilor tehnici și fizici (inclusiv a dozelor de radiație), etalonarea mijloacelor de măsurare și întreținerea echipamentelor, prepararea și administrarea produselor radiofarmaceutice și prelucrarea imaginilor;
constrângere de doză – restricție stabilită ca limită superioară prospectivă a dozelor individuale, utilizată pentru a defini seria de opțiuni avute în vedere în procesul de optimizare a unei anumite surse de radiații într-o situație de expunere planificată;
containerul sursei – ansamblu de componente destinat să garanteze izolarea unei surse radioactive închise și să protejeze sursa în timpul transportării și manipulării acesteia și care nu este parte integrantă a sursei;
contaminare – prezență neintenționată sau nedorită a substanțelor radioactive pe suprafețe ori în interiorul corpurilor solide, al lichidelor sau gazelor, ori în corpul uman;
controlul calității – set de operațiuni (programare, coordonare, punere în aplicare) menite să păstreze calitatea sau să o îmbunătățească. Acesta include monitorizarea, evaluarea și menținerea la nivelurile solicitate a tuturor caracteristicilor de performanță ale echipamentelor care pot fi definite, măsurate și controlate. Controlul calității face parte din sistemul de asigurare a calității;
control reglementat – orice formă de control sau de reglementare aplicată activităților umane pentru asigurarea respectării cerințelor privind protecția radiologică;
depistare medicală (screening medical) – procedură care utilizează instalații radiologice medicale pentru diagnosticarea la timp a grupurilor de persoane supuse riscului;
doză absorbită (D) – în sensul prezentei legi, doză medie pentru un țesut sau un organ. Unitatea de măsură pentru doza absorbită este gray-ul (Gy);
doză echivalentă (HT) – doză absorbită de țesut sau organ, ponderată pentru tipul și calitatea radiației. Unitatea de măsură pentru doza echivalentă este sievertul (Sv);
doză efectivă (E) – suma dozelor echivalente ponderate absorbite de toate țesuturile și organele organismului din expunere internă și externă. Unitatea de măsură pentru doza efectivă este sievertul (Sv);
evacuare (eliberare) în mediu – eliminare planificată și controlată (autorizată) a radionuclizilor în mediu, care întrunește toate condițiile prevăzute de actele normative;
eveniment semnificativ – situație care implică expuneri accidentale sau neintenționate;
expert în fizica medicală – persoană care deține cunoștințele, formarea profesională și experiența necesare pentru a oferi consiliere cu privire la fizica radiațiilor aplicată expunerii medicale și a cărei competență este recunoscută de Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice (în continuare – Agenția Națională);
expunere – acțiunea de a expune sau condiția de a fi expus la radiațiile ionizante emise în afara organismului (expunere externă) sau în interiorul acestuia (expunere internă);
expunere accidentală – expunere a unor persoane, altele decât lucrătorii în situații de urgență, ca urmare a unui accident;
expunere la radon – expunere la descendenții gazului radioactiv radon;
expunere medicală – expunere la care sunt supuși pacienții sau persoanele asimptomatice ca parte a diagnosticării sau a tratamentului medical efectuat pentru îmbunătățirea sănătății, precum și expunere la care au fost supuse persoanele implicate în îngrijirea și susținerea pacienților sau voluntarii din cercetarea medicală ori biomedicală;
expunere potențială – expunere care nu survine cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un eveniment sau o serie de evenimente cu caracter probabil, inclusiv ca urmare a deficiențelor echipamentelor sau a erorilor de exploatare;
extremități – palma, antebrațul, laba piciorului și glezna;
generator de radiații – dispozitiv capabil să genereze radiații ionizante, precum raze X (roentgen), neutroni, electroni sau alte particule încărcate;
instalație radiologică medicală – instalație în care se efectuează proceduri radiologice medicale;
încorporare – activitatea totală a unui radionuclid care pătrunde în corp din exterior;
limită de doză – valoarea dozei efective (după caz, a dozei efective angajate) sau a dozei echivalente dintr-o perioadă specificată, care nu este depășită pentru o persoană;
lucrător expus – persoană, salariată sau care desfășoară activități independente, supusă unei expuneri la locul de muncă cauzate de o practică aflată sub incidența prezentei legi și care poate fi expusă unor doze ce depășesc una dintre limitele de doză stabilite pentru expunerea publică;
lucrător extern – orice lucrător expus care nu este angajat de persoana fizică sau juridică autorizată responsabilă de zonele supravegheate și controlate, dar care desfășoară activități în aceste zone, inclusiv ucenici și studenți;
lucrător în situații de urgență – orice persoană care are un rol clar definit în situații de urgență și care ar putea fi expusă la radiații în timp ce ia măsuri ca răspuns la urgența respectivă;
material de construcții – orice produs pentru construcții destinat încorporării în mod permanent într-o clădire sau în părți ale acesteia, a cărui performanță are efect asupra performanței clădirii în ceea ce privește expunerea ocupanților săi la radiațiile ionizante;
măsuri de protecție – măsuri, altele decât măsurile de remediere, în scopul evitării sau reducerii dozelor care ar putea fi primite în absența respectivelor măsuri, într-o situație de expunere de urgență sau o situație de expunere existentă;
măsuri de remediere – îndepărtarea unei surse de radiație sau reducerea magnitudinii acesteia (din punctul de vedere al activității sau al cantității) ori întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului acestora în vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuși subiecții în lipsa acestor măsuri într-o situație de expunere existentă;
monitorizare radiologică a mediului – măsurarea debitelor dozei externe cauzate de substanțele radioactive din mediu sau a concentrației de radionuclizi din principalele componente ale mediului;
navă spațială – vehicul cu pilot, proiectat pentru a funcționa la o altitudine de peste 100 km deasupra nivelului mării;
nivel de referință – într-o situație de expunere de urgență sau într-o situație de expunere existentă, nivel al dozei efective sau al dozei echivalente, sau al dozei absorbite, sau al concentrației activității peste care se consideră inadecvată acceptarea expunerilor ca rezultat al situației de expunere respective, chiar dacă nu este o limită care nu poate fi depășită;
niveluri de eliberare – valori stabilite de autoritățile competente sau prin actele normative, exprimate în concentrații ale activității, la care și sub care materialele rezultate dintr-o practică supusă notificării sau autorizării pot fi scutite de respectarea cerințelor stabilite în prezenta lege;
niveluri de referință în diagnostic – nivelurile de doză în practicile medicale de radiodiagnostic medical sau de radiologie intervențională ori, în cazul produselor radiofarmaceutice, nivelurile de activitate pentru examinări tipice, pe grupe de pacienți de dimensiuni standard sau „fantome standard”, pentru categorii mari de tipuri de echipamente;
persoană fizică sau juridică autorizată – orice persoană fizică sau juridică care răspunde din punct de vedere juridic, în temeiul actelor normative, de desfășurarea unei practici sau de o sursă de radiație (inclusiv în cazurile în care proprietarul sau deținătorul unei surse de radiație nu efectuează activități umane conexe);
persoană reprezentativă – persoană care primește o doză reprezentativă pentru persoanele cele mai expuse din rândul populației, cu excepția persoanelor care au obiceiuri extreme sau neobișnuite;
persoane implicate în îngrijirea și susținerea pacienților – persoane expuse în mod conștient și voluntar la radiații ionizante prin faptul că ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la sprijinirea și îngrijirea persoanelor care sunt sau care au fost supuse expunerii medicale;
personal de categoria A – persoane astfel cum sunt definite în Legea nr.132/2012;
personal de categoria B – lucrători expuși care nu se încadrează în personalul de categoria A;
plan de răspuns în situații de urgență – măsuri de planificare a răspunsului corespunzător în cazul unei situații de expunere de urgență pe baza evenimentelor postulate și a scenariilor conexe;
populație – persoane care pot fi supuse expunerii publice;
practică – activitate umană care poate spori expunerea persoanelor la radiații ionizante cauzate de o sursă de radiații ionizante și care este gestionată ca situație de expunere planificată;
practician – medic, stomatolog sau o altă persoană calificată în domeniul medical, abilitată să își asume responsabilitatea clinică pentru expunerea medicală individuală, în conformitate cu cerințele naționale;
prelucrare – procese chimice sau fizice, sau de alt tip asupra materialelor radioactive, inclusiv extracția, conversia, îmbogățirea materialelor nucleare fisile sau fertile și reprelucrarea combustibilului uzat;
procedură radiologică medicală – orice procedură care implică expunerea medicală;
produs de consum – orice dispozitiv sau element fabricat în care au fost încorporați în mod deliberat sau produși prin activare unul sau mai mulți radionuclizi ori care generează radiații ionizante și care poate fi vândut sau furnizat populației fără o supraveghere specială sau fără un control reglementat după vânzare;
radiodiagnostic – activitate legată de medicina nucleară de diagnostic in‑vivo, de radiologia de diagnostic medical prin intermediul radiațiilor ionizante, inclusiv de radiologia dentară;
radiologie intervențională – utilizarea tehnicilor de imagistică cu raze X pentru a facilita introducerea și orientarea dispozitivelor în corpul uman în scopul diagnosticării sau al tratării;
radiologie medicală – activitate legată de procedurile de radiodiagnostic, de radioterapie și de radiologie intervențională ori de alte utilizări medicale ale radiațiilor ionizante în scopuri de planificare, orientare și verificare;
radioterapeutic – care este în legătură cu radioterapia, inclusiv cu medicina nucleară practicată în scopuri terapeutice;
radon – radionuclidul Rn-222 și, după caz, descendenții săi;
serviciu de medicină a muncii – specialist sau entitate din domeniul sănătății care are competența de a supraveghea medical lucrătorii expuși și a căror capacitate de a acționa în acest sens este recunoscută de către autoritatea administrației publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății;
serviciu dozimetric – orice entitate sau persoană fizică ori juridică competentă să se ocupe cu ajustarea, citirea sau interpretarea dispozitivelor de monitorizare individuală, cu măsurarea radioactivității în corpul uman sau în probe biologice sau cu evaluarea dozelor, a căror capacitate de a acționa în acest sens este recunoscută de Agenția Națională;
sistem de gestionare a situațiilor de urgență radiologică – cadru juridic sau administrativ de stabilire a responsabilităților pentru pregătirea și răspunsul în situații de urgență, precum și a măsurilor de luare a deciziilor în situațiile de expunere de urgență;
situație de expunere existentă – situație de expunere care există deja în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la controlul acesteia și care nu necesită sau nu mai necesită adoptarea de măsuri urgente;
situație de expunere planificată – situație de expunere care rezultă în urma exploatării planificate a unei surse de radiații sau în urma unei activități umane care alterează căile de expunere, astfel încât provoacă expunerea sau expunerea potențială a populației sau a mediului. Situațiile de expunere planificată pot include atât expuneri normale, cât și expuneri potențiale;
situație de expunere de urgență – situație de expunere cauzată de o urgență radiologică;
stocare – păstrarea materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat, a surselor radioactive sau a deșeurilor radioactive, într-o instalație cu intenția recuperării;
sursă naturală de radiații – sursă de radiații ionizante de origine naturală – terestră sau cosmică;
sursă radioactivă închisă – sursă radioactivă în care materialul radioactiv este închis în permanență într-o capsulă sau este încorporat într-o formă solidă în scopul prevenirii, în condiții normale de utilizare, a oricărei dispersii a substanțelor radioactive;
sursă radioactivă închisă de mare activitate – sursă radioactivă închisă pentru care activitatea radionuclidului prezent este mai mare sau egală cu valoarea activității ce se atribuie la categoriile I–III;
sursă radioactivă închisă scoasă din utilizare (sursă uzată) – sursă radioactivă închisă care nu mai este utilizată sau nu se intenționează a fi utilizată pentru practica autorizată, însă continuă să necesite o gestionare în siguranță;
zonă controlată – zonă supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiațiilor ionizante sau a extinderii contaminării radioactive și în care accesul este controlat;
zonă supravegheată – zonă supusă supravegherii în vederea protecției împotriva radiațiilor ionizante;
ucenic – persoană care urmează un curs de formare sau de instructaj profesional în cadrul unui obiectiv nuclear/radiologic autorizat, în vederea practicării unei meserii din domeniu.
Art 4 Legea Cu privire la cerințele de bază în securitatea radiologică în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №289 din 20.10.2022, versiune în vigoare din 01.01.1973
Structura actului